Jan Hus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jan Hus (1369 -1415) a fost un teolog reformator ceh, născut la
Husinec, Boemia, ars pe rug pentru ideile sale anti-papale. Prin Jan Hus
scrierile sale, Jan Hus a contribuit mult la dezvoltarea limbii cehe
literare.

Cuprins
Studii și activitate
Influența sa ca preot și predicator
Jan Hus și sentimentul național
Consiliul din Konstanz
Note
Bibliografie

Jan Hus
Studii și activitate Date personale
Născut 1371[1]
Tatăl lui Jan Hus a fost cărăuș. Cu toate că provenea dintr-o familie Husinec[*], Cehia
modestă, Jan Hus a urmat Școala Latină în Prahatice și a studiat, din Decedat 6 iulie 1415 (44 de ani)[2]
anul 1386, în Praga la Universitatea Karl, obținând la absolvirea Konstanz, Germania[3]
studiului gradul de "Magister Artium". Ca profesor, a predat limba Înmormântat Rin
cehă literară și a stabilit reguli de scriere. Cetățenie Regatul Boemiei
Sfântul Imperiu Roman
Prin intermediul lui Hieronymus din Praga, Jan Hus a cunoscut
operele profesorului de teologie din Oxford, John Wycliff, de care a Etnie Cehi
fost influențat. Nobilii cehi, după căsătoria sorei regelui Wenzel, Ana Religie creștinism
de Bohemia, cu Richard al II-lea al Angliei în (1382), aduc la Praga Ocupație traducător
teolog[*]
opere ale lui John Wycliff, acestea fiind opere teologice și o critică la pedagog[*]
adresa clerului din Anglia, care era solicitat să renunțe la bogăția profesor universitar
lumească și la puterea politică, reîntorcându-se la viața modestă și
scriitor
filozof
morală. Jan Hus a studiat teologia în 1400 și a devenit preot în 1401, Activitate
ajungând decanul Facultății de Filozofie. În 1402 a devenit profesor, Cauza decesului ardere pe rug
deținând și funcția de rector la Universitatea din Praga, unde a predat Alma mater Universitatea Carolină
teologie și filozofie (1409-1410). Jan Hus a reușit să-l convingă pe Organizație Universitatea Carolină
regele Wenzel să aprobe Decretul Kuttenberg care admitea Semnătură
majoritatea cehilor la Universitatea Karl (Carol). Astfel, prin acest
decret, se întărea poziția cehă în raport cu germanii la Universitatea
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.ph
din Praga. p?title=Jan_Hus&action=edit&section=0)
Influența sa ca preot și predicator
Din 1402 predicile lui în Capela Betlehem din Praga sunt în limba
cehă, la fel și cântecele corale din timpul slujbei. Jan Hus a devenit
foarte popular, fiind și preotul reginei Sophie. Hus a predicat o viață
severă, morală și plină de virtuozitate, condamnând ușurința, luxul și
moda. Aceste opinii au determinat nemulțumirea printre meseriașii și
negustorii care trăiau de pe urma acestor excese.

Influențat de tezele lui Wyclif, Jan Hus a criticat lăcomia și viața de

desfrâu a clerului, proprietățile și avuțiile lumești ale bisericii. A luptat
neobosit și înflăcărat pentru reformarea bisericii, a militat pentru
libertatea gândirii și introducerea limbii cehe în slujbele bisericești,
recunoscând numai Biblia ca o autoritate supremă în credința creștină.
Jan Hus nu a acceptat teza conform căreia papa "nu greșește".

Aflând de conținutul predicilor lui, în anul 1408, episcopul din Praga îi suspendă dreptul de a predica și îi interzice slujbele
religioase. Jan Hus nu respectă aceste interdicții iar în predicile sale critică mai departe Papa și clerul bisericesc, reușind într-un
timp scurt să obțină simpatia majorității populației din Boemia.

Pentru a obține sprijin, Episcopul din Praga îl recunoaște pe papa Alexandru al V-lea și astfel obține o "Bulă papală" (9 mai
1410), prin care se pretinde să fie înmânate lucrările lui Wyclif episcopului și sunt interzise propagarea și predicile în afara
bisericii. Din ordinul episcopului, sunt arse peste 200 din manuscrisele lui Wyclif. Jan Hus este denunțat Romei. Reprezentanți ai
lui Hus la Roma au încercat zadarnic să apere ideilor sale.

În 1410 antipapa Ioan al XXIII-lea l-a excomunicat pe Jan Hus, iar în 1411 el a fost alungat din Praga, ceea ce a provocat
nemulțumiri și revolte în oraș. Prin protejarea lui de către rege și datorită revoltelor populare, Jan Hus a putut predica încă un an.
În predicile sale, el a condamnat cruciadele și bula papală prin care iertarea păcatelor se realiza plătind bani bisericii. În cele din
urmă, Jan Hus a fost nevoit să se refugieze în afara orașului.

Jan Hus și sentimentul național

În acel timp, Boemia aparținea, ca "Territorium", de Sfântul Imperiu Romano-German și avea o populație numeroasă (majoritară)
de etnie cehă. Predicile lui Jan Hus au fost interpretate drept atacuri la adresa clerului german, în special, și a germanilor, în
general. Tensiunea dintre naționalitățile germane și cehe se amplifică, când 1000 de studenți și mulți profesori germani părăsesc
Praga după aprobarea, în 1409, a "Decretului Kuttenberg" și stabilesc Universitatea din Leipzig, ceea ce a lezat prestigiul
Universității din Praga, renumită în Europa din acea perioadă. Deoarece Hus își ținea predicile reformatoare bisericești în strânsă
legătură cu revendicări naționale cehe, asta i-a făcut mulți dușmani atât în rândurile elitei politice germane, cât și la Scaunul
Papal. Astfel că, în 1411, deși era rector la Universitatea Pragheză, Jan Hus este excomunicat de (Contra-)Papa Ioan al XXIII-lea
și nevoit să fugă din Praga.

Jan Hus s-a refugiat (1412-1414) în Ziegenburg în Boemia de sud și în cetatea Krakovec din Boemia centrală. În perioada
refugiului său, Jan Hus a scris mai multe lucrări în limba cehă, realizând o limbă literară cehă, contribuind la traducerea Bibliei și
a Vechiului Testament (1413) în lucrarea Postila. Atunci când antipapa Ioan al XXIII-lea a pornit o nouă cruciadă împotriva
orașului Neapole și a promis iertarea păcatelor celor care participau la această cruciadă, Jan Hus a criticat această activitate, iar la
Praga izbucnesc noi revolte. Jan Hus a străbătut Boemia ca predicator iar mase mari de cehi i s-au alăturat. Concret, Hus
revendica separarea bisericii cehe de biserica Regatului German (în Sf. Imperiu Romano-Catolic era și un rege german alături de
împărat) și drepturi mai largi în folosirea limbii cehe.
Consiliul din Konstanz
În 1413, Jan Hus a scris lucrarea De Ecclesia (Despre Biserică), prin care
și-a exprimat părerea sa despre ierarhia bisericească. Jan Hus a susținut că
numai Isus poate să fie călăuzitor și conducător în credință. Această
afirmație a fost citată de acuzatorii lui la Konstanz (pe malul lacului
Boden, la granița dintre Germania și Elveția), la procesul lui Jan Hus.
Regele german Sigismund i-a asigurat lui Jan Hus drum liber la dus și
întors, promisiune atestată la 18 octombrie 1414 printr-o scrisoare oficială.
Jan Hus s-a hotărât să-și prezinte ideile sale în fața reprezentanților clerului
și să se apere singur. La data de 3 noiembrie 1414, Jan Hus sosește în
Konstanz, unde este imediat arestat, primind locuința unui prelat
Locul de detenție a lui Jan Hus în
bisericesc. După arestare, Regele Sigismund a amenințat că părăsește
Konstanz, în anul 1414
consiliul și a fost eliberat din funcția sa, după ce a susținut că afirmațiile lui
Jan Hus sunt în
competența bisericească. Jan
Hus a fost încarcerat în cetatea
Gottlieben pe Rin a episcopului
din Konstanz, unde a fost
înfometat și legat în lanțuri la
un perete în apropierea gropii
cu fecale. La 4 mai 1415,
Consiliul l-a excomunicat pe
Jan Hus în fața Consiliului din
John Wycliff, lucrările sale au Konstanz
fost arse și dat fiind că Wycliff
murise 30 de ani în urmă,
osemintele lui sunt condamnate să fie arse. Jan Hus este adus la mânăstirea
Arderea pe rug a lui Jan Hus
(Spiezer Chronik, 1485) franciscană în 5 iunie 1415, unde va petrece ultimele sale săptămâni de viață. Jan
Hus a fost dus la Refektorium, unde a fost interogat (5–8 iunie 1415). Jan Hus a
avut ocazia să-și apere ideile și i s-a pretins numai retragerea și dezmințirea
tuturor afirmațiilor sale eretice, ceea ce el a refuzat în mod repetat. La 6 iulie 1415 Jan Hus a fost condamnat de Conciliul de la
Konstanz drept eretic cu arderea pe rug pentru afirmațiile sale.

La aceeași dată, Jan Hus este ars pe rug împreună cu manuscriptele sale, cenușa sa fiind împrăștiată în Rin. Ultimele cuvinte ale
lui Jan Hus, înainte de a fi ars pe rug, ar fi fost: "O, sancta simplicitas !" ("O, sfântă prostie !"). Astăzi, o piatră funerară amintește
locul execuției. Execuția lui Jan Hus s-a făcut sub conducerea lui Friedrich I. (Brandenburg), mai târziu Prinț von Brandenburg,
strămoșul regilor prusaci din familia Hohenzollern. În scrisoarea lui de rămas bun către prieteni, Jan Hus scrie: "Mă bucură faptul
că totuși a trebuit să citească cărțile mele și că, în speranța că vor găsi ceva necurat, le-au citit mai sârguincios ca și Sfânta
Scriptură."

Execuția lui Hus și prigoana declanșată împotriva adepților săi a fost una din cauzele directe ale declanșării războaielor Husite
(1419 - 1436).

Note
1. ^ Autoritatea BnF (http://catalogue.bnf.fr/ark:/12148/cb12096600d), accesat în 13 septembrie 2016
2. ^ Jan Hus (http://britannica.com/), Encyclopædia Britannica Online, accesat în 9 octombrie 2017
3. ^ „Jan Hus” (https://d-nb.info/gnd/118554948), Gemeinsame Normdatei, accesat în 30 decembrie 2014
Bibliografie
Jan Hus, Opera Omnia, Osnabruck, 1966, 3v.
Matthew Spinka, The letters of Jon Hus, translated from the Latin and the Czech, Manchester, Manchester
University Press, 1972.

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Jan_Hus&oldid=12942675

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 23 iunie 2019, ora 09:41.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.