Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Având în vedere importanța aprovizionării pe cale maritimă a armatelor japoneze care avansau în peninsula coreeană și se
pregăteau să invadeze China, Toyotomi Hideyoshi a ordonat comandanților săi să distrugă flota coreeană și să securizeze rutele
de aprovizionare din Marea Galbenă. Comandantului japonez Wakizaka Yasuharu i-a fost ordonat să aștepte până la sosirea
forțelor conduse de Kato Yoshiaki și Kuki Yoshitaka pentru a căuta și distruge împreună flota coreeană. Totuși, pentru că a durat
prea mult ca Katō și Kuki să-și adune navele, Wakizaka a plecat singur cu 73 de nave. Flota lui Wakizaka era formată probabil
din cele mai avansate nave de război construite până la vremea aceea de japonezi. Din cele 73 de nave, 36 erau atakebune mari,
24 seki bune de mărime medie și 13 nave mici kobaya de cercetași.
Între timp, amiralul Yi împreună cu Won Gyun și Yi Eok Ki au planificat cea de -a treia campanie și aranjarea flotei într-o nouă
formație deosebită de luptă numită ,,aripi de cocor”. Formația a fost adesea utilizată pe teren dar nu era utilizată în mod normal pe
mare. Flotele coreene reunite aveau în total 54 de panokseonuri și două sau trei nave-țestoasă.
Bătălia
Prima fază
Amiralul a primit de la un fermier local informația că o flotă japoneză mare (navele lui Wakizaka) navighează spre vest către el și
au ancorat la nord de strâmtoarea Gyeonnaeryang, un canal îngust între insula Geoje și continent. A doua zi dimineața, la 8 iulie,
Yi Sun-sin a trimis șase nave prin canal pentru a atrage flota lui Wakizaka. Wakizaka a mușcat momeala urmărind cele șase
panokseon-uri și ajungând în marea deschisă din fața insulei Hansan. El a văzut flota amiralului Yi. Amiralul a ordonase flotei
sale să se aranjeze în formația ,,aripi de cocor”.
A doua fază
Wakizaka Yasuharu era un comandant foarte agresiv și unul dintre ,,Cei șapte lăncieri de la Shizugatake”, câștigând faimă în lupta
în care Hideyoshi s-a revendicat ca succesor a lui Oda Nobunaga. Este evident că Wakizaka dorea să se apropie cât mai mult de
navele coreene pentru ca soldații săi să se confrunte cu coreenii corp la corp la bordul navelor după vechea tactică japoneză. Peste
că a urmat cele șase nave căzând în capcană, Wakizaka a intrat cu întreaga sa flotă de 73 de nave în ambuscadă și a înaintat în
forță spre centrul formației coreene de luptă fără să țină cont că își expune navele la salvele de tun ale coreenilor. Bătălia a durat
de dimineața târziu până seara târziu. Unii soldați coreeni au trecut la bordul navelor japoneze să lupte direct cu inamicii, dar
amiralul Yi a permis trecerea doar în cazul în care navele japoneze nu mai aveau mulți soldați la bord. Doi subordonați ai lui
Wakisaka Yasuharu, Wakizaka Sabei și Watanabe Shichi'emon au fost uciși. Comandantul Manabe Samanosuke s-a sinucis la
bordul navei arzând care apoi s-a scufundat. Wakizaka Yasuharu a fost lovit de câteva săgeți dar nici una nu a reușit să îi
străpungă armura. După ce a pierdut 59 de nave, Wakizaka și-a abandonat nava-amiral urcându-se la bordul unei nave mai ușoare
și mai rapide. În total, 14 nave japoneze au reușit să se retragă din zona luptei. Cu toate acestea, unele dintre navele care s-au
retras erau așa de deteriorate încât au fost abandonate pe insulele de pe coasta sudică a Coreei. Doar câteva nave au reușit să se
întoarcă la baza japonez de la Busan.
Urmări
Victoria amiralului Yi l-au făcut pe Hideyoshi să conștientizeze că cucerirea Ming este imposibilă. Rutele de aprovizionare din
Marea Galbenă ar fi trebuit să fie sigure pentru a putea susțin cu provizii și întăriri trupele care să invadeze China. Astfel, Konishi
Yukinaga, comandantul contingentului trupelor de la Pyeongyang nu a mai putut înainta spre nord din cauza lipsei de provizii. El
nu a putut primi nici alte trupe deoarece ducea lipsă de hrană. A durat de cinci ori mai mult decât în mod normal ca oamenii și
hrana să ajungă pe uscat mergând pe drumurile primitive din Coreea. Mai mult decât atât, cei care livrau provizii pe uscat au fost
de multe ori atacați de soldații chinezi sau coreeni sau de forțele coreene neregulate numite Armata Drepților (의병, 義 兵 ).
Numărul luptătorilor coreeni din această armată crescuse pe parcursul războiului.
După bătălia de la Hansando și bătălia de la Angolpo care a avut loc la scurt timp, Hideyoshi și-a dat seama că operațiunile
navale japoneze sunt inutile și a ordonat încetarea oricărei operațiuni navale în afara împrejurimilor portului Busan. El a spus
comandanților săi că va veni personal în Coreea pentru a conduce forțele navale dar nu a fost capabil să mai facă aceasta deoarece
starea sa de sănătate s-a deteriorat rapid.
Bătălia de la Hansando a fost cea mai importantă bătălie din războiul Imjin. Toate luptele din războiul Imjin au avut loc în Coreea
și nu a existat nici o bătălie care să se dea în China. Campania nord-vestică a japonezilor s-a încheiat la Pyeongyang. Katō
Kiyomasa a trecut pentru puțin cu al doilea contingent în Manciuria, dar în secolul al XVI-lea Manciuria nu era o parte din China.
Se poate afirma că bătălia a fost una dintre cele mai importante din istoria de până atunci a Coreei. Această bătălie a împiedicat
continuarea campaniilor japoneze în Coreea. Planurile de război ale lui Hideyoshi au fost scrise în multe documente și erau
aproape identice cu planurile de cucerire efectuale de Japonia imperială în prima jumătate a secolului XX.
Recunoașterea internațională
Vice-amiralul Marinei Regale Britanice, George Alexander Ballard (1862–1948) a complimentat victoria amiralului Yi din bătălia
de la Hansando:
,,Aceasta a fost o urmare a încoronării marelui amiral coreean. În timpul scurt de doar șase săptămâni (de fapt aproximativ nouă
săptămâni; între 7 mai 1592 și 7 iulie 1592), el a obținut o serie de victorii de neegalat în istoria războiului maritim. A distrus
flotele inamicului, i-a întrerupt liniile de comunicare, i-a pus în primejdie armatele victorioase și a dus la ruină planurile
ambițioase ale dușmanilor. Nici măcar Nelson, Blake, sau Jean Bart nu ar fi putut face mai mult decât acest reprezentant abia
cunoscut al unei națiuni mici și asuprite cu cruzime. Este regretabil că amintirea sa nu persistă nicăieri în afara țării lui natale.
Nici un judecător imparțial nu i-ar putea nega dreptul de a figura printre liderii înnăscuți ai oamenilor.”[1]
Referințe
1. ^ The Influence of the Sea on The Political History of Japan, 57p
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Bătălia_de_la_Hansando&oldid=12363144
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.