Sălciua de Sus, Alba

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sălciua de Sus (în maghiară Felsőszolcsva) este un sat în comuna
Sălciua din județul Alba, Transilvania, România. Sălciua de Sus
— Sat —
Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 123),
localitatea apare sub numele de „F. (Felsö) Szolcsva”. La cca 1 km
de sat, pe firul unei văi afluente din dreapta a Arieșului, pe această
hartă este trecută o veche mănăstire (“Monostor”).

Cuprins
Considerații generale
Date geografice
Date istorice
Date etnografice
Sălciua de Sus
Date demografice
Activitatea educațională
Personalități culturale – Simion Pantea
Târgul de la Sălciua
Monumentul Eroilor din Sălciua de Sus Sălciua de
Sus
Muzeul comunei Sălciua
Bibliografie
Note
Legături externe

Sălciua de Sus (România)

Considerații generale Localizarea satului pe harta României

Sălciua de Sus face parte, alături de satele Sălciua de Jos, Valea

Largă, Dumești, Sub Piatră, Dealul Caselor, din comuna Sălciua.
Numele satului Sălciua de Sus vine de la numărul mare de sălcii
pitice care creșteau în vechime pe malul Arieșului, ale căror Sălciua de
Sus
ramuri erau folosite la împletirea de coșuri. Precizarea de Sus din
denumirea localității arată locul în amonte pe care aceasta îl ocupă
pe râul Arieș.

Date geografice
Localitatea Sălciua de Sus este așezată în partea nordică a
județului Alba, la o distanță de 117 km de reședința de județ, mai
aproape fiind de Turda (45 km) și de Câmpeni (41 km). La nord se
află Muntele Mare, iar la sud, Munții Trascăului. Sălciua de Sus
are o suprafață de 42 de hectare și se află la 1 km distanță de
reședința comunei. Altitudinea medie a comunei este 747 m, iar
clima este temperat continentală. „Depresiunea Sălciua apare ca o
depresiune intramontană de contact morfologic, iar din punct de
vedere genetic este de tip tectonic și eroziune.”[1]

Date istorice
„Cele mai vechi urme de locuire omenească descoperite până în
prezent pe teritoriul comunei Sălciua datează din epoca timpurie a
bronzului, deci din primul sfert al mileniului II î.e.n.”[1] Ele Sălciua de Sus (Județul Alba)
constau dintr-o serie de tumuli (movile funerare) localizate în Localizarea satului pe harta județului Alba
apropierea culmii Bedeleu. Primul document păstrat despre Coordonate: 46°23′37″N 23°24′8″E
Sălciua de Sus datează din anul 1379[1], însă se consideră de către
unii cercetători că satul a luat ființă puțin mai devreme, în anul
Țară România
1370. Numele localității Sălciua de Sus apare în acest document
Județ Alba
scris în limba latină, de unde aflăm că Nicolae și Iacob, originari
Comună Sălciua
din Sălciua, au deschis proces cu un anume Lucasiu. Sus-numiții
erau în conflict pentru pământuri, pentru o anumită moșie. De-a
SIRUTA 7017 (http://colectaredate.in
lungul timpului, localitatea Sălciua de Sus a purtat mai multe
sse.ro/senin/classifications.
denumiri, după cum urmează[2]: Felsewsolczwa, Felsew Solezwa,
htm?selectedClassification=
Szeltsiva gyin Szusz, Sălciva de Sus.
SIRUTA_AN_2015&action=
La biserica din Sălciua de Sus se păstrează cărți
search&resetCount=true&fir
bisericești [2]: Priodion tipărit în 1775 la stOperator=%3D&itemCode
Râmnic, Catavasier (1777, Blaj), Teologia
moralicească (1746, Blaj). =7017&locale=ro)
La Adunarea Națională a românilor de la Alba-Iulia
au luat parte și 3 persoane din Sălciua de Sus[2]: Prima atestare 1370
Praja Maria, Gaja Mihail și Gaja Veronica, care
și-au dat acceptul în Sala Unirii pentru
înfăptuirea unirii.
Populație (2011)
- Total 475 locuitori
Date etnografice
Fus orar EET (+2)
Comuna Sălciua face parte din Mocănimea Munților Apuseni din
- Ora de vară (DST) EEST (+3)
punct de vedere etnografic. Se impune a face o distincție între
mocan și moț; „trăsăturile de personalitate, portul și obiceiurile îl Cod poștal 517649
diferențiază pe mocan de moț (țop): «Mocanul este mai vioi la
petrecere și mai puțin crâncen ca moțul, mai deschis la suflet și Prezență online
mai sincer».”[1] Satul Sălciua de Sus este de tipul sat adunat, GeoNames (https://www.geonames.org/668173)
gospodărille fiind întinse de-a lungul DN 75. Ocupațiile
sălciuanilor nu s-au schimbat prea multe de-a lungul timpului.
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=
Agricultura cu cele două ramuri, cultura plantelor și creșterea
S%C4%83lciua_de_Sus,_Alba&action=edit&section=0)
animalelor, este o ocupație străveche pe teritoriul comunei.
Acesteia i se adaugă până în zilele noastre și alte ocupații
secundare: vânătoarea, albinăritul, lucrul la pădure, culesul din
natură (fructe sălbatice). Portul popular este asemănător cu al
celorlalți mocani. Atât în portul femeiesc, cât și în cel bărbătesc,
cusăturile și detaliile de pe cămașă apar în culorile roșu, negru
sau albastru. Tricolorul nu lipsește nici el din portul sălciuănesc.
Tradițiile sunt diverse și numeroase în comuna Sălciua. „Ceva
mai deosebit s-a moștenit de la cultura grâului, extins pe
suprafețe mari, în vechime (în aceea vreme, Sălciua era numită
Grânarul Apusenilor), seceratul în clacă amintind de claca
medievală (muncă neplătită).”[1] În legătură cu această muncă s-
au păstrat mai multe creații populare, din care amintim Cântecul Sălciua de Sus pe Harta Iosefină a Transilvaniei,
1769-1773 (Sectio 123)
cununii, în variante specifice în funcție de sat.

Date demografice
În anul 2006, Sălciua de Sus număra 587 persoane, din care 295 bărbați și 292 femei[3]. În urma
datelor furnizate după recensământul din 2011, se constată o scădere a populației. Astfel, în acest
moment, în Sălciua de Sus locuiesc 546 de persoane: 275 sunt bărbați, iar 271 sunt femei. În ce
privește religia oamenilor din Sălciua de Sus, 2 persoane s-au declarat martori ai lui Iehova, iar
restul au declarat că sunt creștin-ortodocși. Satul Sălciua de Sus nu are în componență persoane
aparținând altor minorități naționale, toți declarându-se români. Populația fiind îmbătrânită, a reieșit
că majoritatea persoanelor au doar școala elementară (adică 7-8 clase). Tot după rezultatele Portul popular
specific comunei
recensământului din 2011 s-a constatat că agricultura rămâne ocupația de bază în Sălciua de Sus,
Sălciua
mai mult de 50% din populație declarându-se agricultori (fie se ocupă cu creșterea animalelor, fie
practică cultura plantelor).

Activitatea educațională
„Atestarea scrisă legată de existența unei școli la Sălciua se leagă de anul 1782, în ajunul marii
răscoale populare din Transilvania, condusă de Horia, Cloșca și Crișan.”[1] Se vorbește de
construirea a 7 noi școli în Munții Apuseni, dascălii care urmau să predea în aceste locuri fiind
răsplătiți cu 120 de florini pe an. La 1 noiembrie 1942 s-a inaugurat un nou local de școală în
Sălciua de Sus pentru clasele I-VIII. Acesta se compunea din 2 săli de clasă, 4 camere mici, beci și
magazie pentru locuința învățătorului[1]. În perioada 1 septembrie 1955 – 1 septembrie 1961 s-a Școala cu clasele
construit o altă clădire de școală, în «locul târgului». Clădirea de lângă târg s-a dat în folosință în V-VIII „Simion
Pantea”, localizată
anul 1962, fiind folosită de către elevii claselor V-VIII. După 1962, clădirea construită în 1942 se
în Sălciua de Sus
folosește numai pentru clasele I-IV și grădiniță. Numele școlii din Sălciua de Sus se leagă de o
mare personalitate a satului: Simion Pantea.

Personalități culturale – Simion Pantea

Simion Pantea a trăit la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea; a locuit în cătunul Păntești – Sălciua de
Sus. Sursele bibliografice îl arată ca : „țăran mai răsărit”, „cantor de biserică”, „copist de manuscrise”, „jude al satului”. Simion
Pantea devine una dintre personalitățile satului o dată cu finanțarea tipăririi la Sibiu a cărții Alexandria, în anul 1794. A fost
primul care a decis să tipărească o carte populară, cum era Alexandria, care circula în toată țara doar în manuscris. Dovada
acestui gest stă înscrisă în epilogul cărții[1]: „Această carte Alexandriia s-au tipărit acum întâia oară, prin îndemnarea și cheltuiala
dumnealui chir Simeon Pantea, din Selcioa de Sus.” Activitatea lui culturală nu se oprește aici: în 1802, finanțează tipărirea cărții
Esopia tot la Sibiu.; în 1807, dăruiește bisericii Sălciua de Sus următoarele cărți bisericești: Triodul, Penticostarul, Octoihul și
Miniul; anii 1810 și 1824 sunt dedicați pentru retipărirea cărții Alexandria. Finanțarea tipăririi de cărți și răspândirea lor în rândul
oamenilor i-au adus lui Simion Pantea supranumele de „iluminist”. Tocmai datorită acestor activități intense pentru culturalizarea
maselor, „literatura de specialitate îl prezintă pe Simion Pantea ca un pasionat în editarea și popularizarea cărților în rândul
populației de la sate.”[1] Simion Pantea s-a remarcat și pe alte planuri: a participat alături de „satul său la răscoala lui Horea,
numărându-se printre oamenii de nădejde ai conducătorului țărănimii ardelene.”[1] Pentru tot ce a însemnat și realizat Simion
Pantea pentru comuna Sălciua, din 8 octombrie 1995, prin decizia Inspectoratului Școlar Județean Alba, Școala cu clasele I-VIII
Sălciua îi poartă numele.

Târgul de la Sălciua
Târgul care se organizează lunar în Sălciua de Sus are o istorie de 104 ani. În 1907, Mihail Gaja, Vasile Cioara, Matei Popa
Duma, Ioan Popa Gligan, Vasile Groza, Dumitru Duma, Vasile Moisă și Vasile Baciu au fost cei care au luptat pentru câștigarea
dreptului de a organiza târguri de animale în Sălciua. „Acești oameni sunt aceeia care au câștigat primele târguri din Sălciua, fiind
în Deputație la Budapesta și mult trudindu-se.”[1] „Deputațiunea” a fost la Budapesta pentru a obține dreptul de a ține târguri în
20 octombrie (târgul oilor) și în 4 aprilie (târgul mieilor); pe urmă, numărul târgurilor a crescut la 6 pe an, în prezent
desfășurându-se câte unul în fiecare lună a anului. Faptul că Sălciua are „un potențial agricol ce rivalizează cu multe localități de
câmpie este dovedit și acum de târgurile de țară lunare de aici, în care se adună animale mai multe decât în târgurile celorlalte
așezări din lungul văii Arieșului.”[4]

Monumentul Eroilor din Sălciua de Sus

Construirea Monumentului Eroilor din Sălciua de Sus se leagă de numele învățătorului Enea
Ludovic Todea. Pe o perioadă de 10 ani, între 1934-1944, acesta s-a ocupat de procurarea pietrei în
vederea construirii monumentului din localitate.[1] Suma care s-a adunat din colecte pentru înălțarea
monumentului a fost de 2 milioane de lei, parte din bani fiind obținuți din programele artistice
susținute de către tinerii din sat și cei din satele vecine. Numele complet al monumentului este:
Monumentul Eroilor căzuți pe Valea Arieșului în septembrie 1944, iar dezvelirea a avut loc la data
de 30 mai 1946.

Muzeul comunei Sălciua Monumentul Eroilor

din Sălciua de Sus
Muzeul comunei se află în Sălciua de Sus lângă locul în care se ține lunar târgul de animale și de
mărfuri, iar inaugurarea acestuia a avut loc la data de 5 noimebrie 2006. Poartă numele etnografului
Valer Butură, o altă personalitate a comunei. Muzeul este construit ca o casă bătrânească, cu un pridvor mare în față și 2 camere
mici, fiind împrejmuit de un gard de nuiele. În camere se află: un război de țesut, un pat așternut la fel cum se obișnuia și cu sute
de ani în urmă, cu multe perne și țoale, o laviță, o masă mare în centrul camerei și un pătuț pentru nou-născuți. În plus, muzeul
adăpostește costume populare de o vechime impresionantă, vase și oale vechi, de lut, iar de grindă atârnă o lampă ce funcționează
cu petrol.

Bibliografie
Câmpean, Vasile, Monografia etnografică a comunei Sălciua, județul Alba, Lucrare de diplomă, Conducător
științific: lect. univ. Nicolae Bot, Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie-Filosofie, secția
Istorie, 1979;
Câmpean, Vasile, Monografia istorică a comunei Sălciua, județul Alba, Lucrare științifico-metodică pentru
obținerea gradului didactic I, Conducător științific: conf. univ. dr. Marcel Știrban, Universitatea „Babeș-Bolyai”
Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie-Filosofie, secția Istorie;
Gligan, Valer, Valea Arieșului în imagini, Cluj-Napoca, Editura Clusium, 2006.
Note
1. ^ a b c d e f g h i j k l Vasile Câmpean, Monografia istorică a comunei Sălciua, județul Alba, lucrare științifico-
metodică pentru obținerea gradului didactic I, Coord. științiic: conf. univ. dr. Marcel Știrban, Universitatea „Babeș-
Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie-Filosofie, secția Istorie.
2. ^ a b c Vasile Câmpean, Monografia etnografică a comunei Sălciua, județul Alba, lucrare de diplomă, conducător
științific: lector univ. Nicolae Bot, Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie-Filosofie, secția
Istorie, 1979.
3. ^ Date furnizate de Primăria comunei Sălciua
4. ^ Valer Gligan, Valea Arieșului în imagini, Cluj-Napoca, Editura Clusium, 2006, p. 159

Muzeul comunei Sălciua, Muzeul comunei Sălciua, Târgul de animale care Târgul de animale din
„Valer Butură” localizat în Sălciua de se ține lunar în Sălciua Sălciua de Sus
Sus de Sus

Târgul de mărfuri, ținut în Târgul de mărfuri din

același timp cu târgul de Sălciua de Sus
animale

Legături externe
Repertoriul așezărilor rurale din Dacia romană (http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicatii/bibliotheca/popa/repertori
u%20s.htm)
http://salciua.ro/

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Sălciua_de_Sus,_Alba&oldid=11338032

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 13 septembrie 2017, ora 23:59.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.