Războiul Imjin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Invaziile japoneze din Coreea au cuprins două operațiuni
distincte: invazia inițială din 1592 și invazia a doua din 1597
care a urmat după scurta încetare a focului din 1596[1].
Conflictul s-a încheiat în 1598 printr-un impas militar și
retragerea forțelor japoneze din Coreea. Invaziile au fost
lansate de Toyotomi Hideyoshi cu intenția de a cuceri atât
Joseon-ul cât și Ming-ul. Japonezii au reușit să ocupe rapid
peninsula coreeană dar superioritatea numerică a armatei
aliate a Joseon și Ming au dus la o retragere a japonezilor spre
zonele de coastă și la un impas militar. Odată cu moartea lui
Hideyoshi din septembrie 1598, forțele japoneze din Coreea
au primit ordin de retragere de la noua guvernare a
Consiliului Celor Cinci Bătrâni. După aceasta au urmat
negocieri pentru pace care s-au încheiat după mau mulți ani
cu normalizarea relațiilor.[2]

Cuprins
Denumire
Prezentare generală
Efecte
Debarcarea japonezilor în portul Busan
Context
Coreea și China înainte de război
Hideyoshi și pregătirile sale
Relațiile diplomatice dintre Japonia și
Coreea
Capacități militare
Probleme cu politicile de apărare ale
Joseon-ului
Puterea trupelor
Armamentul
Puterea navală

Prima invazie (1592–1593)

Atacurile inițiale
Debarcarea armatei japoneze
Ocuparea provinciei Gyeongsang
Asediul Busanului

Bătălia de la Dadaejin
Asediul de la Dongrae
Bătălia de la Sangju (1592)
Bătălia de la Chungju
 Capturarea Seoul-ului
Campanile japoneze în nord
Trecerea râului Imjin
Bătălia de la râul Imjin (1592)
Capturarea Pyeongyang-ului
Campaniile din provincia Gangwon
Campania din provincia Hamgyeong
Campania navală a Joseon-ului din 1592
Prima campanie (mai 1592)
Bătălia de la Okpo (Hangeul : 옥포해전,
Hanja : 玉浦海戰)
Bătălia de la Happo (Hangeul : 합포해전,
Hanja : 合浦海戰)
Bătălia de la Jeokjinpo (Hangeul : 적진포
해전, Hanja : 赤珍浦海戰)
A doua campanie (iunie 1592)
Bătălia de Sacheon (Hangeul : 사천포해
전, Hanja : 泗川浦海戰)
Bătălia de la Dangpo (Hangeul : 당포해전,
Hanja : 唐浦海戰)
Bătălia de la Danghangpo (Hangeul : 제1
차 당항포해전, Hanja : 唐項浦海戰)
Bătălia de la Yulpo (Hangeul : 율포해전,
Hanja : 栗浦海戰)
A treia campanie (iulie 1592)
Bătălia de la Hansando (Hangeul : 한산도
대첩, Hanja : 閑山島大捷)
Bătălia de la Angolpo (Hangeul : 안골포해
전, Hanja : 安骨浦海戰)
A patra campanie
Bătălia de la Jangnimpo (Hangeul : 장림
포해전, Hanja : 長林浦海戰)
Bătălia de la Hwajungumi (Hangeul : 화준
구미해전, Hanja : 花樽龜尾海戰)
Bătălia de la Dadaepo (Hangeul : 다대포
해전, Hanja : 多大浦海戰)
Bătălia de la Seopyeongpo (Hangeul : 서
평포해전, Hanja :西平浦海戰)
Bătălia de la insula Jeolyeong (Hangeul :
절영도해전, Hanja : 絶影島海戰)
Bătălia de la Choryangmok
Bătălia de la Busan (Hangeul : 부산포해
전, Hanja : 釜山浦海戰)
Armata drepților
Campaniile lui Gwak Jae-u de-alungul râului
Nakdong
Bătălia de la Uiryong / Chongjin
Coaliția Jeolla și bătălia de la Yongjin
Prima campanie Geumsan
Asediul de la Jinju (1592)
Intervenția Ming
 Referințe
Bibliografie

Denumire
În coreeană, prima invazie (1592-1593) este numită literal
,,Tulburarea (乱 ran) Japoneză (倭 wae) de Imjin (1592 fiind un
an Imjin în ciclul de șaizeci). În chineză, războaiele sunt
denumite ,,Campania coreeană Wanli” după numele împăratului
chinez care domnea atunci sau ,,Războiul Renchen pentru a
apăra națiunea” ( 壬 辰 卫 国 战 争 ). ,,Renchen” ( 壬 辰 ) este
pronunția chinezească pentru Imjin. Cea de-a doua invazie
(1597-1598) este numită ,,Al doilea război al lui Jeong-yu" (丁
酉). În japoneză, războiul este numit Bunroku nu eki (文禄 の
役 ). Bunroku se referă la era împăratului japonez Go-Yōzei
care se întindea între anii 1592 și 1596. Cea de-a doua invazie
(1597-1598) este numită "Keichō nu eki" ( 慶 長 の 役 ). În
timpul perioadei Edo (17-19C), războiul a fost, de asemenea,
numit "Kara iri" (唐入り, literal "Intrare în China") deoarece
scopul inițial al campaniei era cucerirea Chinei. Deși conflictul
s-a limitat în realitate doar la peninsula coreeană, armatele lui
Toyotomi Hideyoshi ar fi trebuit să își schimbe obiectivele de-a
lungul campaniei.

Prezentare generală
În 1592, Toyotomi Hideyoshi a lansat o campanie de cucerire
asupra Joseon și eventual Ming cu o armată de 158.000 de
soldați. Aceasta fost prima campanie japoneză în Coreea.
Portretul lui Toyotomi Hideyoshi
Inițial, forțele japoneze au obținut victorii copleșitoare,
ocupând atât Seoul-ul cât și Pyongyang-ul dar și o mare parte
nin peninsula coreeană în doar trei luni. Totuși, acest succes pe uscat era limitat de flota coreeană care ataca vasele japoneze în
apele de coastă și oprea aprovizionarea corespunzătoare a armatei. Aceste acțiuni au avut loc cu unele excepții pe tot parcursul
conflictului. Soldații japonezi erau încrezători și bine instruiți având experiența numeroaselor conflicte terestre din perioada
Sengoku dar înaintarea lor a fost blocată deoarece transporturile de provizii și comunicarea au fost oprite în zonele coastei
coreene de vest. Chinezii au interpretat invaziile japoneze ca o amenințare la sistemul său tributar și[3] la cererea coreenilor
forțele chineze au intrat în război sub conducerea împăratului Wanli, ducând la un impas militar. Războiul a stagnat cinci ani în
care Japonia și China au negociat un compromis pașnic[4]. Prima fază a invaziei a durat din 1592 până în 1596 cu un scurt
interludiu din cauza căruia s-au eșuat negocierile de pace din 1596 și 1597. În 1597, Japonia a invadat Coreea a doua oară. Planul
de invazie a fost similar cu primul. În septembrie 1598 când Hideyoshi a murit, forțele japoneze avaeu un progres limitat
deoarece majoritatea soldaților staționau în cetățile de pe coasta de sud a Coreei. Aprovizionarea era nesigură iar armata japoneză
a primit ordin să se retragă. Negocierile de pace au durat mai mulți ani după care relațiile pașnice au fost restabilite.

Efecte
Coreea a pierdut o mare parte din forțele sale militare și a fost puternic afectată financiar deoarece războiul a avut loc în mare
parte pe teritoriul său[5]. O mulți civili au murit din cauza războiului și a foametei. Peste pierderile umane, Coreea a suferit
pagube culturale și economice deoarece numărul de terenuri arabile s-a redus drastic, importante opere de artă au fost distruse sau
confiscate, s-au pierdut artefacte și documente istorice iar mulți artizani au murit. În acest timp, principalele palate coreene cum
ar fi Gyeongbokgung, Changdeokgung, și Changgyeonggung au fost arse de către localnicii coreeni iar Deoksugung a fost folosit
ca palat temporar. În multe cazuri, distrugere de palate sau sedii guvernamentale a fost cauzată de conflictele interne la fel de mult
ca de invazia în sine. Baekjeong (coreenii din cea mai joasă clasă socială) au salutat de multe ori armata japoneză considerând-o o
forță eliberatoare și au profitat de lipsa de securitate internă incendiind changnye (birourile în care erau ținute evidențele de stare
alepopulației, inclusiv actele legate de sclavi)[6]. Aceste războaie precum și celelalte două războaie din sud au afectat puternic
capacitățile militare și economia Ming, contribuind la prăbușirea Ming și ascensiunea Qing.[7] Cu toate acestea, sistemul tributar
sinocentric al Ming a fost menținut și de Qing, războiul ducând până la urmă la menținerea acestei stări prin normalizarea relaților
dintre cele trei părți și crearea de noi rute de comerț.[8].

Context

Coreea și China înainte de război

În 1392, generalul coreean Yi Seong-gye a condus o lovitură de stat prin care a luat puterea de la regele U al dinastiei Goryeo
utilizând forțe militare. Adepții săi l-au forțat pe Yi să preia coroana și să fondeze dinastia Joseon.[9] În căutarea unei justificări
pentru domnia sa, neavând legături de sânge cu regii din trecut, Yi a acceptat să devină tributar dinastiei chineze Ming și să
primească astfel ,,Mandatul Ceresc”[10][11][12]. În cadrul acestui sistem tributar, Ming și-a asumat rolul unui ,,frate mai mare”
pentru Joseon în scimbul acceptări rolului de ,,frate mai mic” de către Joseon.[13] În 1402 împăratul Ming a conferit
conducătorului japonez Ashikaga Yoshimitsu titlul de ,,Rege al Japoniei” ca prin acest titlul să accepte aderarea la sistemul
tributar sinocentric. Sub Ashikaga Yoshimochi Japonia a renunțat la acest titlu în 1411 pentru a nu mai fi supusă controlului din
partea Ming. Spre deosebire de Japonia, Joseon nu a făcut acest lucru. În urmă cu 1000 de ani, Goguryeo, unul dintre cele trei
regate coreene avea o relație antagonistă cu Tang dar Ming și Joseon au avut o relație strânsă atât din punct de vedere comercial
cât și diplomatic. Cu toate acestea, Joseon a continuat relațiile comerciale cu Japonia. Ming și Joseon aveau multe în comun:
ambele au apărut în timpul secolului al XIV-lea atunci când a căzut dinastia mongolă, ambele adoptaseră idealurile sociale
confucianiste și se confruntau cu amenințări străine similare (Jurchenii și pirații Wokou).[14] Pe plan intern, atât Ming cât și
Joseon erau tulburate de lupte între facțiuni concurente. Acestea au influențat atât deciziile luate de coreeni înainte de război cât și
deciziile luate de chinezi în timpul acestuia.[15][16] Dependența reciprocă în domeniul comercial și inamicii externi comuni au
determinat Joseon și ming să aibă o relație de prietenie. Wanli a reușit să ajungă împărat al Ming în 1572 la doar 9 ani. În primii
10 ani ai domniei sale, țara a fost condusă de profesorul și tutorele său Zhang Juzheng care a inițiat numeroase reforme pentru a
revitaliza dinastia în declin. Au fost făcute progrese în numeroase domenii cheie care afectau ming-ul, în special cele legate de
partea financiară. Zhang a făcut de asemenea mari progrese în apărarea nordului împotriva mongolilor și a promovat generali cum
ar fi Li Chengliang și Qi Jiguang pe baza meritelor și nu prin practicile corupte din trecut. După moartea lui Zhang Juzheng din
1582, curtea din Ming a început să anuleze o parte dintre reformele sale iar împăratul Wanli a început să fie tot mai deziluzionat și
mai dezinteresat de politică. În 1590, Ming era încă în vigoare într-un stadiu relativ revitalizat. Ming era în multe conflicte în acea
perioadă. În afară de nesfârșita luptă cu mongolii, Ming mai trebuia să lupte și împotriva rebelilor din provincia Ningxia precum
și împotriva dinastiei birmaneze Taungoo, luptă care s-a desfășurat în același timp cu războiul Imjin. Conflictele cu pirații Wokou
care au avut loc în urmă cu câteva zeci de ani au conferit o experiență semnificativă față de stilul de luptă japonez. În Japonia
fusese încheiată perioada conflictelor interne iar Toyotomi începuse procesul de unificare. Japonia a lansat primul său atac în
Coreea sub pretextul că acesta nu a permis soldaților japonezi să traverseze peninsula pentru a se confrunta cu China. Ea era
dornică să ocupe teritorii și să se extindă pe continent.

Hideyoshi și pregătirile sale

În ultimul deceniu al secolului XVI, Hideyoshi a unificat ca și daimyō toată Japonia și a adus o perioadă de pace. Deoarece nu
exista un succesor legitim din neamul Minamoto, necesar pentru Comisia Shogunului Imperial, el a căutat să aibă cât mai multă
putere militară pentru a-și legitima domnia și a nu mai fi dependent de familia imperială.[17] Este de asemenea posibil ca
Hideyoshi să fi organizat o invazie în China pentru a îndeplini visele fostului lord Oda Nobunaga[18] dar și pentru a opri o
potențială revoltă care putea izbucni din cauză că erau prea mulți samurai și soldați inactivi în Japonia unificată.[19] Cu toate
acestea, este posibil ca Hideyoshi să fi avut un obiectiv mai realist cum ar fi subjugarea statelor vecine mici (de exemplu,
Ryukyus, Luzon, Taiwan și Coreea) precum și tratarea statelor mai mari sau mai îndepărtate ca parteneri comerciali. Pe tot
parcursul campaniei din Coreea, Hideyoshi a căutat să facă comerț legal cu China.[17] Nevoia acestuia de supremație militară ca
justificare a domniei sale care nu era de Shogun putea fi interpretată ca un ordin pentru țările vecinii mai mici ai Japoniei să se
supună.[17] El a preferat un conflict extern pentru a evita o rebeliune în Japonia. Acest lucru i-a păstrat pe japonezi uniți
împotriva inamicului extern și a oprit alți daimyō ambițioși să se revolte împotriva domniei lui Hideyoshi. Un război în afara țării
a contribuit de asemenea la păstrarea infrastructurii și integrității teritoriale japoneze. Hideyoshi avea acest probleme pentru că nu
era nici shogun și nici descendent al familiei imperiale.

Înfrângerea bazei clanului Hōjō din Odawara în 1590[20] a dus în cele din urmă la o a doua unificare japoneză iar Hideyoshi a
început pregătirile pentru un nou război. În luna martie 1591 daimyo-ul Kyushu cu oamenii săi au început construcția unui castel
la Nagoya (în zilele noastre Karatsu; a nu se confunda cu orașul modern Nagoya din prefectura Aichi) pentru a fi folosit ca centru
de mobilizare a forțelor de invazie.[21] Hideyoshi planificase un război cu Coreea înainte să fi unificat complet Japonia și făcuse
pregătiri în mai multe privințe. Încă din 1578 când Hideyoshi lupta sub comanda lui Oda Nobunaga împotriva lui Mōri Terumoto
pentru controlul asupra regiunii Chūgoku din Japonia, l-a informat pe Terumoto despre planul lui Nobunaga de a cuceri
China.[22] În 1592 Hideyoshi a trimis o scrisoare în Filipine pentru a cere tribut și a declarat că Coreea (aceasta fiind desigur o
neînțelegere) și Ryukyus au plătit deja tributul.[23]

În ceea ce privește pregătirile militare, construirea a nu mai puțin de 2000 de nave a început încă din 1586. Pentru a estima
puterea armatelor coreene, Hideyoshi a trimis 26 de nave de asalt pe coasta de sud a Coreei în 1587.[24] Pe frontul diplomatic, el
a început să stabilească relații de prietenie cu China cu mult înainte de a termina de unificat Japonia și a ajutat la protejarea
rutelor comerciale împotriva Wako.[25]

Relațiile diplomatice dintre Japonia și Coreea

În 1587, Hideyoshi a trimis ca și primul său emisar în Coreea pe Yutani Yasuhiro.[26][27][28]. Acesta a venit în Coreea în timpul
domniei regelui Seonjo[29] pentru a restabili relațiile diplomatice dintre cele două țări, rupte în 1555[30] din cauza raidurilor
piraților japonezi. Hideyoshi spera ca curtea coreeană să se alăture Japoniei într-un război împotriva Chinei[31]. Yasuhiro cu
trecutul său războinic și o atitudine disprețuitoare față de oficialii coreeni și obiceiurile lor nu a reușit să obțină de la aceștia
promisiunea că vor trimite ambasadori în Japonia.[32]

În mai 1589, al doilea convoi de emisari ai lui Hideyoshi format din Sō Yoshitoshi (sau Yoshitomo)[33][34], Yanagawa
Shigenobu[35][36] și călugărul budist Genso[37] au primit promisiunea trimiterii unor ambasadori în Japonia în schimbul predării
unui grup de rebeli coreeni care s-au refugiat în acolo.[32]

În 1587, Hideyoshi ordonase tatălui adoptiv al lui Yoshitoshi și lui daimyo de Tsushima, Sō Yoshishige[27][38] să ofere Joseon-
ului un ultimatum pentru a trimite emisari în Japonia și a participa la cucerirea Chinei, țară care ar avea în perspectivă un război
cu Japonia.Totuși, pentru că Tsushima se bucura de o poziție specială ca punct de control unic pentru toate navele spre Coreea iar
familia care guverna avea dreptul de a tranzacționa 50 dintre propriile sale nave [39] și avea toate interesele să prevină un conflict
cu Coreea a întârziat cu doi ani discuțiile.[33] Chiar și atunci când Hideyoshi a trimis din nou porunca, Sō Yoshitoshi s-a rezumat
în timpul vizitelor sale la curtea coreeană doar la întărirea relațiilor dintre cele două țări. La sfârșitul misiunii sale ambasadoriale,
Yoshitoshi i-a prezentat regelui Sunjo puști cu fitil și o altă armă. Acestea au fost primele arme de foc avansate pregătite pentru a
veni în Coreea.[40] Yu Seong-ryong, un savant-oficial de rang înalt a sugerat să fie produse archebuze pentru uzul armatei dar cei
de la curte nu au putut să îi aprecieze sfatul. Această lipsă de interes și subestimare a puterii archebuzelor a condus la multe dintre
eșecurile armatei coreene în timpul războiului.

În aprilie 1590, ambasadorii coreeni (incluzând pe Hwang Yun-gil, Kim Saung-il și alți oficiali[41]) au plecat la Kyoto unde au
așteptat două luni ca Hideyoshi să termine campania împotriva Odawara și clanurilor Hōjō.[42] La întoarcerea sa, au făcut schimb
de cadouri ceremoniale și au livrat scrisoarea regelui Seonjo lui Hideyoshi.[42] Hideyoshi a presupus că emisarii din Coreea au
venit să plătească un tribut omagial dar coreenii au refuzat să facă acest lucru. Din acest motiv, ambasadorilor nu li sa oferit
tratamentul cuvenit reprezentanților diplomatici. În cele din urmă, ambasadorii coreeni i-au cerut lui Hideyoshi să scrie un
răspuns pentru regele coreean, răspuns pentru care au fost nevoiți să aștepte 20 de zile în portul Sakai.[43] Scrisoarea, reformulată
la cererea ambasadorilor pe motiv că era prea nepoliticoasă invita Coreea să se alăture Japoniei într-un război împotriva
Chinei.[40] La întoarcerea ambasadorilor, la curtea coreeană au avut loc discuții aprinde cu privire la invitația japonezilor[44] în
timp ce Hwang Yun-gil raporta curții estimări contradictorii despre puterea militară și intențile japoneze. Cu toate acestea au
ajuns la concluzia că un război era iminent. Kim Saung-il a susținut că scrisoarea lui Hideyoshi nu a fost nimic altceva decât o
cacealma. Mai mult decât atât, curtea coreeană care considera că Japonia a fost de multe ori în criză din cauza diferitelor armate
ale clanurilor care se luptau între ele a subestimat puterea și abilitatea multelor armate japoneze care la momentul respectiv erau
unite. Unii, inclusiv regele Seonjo au susținut că trebuie să informeze Ming cu privire la relațiile cu Japonia și că dacă nu ar face
acest lucru, Ming ar suspecta loialitatea Coreei. Totuși, curtea a hotărât în cele din urmă că trebuie să mai aștepte până ce se
stabilește foarte clar modul de acționare.[45]

În cele din urmă, negocierile lui Hideyoshi cu Coreea nu au ajuns la rezultatul dorit. Curtea din Joseon aborda Japonia ca o țară
inferioară Coreei și se considera favorizată ca făcând parte din sistemul tributar chinezesc. Aceștia au evaluat eronat amenințările
lui Hideyoshi de invazii a nu fi mai periculoase decât obișnuitele raiduri ale piraților japonezi wakō.[46] Curtea coreeană le-a
înmânat lui Shigenobu[35] și Genso (care făceau parte din al treilea convoi de emisari trimis de Hideyoshi) o scrisoare în care
regele Seonjo îl mustra pe Hideyoshi pentru că a contestat sistemul afluent chinez. Hideyoshi a răspuns cu o altă scrisoare dar din
moment ce nu a fost prezentată personal de către un diplomat așa cum se proceda de obicei, curtea coreeană a ignorat-o.[47] După
refuzul celei de-a doua cereri, Hideyoshi a hotărât să atace Coreea în 1592.

Capacități militare
Cele două amenințări majore la securitatea
Coreei și Chinei din acea vreme erau jurchenii
care atacau frontierele de nord și pirații japonezi
wakō care jefuiau navele comerciale și satele de
pe coastă.[48][49] Această poziție defensivă într-
un mediu de pace relativă a împins coreenii să
depindă de puterea fortărețelor și navelor lor de
război. odată cu transmiterea tehnologiei armelor
de foc și prafului de pușcă din China în timpul
dinastiei Goryeo, coreenii au îmbunătățit forma
originală a armelor chinezești de foc (Zhen Tian
Lei) și a dezvoltat un tun avansat care a fost
folosit foarte eficient pe mare. Chiar dacă China
era sursa noilor tehnologi militare din Asia,
Coreea era o bază de producție atât pentru tunuri Infanteria japoneză folosea flinte
cât și pentru navele din acea eră.[50] Pe de altă
parte, Japonia care a fost de peste un secol în stare de război civil s-a transformat într-o țară războinică. Atunci când comercianții
din Portugalia au ajuns în Japonia introducând tehnologia archebuzelor și muschetelor, dictatorii militari japonezi s-au hotărât să
se adapteze la aceste arme inovatoare, obținând astfel un mare avantaj în fața armatelor coreene. Tunurile coreene nu erau
adaptate pentru a fi folosite pe teren iar armele de foc aveau un design mai puțin avansat așa că armele de foc mici ale soldaților
japonezi s-au dovedit deosebit de eficiente în bătăliile de teren sau în asedii.[51] Această diferență strategică în dezvoltarea și
implementarea de armament au făcut ca japonezii să domine pe uscat iar coreenii pe mare.

Deoarece Japonia a fost în război de la mijlocul secolului al XV-lea, Toyotomi Hideyoshi dispunea[52] de o armată de o jumătate
de milion de soldați căliți în multe bătăi. Aceștia formau o armată remarcabilă în înteraga Asie și erau pregătiți să invadeze
Coreea.[53] În ceea ce privește situația militară din Joseon, oficialul-savant Yu Seong-Ryong a remarcat:,,Nu este nici unul din
100 (de generali coreeni) care să știe metodele de împușcare”[54]. Creșterea în grade depinde mai mult de legăturile sociale decât
de cunoștințele militare.”[55] Soldații coreeni erau dezorganizați, prost instruiți, prost echipați[55] și erau folosiți în special în
poiectele de construcții cum ar fi construirea zidurilor de castele[56].

Probleme cu politicile de apărare ale Joseon-ului

Existau mai multe probleme în organizarea sistemului coreean de
apărare din perioada Joseon.[57] De exemplu, ofițerii locali nu puteau
răspunde individual unei invazii străine în afara jurisdicției lor până ce
nu sosea un plan întocmit de către curtea regală și nu se mobiliza din
nou armata.[57] Acest aranjament era extrem de ineficient deoarece
forțele din jur trebuiau să staționeze până la venirea comandantului
mobil de frontieră și preluarea controlului de către acesta.[57] În al
doilea rând, deoarece comandantul numit era de multe ori dintr-o altă
regiune și era foarte probabil ca el să nu fi fost familiarizat cu mediul
natural, tehnologia disponibilă și forța de muncă din regiunea
invadată.[57] În cele din urmă, nu era menținută o armată principală iar
oamenii recrutați în timpul războiului care erau slab pregătiți constituiau
o parte importantă a armatei.[57] Curtea coreeană a reușit să realizeze
unele reforme dar au rămas încă multe probleme. Centrul de instruire
militară înființat în 1589 în provincia Gyeongsang recruta militari care
erau în mare parte fie prea tineri fie prea bătrâni deoarece oamenii
capabili vizați de această politică aveau priorități mai importante cum ar
fi agricultura și alte activități economice. Centrului de recrutare s-au
alăturat unii aristocrați dornici de aventuri sau sclavii eliberați.[57]
Ilustrație a unei lănci de foc chinezești
Forma dominantă a cetățiilor coreene era ,,sanseong” sau ,,cetate de
ampuliformă încărcată cu praf de pușcă care
munte”.[58] Aceste cetăți constau într-un zid de piatră care continua în
exploda cu flăcări aruncând bile de plumb ca
jurul muntelui în formă de serpentină.[53] Zidurile erau prost concepute, proiectile coviative. Arma a fost numită
cu puține poziții pentru tunuri iar transfrontaliere de foc (observate de ,,falanga de foc-tărtăcuță”
obicei la fortificațile din Europa) aveau în mare parte o înălțime
redusă.[53] Politica de război era ca toată lumea să se refugieze în aceste
cetăți iar cei care nu reușau să facă acest lucru erau presupuși colaboratori ai inamicului. Această politică nu a avut un efect
deosebit deoarece cetățile erau la îndemână pentru majoritatea refugiaților.[53]

Puterea trupelor
Hideyoshi a mobilizat armata sa la castelul Nagoya din Kyūshū (azi Karatsu), castel nou construit doar cu scopul mobilizării
trupelor de invazie și depozitării proviziilor.[59] Pentru prima invazie au fost mobilizate nouă divizii, numărând 158,800 de
oameni dintre care ultimele două de 21.500 au rămas staționate în Tsushima respectiv Iki ca și rezerve.[60] Japonia a folosit un
număr de 500.000 de soldați de-alungul întregului război.[52]
Pe de altă parte, Joseon a menținut doar câteva unități militare
și nici o armată de teren. Apărarea a depins în mare măsură de
mobilizarea soldaților cetățeni în cazurile de urgență.[56] În
timpul primei invazii, Joseon a desfășurat un total de 84.500 de
soldați permanenți asistați de 22.000 de voluntari ocazionali.[61]
Trupele Ming nu numărau mai mult de 60.000 în Coreea în nici
un punct din război.[62]

Armamentul
De la introducerea lor de către comercianții portughezi de pe
insula Tanegashima în 1543 [63], archebuzele au devenit
utilizate pe scară largă în Japonia.[64] Atât în Coreea cât și în Archebuze japoneze din era Edo. Acest tip de arme
China au fost introduse arme de foc similare archebuzelor de foc au fost folosite de către soldații japonezi în
portugheze însă majoritatea erau de modele mai vechi. Armele timpul invaziilor lui Hideyoshi
de foc mici ale soldaților coreeni constau în pistoale cu
mecanisme simple fie cu gunstock sau arbore de lemn atașat.
Când diplomații japonezi au oferit curții coreene archebuze ca
și cadouri, oficialul-savant coreean Yu Seong-Ryong a pledat
pentru utilizarea noilor arme dar curtea nu ș-ia putut da seama
de eficiența lor.[42] În contrast, japonezii au desfășurat deseori
archebuzele în combinație arcașii în război.[65] Chinezii
foloseau o varietate de arme printre care arcuri lungi[66] ,
săbii[67][68], forme primitive ale minelor de teren și grenadelor
de mână[69]

Chinezii au folosit foarte mult săgețile propulsate ca și rachete

în special în timpul asediului de la Pyongyang din ianuarie
1593. În timpul asediilor, chinezii au mai folosit mult scuturile Rachetă mare de lemn cu vârf de fier trasă de către
tunurile Joseon
din ratan și a desfășurat pasivele de fier (scuturi mari). Aceste
tipuri de scuturi aveau reputația de a putea opri gloanțele de
muschete.

Armatele japoneze au învins succesiv armatele coreene folosind

combinații între muschete, sulițe și săbii. Deși muschetele
japoneze erau superioare arcurilor folosite de coreeni din punct
de vedere al penetrării, acestea nu aveau gamă largă, precizie și
ratau uneori. Numeroase descrieri din Analele Dinastiei Joseon
precum și din diverse jurnale ale oficialilor și comandanților
coreeni arată că puștile nu garantau victoria dacă erau folosite
singure. Prin folosirea atât a muschetelor cât și a ,,brațului rece”
(săbii, lănci, sulițe, etc.) japonezii au reușit să obțină succese în
faza inițială a războiului. Într-adevăr, sarcina grea pe care o
Tunurile Joseon cum ar fi acesta au fost utilizate pe
aveau soldații japonezi care foloseau sulițe și săbii a fost uneori
scară largă de către marina Joseon
mai importantă pentru victorie decât cea a soldaților care luptau
cu muschete. Acest lucru s-a datorat faptului că soldații coreeni
erau slab pregătiți în lupta de aproape și nu aveau experiență și disciplină. Astfel, soldaților coreeni le-a fost imposibil să țină
liniile în fața soldaților japonezi. Următoarele cuvinte ale oficialului coreean Shi-eon Lee către rege arată clar această slăbiciune:
Regele: ,,Ai spus că muschetele japoneze au precizie scăzută. Atunci de ce au armatele coreene atâtea probleme cu combaterea
acestora?”

Shi-eon Lee: ,,Soldații coreeni tremură în fața inamicului și sunt gata să fugă pentru a se salva chiar înainte ca inamicul să
atace. În ceea ce privește comandanții, ei rareori își părăsesc pozițiile deoarece se tem că pot fi executați pentru dezertare. Cu
toate acestea, există o limită în a executa soldații care dezertează din cauză că există așa de mulți. Într-adevăr, japonezii nu sunt
muschetari buni dar ei apar direct în fața coreenilor în timp ce ei pot trage doar două săgeți. Se spune că coreenii sunt arcași
buni dar ei nimeresc rareori țintele când acestea se a află la depărtare iar când inamicul este aproape ei nu nimeresc deoarece
sunt prea speriați de săbiile japoneze. Trasul cu arcul devine uneori inutil deoarece coreenii abia trag temându-se de armele albe
japoneze. Japonezii au reputația de a fi spadasini buni dar e posibil ca coreenii să elaboreze săbii pentru a- opri la sol. Cu toate
acestea, coreenii fac acest lucru rar și doar fug pentru a-și salva viețile.[70]”

În ceea ce privește artileria de teren, coreenii au utilizat-o rar, folosind în special tunurile pentru a apăra castelele sau la asedii. În
conformitate cu ,,Jurnalul unei Miliții” (향병 일기; Hyangbyeong-ilgi) care este stocat în baza de date a Institutului Național de
Istorie coreean, există puține cazuri de coreeni care au folosit artilerie pe câmp, obținând rezultate ineficiente. Aceeași sursă
notează faptul că anumite unități neregulate coreene cu arme furnizate de guvern au folosit în teren deschis focuri explozive trase
de mortiere, dar acest lucru a fose un caz izolat. Chinezii au părut mai activi în folosirea artileriei de teren decât coreenii. Una
dintre cele mai notabile arme chinezești de teren a fost ,,Tunul Marelui General”. Acesta era un tun mare care trăgea o bilă de fier
cu greutatea de 10 kg. Japonezii, pe de altă parte au folosit artilerie pe teren numai când era avantajos strategic atât în asedii cât și
în războiul de câmpie folosind de multe ori piesele capturate care erau disponibile.

Coreenii au desfășurat de multe ori divizii de cavalerie dar acestea aveau dezavantaje semnificative. Terenul era de multe ori
muntos care nu era adecvat pentru cavalerie. Ală dată era arat și cu multe șanțuri sau teren arid pe care nu creștea iarba necesară
pentru hrana cailor. În plus, japonezii au folosit archebuze cu rază lungă și salve, concentrându-se pentru a opri orice strategie
eficientă care folosea cavaleria.[68] Armele principale ale cavaleriștilor coreeni au fost arcurile, săbiile și lăncile care dețineau
doar poziții auxiliare. Cele mai multe acțiuni ale cavaleriei coreene au avut loc în bătălia de la Chungju de la începutul războiului.
În această bătălie, cavaleria coreeană a fost depășită numeric și distrusă de infanteria japoneză.[71] Și japonezii au folosit divizii
de cavalerie pe câmpuri. Cu toate acestea, ei au descălecat în acțiune și au luptat ca infanteriști. Cavaleria japoneză specializată
folosea arme de foc din goana calului deși majoritatea cavaleriștilor preferau sulița convențională yari[72]. Utilizarea acestora a
fost redusă din cauza creșterii dificultăților logistice și utilizării în creștere a armelor de foc de către coreeni și chinezi.[73]

Puterea navală
Japonia era avantajată pe uscat iar Coreea și China pe mare.
Tehnologia avansată de artilerie și experiența multor lupte
navale împotriva piraților japonezi a permis marinei
chinezești și coreene să dezvolte nave foarte avansate. Până
în momentul invaziei japoneze, coreenii utilizau panokseon,
o navă puternică de tip galeră înarmată cu un tun care a
distrus multe nave japoneze. Marina coreeană va folosi
această superioritate navală pentru a perturba rețeaua
logistică japoneză de pe coasta de vest a peninsulei coreene.
Totuși, acest avantaj nu a afectat capacitatea japonezilor de a
aproviziona continuu armatele pe ruta Tsushima- Pusan
deoarece bazele navale coreene din apropiere au fost
anihilate de forțele terestre japoneze. Marina coreeană O pictură veche a unui Panokseon
condusă de Amiralul Yi Sun-sin s-a retras și s-a regrupat la
granița nordică a provinciei Jeolla. Deși nu a putut să
oprească complet aprovizionarea, marina coreeană a continuat să hărțuiască și să provoace pierderi flotei japoneze de
aprovizionare pe toată durata războiului. Practic toate navele japoneze de la începutul războiului nu aveau tunuri de artilerie[50]
iar navele coreene au bombardat și scos din areal navele japoneze din afara arealului în care acestea puteu folosi muschetele,
catapultele sau săgețile.[50] Când japonezii au încercat să echipeze cu tunuri navele lor,[74] proiectul lor interzicea folosirea a mai
mult de câteva tunuri din cauza constituției lor de nave ușoare. Tunurile de pe navele japoneze nu aveau puterea de foc și nici
intervalul celor coreene.[75] În scopul consolidării flotei lor, japonezii au încercat să folosească în invazie două galioane
portugheze.[76] Peste faptul că nu aveau armament naval eficient, majoritatea navelor japoneze erau nave comerciale modificate
și erau mai potrivite pentru transportul de trupe și echipamente decât ca nave de altilerie.[50][77] Cele mai multe nave japoneze
erau de asemenea construite cu o chilă profundă și cu o singură velă care oferea viteză, mișcarea lor limitată la vânturi favorabile
și manevrabilitatea le-au oferit dezavantaje considerabile în apele înguste de coastă ale Coreei. În schimb, navele coreene aveau
vele multiple care confereau mai multă putere de vâslire și erau contruite cu o chilă plată care permitea întoarcerile bruște. Navele
japoneze erau construite cu cuie de fier iar cele coreene cu cuie de lemn. În apă cuiele de fier au ruginit și au slăbit iar cuiele de
lemn s-au dilatat, consolidând articulațiile.

Prima invazie (1592–1593)

Atacurile inițiale

Debarcarea armatei japoneze

La 23 mai 1592, prima divizie a armatei japoneze formată din 7000 de
oameni și condusă de Konishi Yukinaga[78] a părăsit Tsushima
dimineața, ajungând seara[79] în orașul-port coreean Busan. Navele
coreene de observație au observat vasele japoneze dar Won Gyun,
comandantul naval din Gyeongsang a crezut că e vorba de niște vase
comerciale.[80] Un raport ulterior care confirma sosirea a încă 100 de
nave japoneze a ridicat suspiciunile dar generalul nu a făcut nimic în
această privință.[80] Yoshitoshi a debarcat singur și le-a cerut pentru
ultima oară coreenilor să îi permită să meargă în siguranță în China dar
aceștia l-au refuzat așa că soldaț

ii conduși de acesta au asediat orașul Busan iar soldații conduși de

Konishi Yukinaga au atacat fortăreața Dadaejin din apropiere în
dimineața următoare.[79] Sursele japoneze susțin că luptele au dus la
anihilarea completă a coreenilor. O sursă susține că au murit 8.500 de
oameni iar alta că au murit 30.000 de oameni. Sursele coreene susțin în
schimb că japonezii suferiseră pierderi semnificative încă dinainte să
înceapă să jefuiască orașul.[81] În dimineața zilei de 25 mai 1592, prima Asediul Busanului
divizie a ajuns la Dongrae eupseong.[81] Lupta a durat douăsprezece ore,
3000 de oameni au murit și s-a încheiat cu victoria japonezilor.[82]
(asediul de la Dongnae)

Ocuparea provinciei Gyeongsang

Divizia II a armatei japoneze condusă de Katō Kiyomasa a debarcat la Busan pe 27 mai iar divizia a III-a condusă de Kuroda
Nagamasa a debarcat la vest de Nakdong pe 28 mai[83] cucerind Kyeongju pe 30 mai.[83] A treia divizie a ocupat ]mprejurimile
castelului Kimhae ținând apărătorii sub tensiune cu armele de foc în timp ce construiau rampe pe ziduri.[84] În trei iunie a treia
divizie capturase deja Unsan, Changnyong, Hyonpung, and Songju.[84] În tre timp, divizia lui Konishi Yukinaga a trecut de
cetatea de pe muntele Yangsan (capturată în noaptea bătăliei de la Dongrae când apărătorii au fugit după ce cercetașii japonezi au
tras cu archebuzele) și a cucerit castelul Miryang în după-amiaza zilei de 26 mai.[85] Prima divizie a securizat cetatea Cheongdo
pentru următoarele zile și a distrus orașul Daegu.[85] Până în 3 iunie, prima divizie traversase râul Nakdong și s-a oprit la muntele
Sonsan.[85]

Asediul Busanului

Parte din războiul Imjin

Dată: 24-25 mai 1592 după calendarul gregorian; 24-25 aprilie după calendarul lunar
Locație: Busanjin-gu, Busan
Rezultat: victorie japoneză decisivă
Beligranți : armata japoneză; garnizoana coreeană
Comandanți și lideri: Konishi Yukinaga și So Yoshitoshi (partea japoneză); Jeong Bal†, Yi Jeong-hyeon și Pak
Hong (partea coreeană)
Puterea trupelor: Japonia: peste 15.000 de oameni; Coreea: 4000-8000 de apărători; potrivit Luis Frois doar 600
de soldați
Victime și pierderi: Japonia: nu se știe; Coreea: 3000-8000 de apărători (aproape toți apărătorii)
Asediul de la Busan a fost o bătălie care a durat între 13 și 14 aprilie
1592, între forțele japoneze și coreene. Împreună cu bătălia de la
Tadaejin, bătălia de la Busan a făcut parte dintre primele bătălii ale
războiului Imjin. Această bătălie a marcat începutul unui război lung în
peninsula coreeană. Pentru a stabili o bază și a obține controlul asupra
țărmurilor Busanului, So Yoshitoshi, lordul de Tsushima a făcut o
strategie. Planul a constat în împărțirea forțelor și conducerea de atacuri
simultane împotriva fortăreței și forturilor-port auxiliare ale Tadaejin și
Seopyeongpo.

În dimineața zilei de 24 mai 1592 (Tenshō 20, luna a IV-a, a XIII-a zi, din
calendarul lunar japonez), So Yoshitoshi a atacat principalele ziduri ale
orașului Busan în timp ce Konishi Yukinaga conducea atacul împotriva
fortului-port al Tadaejin. Japonezii au copleșit apărarea escaladând
zidurile fortăreței sub acoperirea focurilor de archebuze. Coreenii s-au
retras la a doua linie de apărare după atacul surpriză al lui So Yoshitoshi.
Generalul Jeong Bal (Hangul: 정발, Hanja: 郑 拨) și-a regrupat arcașii și
a contraatacat. Până acum, coreenii se retrăseseră până la a treia linie de
apărare. După ore de luptă, coreenii au rămas fără săgeți. Japonezii au
Armata japoneză jefuia în cele din urmă
suferit pierderi dar s-au regrupat și au atacat din nou. Jeong Bal a fost
orașul Busan
împușcat și a murit. Moralul soldaților coreeni a scăzut iar fortăreața a
fost cucerită în jurul orei nouă dimineața. Aproape toată forța de luptă a
Busanului a fost ucisă. Japonezii au masacrat garnizoana rămasă dar și noncombatanții. Yoshitoshi a ordonat soldaților săi să
jefuiască și să ardă lucrurile de valoare. Armata japoneză ocupase acum Busanul. Pentru următorii câțiva ani, Busanul va deveni
un depozit de aprovizionare pentru japonezi. Japonezii au continuat să trimită trupe și alimente peste mare la Busan până când
amiralul coreean Yi Sun-sin a atacat Busanul cu flota sa. Odată cu căderea Busanului, prima divizie a armatei japoneze și-a
finalizat primul obiectiv. La câțiva kilometri în nordul Busanului era așezată fortăreața Dongnae a cărei garnizoane era o
amenințare pentru baza japoneză de atac nou-înființată. So Yoshitoshi și-a condus trupele sale obosite pentru a ataca fortăreața
Dongnae. Aceste serii de atacuri fulger au marcat începutul Războiului de șapte ani.

Bătălia de la Dadaejin
 Parte din Războiul Imjin
Dată: 13–14 aprilie 1592
Locație: Dadaejin, Busan
Rezultat: victorie japoneză
Beligeranți: armata japoneză; garnizoana coreeană
Comandanți și lideri: Konishi Yukinaga (partea japoneză); Yun Heung-sin† și Bak Hong (partea coreeană)
Puterea trupelor: Japonia: cel puțin 7000 de soldați; Coreea: 800 de oameni
Pierderi: Japonia: nu se știe; Coreea: majoritatea au fost uciși
Împreună cu asediul Busanului, bătălia de la Dadaejin a fost una dintre primele lupte ale invaziilor japoneze în Coreea (1592-
1598). Bătălia de la Busan și bătălia de la Dadaejin au avut loc aproape simultan. Dadaejin este transcris și ca ,,Tadaejin”.

Japonezii au debarcat rapid la port și au avansat spre cetate. Bătălia a fost condusă de comandantul coreean Yun Heung-sin
(Hangul: 윤흥신 Hanja :尹興信) împotriva comandantului japonez Konishi Yukinaga (primul comandant al diviziei I a armatei
japoneze). Fratele lui Yun, Yun Heung-je (Hangul: 윤흥제 Hanja :尹興梯) a luptat și el în bătălie. Yun a condus rapid trupele la
ziduri pentru a apăra în timp ce japonezii debarcau. Konishi Yukinaga a folosit aceeași tactică pe care a folosit-o So Yoshitoshi în
asediul Busanului, golind șanțurile sub acoperirea focului de archebuze. Archebuzele au prins garnizoana coreeană cu garda jos.
Ca și la Busan, soldații coreeni au fost speriați de archebuze și nu au putut să le contracareze eficient. Coreenilor le-a fost
imposibil să oprească golirea șanțurilor de apărare de către japonezi și astfel japonezii au avut acces direct la zidurile de apărare.
Japonezii au folosit scări și turnuri de asediu sub acoperirea focului de archebuze pentru a se apăra de săgețile și pietrele trase de
coreeni. Yun a așteptat ca prima linie de apărare să cadă, s-a prefăcut că se retrage apoi a montat un contraatac masiv, luând
japonezii prin surprindere. După o luptă acerbă, zidurile principale au fost trecute iar orașul a fost ocupat. La fel ca și Busanul,
orașul Dadaejin a fost jefuit și ars iar majoritatea populației civile a fost masacrată. Konishi și-a asigurat Dadaejin ca o fortăreață
unde să debarce întăririle pentru armata japoneză. El și-a regrupat armata și a mărșeluit spre Seoul, obiectivul principal al armatei
japoneze. Konishi și So Yoshitoshi care a atacat Busan-ul au întâlnit o rezistență slabă la înaintarea lor (a se vedea bătălia de la
Chungju și bătălia de la Sangju). Eșecul în apărarea trecătorii Choryang, un post strategic important a forțat coreenii să se retragă
iar japonezii au ajuns la marginea orașului Seul în mai puțin de o lună.

Asediul de la Dongrae

Parte din războiul Imjin

Locație: Dongrae
Rezultat: victorie decisivă japoneză
Beligeranți: armata japoneză contra garnizoana coreeană
Comandanți și lideri: Konishi Yukinaga (partea japoneză); Song Sang-hyeon†, Jo Yeong Gyu†, Yi Gak, Bak
Hong, Yi Eon Seong, Hong Yun Gwan† (partea coreeană)
Puterea trupelor: Japonia: 18000 de oameni; Coreea: 2500-3000 de oameni;
Victime și pierderi: Japonia: 100 morți și 400 de răniți (sursă japoneză)[86]; Coreea: 3000 de morți și 500 de
prizonieri
Asediul de la Dongrae a fost una dintre primele bătăli ale războiului Imjin (1592–1597). După căderea Busanului, armata
japoneză a trebuit să asigure baza sa de atac. La câțiva kilometri în nordul Busanului se afla cetatea Dongrae. Aceasta era un
castel puternic situat pe vârful unui deal și proteja principalul drum spre Hanseong. După ce s-au odihnit peste noapte la Busan,
prima divizie a plecat la șase dimineața, a mărșăluit în jurul golfului fără întârziere și după încă două ore au început să atace
cetatea Dongrae. Prefectul său, Song Sang-Hyeon a adunat repede oamenii din oraș și toți militarii disponibili cum era Jo Yeong
Gyu magistratul de Yangsan. De îndată ce japonezii au terminat încercuirea cetății, aranjându-se împrejurul ei în cinci linii,
celelalte trupe înghesuite pe câmpurile din apropiere s-au pregătit să ia cu asalt cetatea. Curajosul prefect a luat poziție în partea
de sus a porții mari conform obiceiului coreean și a bătut o tobă mare îndemnând soldații la luptă. La fel cum a făcut și la Busan,
Konishi Yukinaga a rostit cererea japonezilor: ,,Luptați dacă doriți sau lăsați-ne să trecem” (pe drumul către China). Prefectul i-a
respins cererea cu curaj spunând: ,,Este ușor pentru mine să mor, dar dificil să te las să treci.”
Konishi Yukinaga a luat personal conducerea în atacul fortăreței în ziua a XV-a din luna a IV-a și a ordonat ca comandantul să fie
capturat în viață. După busan, pentru a doua oară meterezele unui castel coreean au fost lovite de gloanțe. Chiar dacă oamenii lui
Song Sang-Hyeon erau prost echipați și instruiți, ei au luptat opt ore înainte ca inamicii să intre în fortăreață peste trupurile lor
neînsuflețite. Cei trei mii de apărători din interiorul fortăreței au luptat 12 ore până ce au fost uciși cu toții. Când Yi Gak și Bak
Hong au auzit de căderea cetății ei și oamenii lor au luat-o la fugă. După căderea Dongrae mlți oameni au fost uciși într-un
masacru similar celui de la Busan. Odată cu căderea Dongrae, baza japoneză de la Busan a fost asigurată și drumul spre nord a
fost deschis. Busan și Dongrae au fost repede transformate în garnizoane ale japonezilor iar portul Busan a început să fie folosit
pentru debarcarea în siguranță a 100 de mii de soldați cu arme, echipamente și provizii în luna următoare. Există o legendă care
spune că generalul japonez a fost atât de impresionat de curajul prefectului încât i-a îngropat trupul decent și a ridicat un
monument de lemn pe care a scris ,,Un supus loial”. Song Sang-Hyeon a devenit o legendă în Coreea și este onorat la altarul
Chungnyolsa de la poalele dealului cetății Dongrae alături de Chong Pal și Yun Heung-sin. Acolo este un tablou dramatic în care
el stă impasibil pe scaunul său abordând feroce pe japonezi.

Bătălia de la Sangju (1592)

Parte din războiul Imjin

Dată: 24 aprilie 1592
Locație: Sangju, Gyeongsang de Nord, Corea
Rezultat: victorie japoneză
Beligeranți: forțele coreene și forțele japoneze
Comandanți și lideri: Konishi Yukinaga (partea japoneză); Yi Il (partea coreeană)
Puterea trupelor: Japonia: 18.700 de oameni; Coreea: în jur de 1000 de oameni
Victime și pierderi: 100 sau 1000 de morți (partea japoneză); majoritatea uciși (partea coreeană)
A fost una dintre primele bătălii ale primei faze din invaziile japoneze în Coreea.(Războiul Imjin) Coreenii au încercat să
oprească invazia japoneză și să prevină asediul fortului Ch'ungju. Cu toate acestea, tehnologia superioară a forțelor japoneze, în
special archebuzele, s-a dovedit decisivă. La primirea veștii atacurilor japoneze, guvernul Joseon l-a numit pe generalul Yi Il
comandant mobil de frontieră.[87] Generalul Yi a condus trupele la Myongyong apropiinduse încetul cu încetul de pasul strategic
Choryong. Deoarece el trebuia să strângă trupe, a fost nevoit să călătorească mai departe spre sud pentru a aduce trupele
staționate în orașul Daegu[85] Generalul Yi a mutat trupele înapoi la Sangju cu excepția supraviețuitorilor bătăliei de la Dongrae
care au rămas în ariegardă la pasul Choryong.[85] Similar cu cei mai mulți generali coreeni, Yi Il a avut rezultate slabe. Japonezii
au obținut victoria și au înaintat spre Chungju. Ui Il a adunat 1000 de oameni din rândul țărănimii locale în Sangju. El nu a vrut să
fie anihilat în interiorul Sangju așa că și-a aranjat oamenii pe un mic deal din apropiere. Atunci când un mesager a venit să îi
avertizeze de pericolul japonezilor, Yi l-a decapitat pentru ca mesajul său să nu scadă moralul armatei. Yi a trimis apoi un cercetaș
pentru a localiza armate japoneză. Din păcate, cercetașul a fost împușcat de către un trăgător de elită japonez și a murit. Când
cercetașul nu s-a întors, Yi Il a presupus că japonezii erau în apropiere. În scurt timp au apărut soldații japonezi sub conducerea
generalului Konishi Yukinaga. Konishi și ceilalți generalii ai săi au ordonat ashigaru (pedestrași) să tragă cu archebuzele în
coreeni. Infanteria a fost lovită de focurile de archebuze. Când japoneziii au început să urce în sus pe deal, Yi a ordonat oamenilor
săi să tragă dar săgețile lor au căzut la o distanță prea mică. Konishi Yukinaga și-a împărțit forțele și a început să îi înconjoare pe
coreeni. Yi Il și-a întors calul și s-a retras cu armata rămasă. Armata Konishi a fost victorioasă omorând în jur de 300 dintre
apărătorii coreeni. Konishi a condus în continuare oamenii spre Chungju pentru o altă victorie.

Bătălia de la Chungju

Parte din Războiul Imjin

Dată: 28 aprilie 1592
Rezultat: victorie japoneză decisivă
Beligeranți: armata coreeană și armata japoneză
Comandanți și lideri: Konishi Yukinaga, So Yoshitoshi, Matsuura Shigenobu, Arima Harunobu, Omura Yoshiaki
(partea japoneză); Shin Rip†, Byeon Gi†, Kim Yeo-mul†, Yi Il, Yi Jong-jang† (partea coreeană)
 Puterea trupelor: Japonia: prima divizie (aproximativ 18,700 oameni); Coreea: 100,000[88]
Victime și pierderi: Japonia: nu se cunoaște; Coreea:Analele Dinastiei Joseon (coreeană): 100,000[88] și încă
3,000[89]
Bătălia de la Chungju sau Bătălia de Tangeumdae a fost ultima bătălie din campania Chungju și a fost o luptă între coreeni și
japonezi în timpul invaziei japoneze în Coreea din 1592. Chungju este situat chiar la sud de râul Han și de Seoul, capitala Coreei.
Eșecul în apărarea de la Chungju a dus la capturarea capitalei câteva săptămâni mai târziu.

Această povestire este un fragment din Analele Dinastiei Joseon. Generalul Yi Il a planificat să folosească trecătoarea Choryong,
singura cale prin extremitatea vestică a lanțului muntos Sobaek pentru a controla înaintarea japonezilor.[90] După ce Busanul a
fost pierdut, curtea de la Hanseong și-a pus speranțele într-un general important, Shin Rip care devenise recunoscut pentru
victoriile sale din nord împotriva jurchenilor. Regele coreean i-a dat lui Shin Rip o sabie și puterea de comandă astfel încât să
poată recruta Gărzile Regale și alți arcași experți. Deși Shin Rip a fost un general notabil, el nu a putut apăra pasul din munții
Mungyeong saejae și s-a retras la castelul Chungju de unde credea că îi poate opri pe japonezi. Când Shin Rip a aflat de venirea
japonezilor a decis să îi întâlnească pe câmpiile plate de lângă Chungju. Deoarece marea parte a armatei sale era compusă din
cavalerie, el a ales o luptă de câmp pentru a putea profita de forțele pe care le avea sub comandă. Ship Rip și-a aliniat cavaleria
după strategia clasică chineză cunoscută sub numele de Bae-soo-jin (배수진, 背 水 阵 în coreeană). Deși lupta pe o câmpie plană
părea o strategie rezonabilă, vegetația ce crescuse acolo a împiedicat mișcările montate de trupe. Armamentul limitat al cavaleriei
coreene care era de obicei arcul coreean compus a împiedicat cavaleria coreeană să lupte eficient iar armate japoneză avea un
număr considerabil de soldați care foloseau sulițe lungi. Astfel, cavaleria coreeană a avut mari dificultăți în lupta cu japonezii. La
27 aprilie un cercetași i-a văzut pe japonezi dar a fost ucis de Shin rip care nu credea că inamicul este aproape. În același timp,
generalul japonez Konishi Yukinaga care stătea în Sangju a descoperit strategia coreenilor și a elaborat planuri pentru a ataca în
secret. La 28 aprilie, Yukinaga a atacat Chungju pe neașteptate în timp ce forțele japoneze de-alungul râului și în munți au prins
în ambuscadă forțele coreene. Un fos s-a aprins în orașul Chungju ucigând mulți oameni iar castelul a fost pierdut de coreeni.
Coreenii au fost învinși iar Shin Rip a fugit. El s-a sinucis mai târziu. Japonezii au ucis 3000[89] de coreeni și au cucerit Chungju
cu pierderi minime. Luis Frois care nu a fost prezent la bătălie a descris-o în evidențele sale altfel decât în sursele contemporane.
În scrierile sale, Konishi Yukinaga învins 80.000 de soldați coreeni de cavalerie și un cavaler înarmat cu o secure dar veridicitatea
acestei informații sete incertă. Un mesager a dus repede vestea regelui Seonjo. Pierderea bătăliei de la Ghungju l-a lăsat fără nici
o speranță și a plecat cu întreaga sa familie la Pyeongyang sperând ca garnizoana rămasă să poată întârzia capturarea capitalei
Hanseong (Seul).

Capturarea Seoul-ului
Divizia condusă de Katō Kiyomasa a ajuns la Chungju, unde divizia a treia tăbărâse cu puțin timp în urmă.[91] Acolo, Katō s-a
înfuriat pe Konishi pentru că nu l-a așteptat la busan așa cum s-au înțeles și a încercat să ia toată gloria doar pentru sine.
Nabeshima Naoshige a propus un compromis împărțind trupele japoneze în două grupuri diferite. Cele două grupe mergeau pe
două căi diferite către Hanseong (capitala Joseon-ului; azi orașul Seoul) iar lui Katō Kiyomasa i-a fost permis să aleagă drumul
pe care îl va urma divizia a II-a pentru a ajunge la Seoul.[91] Cele două divizii au început întrecerea pentru cucerirea Hanseong pe
data de 8 iunie. Katō a ales calea cea mai scurtă peste râul Han în timp ce Konishi a mers înainte în amonte unde apele
reprezentau o barieră mai mică.[91] Konishi a ajuns la Hanseong primul în data de 10 iunie în timp ce a doua divizie s-a oprit la
râu din cauză că nu era nici o barcă cu care să traverseve.[91] Prima divizie a găsit cetatea fără apărare dar cu porțile blocate.
Regele Seonjo fugise cu o zi înainte.[92] Japonezii au spart o gaură mică în zid și au deschis porțile din interior.[92] Divizia a doua
a lui Katō a ajuns a doua zi luând-o pe aceași rută ca și prima divizie. Divizile a III-a și a IV-a au ajuns în următoarea zi.[92] Între
rimp, divizile a V-a, a VI-a, aVII-a și a VIII-a au debarcat la Busan. Divizia a IX-a a rămas în rezervă pe insula Iki.[92] Părți din
HAnseong incluzând birourile unde erau păstrate înreistrările sclavilor dar și armele fuseseră deja jefuite și incendiate. Mulți
locuitori abandonaseră orașul.[92] Generalul Kim Myong-Won care era responsabil cu apărarea râului Han s-a retras.[93] Oamenii
regelui au furat animalele din grajdurile și fermele regele fugind înaintea regelui.[93] În fiecare sat pe unde trecea, regele era
întâmpinat de locuitori aliniați pe străzi care erau îndurerați că regele îi abandonează. Aceștia își neglijau datoria și nu îi mai
aduceau omagii regelui.[93] Bărcile și alte lucruri asemănătoare de pe malul sudic al râului Imjin au fost arse pentru a nu permite
japonezilor să le folosească și să trecă râul. Generalul Kim Myong-Won a desfășurat 12.000 în cinci puncte de-alungul râului.[93]

Campanile japoneze în nord

Trecerea râului Imjin

În timp ce prima divizie se odihnea în Hanseong, divizia a
II-a a pornit spre nord fiind întârziată cu două săptămâni
doar de râul Imjin.[93] Japonezii l-au trimis coreenilor de
pe malul celălalt al râului mesajul obișnuit prin care cereau
eliberarea drumului spre China dar coreenii i-au
refuzat.[93] După aceea, comandanții japonezi au retras
forțele principale pentru a securiza cetatea Paju. Coreenii
au văzut aceasta ca pe o retregere și au lansat în zori un
atac împotriva forțelor japoneze rămase pe malul sudic al
râului Imjin.[93] Armata principală japoneză s-a răzbunat
împotriva trupelor coreene izolate și le-au luat bărciele.
Generalul coreean Kim Myong s-a retras cu soldații săi la
cetatea Kaesong.[94]

Bătălia de la râul Imjin (1592)

Parte din războiul Imjin
Dată: 17-18 mai 1592 (calendar lunar)
Locație: râul Imjin Râul Imjin
Rezultat: victorie japoneză
Beligeranți: Coreea (sub dinastia Joseon);
Japonia (sub Toyotomi Hideyoshi)
Comandanți și lideri: Kim Myeong-won, Yi Il, Yi Yang-won, Yu Geuk-ryang †, Sin Hal † (partea coreeană); Katō
Kiyomasa, Konishi Yukinaga, Kuroda Nagamasa, Mori Terumoto, Ukita Hideie, Kuki Yoshitaka (partea japoneză)
Puterea trupelor: 13.000 de soldați (Coreea); 20.000 de soldați (Japonia)
Pierderi și victime: Japonia: nu se știe; Coreea: nu se știe
Bătălia de la râul Imjin (japoneză: 臨津江の戦い) a fost o bătălie din timpul invaziilor japoneze în Coreea (1592-1598). Aceasta
s-a încheiat cu victoria japonezilor.

În toamna anului 1592, regele Seonjo a părăsit Hanseong cu puțin timp înainte de sosirea avangardei japoneze condusă de Katō
Kiyomasa. În aceste momente, situațiile în care publicul coreean a abandonase regele și miniștrii și a colabora cu armata japoneză
erau din ce în ce mai frecvente. Mai mult decât atât, atunci când întăririle Ming s-au retras, cei care au suferit au fost tot civilii
coreeni. Când armata japoneză intra în capitală, palatul Gyeongbokgung era deja scrum iar sclavii coreeni salutau japonezii ca pe
niște eliberatori. Sclavii au dat foc la toate birourile unde erau ținute evidențe legate de sclavie. În urma jefuirii orașului, Katō a
costruit pe muntele Namsan un impunător castel japonez cu vedere asupra Seoul-ului acolo unde este astăzi site-ul bibliotecii
orașului. Seonjo și curtea sa s-au retras la nord de Phenian și avea să se retragă în China dacă japonezii înaintau așa de departe în
nord. În timp ce mergea pe jos, regele era hărțuit de țăraii care se simțeau abandonați. A ajuns la Imjin, s-a interesat până unde au
ajuns urmăritorii japonezi și a trecut râul pe timp de noapte. Pe întuneric a decis să ardă pavilionul de lângă râu. Arderea
pavilionului a produs lumină astfel încât regele și oamenii săi au văzut cum să treacă râul pentru a ajunge la Gaeseong. Puțini
știau că pavilionul care ardea era casa în care a locuit la bătrânețe savantul Yi I. Cu doar 10 ani înainte, acesta a sugerase că
pentru siguranța națională armata ar trebui mărită cu
100.000 de oameni. Yi era mort la această dată dar casa
lui de bătrânețe era prevăzută pentru retragerea regelui în
siguranță peste râul Imjin.

Când regele a ajuns la Kaeseong și mergea în continuare

spre Pyeongyang cavaleria de nord din provincia
Hamgyeong a sosit în sfârșit. Fiind veterani căliți în multe
lupte împotriva jurchenilor din Manciuria, cavaleria s-a
mutat rapid la râul Imjin pentru a fi pregătită în caz că
forțele lui Katō Kiyomasa ar fi ocupat malul sudic în
urmărirea regelui. Acolo, forțele au ajuns față în față și au
fost blocate reciproc. În conformitate cu principala
înregistrare coreeană, între generalii coreeni au avut loc
dezbateri aprinse cu privire la decizia ce ar trebui luată.
Mulți generali au afirmat:,,Noi suntem numeroși dar o
mare parte din oamenii noștri sunt slabi și lipsiți de
experiență. Ne bazăm pe cavaleria de nord dar aceasta
abia a ajuns după un marș lung și obositor și ar trebui să
se odihnească câteva zile înainte de a fi mobilizată pentru
a înainta.” Acești generali au fost contraziși de generalul
principal care a decis să atace inamicul.[95]

Cunoscând dependența coreenilor de cavaleria nordică și

dându-și seama că acești trebuie să lupte împotriva
soldațiilor japonezi cu archebuze a elaborat un plan pentru
a-i atrage pe coreeni într-o capcană. Trimițând puțini
soldați de infanterie ușoară ashigaru peste râu, Katō i-a
făcut pe coreeni să câștige o încredere nerealistă în forțele,
aceștia reușind să pună la pământ toți lăncierii ashigaru
dintr-un singur atac al cavaleriei. Observând o lipsă de
concordanță a sarcinilor și simțind o dezbinare la comandă, Katō a ordonat o retragere generală generală simulată din direcția
Munsan-ului pe malul sudic al râului Imjin. Văzând că japonezii se retrag, unul dintre cei doi comandanți ai cavaleriei coreene a
decis să traverseze râul în urmărirea lor. În sezonul uscat adâncimea râului Imjin scade foarte mult așa încât cavaleria a reușit că
treacă râul fără să folosească barje. Urmărind japonezii care se retrăgeau cavaleriștii coreeni au pierdut ordinea. Urmărirea a
devenind dezorganizată pe calea spre Munsan. Lupta s-a transformat într-un alt episod asemănător cu bătălia de la Chungju. Când
marea parte a cavaleriei coreene a intrat în mica vale care duce de la vadul râului Imjin la muntele Munsan, soldații lui Katō au
început să tragă cu archebuzele. Acest lucru a avut un efect devastator asupra moralului cavaleriștilor coreeni. Ca și aproape toți
soldații coreeni, cavaleria nordică nu avea experiență în privința armelor de foc. Caii au intrat în panică trântindu-i pe mulți dintre
soldați jos. Când coreenii se aflau în confuzie, samuraii infanteriști ascunși au atacat. Cavaleria coreeană a suferit multe pierderi.
Cei care au încercat să se retragă trecând râul înapoi spre nord s-au înecat în părțile mai adânci ale râului. Generalii Yu Geuk-
ryang și Sin Hal au fost uciși.[96]

Înfrângerea cavaleriei coreene la Imjin a dus eliberat calea japonezilor spre Pyeongyang. Nu mai exista nici o unitate coreeană
eficientă sau vreun castel apărat de la Imjin până la granița chineză. Auzind de prăbușirea liniei de la Imjin, regele Seonjo a
abandonat Gaeseong și Pyeongyang, retrăgându-se în nord la Uiju unde a întâmpinat în cele din urmă primul contingent venit din
Ming. Trupele Ming s-au alăturat la rămășițele armatei coreene și au recucerit Pyeongyang anul următor. Japonezii s-au l=retras
de la Imjin la Seoul. teritoriul coreean de la nord de Imjin nu a mai fost ocupat de japonezi până la Primul Război Sino-japonez
(1894-1895).

Pe mal exisă astăzi o structură mică care seamănă cu un perete de castel. Malul de nord este în afara limitelor pentru civili. În
vadul acela este ,,Restaurantul Vaporului Vechi”. Casa de bătrânețe a lui Yi este acum restaurată și continuă în partea estică a
restaurantului, lângă autostradă. Malul nordic este puțin adânc și nisipos cu o plajă mare. Malul de sud este în cea mai mare parte
stâncos.

Capturarea Pyeongyang-ului
Prima divizie condusă de Konishi Yukinaga a continuat înaintarea spre nord jefuind localitățiile Pyongsan, Sohung, Pungsan,
Hwangju, și Chunghwa pe drum.[97] La Chunghwa, divizia a treia condusă de Kuroda Nagamasa s-a alăturat primei divizii și a
continuat înaintarea spre orașul Pyeongyang situat în spatele râului Taedong.[97] 10.000 de coreeni păzeau orașul împotriva
30.000 de japonezi.[98] Coreenii erau conduși de numeroși generali printre care și Yi Il și Kim Myong-won care s-au pregătit
asigurându-se că nu există bărci pe care japonezii să le folosească.[97] Cu toate acestea, ei au alertat restul armatei japoneze care a
atacat din spate posturile coreene distrugând întăririle rămase și trecând râul.[99] A doua zi, folosind ceea ce au învățat observând
cum se retrag coreenii, japonezii au început să trimită trupe pe celălalt mal prin locurile unde apa era de adâncime mică. Japonezii
au trimis trupe în mod sistematic iar coreenii au abandonat orașul peste noapte.[100] La data de 20 iulie 1592 prima și a doua
divizie japoneză a intrat în Pyeongyang-ul pustiu.[100][101] În oraș au reușit să adune 100.000 de tone de echipamente militare și
cereale.[101]

Campaniile din provincia Gangwon

A patra divizie sub comanda lui Mori Yoshinari s-a stabilit la est de Hanseong în iulie și a capturat o serie de cetăți de pe coasta
de est de la Anbyon la Samcheok.[100] Divizia s-a întors spre interiorul peninsule pentru a cuceri Jeongseon, Yeongwol, și
Pyeongchang apoi s-a stabilit în capitala provinciei din Wonju.[100] Acolo, Mōri Yoshinari a stabilit o administrație civilă
reglementând clasele sociale după modelul japonez și a efectuat studii ale terenului.[100] Shimazu Yoshihiro, unul dintre generalii
diviziei a patraa ajuns mai târziu din cauza rebeliunii Umekita. Acesta a finalizat campania securizând Chunchon-ul.[102]

Ukita Hideie a fost numit comandant suprem al armatei japoneze din Coreea, alocat pentru a patra divizie a lui Mori Yoshinari cu
scopul de a o face ariergarda lui Kato Kiyomasa pacificând provincia Gangwon.

Bătălii:

Bătălia de la Yeogang (Hangul : 여강) din 22 mai 1592* (Won Ho versus Mori Yoshinari)
Căderea castelului Hoeyang (Hangul : 회양성 Hanja : 淮陽) din 5 iunie 1592* - Mori Yoshinari versus Kim
Yeon-gwang (Hangul : 김연광 Hanja : 金鍊光; armata coreeană regulată : 조선육군)
Comandanți japonezi și castelele pe care le aveau în subordine (toate fiind castele coreene cucerite):

Ito Suketaka - Cheorwon

Akizuki Tanenaga - Wonju
Shimazu Tadatsune - Chuncheon
Shimazu Yoshihiro - Yongpyon și Kumhwa

Provincia Gangwon a fost foarte liniștită după ocuparea sa de către divizia a IV-a a armatei japoneze condusă de Mori Yoshinari
dar după câteva luni au început activitățile de gherilă.

Revolte coreene în provincia Gangwon:

Bătălia de la portul Gumi ( Hangul : 구미포) din 10 iunie 1592* - Won Gyun contra Mori Yoshinari
 Bătălia de la Cheollyeong ( Hangul : 철령) din 12 iunie 1592* - Yi Hon (Hangul : 이혼 Hanja :李渾) contra Ito
Suketaka
Bătălia de la Majin de la sfârșitul lunii iunie 1592* - Son In-gap (Hangul : 손인갑 Hanja :孫仁甲) contra Mori
Yoshinari; Son In-gap a fost ucis
Bătălia de la Kumhwa din 16 iunie 1592* - Won Ho (Hangul : 원호 Hanja : 元豪) (Armata regulată coreeană :
조선육군) contra Shimazu Yoshihiro (Kanji : 島津忠豊); Won Ho a fost ucis
Bătălia de la Bonghwa (Hangul : 봉화) din 22 august 1592* - Yu Jong-gae (Hangul : 유종개 Hanja :柳宗介)
contra Mori Yoshinari; Joseon înfrângere
Asediul castelului Youngwon (Hangul : 영원산성 Hanja :領原山城) din 25 august 1592* - Kim Jae-gap
(Hangul : 김제갑 Hanja : 金悌甲) (Korean Regular Army : 조선육군) contra Ito Suketaka; castelul a căzut și
Kim Jae-gap a fost ucis

* după calendarul lunar chinezesc

Campania din provincia Hamgyeong

Campania Hamgyeong, cunoscută de asemenea sub
numele de Campania nordică a lui Kato Kiyomasa
este invazia condusă de Kato Kiyomasa în partea de
nord-est a Coreei. Aceasta a avut loc în special în
fosta provincie Hamgyeong dar a cuprins și lupta cu
jurchenii din partea de sud-est a Manciuriei, în
actuala provincie Jilin. Campania a fost în mare
parte un succes pentru japonezi dar după campanie,
armate japoneză a fost nevoită să se retragă din
cauza problemelor de aprovizionare cauzate de Katō Kiyomasa în Coreea
atacurile logistice ale amiralului coreean Yi Sun-sin,
revoltelor forțelor coreene neregulate și intervenția Ming.

După zdrobirea micilor armate coreene, rezistența cea mai acerbă pe care a întâmpinat-o Kato a fost la Haejungchang. Kato a
întâlnit contingentele nordice care erau cunoscute ca elita armatei coreene. Cavaleria coreeană a luptat pe teren cauzând multe
pierderi armatei japoneze. Katō s-a întors la Haejungchang unde era depozitat orezul, a format bariere din saci de orez și a ținut
coreenii la distanță folosind focul de archebuze. Căpătând încredere după prima victorie, comandantul coreean a ordonat
cavaleriei să se pregătească să hărțuiască inamicii baricadați. Katō a răspuns din spatele ,,zidului de orez” cu foc de archebuze și
i-a forțat pe coreeni să se retragă pe un deal din apropiere. După lăsarea nopții, a condus trupele în liniște spre baza dealului.
Armata condusă de Katō a atacat din trei părți distrugând cavaleria coreeană. A mărșeluit apoi spre nord lăsând coasta iar după
bătălia de la Songjin a capturat doi prinți coreeni: prințul Imhae și prințul Sunhwa. Prinții au fost trimiși înapoi spre sud escortați
de 1000 de japonezi pentru a fi folosiți în cazul unei eventuale negocieri. După trecerea râului Tumen, Katō a ajuns în sud-estul
Manciuria, o zonă aflată în afara jurisdicției autorităților chineze. Această zonă era sub controlul jurchenilor iar Katō a cucerit o
cetate a acestora folosind focul de archebuze. În următoarea zi, 10.000 de jurcheni au atacat armata japoneză. Japonezii au fost
practic încercuiți de cavaleria jurchenă. După ce au reușit să se retragă, soldații lui Katō s-au retras repede peste râul Tumen.
Aceasta a fost prima și ultima dată când Katō și japonezii au pășit în afara Coreei în acest război.

Japonezii au fost victorioși în primele lupte. Totuși generalii coreeni Jeong Mun-Bu, Yi Bong-su și Choe Bae-Cheon au format
Armata Drepților și au obținut opt victorii între 1592 și 1594 împotriva armatei de 20.000 de japonezi din provincia Hamgyeong.
După retragerea japonezilor, generalui Jeong a ridicat ,,Victoria Bukgwan”.

Lista castelelor coreene capturate de Katō:

Bătălia de la Haejeongchang (Hangeul : 해정창) (a XVIII-a zi din luna a VII-a 1592*) sau Kuradokoro (acum
Kimch'aek)
 Capturarea Kilju (hangeul : 길주, hanja : 吉州)
Capturarea Myŏngch'ŏn (hanja : 明川)
Capturarea Puryeong (hangeul : 부령, hanja : 富寧)
Capturarea Hoeryeong (hangeul : 회령, hanja : 會寧) (a XXIII-a zi zi din luna VII-a 1592*)
Lupta lui Katō Kiyomasa cu jurchenii: Bătălia de la Yanji” (a XXIV-a zi din luna a VII-a, anul 1592*)
Capturarea Onsong
Recuceririle lui Jeong Mun-bu:

Capturarea Gyeongseong (hangeul : 경성, hanja : 鏡城) (a XVI-a zi din luna a IX-a a anului 1592*)
Bătălia de la Kilju (hangeul : 길주, hanja :吉州) (a XXX-a zi din luna a X-a a anului 1592*)
Bătălia de la Hamheung (hangeul : 함흥) (a X-a zi din luna a XI-a, 1592*)
Capturarea Iwon (hangeul : 이원) (a XII-a zi din luna a XI-a, 1592*)
Bătălia de la Ssangpo (hangul : 길주 남문밖) (a XIX-a zi din luna I, 1592 *)
A doua bătălie de la Kilju (hangul : 길주 남문밖) (a XIX-a zi din luna I-a, 1593*)
Capturarea Dancheon (hangeul 단천, hanja : 端川) (a XXIII-a zi din luna I, 1593*)
Bătălia de la podul Baektap (hangul : 백탑교) (a XXVIII-a zi din luna I-a, 1593*)

* după calendarul lunar chinezesc

Campania navală a Joseon-ului din 1592

După ce au securizat Pyeongyang, japonezii au planificat să treacă
râul Yalu intrând în teritoriul jurchen și să folosească apele din
vestul peninsulei coreene pentru a aproviziona invazia.[103] cu
toate acestea, Yi Sun-sin care deținea funcția de comandant naval
de stânga al provinciei Jeolla (care cuprinde apele de vest ale
Coreei) a distrus cu succes navele japoneze ce transportau trupe și
provizii.[103] Japonia ducea lipsă de arme și provizii pentru a
continua invazia din China așa că s-a limitat doar la ocuparea
Coreei.[103]

Când trupele japoneze au debarcat în portul Busan, Bak (transcris Un desen cu nava-țestoasă
de asemenea Park) Hong, comandantul naval de stânga al
provinciei Gyeongsang a distrus înteaga sa flotă, baza sa, armele și
actele apoi a fugit.[80] Won Gyun, comandantul naval de dreapta a procedat la fel distrugându-și baza și fugind în Konyang doar
cu patru nave.[80] Prin urmare nu a existat nici o activitate navală coreeană în zona provinciei Gyeongsang. Cei doi
supraviețuitori din totalul de patru flote au acționat doar în altă parte (partea de vest a peninsulei).[80] Won Gyun i-a trimis mai
târziu o scrisoare lui Yi Sun-sin în care a scris că a fost copleșit de japonezi în luptă și a fost nevoit să fugă la Konyang. Yi Sun-
sin a trimis un mesager pe insula Namhae din apropiere pentru a le ordona locuitorilor să se pregătească de război. Mesagerul a
găsit insula jefuită și abandonată de proprii săi locuitori.[104] Cum soldații începuseră să fugă în secret, Yi a poruncit ca fugarii să
fie prinși. Doi dintre fugari au fost aduși înapoi. Yi i-a decapitat iar capetele lor au fost expuse în public.[104] Bătăliile lui Yi Sun-
sin au pus presiune semnificativă asupra japoneziilor și le-a afectat înaintarea.[105]

Marina coreeană se baza pe o rețea de pescari locali și bărci de cercetași pentru a primi informații despre mișcările
inamicului.[105] În zorii zilei de 13 iunie 1592 Yi Sun-sin și Yi Eok-gi au pornit cu 24 de panokseon-uri, 15 nave de război mici și
46 de bănci (ex. bărci de pescuit) și au ajuns în apele provinciei Gyeongsang la apusul soarelui.[105] Nava- țestoasă era un vas cu
design panokseon dar fără posturi de comandă ridicate și cu pereți curbați. Avea și un acoperiș blindat cu piroane de fier și plăci
hexagonale dar existența acestora este contestată.[106][107][108][109]. Pereții navei-țestoase aveau 36 de locuri pentru tunuri și
deschideri deasupra tunurilor pe unde echipajul putea observa sau folosi armele personale de foc.[110] Designul acesteia
împiedica inamicii să pătrundă în navă și proteja personalul.[109]
Nava era cea mai ușor de manevrat și mai rapidă navă din Asia de
Est, având două pânze și 16 vâsle care erau folosite pe rând de către
80 de vâslași.[77] Nu mai mult de șase nave-țestoasă au fost
utilizate în întregul război iar rolul lor principal era să intre adânc
în linile inamice provocând haos cu tunurile și distrugând nava-
pavilion a inamicului.[77] În următoarea zi, flota Jeolla a plecat spre
locul unde Won Gyun trebuia să le adune și s-au întâlnit cu Yi Sun-
sin pe 15 iunie. Flota a crescut la 91 de nave.[111] Acestea
înconjurau insula Geoje care era legată de insula Gadeok dar vasele
de spionaj au detectat 50 de vase japoneze în portul Okpo.[105] La
observarea flotei coreene care se apropia, unii japonezi și-au întors
navele și au început să fugă.[105] În acest timp flota coreeană a
încercuit navele japoneze și le-a distrus cu bombardamente de
artilerie.[112] Coreenii au mai văzut cinci nave japoneze în acea
noapte și au reușit să distrugă patru.[112] A doua zi, coreenii au
abordat 13 nave japoneze la Jeokjinpo după ce au fost raportate de
cercetași.[112] În acelaș mod ca și la Okpo, flota coreeană a distrus
11 nave japoneze, terminând bătălia de la Okpo fără să piardă nici
măcar o navă.[112] La aproximativ trei săptămâni după bătălia de la Machetă a navei țestoase aflată la Memorialul
Okpo, Yi Sun-sin și Won Gyun au plecat cu un total de 26 de nave Războiului din Seoul. Existența istorică a
(din care 23 sub comanda lui Yi) spre golful Sacheon după ce au acoperișului cu piroane este contestată.

primit un raport despre apariția japonezilor.[110] Yi Sunsin a lăsat în

urmă vasele de pescuit care erau cele mai multe în favoarea noii sale nave-țestoase.[113] La data de 08 iulie 1592, flota a ajuns la
Golful Sacheon dar fluxul de ieșire a împiedicat flota coreeană să intre.[113] Prin urmare, Yi Sun-sin a ordonat flotei sale să se
prefacă că se retrage. Comandantul japonez a observat acesta din cortul său de pe o stâncă.[109] Japonezii au pornit în grabă cu 12
nave urmărind flota coreeană.[113] Marina coreeană a contraatacat cu nava-țestoasă în față distrugând cu succes toate cele 12 nave
japoneze.[113]

Prima campanie (mai 1592)

Bătălia de la Okpo (Hangeul : 옥포해전, Hanja : 玉浦海戰)

Dată: 16.0606.1592 (7 mai)

Locație: Golful Okpo, Gyeongnam, Coreea
Rezultat: victorie decisivă coreeană
Beligeranți: flota luiToyotomi Hideyoshi și marina coreeană
Comandanți și lideri: Todo Takatora (partea japoneză); Yi Sun-sin și Won Gyun (partea coreeană)
Putere: Japonia: 70 de nave; Coreea: 27 de panokseon-uri (dintre care 24 sub comanda lui Yi Sun-sin și 3 sub
comanda lui Won Gyun), 18 vase mici de luptă (hyeopson; Yi Sun-sin: 15 , Won Gyun: 3) și 46 de vase de
pescuit (pojakseon)
Pierderi: Japonia: 26 de nave; Coreea: un rănit
Bătălia de la Okpo a fost o luptă de două zile în jurul portului Okpo de lângă insula Geoje din Coreea în 1592. Aceasta a fost
prima bătălie navală din războiul Imjin și prima victorie a amiralului Yi Sun-sin împotriva flotei japoneze condusă de Todo
Takatora. Bătălia de la Okpo a provocat nervozitate și anxietate între japonezi deoarece după bătălie, flota lui Yi Sun-sin a fost
desfășurată pentru a ataca vasele japoneze de transport și aprovizionare. Sediul lui Yi Sun-sin era la Yeosu, la vest de insula
Namhae de pe coasta sudică a Coreei. Zona înconjurătoare a Okpo și Yeosu este presărată cu numeroase insule și strâmtori
înguste. În acestă zonă s-au dat multe lupte navale în care Yi Sun-sin i-a învins pe japonezi.
Amiralul a pornit pe 05 mai 1592 la ora 2:00 de la Yeosu cu
24 de nave panokseon și a navigat întreaga zi. La data de 06
mai 1592 a ajuns la Dangpo, locul de întâlnire cu ceilalți
comandanți. Yi Eok-gi a venit cu flota lui, dar Won Kyun a
venit foarte târziu. Amiralul s-a apropiat de portul Okpo în
ziua următoare. El a văzut în jur de 50 de nave japoneze
ancorate acolo. Soldații japonezi jefuiau și ucideau civilii
coreeni. Furios, Yi Sun-sin i-a atacat. Japonezii au intrat în
panică și s-au îmbarcat repede în încercarea de a scăpa.
Coreenii i-au încercuit pe japonezi și au început să tragă cu
tunurile. Comandantul japonez Todo Takatora a ordonat
oamenilor săi să contracareze cu archebuzele dar acestea nu
au produs pagube mari. După o luptă disperată, japonezii s-au
aruncat peste bord cu armele și armurile lor. Yi Sun-sin a
condus navele înapoi spre mare iar următoarea zi s-a apropiat
de un port numit Jeokjinpo. El a fost din nou întristat să vadă
cum japonezii hărțuiesc civilii coreeni și a ordonat soldaților
săi să tragă cu arcurile și tunurile spre ei. Ei au distrus 11
dintre cele 13 nave japoneze. Coreenii au luat comorile din
epavele japoneze și s-au întors la Yeosu.

Yi Sun-sin a fost promovat de către regele Seonjo la rangul

de Comandant Naval al Celor Trei Provincii (hangeul : 삼도
수군통제사, hanja : 三 道 水 軍 統 制 使 ). Acest rang
corespundea gradului modern de amiral și îi dădea autoritatea
de a conduce flotele de dreapta și de stânga din Jeolla, flotele
de dreapta și de stânga din Gyeongsang precum și flota Portretul amiralului Yi Sun-sin
Chungcheong. După ce văzuse cum japonezii ucid oamenii și
jefuiesc orașele locale, amiralul s-a hotărât să apere poporul coreean oprind debarcarea navelor japoneze. Mai târziu, în bătălia de
la Sacheon, el a folosit pentru prima dată ,,arma secretă”, nava-țestoasă învingându-i din nou pe japonezi.

Bătălia de la Happo (Hangeul : 합포해

전, Hanja : 合浦海戰)

Parte din războiul Imjin

Dată: 16.06.1592 (7 mai)
Locație: portul Happo, Masan
Rezultat: victorie coreeană
Beligeranți: flota lui Toyotomi
Hideyoshi și marina Joseon-ului
Comandanți și lideri: nu se știe
(partea japoneză); Yi Sun-sin, Won
Gyun (partea coreeană)
Putere: 5 nave (partea japoneză); 91
de nave (partea coreeană)
Victime și pierderi: 5 nave distruse
(partea japoneză); nici o navă
pierdută (partea coreeană)

Campaniile amiralului Yi Sun-sin

Bătălia de la Happo a fost o luptă navală care a avut loc pe data de 7 mai 1592 între flota coreeană condusă de amiralul Yi Sun-
sin și forțele japoneze ale lui Toyotomi Hideyoshi. Amiralul Yi Sun-sin intenționa să își petreacă noaptea pe navă după bătălia de
la Okpo dar a fost nevoit să își schimbe planurile după ce în jurul orei 17 a primit un raport care spunea că cinci nave japoneze de
mari dimensiuni se îndreaptă spre Happo. El a ordonat soldaților să urmărească cu navele pe japonezi. Navele japoneze au fost
prinse în apropiere de Happo și distruse după o luptă scurtă. Aceasta a fost cea de-a doua victorie a amiralului Yi.

Bătălia de la Jeokjinpo (Hangeul : 적진포해전, Hanja : 赤珍浦海戰)

Parte din războiul Imjin

Dată: 17.06.1592 (8 mai)
Locație: portul Jeokjinpo, Tongyeong
Rezultat: victorie coreeană
Beligeranți: flota lui Toyotomi Hideyoshi și marina Joseon-ului
Putere: 13 nave (partea japoneză); 91 de nave (partea coreeană)
Victime și pierderi: 11 nave distruse (partea japoneză); fără nave pierdute (partea coreeană)
După bătălia de la Happo, în dimineața de 8 mai, Yi Sun-sin a primit un nou raport care spunea că alte 13 nave japoneze și-au
făcut apariția. Amiralul a ordonat din nou flotei sale să pornească spre Jinhae în urmărirea dușmanilor. Forțele coreene au prins
navele japoneze la Jeokjinpo dar ofițerii japonezi și echipajul au abandonat navele fugind în munți înainte ca soldații coreenei să
poată trage. Coreenii au scufundat cu ușurință cele 13 nave de război japoneze abandonate.

A doua campanie (iunie 1592)

Bătălia de Sacheon (Hangeul : 사천포해

전, Hanja : 泗川浦海戰)

Parte din războiul Imjin

Dată: 1592 (29 mai )
Locație: Sacheon, Coreea
Beligeranți: flota japoneză și marina
coreeană
Comandanți și lideri: nu se știe (partea
japoneză); Yi Sun-sin și Won Gyun
(partea coreeană)
Putere: 13 nave (partea japoneză); 25
nave + o navă țestoasă (partea
coreeană)
Pierderi și victime: toate cele 13 nave
au fost distruse (partea japoneză);
patru soldați răniți grav, amiralul Yi a
fost împușcat în umăr (partea
coreeană)
Pictură reprezentând bătălia de la Scheon
Bătălia navală de la Sacheon a avut loc pe data
de 29 mai 1592 și a fost prima bătălie din cea
de-a doua campanie a amiralului coreean Yi Sun-sin. A fost prima bătălie în care a fost folosită nava-țestoasă.

Amiralul Yi se afla la Yeosu, sediul său. El făcea planuri pentru un nou atac împotriva japonezilor când Won Gyun a trimis un
raport în care îl informa pe amiral despre prezența navelor japoneze în Sacheon și zona înconjurătoare. Yi Sun-sin s-a alarmat
deoarece se temea că japonezii se pregătesc să atace orașul Yeosu. Amiralul Yi a condus flota spre Sacheon pe 29 mai 1592.
Amiralul s-a întâlnit cu Won Gyun la strâmtoarea Noryang și au discutat despre planurile de luptă. Yi Sun-sin a cercetat zona
înconjurătoare. De pe o stâncă mare cu vedere la oraș se putea observa cum japonezii se deplasau prin tot orașul. 12 nave mari de
război japoneze erau ancorate în port împreună cu multe alte nave mici. Amiralul Yi știa că nu putea să îi atace pe japonezi în
formație vârf de lance deoarece soldații japonezi ar fi tras cu archebuzele spre coreeni de pe stânci.

El dorea să lupte cu japonezii pe mare unde era un spațiu mare de manevră. În speranța că îi va atrage pe japonezi, amiralul și-a
întors navele de luptă și s-a retras. Se pare că, după ce a observat că coreenii se retrag comandantul japonez a ordonat imediat
oamenilor săi să ia o parte din navele ancorate în port și să-i urmărească.

Bătălia de la Sacheon a fost prima bătălie în care amiralul Yi a folosit nava-țestoasă. În momentul în care coreenii și japonezii
ajunseseră în marea deschisă era aproape noapte. Cu toate acestea, amiralul și-a întors rapid nava țestoasă și celelalte nave
deschizând focul asupra vaselor japoneze. Ghiulelele și săgețile incendiare cădeau asupra navelor japoneze ca și grindina. Acest
atac a avut un efect imediat asupra navelor de război inamice, multe nave fiind grav avariate. Atacul acerb și brusc al coreenilor i-
a șocat pe japonezi. Totuși, spre deosebire de reacția slabă pe care au avut-o în bătălia de la Okpo, în această bătălie japonezii au
luptat cu curaj răspunzând imediat cu foc de archebuze. Din nefericire pentru japonezi, aceștia nu au avut nici o șansă să urce la
bordul navelor coreene din cauza focurilor concentrate de tun. În nava țestoasă nu se putea urca nicicum din cauza piroanelor de
fier de pe acoperiș. Apoi, când nava țestoasă a rupt liniile japonezilor trăgând în toate direcțiile aceștia au intrat în panică.

În toiul luptei cursul istoriei Coreei era să se schimbe. Amiralul Yi a fost împușcat în umăr de către un archebuzier japonez.
Căpitanii coreeni au fost șocați. Totuși, glonțul a străpuns doar pielea de pe brațul stâng, lăsând-ul pe amiral cu o leziune minoră.
În câteva ore, toate navele japoneze au fost scufundate. Câțiva supraviețuitori s-au luptat să ajungă la țărm. Bătălia de la Sacheon
i-a provocat îngrijorare comandantului japonez de la Busan. Acesta a început să se teamă că navele de aprovizionare venite din
Japonia ar putea fi în pericol.

Bătălia de la Dangpo (Hangeul : 당포해전, Hanja : 唐浦海戰)

Parte din războiul Imjin

Dată: 1592 (2 iunie)
Locație: Tongyeong, Coreea
Rezultat: victorie decisivă coreeană
Comandanți și lideri: Kurushima Michiyuki† (partea japoneză); Yi Sun-sin, Won Gyun, Gweon Jun, Kim Wan, Yi
Eon Ryang și Yi Gi Nam (partea coreeană)
Putere: 21 de nave (partea japoneză); în totalitate 26 de nave (partea coreeană)
Pierderi și victime: majoritatea navelor au fost distruse (partea japoneză); pierderi minimale (partea coreeană)
Bătălia de la Dangpo a fost o bătălie din timpul războiului Imjin. S-a dat între forțele navale coreene și japoneze încheindu-se cu
victoria coreenilor. În următoarea zi de după bătălia de la Sacheon, amiralul Yi și flota sa s-au odihnit pe vapoare în largul mării,
la Saryang. Ei trebuiau să fie odihniți pentru a putea lupta cu putere în cazul unui contraatac japonez. Amiralul a mobilizat din
nou flota în dimineața de 2 iunie după ce a primit un raport care spunea că 21 de nave japoneze sunt ancorate în portul Dangpo.

La Dangpo, Kurushima Michiyuki (subordonat al lui Kurushima Michifusa) a poruncit trupelor sale să jefuiască și să incendieze
un oraș de coastă.

Când s-a apropiat cu flota de portul Dangpo, amiralul Yi Sun-sin a observat că nava amiral a flotei japoneze era ancorată printre
celelalte nave. Dându-și seama de ocazia pe care o avea, Yi Sun-sin a atacat cu propria sa navă amiral (o navă-țestoasă) nava
amiral a japonezilor. Constituția robustă a navei-țestoase i-a permis să treacă prin linia de nave japoneze și să se așeze în dreapta
navei amiral a dușmanilor. Constituția ușoară a navei japoneze a făcut-o ușor de scufundat. Din nou, ghiulelele trase ne nava-
țestoasă cădeau ca și grindina peste navele japoneze, distrugându-le. Coreenii au încercuit celelalte nave ancorate și au început să
la scufunde. Apoi, generalul coreean Kwon Joon l-a lovit cu o săgeată pe Kurushima. Comandantul japonez a căzut mort iar un
căpitan coreean a sărit la bord și i-a tăiat capul.
Soldații japonezi au intrat în panică după decapitarea amiralului lor și deoarece deveniseră dezorganizați au fost uciși cu ușurință
de către coreeni. Amiralul a ordonat unor soldați să debarce pentru a distruge baza inamică de pe plajă dar a fost nevoit să își
retragă ordinul când a auzit că cel puțin 20 de nave vin de la Koje-do. Din dorința de a da flotei sale cel mai mare avantaj tactic
posibil, el a ordonat navelor să iasă în marea largă. Lupta nu a mai continuat în aceeași zi deoarece flota japoneză s-a retras în
întuneric după ce a văzut că flota coreeană a fost intimidată.

După bătălie, coreenii au căutat nava amiral a lui Kurushima, capturând un frumos evantai de aur dăruit lui Kurushima de către
Toyotomi Hideyoshi. Amiralul a tot căutat pe insulele din jur până ce a primit de la niște pescari alt raport care spunea că o altă
mică flotă japoneză este ancorată la Danghangpo. Acolo avea să se dea o nouă bătălie.

Bătălia de la Danghangpo (Hangeul : 제1차 당항포해전, Hanja : 唐項浦海戰)

Parte din războiul Imjin

Dată: 1592 (5-6 iunie)
Locație: Goseong sau Jinhae, Coreea
Rezultat: victorie decisivă coreeană
Beligeranți: flota japoneză și marina coreeană
Comandanți și lideri: nu se știe (partea japoneză); Yi Sun-sin, Yi Eok-gi și Won Gyun (partea coreeană)
Putere: 26 nave (partea japoneză); 51 de nave (partea coreeană)
Victime și pierderi: anihilare totală (partea japoneză); nici o pierdere (partea coreeană)
În dimineața de după bătălia de la Dangpo și în următoarele câteva zile, amiralul Yi a căutat alte nave japoneze. Negăsind nimic,
Yi Sun-sin s-a alăturat amiralului Yi Eok-gi la data de 4 iunie 1592, formând împreună o flotă de 51 de nave. În aceeași zi,
amiralul Yi a primit un raport care spunea că există o flotă japoneză în apropiere de Danghangpo. El a trimis imediat navele la
Danghangpo pentru a verifica dacă raportul este corect. în portul Danghangpo erau ancorate 26 de nave japoneze, inclusiv o altă
navă amiral.

La fel ca la Dangpo, japonezii jefuiau și ardeau clădirile din orașul coreean. Amiralul a trimis câteva nave de patrulare pentru a
testa apărarea japoneză. Patru nave mari japoneze s-au aliniat în fața navei amiral pentru a o apăra. Ca și la Dangpo, Yi Sun-sin a
trimis navele sale țestoase în golf pentru a perturba formația japoneză în timp ce panokseon-urile formau un baraj și trăgeau
încontinuu. Nava-țestoasă s-a desprins în mai multe nave, surprinzându-i pe japonezi. Temând-se că soldații japonezi s-ar retrage
te uscat și în munți făcând raiduri asupra unui sat coreean ca să se răzbune, amiralul Yi a poruncit flotei sale să se retragă în
ocean. Încurajați de retragerea coreenilor, japonezii au pornit în urmărirea lor. Nava amiral japoneză a preluat conducerea.
Japonezii au tras cu archebuzele spre coreeni dar ni i-au putut nimeri deoarece erau prea departe. Când navele japoneze au ajuns
în larg, amiralul a ordonat panokseon-urilor să încercuiască navele japoneze în timp ce navele-țestoase atacau din plin. În câteva
minute nava amiral a luat foc iar comandantul japonez a murit. Văzând soarta tragică a amiralului lor, celelalte nave japoneze au
încercat să se retragă la mal dar au fost urmărite și încercuite din nou de panokseon-uri. În câteva ore, flota japoneză a fost
complet distrusă de artileria coreeană.

Bătălia de la Yulpo (Hangeul : 율포해전, Hanja : 栗浦海戰)

Parte din războiul Imjin

Dată: 1592 (7 iunie)
Locație: în apropiere de Youngdeungpo
Rezultat: victorie decisivă coreeană
Beligeranți: flota coreeană și cea japoneză
Comandanți: Yi Sun-sin, Yi Eok-gi și Won Gyun (partea coreeană); Kurusima Michisima (partea japoneză)
Forță: 51 panokseon-uri și 50 de nave mici (partea coreeană); 7 nave (partea japoneză)
Victime și pierderi: nici o pierdere (partea coreeană); 7 nave distruse (partea japoneză
Flote coreeană a plecat în zori și a ajuns în Jeungdo. Coreenii au căutat în toată zona după urme ale navelor japoneze și au ajuns
în Youngdeungpo la prânz. Acolo au găsit o mică flotă japoneză și au pornit în urmărirea ei. După ce au fost înfrânți, japonezii au
părăsit navele și au fugit pe uscat. În conformitate cu evidențele forțelor japoneze, comandantul Kurusima Michisima s-a sinucis
pe mal. Flotele lui Yi Sun-sin, Yi Eok-gi și Won Gyun s-au despărțit pe 10 iunie mergând fiecare la baza sa.

A treia campanie (iulie 1592)

Bătălia de la Hansando (Hangeul : 한산도대첩, Hanja : 閑山島大捷)

Articol separat: Bătălia de la Hansando

Ca răspuns la succesele marinei

coreene, Toyotomi Hideyoshi și-a
amintit de trei dintre comandanții săi de
la forțele terestre: Wakizaka Yasuharu,
Kato Yoshiaki, și Kuki Yoshitaka.[114]
Ei au fost primii comandanți cu
atribuții navale dintre toți militarii care
au participat la invazie.[114] Cu toate Faimoasa strategie folosită de amiralul coreean Yi Sun-sin în bătălia de la
acestea, comandanții sosiseră în Busan Hansando
cu nouă zile înainte ca ordinul lui
Hideyoshi să fie eliberat și au asamblat un escadron pentru a contracara marina coreeană.[114] Wakizaka a terminat pregătirile și
lansat un atac împotriva coreenilor fără să aștepte ca ceilalți comandanți să termine pregătirile din dorința de a câștiga onoare
militară.[114] Marina coreeană de 53[115] de nave condusă de Yi Sun-sin și Yi Ok-gi efectua o operațiune de căutare și distrugere
deoarece japonezii avansaseră în provincia Jeolla.[114] Provincia Jeolla a fost era singurul teritoriu coreean neafectat de operațiuni
militare majore și servea ca sediu a celor trei comandanți și singurei forțe navale coreene active.[114] Marina coreeană a
considerat că este cel mai bine să distrugă suportul său naval pentru a reduce eficiența trupelor inamice.[114] La data de 13 august
1592, flota coreeană a navigat de la insula Miruk la Dangpo unde a primit informația că o numeroasă flotă japoneză este în
apropiere.[114] În dimineața următoare, flota coreeană a aflat că 82 de nave japoneze sunt ancorate la strâmtoarea
Gyeonnaeryang.[114] Din cauza adâncimii strâmtorii și pericolului reprezentat de rocile subacvatice, Yi Sun-sin a trimis șase nave
ca să atragă 63 de vase japoneze în marea largă[115] iar flota japoneză le-a urmat.[114] Acolo, flota japoneză a fost înconjurată de
flota coreeană într-o formație semicirculară specială creetă ge Yi Sun-sin.[114] Marina coreeană avea trei nave-țestoasă care au
fost folosite pentru străpungerea formației japoneze. Vasele coreene au atacat formația japoneză cu salve de tun.[114] Apoi
coreenii au început o bătălie acerbă cu japonezii păstrând dintanța pentru ca aceștia să nu poată intra în navele coreene. Ui Sun-
sin a permis luptele de aproape doar împotriva navelor japoneze grav avariate.[114] Bătălia s-a încheiat cu o victorie coreeană,
japonezii pierzând 59 de nave dintre care 47 distruse și 12 capturate.[116] Mai mulți prizonieri de război coreeni au fost salvați de
către soldații coreeni de-alungul luptei. Wakisaka scăpat datorate vitezei navei sale pavilion.[116] Când vestea înfrângerii de la
Hansando a ajuns la Toyotomi Hideyoshi, acesta a ordonat încetarea tuturor operțiunilor navale.[114]

Bătălia de la Angolpo (Hangeul : 안골포해전, Hanja : 安骨浦海戰)

Parte din războiul Imjin

Dată: 16.08.1592 (10 iulie)
Locație: Jinhae, Angol-dong
Rezultat: victorie coreeană
Beligeranți: flota Joseon-ului (coreeană) și flota japoneză
Comandanți și lideri: Yi Sun-sin, Yi Eok-gi și Won Gyun (partea coreeană); Kuki Yoshitaka și Kato Yoshitaka
(partea japoneză)
 Forță: 59 panokseon-uri și 50 de nave mici (partea coreeană); 42 de nave (partea japoneză)
Victime și pierderi: nici o pierdere (partea coreeană); 20 de nave pierdute (partea japoneză)
Când flota coreeană se odihnea în Gyeonnaeryang, nava de cercetare a raportat că în 9 iulie 40 de nave japoneze erau ancorate în
Angolpo. La momentul respectiv, în Angolpo erau ancorate flotele lui Guki Yoshitaka și Gato Yoshiyaki. La 10 iulie, flota
Joseon-ului a plecat spre Angolpo. Coreenii au încercat să atragă flota japoneză spre marea largă deoarece în fața portului nivelul
apei era foarte scăzut iar panokseon-urile nu se puteau apropia. Cu toate acestea, flota japoneză a rămas în port și a răspuns
trăgând de pe teren. Amiralul Yi a trimis diviziile sale să scufunde navele ancorate în port. Mulți soldați japonezi au fost uciși iar
cei care au supraviețuit s-au retras pe uscat. După ce jumătate din flota japoneză s-a scufundat, flota Joseon-ului s-a retras fiind
îngrijorați pentru oamenii de rând. Flota lui Yi Sun-sin s-a întors în cartierul său principal pe 13 iulie.

A patra campanie

Bătălia de la Jangnimpo (Hangeul : 장림포해전, Hanja : 長林浦海戰)

Parte din războiul Imjin

Dată: 1592 (29 august)
Locație: Busan, Saha-gu, Jangrim-dong
Rezultat: victorie coreeană
Beligeranți: flota coreeană și flota japoneză
Comandanți și lideri: Yi Sun-sin, Yi Eok-gi și Won Gyun (partea coreeană);
Forță: 81 de nave (partea coreeană); 6 nave (partea japoneză)
Victime și pierderi: 6 nave japoneze distruse

Bătălia de la Hwajungumi (Hangeul : 화준구미해전, Hanja : 花樽龜尾海戰)

Parte din războiul Imjin

Dată: 5.10.1592 (1 septembrie)
Locație: Busan, Saha-gu, Molundae
Rezultat: victorie coreeană
Beligeranți: flota coreeană și flota japoneză
Comandanți și lideri: Yi Sun-sin (partea coreeană)
Forță: 81 de nave (partea coreeană); 5 nave (partea japoneză)
Victime și pierderi: 5 nave distruse (partea japoneză)

Bătălia de la Dadaepo (Hangeul : 다대포해전, Hanja : 多大浦海戰)

Parte din războiul Imjin

Dată: 5.10.1592 (1 septembrie)
Locație: Busan, Saha-gu, Dadae-dong
Rezultat: victorie coreeană
Beligeranți: flota coreeană și flota japoneză
Comandanți și lideri: Yi Sun-sin (partea coreeană)
Forță: 81 de nave (partea coreeană); 8 nave (partea japoneză)
Victime și pierderi: 8 nave distruse (partea japoneză)

Bătălia de la Seopyeongpo (Hangeul : 서평포해전, Hanja :西平浦海戰)

Parte din războiul Imjin

Locație: Busan, Saha-gu, Gupyeong-dong, Gamcheon
Dată: 5.10.1592 (1 septembrie)
 Rezultat: victorie coreeană
Beligeranți: flota coreeană și flota japoneză
Comandanți și lideri: Yi Sun-sin (partea coreeană)
Forță: 81 de nave (partea coreeană); 9 nave (partea japoneză)
Victime și pierderi: 9 nave distruse (partea japoneză)

Bătălia de la insula Jeolyeong (Hangeul :절영도해전, Hanja : 絶影島海戰)

Parte din războiul Imjin

Locație: Busan, Yeongdo-gu
Dată: 5.10.1592 (1 septembrie)
Rezultat: victorie coreeană
Beligeranți: flota coreeană și flote japoneză
Comandanți și lideri: Yi Sun-sin (partea coreeană)
Forță: 81 de nave (partea coreeană); 2 nave (partea japoneză)
Victime și pierderi: 2 nave (partea japoneză)

Bătălia de la Choryangmok

Parte din războiul Imjin

Locație: Busan, Dong-gu, Choryang-dong
Dată: 5.10.1592 (1 septembrie)
Rezultat: victorie coreeană
Beligeranți: flota coreeană și flota japoneză
Comandanți și lideri: Yi Sun-sin (partea coreeană)
Forță: 81 de nave (partea coreeană); 4 nave (partea japoneză)
Victime și pierderi: 4 nave (partea japoneză)

Bătălia de la Busan (Hangeul : 부산포해전, Hanja : 釜山浦海戰)

Parte din războiul Imjin

Locație: coasta Busan-ului, Joseon (Coreea)
Rezultat: victorie contestată coreeană; victorie strategică japoneză[117]
Beligeranți: marina Joseon-ului și marina japoneză
Comandanți și lideri: Yi Sun-sin, Won Gyun, Yi Eok Ki, Jung Woon, Gweon Jun, Song Hui Rip, Yi Mui Gong, Kim
Wan, Yi Young Nam, Eo Young Dam, Yi Eon Ryang (partea coreeană); Wakisaka Yasuharu, Kuki Yoshitaka,
Tōdō Takatora, Kato Yoshiaki (partea japoneză)
Forță: 166 de vase (74 panokseon-uri și 92 hyeopseon-uri; partea coreeană); 470 de vase și 8000 de soldați
(partea japoneză)
Victime și pierderi: ofițerul Won și alți șase soldați au murit, 25 de soldați au fost răniți, câteva panokseon-uri au
fost avariate (partea coreeană); 128 de vase distruse (partea japoneză)
Bătălia de la Busan din 1592, sau mai precis bătălia de la Busanpo (golful Busan) (釜山 浦 海战) a fost o luptă navală ce a avut
loc în septembrie 1592, în timpul primei invazii japoneze în Coreea. A fost un atac surpriză al armatei coreene care viza
recucerirea Busan-ului și tăierea linilor japoneze de aprovizionare. În această luptă, ofițerul Un și alți șase soldați coreeni au murit
iar japonezii au pierdut peste 100 de nave. Totuși, controlul Busan-ului și al rutelor navale din Japonia la Busan a rămas la
japonezi. Ocupația japoneză de la Busan s-a menținut până în 1597 când forțele japoneze s-au retras din cauza morții lui
Hideyoshi.

După ce flota coreeană condusă de Yi Sun-sin i-a învins definitiv pe japonezi la 8 iulie, în bătălia de la Hansando, aceștia au fost
nevoiți să își schimbe tacticile. Strategia lor a fost să transporte provizii și întăriri pe mare către partea de nord a peninsulei
coreene pentru a putea continua invazia spre Ming. Deoarece această strategie a eșuat, trupele japoneze din provinciile nordice
ale Coreei au suferit de foame și lipsă de muniții. Pentru a invada China, japonezii trebuiau să își asigure rutele de aprovizionare.
Strategia alternativă a japonezilor a fost să transporte trupe și provizii pe uscat, pe drumuri dar acestea au fost blocate de forțele
coreene Uibyeong ("Armata Drepților"). Mulți civili coreeni și călugări budiști au format o armată de voluntari pentru a se apăra
de japonezi.[118]

După bătălia de la Hnsando în care amiralul coreean Yi Sun-sin a învins flota japonezilor, aceștia au rămas tăcuți aproape o lună.
La jumătatea lunii august, armatele japoneze conduse de comandanții Kato Yoshiaki, Kimura și Okamoto s-au retras din Hanyang
(Seul) în provincia Gyeongsang. În acest timp, în Busan existau 8000 de soldați și 430 de nave care apărau coasta. Cu toate
aceste, navele de spionaj trimise de amiralul Yi au raportat că sunt 470 de nave de război.[119] Comandantul Yi crezuse că
japonezii se retrag spre țara lor. Astfel, Kim Su, guvernatorul din Gyeongsang ( 慶 尙 右 水 營 ) i-a cerut comandantului Yi să
blocheze traseul maritim. Amiralul Yi și-a unit flota sa cu cea a comandanților Yi Eok-ki și Won Gyun, formând o flotă unită de
166 de nave. Pe drumul spre Busan, Yi Sun-sin a învins 24 de nave japoneze la Seopyeongpo (西 平 浦), Dadaejin (多大 浦) și
Jeolyoungdo ( 绝 影 岛 ). Flota Joseon-ului a învins navele japoneze în mod repetat datorită marinarilor săi bine pregătiți și
tunurilor cu rază medie sau lungă de acțiune.[120]

În largul coastei Busan-ului, flota unită a Joseon-ului și-a dat seama că flota japoneză este pregătită de luptă iar armata
staționează în jurul țărmului. Flota Joseonului s-a aranjat în formația ,,Șarpele Lung” (Jangsajin; 长蛇 阵)[121]. Formația purta
această denumire deoarece avea forma unui șarpe lung. Navele erau aliniate una după cealaltă într-o linie lungă pentru a ataca
flota japoneză. Fiind copleșiți de flota coreeană, japonezii și-au abandonat navele retrăgându-se pe uscat.[122] Soldații japonezi au
început să tragă disperați spre flota coreeană de pe dealurile din apropiere.[123] Soldații coreeni trăgeau cu săgeți spre japonezi în
timp ce scufundau navele inamice cu focuri de tun.[122]

Ca și număr, navele coreene erau de trei ori mai puține decât cele japoneze. Deși comandantul Yi a distrus 100 de nave, el nu a
ordonat soldaților săi să urmărească dușmanul pe uscat deoarece conștientiza că abilitățile de luptă ale oamenilor săi erau mult
mai slabe decât ale samurailor. În plus, soldații coreeni erau obosiți după atâtea călătorii și lupte maritime iar pe uscat ar fi fost
copleșiți de japonezi și din punct de vedere numeric. Până în acest moment navele și tunurile fuseseră mai importante decât
numărul soldaților. Armata coreeană era și mai dezavantajată atunci când japonezii utilizau armele de foc. Armata japoneză avea
și o unitate de cavalerie bine instruită. Cu toate acestea, Armata Drepților a luptat în locul flotei ucigând 3800 de dușmani. În
această luptă, amiralul Yi a pierdut unul dintre ofițerii săi dragi pe nume Un.[122]

După această bătălie, activitatea navală a forțelor coreene a scăzut substanțial. În anul 1592, din mai până la bătălia de la Busan
avuseră loc 9 bătălii navale conduse de amiralul Yi. Darurmătoarea bătălie a avut loc 6 luni mai târziu, în februarie 1593. Forțele
japoneze au reușit să apere Busan-ul și ruta către Japonia. Deoarece japonezii și-au dat seama de importanța apărării linilor de
aprovizionare, au încercat să aducă regiunile de la vest de Busan (unde a venit marina Joseon-ului) sub controlul lor. Această
încercare a japonezilor a dus la prima bătălie de la Jinju pe care au pierdut-o în fața generalului coreean Kim Si-min care a învins
o armată japoneză de 20.000 de soldați. În 1593, japonezii au atacat din nou Jinju, de data aceasta reușind să cucerească
fortăreața.

În Coreea se spune că amiralul Yi și marina Joseon-ului a câștigat bătălia iar japonezii au pierdut controlul asupra mărilor din
jurul Joseon-ului. Pe de altă parte, în Japonia se spune că această bătălie s-a încheiat cu victoria strategică a Japoniei deoarece
japonezii au reușit să protejeze golful Busan și linia de alimentare dinspre Japonia. Japonezii încearcă să dovedească aceasta prin
mesajele dintre Daimyou și înregistrările istorice oficiale ale Joseon-ului. De exemplu, în Analele Dinastiei Joseon care este o
înregistrare istorică oficială, această bătălie este descrisă sumar ca un eșec strategic. Bătălia este descrisă prin textul: "李舜臣等
攻釜山賊屯, 不克。 倭兵屢敗於水戰, 聚據釜山、東萊, 列艦守港。 舜臣與元均悉舟師進攻, 賊斂兵不戰, 登高放丸, 水兵
不能下陸, 乃燒空船四百餘艘而退。 鹿島萬戶鄭運居前力戰, 中丸死, 舜臣痛惜之。".[124] Acesta text poate fi tradus astfel:
Yi Sun-sin și flota sa au atacat Busan-ul, locul unde staționau inamicii, dar nu ua reușit să îi învingă. Deși soldații japonezi au
fost învinși de multe ori pe mare, ei s-au adunat în cetățile Busan și Dongnae de unde păzeau navele de război. Yi Sun-sin și Won
Gyun au atacat golful Busan cu un număr mare de nave, dar japonezii nu au ieșit să lupte ci au stat pe uscat trăgând doar cu
archebuzele. Astfel, marina Joseon-ului nu a putut debarca. După ce a ars 400 de nave japoneze, flota lui Yi Sun-sin s-a retras.
Ofițerul 鹿 岛 万 户 (Jeong Un) a fost împușcat în timpul luptelor grele și a murit. Yi Sun-sin regretă profund pierderea
camarazilor săi.

Armata drepților
De la începutul războiului, coreenii s-au organizat în forțe armate denumite ,,Armata Drepților” (의병) pentru a rezista invaziei
japoneze.[125] Aceste trupe s-au ridiacat la luptă în toată țara participând la raiduri, asedii și precum și la transportarea proviziilor
sau construirea dispozitivelor de război.[126] Trei categorii de oameni formau în general Armata Drepților: oamenii de rând și
nobilii patrioți, supraviețuitorii și soldații coreeni rămași fără conducători sau călugării budiști.[126] În timpul primei invazii,
provincia Jeolla a rămas singura zonă din peninsula coreeană care nu a fost ocupată de japonezi.[126] În plus față de patrulele de
succes pe mare ale amiralului Yi Sun-sin, trupele coreene de voluntari au pus presiune pe japonezi, făcându-i să evite provincia
concentrându-se pe alte priorități.[126]

Campaniile lui Gwak Jae-u de-alungul râului Nakdong

Gwak Jae-u a fost un lider celebru al Armatei Drepților. Mulți istorici sunt de părere că el a fost primul care a strâns o armată de
civili pentru a lupta contra invadatorilor japonezi.[127] El fusese un proprietar de terenuri din Uiryong, oraș situat pe râul Nam, în
provincia Gyeongsang. După ce oamenii obișnuiți au părăsit orașul[126] iar un atac japonez era iminent, Gwak a organizat 50 de
orășeni. Cu toate acestea, divizia a treia a armatei japoneze a trecut de la Changwon direct spre Songju.[127]. Când Gwak și-a
aprovizionat armata din depozitele părăsite ale statului, guvernatorul Kim Su din Gyeongsang a crezut că sunt rebeli și a ordonat
ca gruparea să fie destructurată.[127] Când generalul a cerut ajutor de la alți proprietari de pământuri și a trimis un mesaj la rege,
guvernatorul a trimis trupe împotriva lui Gwak chiar dacă avea deja destule probleme cu japonezii.[127] Cu toate acestea, un
oficial a venit din capitală pentru a ridica trupele din provincie. Deoarece oficialul locuia în apropiere și îl cunoștea pe Gwak, l-a
salvat pe acesta și a rezolvat problemele cu guvernatorul.[127]

Gwak Jae-u și-a desfășurat trupele după trestiile înalte, la unirea dintre râurile Nakdong și Nam.[127] Această strategie a
împiedicat rupele japoneze să intre ușor în provincia Jeolla unde staționa flota amiralului Yi Sun-sin.[127]

Bătălia de la Uiryong / Chongjin

Divizia a șasea a armatei japoneze condusă de Kobayakawa Takakage se ocupa de cucerirea provinciei Jeolla.[127] Divizia a șasea
a mărșeluit spre Songju prin traseul japonez prestabilit. Ei au atacat Geumsan în Chungcheong unde Kobayakawa și-a asigurat
baza pentru cucerirea provinciei.[127] Ankokuji Ekei, un fost călugăr budist transformat în general în urma rolului pe care l-a avut
în negocierile dintre Mōri Terumoto și Toyotomi Hideyoshi a condus unitățile din divizia a șasea pentru a ocupa provincia Jeolla.
Unitățile au început să mărșăluiască de la Uiryong la Changwon și au ajuns la râul Nam.[127] Cercetașii lui Ankokuji au împlântat
metri în locurile unde apa era cea mai mică astfel încât unitățile să traverseze râul pe timp de noapte. Coreenii au mutat metrii în
zonele cele mai adânci ale râului.[127] Când japonezii au început să traverseze, trupele lui Gwak Jae-u ia-u prins în ambuscadă,
provocândule pierderi grele.[127] În cele din urmă, pentru a avansa în provincia Jeolla, oamenii lui Ankokuji au fost nevoiți să
meargă spre nord prin apropierea cetăților cucerite de japonezi, ocolind zonele nesigure.[127] La Kaenyong, Ankokuji și-a fixat ca
următoarea țintă Gochang-ul pe care dorea să îl cucerească cu ajutorul lui Kobayakawa Takakage.[127] Cu toate acestea, întreaga
campanie Jeolla a fost abandonată atunci când Kim Myeon și trupele sale au prins în ambuscadă armata lui Ankokuji trăgând cu
săgeți de pe pozițile lor ascunse în munți.[127]

Coaliția Jeolla și bătălia de la Yongjin

Trupele japoneze avansaseră la Hanseong (azi Seoul). Yi Kwang, guvernatorul din Jeolla a dorit să verifice progresul japonezilor
și a pornit cu armata sa spre capitală.[128] Când a aflat că orașul fusese deja cucerit, guvernatorul și-a retras armata.[128] Mulți
voluntari s-au alăturat armatei lui Yi Kwang iar numărul aceesteia a crescut la 50.000. Guvernatorul Yi Kwang și comandanții
voluntarilor au hotărât să recucerească capitala și au condus forțele reunite la nord de Suwon (42 km/ 26 mile la sud de
Hanseong).[128] La 4 iunie, o avangardă de 1900 de soldați au încercat să ocupe cetatea de la Yong-in (în apropiere de Hanseong)
dar cei 600 de apărători japonezi conduși de Wakizaka Yasuharu au evitat o luptă cu coreenii până în 5 iunie când principalele
trupe japoneze au venit să apere cetatea.[128][129] Trupele japoneze s-au apărat cu succes împotriva coaliției Jeolla forțându-i pe
coreeni să se retragă.[128]

Prima campanie Geumsan

În provincia Gyeongsang, generalul Kwak mobiliza o armată de voluntari. Go Gyeong-Myeong a mobilizat în provincia Jeolla o
armată de 6000 de oameni.[128] Comandantul Go a mers să se alieze cu un alt comandant de voluntari care strânsese o armată în
provincia Chungchong, dar la trecerea frontierei gintre provincii a auzit că a șasea divizie a armatei japoneze condusă de
Kobayakawa Takakage a plecat din cetatea de munte Geumsan pentru a ataca Jeonju (capitala provinciei Jeolla). Go Gyeong-
myeong s-a întors din drum.[128] După ce și-a unit forțele cu generalul Gwak Yong a plecat cu soldații spre Geumsan.[128] Au
ajuns acolo la 10 iulie și s-au luptat cu o armată japoneză care se retrăsese după ce fusese înfrântă cu două zile înainte în bătălia
de la Ichi (8 iulie).[130]

Asediul de la Jinju (1592)

Jinju (진주) era o fortăreață strategică care apăra provincia Gyeongsang. Comandanții japonezi știau că controlul asupra Jinju le-
ar fi oferit accesul la orezăriile din provincie. Prin urmare, Hosokawa Tadaoki a pornit spre Jinju cu o armată mare. Jinju era
apărat de Kim Simin (김시민), unul dintre cei mai pricepuți generali coreeni care comanda o garnizoană de 3000 de soldați.
Generalul achiziționase recent aproximativ 200 de archebuze noi care erau de aceeași putere cu cele ale japonezilor. Cu ajutorul
archebuzelor, tunurilor și mortierelor, coreenii au reușit să îi alunge pe japonezi din provincia Jeolla. Bătălia de la Jinju este
considerată una dintre cele mai mari victorii coreene deoarece a oprit japonezii din înaintarea lor în provincia Jeolla.

Parte din războiul Imjin

Dată: 5-10 octombrie 1592
Locație: fortăreața Jinju, Coreea
Rezultat: victorie decisivă coreeană
Beligeranți: armata japoneză și armata coreeană ajutată de cetățeni
Comandanți și lideri: Hosokawa Tadaoki, Hasegawa Hidekazu, Kimura Shigekore, Sinju Naosada, Kazuya
Dakenori, Ota Kazuyoshi, Motoshima Matasaburo, Takuchi Yasuke (partea japoneză); Kim Si-min †, Gwak Jaeu,
Kim Seong-il, Yi Gwang-ak, Seong Su-gyeong, Choi Dak-ryang, Shim Dae-seung, Kim Jun-min, Jeong Gi-ryong,
Im Gye-yeong, Choi Gyeong-hoe, Yu Sung-in † (partea coreeană)
Primul asediu de la Jinju (1592) a fost o bătălie care s-a încheiat cu victoria coreenilor.

Jinju era un castel important care apăra provincia Jeolla. Ukita Hideie și Hosokawa Tadaoki s-au înțeles să cucerească Jinju
pentru a controla provincia Jeolla și a ataca forțele coreene conduse de Gwak Jae-u care se ascundeau în zonă. Castelul Jinju era
de asemenea un loc de unde putea fi capturată multă pradă de război. Ukita trebuia să recucerească Changwon, o mică fortăreață
care păzea intrarea în castelul Jinju. Prin urmare, o armată de 30.000 de soldați a fost trimisă să atace Changwon și Jinju.

Yu Sung-in, comandantul de dreapta al provinciei Gyeongsang și-a plasat armata în fața porții castelului Jinju. Generalul Yu
Sung-in a cerut permisiunea de a intra în Jinju. Cu toate acestea, archebuzierii japonezi au ajuns din spate întăririle. Kim Si-min a
respins cererea în mod inevitabil iar Yu Sung-in a fost de acord în cele din urmă cu decizia acestuia. Întăririle au fost distruse de
archebuzierii japonezi.
Japonezii au început să atace tare cetatea. Ei se așteptau la o victorie ușoară dar generalul Kim Si-min lupta cu curaj alături de cei
3.800 de soldați ai săi. Din nou, coreenii au fost depășiți numeric. Kim Si-min achiziționase recent 170 de archebuze la fel ca cele
utilizate de japonezi. Kim Si-min instruise bine trupele și crezuse întotdeauna că poate să apere Jinju.

Japonezii au tras și au adus scări pentru a urca pe ziduri. Ei au adus de asemenea și un turn de asediu pentru a lupta mai ușor.
Coreenii au contraatacat cu ghiulele de tun, săgeți și gloanțe. Surprins, Hosokawa a încercat o altă metodă de atac prin acoperirea
celor care escaladau zidurile cu foc de archebuze. Strategia a fost fără succes deoarece coreenii au ignorat gloanțele continuând să
distrugă scările cu pietre și topoare. Atunci când coreenii au început să tragă cu mortierele, japonezii au înregistrat și mai multe
pierderi.

După trei zile de lupte, Kim Si-min a fost lovit de un glonț într-o parte a capului și nu a mai putut comanda forțele. Comandanții
japonezi au atacat mai puternic, folosinduse de confuzia dintre coreeni. Dar coreenii au luptat în continuare. Soldații japonezi nu
reușeau să escaladeze zidurile chiar dacă erau acoperiți cu focuri puternice de archebuze. Soldații coreeni nu erau într-o stare
bună deoarece comandantul lor fusese rănit iar muniția era pe terminate.

Gwak Jae-u, unul dintre principalii lideri ai Armatei Drepților a ajuns pe timp de noapte cu o armată dar aceasta era prea mică
pentru a apăra Jinju. Gwak a ordonat oamenilor săi să producă zgomot suflând în cornuri. Aproximativ 3000 de luptători au sosit.
În această situație, comandanții japonezi au conștientizat pericolul, renunțând la asediu și retrăgându-se.

Armata Drepților era prea mică pentru a apăra Jinju. Totuși, retragerea japonezilor i-a încurajat foarte mult pe coreeni. Prima
bătălie de la Jinju, bătălia de la insula Hansan și bătălia de la Haengju sunt considerate unele dintre cele mai importante bătălii ale
războiul Imjin.

Intervenția Ming
Coreeneii nu erau capabili să alunge singuri forțele japoneze de pe teritoriul lor. În ciuda diferitelor dificultăți logistice și
organizatorii ale armatelor japoneze, coreenii nu au reușit să oprească invazia japoneză fără intervenția unui factor extern,
Ming.[131]

Istoricul coreean Yu Song-nyong a afirmat că victoriile marinei coreene au blocat toate strategiile invadatorilor, ,,tăind unul dintre
brațele” cu care Japonia dorea să învăluie Coreea, izolând armata lui Konishi Yukinaga de la Pyeongyang și apărând apele apele
teritoriale ale Chinei de atacul japonez, astfel încât ,,Armata Celestă” să poată veni pe uscat pentru a ajuta Coreea.[131]

Văzând criza din Joseon, împăratul Wanli din Ming și curtea sa au fost inițial sceptici și confuzi. Ei nu și-au putut explica cum
țara care le plătea tribut a putut fi depășită așa repede. Curtea coreeană a ezitat la început și s-a retras spre Pyeongyang fără să
ceară ajutor de la chinezi.[132]

Invazia Manchu

După război, Regatul coreean a devenit din ce în ce izolat. Conducătorii săi a încercat să limiteze contactul cu țări străine. În plus,
Dinastia Ming a fost slăbită, parțial din cauza războiului din Coreea împotriva Japoniei, care a dus la stabilirea noilor Dinastia
Qing. Coreenii au decis sa construiasca frontierele stricte, exercita un control mai mare asupra inter-traficului la frontieră, și să
aștepte afară turbulența inițială a răsturnarii dinastiei Manchu de către Ming. Coreea de suferit de pe urma invaziilor de două
manciurienii, în 1627 (vezi Prima Invazie Mancuriana in Coreea) și 1637 (vezi A doua Invazie Mancuriana in Coreea). Coreea s-
a predat manciurienilor și a devenit un stat vasal al dinastiei Qing.

Referințe
1. ^ History of the Ming, chapter 322: (https://zh.wikisou
 rce.org/wiki/%E6%98%8E%E5%8F%B2/%E5%8D%
B7322)[前後七載(For seven years)，喪師數十萬
(Hundreds of thousands of soldiers were killed.)，糜
餉數百萬(Millions of cost of war was spent)，中朝與
朝鮮迄無勝算(There were no chances of victory in
China and Korea.)，至關白死兵禍始休。(By
Hideyoshi's death ended the war.)]
2. ^ Turnbull, Stephen; Samurai Invasions of Korea
1592-1598, page 5–7
3. ^ Swope. 2002. pp. 761
4. ^ Swope, Kenneth. "Beyond Turtleboats: Siege
Accounts from Hideyoshi's Second Invasion of
Korea, 1597-1598" (PDF). Sungkyun Journal of East
Asian Studies: 58. Retrieved 2013-09-07. "At this
point in 1593, the war entered a stalemate during
which intrigues and negotiations failed to produce a
settlement. As the suzerain of Joseon Korea, Ming
China exercised tight control over the Koreans during
the war. At the same time, Ming China negotiated
bilaterally with Japan while often ignoring the wishes
of the Korean government."
5. ^ History of Ming Vol.322 Japan [1] "前後七載(For
seven years)，喪師數十萬(Hundreds of thousands of
soldiers were killed.)，糜餉數百萬(High financial
costs of the war)"
6. ^ "Annals of the Joseon Dynasty". 26 (宣祖 25年 4月
14日 / 14 aprilie 1592). Retrieved 2013-08-29. "都城
宮省火。 車駕將出, 都中有姦民, 先入內帑庫, 爭取寶
物者。 已而駕出, 亂民大起, 先焚掌隷院、刑曹, 以二
局公、私奴婢文籍所在也。 遂大掠宮省、倉庫, 仍放
火滅迹。 景福、昌德、昌慶三宮, 一時俱燼。 昌慶宮
卽順懷世子嬪欑宮所在也。 歷代寶玩及文武樓、弘文
館所藏書籍、春秋館各朝《實錄》、他庫所藏前朝史
草、【修《高麗史》時所草。】《承政院日記》, 皆燒
盡無遺。 內外倉庫、各署所藏, 竝被盜先焚。 臨海君
家、兵曹判書洪汝諄家亦被焚, 以二家常時號多畜財故
也。 留都大將斬數人以警衆, 亂民屯聚, 不能禁。"
7. ^ Strauss, Barry. pp. 21
8. ^ Sansom, George. pp. 142, 167–180.
9. ^ Jang, Pyun-soon. pp. 123-132
10. ^ Rockstein, Edward D., Ph.D. pp. 7
11. ^ Rockstein, Edward D., Ph.D. pp. 10-11
12. ^ Villiers pp. 71
13. ^ Alagappa, Muthiah pp. 117
14. ^ Turnbull, Stephen. 2002, pp. 11.
15. ^ Swope. 2002. pp. 771
16. ^ Turnbull, Stephen. 2002, pp. 13.
17. ^ a b c Arano pp. 206.
18. ^ Hooker, Richard ((C) 1996, last updated 1999).
"Toyotomi Hideyoshi (1536–1598)".Washington State
University. Retrieved 2007-05-12.
19. ^ Coyner, Tom (2006-07-11). "Why Are Koreans So
Against Japanese?: A Brief History Lesson Helps
Foreign Investors Do Business". The Korea Times.
20. ^ "Azuchi-Momoyama Period (1573–1603)". japan-
guide.com. Retrieved 2007-05-12.
21. ^ Rockstein, Edward D., Ph.D. pp. 37
22. ^ Rockstein, Edward D., Ph.D. pp. 23
23. ^ Rockstein, Edward D., Ph.D. pp. 24
24. ^ Swope. 2005. pp. 21.
25. ^ "Toyotomi Hideyoshi - Japanese general who
united Japan". Japan101.com. 2003–2005. Retrieved
2007-05-12.
26. ^ 柚谷康広
27. ^ a b Kang, Etsuko Hae-jin (1997). Diplomacy and
ideology in Japanese-Korean relations: from the
fifteenth to the eighteenth century. Palgrave
Macmillan. p. 88. ISBN 0-312-17370-9.
28. ^ The Book of Corrections: Reflections on the
National Crisis during the Japanese Invasion of
Korea, 1592–1598. By Sôngnyong Yu. Translated by
Choi Byonghyon. Berkeley: Institute of East Asian
Studies, University of California, 2002. xi, 249 pp.
James B. Lewis. The Journal of Asian Studies,
Volume 63, Issue 02, May 2004, pp 524-526.
doi:10.1017/S0021911804001378, Published online
by Cambridge University Press 26 februarie 2007.
29. ^ "선조[宣祖]". Daum 백과사전 (web portal in South
Korea). Daum Communications.Daum.net
30. ^ Caraway, Bill. "Ch 12 - Japanese invasions: More
Worlds to Conquer". KOREA IN THE EYE OF THE
TIGER. Korea History Project. Retrieved 2007-07-04.
31. ^ Jones, Geo H., Vol. 23 No. 5, pp. 240
32. ^ a b Jones, Geo H., Vol. 23 No. 5, pp. 240-1
33. ^ a b Turnbull, Stephen. 2002, pp. 34.
34. ^ 宗義智
35. ^ a b Hulbert, Homer B. (1999). History of Korea 1.
Routledge. p. 427. ISBN 0-7007-0700-X.
36. ^ 柳川調信
37. ^ 玄蘇
38. ^ 宗義調
39. ^ Turnbull, Stephen. 2002, pp. 28.
40. ^ a b Jones, Geo H., Vol. 23 No. 5, pp. 242
41. ^ Jang, Pyun-soon. pp. 112
42. ^ a b c Turnbull, Stephen. 2002, pp. 36.
43. ^ Turnbull, Stephen. 2002, pp. 36-37.
44. ^ Jones, Geo H., Vol. 23 No. 5, pp. 242-3
45. ^ Turnbull, Stephen. 2002, pp. 38.
46. ^ Swope. 2002. pp. 760-1
47. ^ Jones, Geo H., Vol. 23 No. 5, pp. 243
48. ^ Rockstein, Edward D., Ph.D. pp. 26
49. ^ Turnbull, Stephen. 2002, pp. 9.
50. ^ a b c d Swope. 2005. pp. 32.
51. ^ Samurai Invasions of Korea, 1592-1598, Stephen
Turnbull, page 23
52. ^ a b Strauss, Barry. pp. 3
53. ^ a b c d Turnbull, Stephen. 2002, pp. 22.
54. ^ Turnbull, Stephen. 2002, pp. 15.
55. ^ a b Turnbull, Stephen. 2002, pp. 16.
56. ^ a b Caraway, Bill. "Ch 12 - Japanese invasions:
More Worlds to Conquer".KOREA IN THE EYE OF
THE TIGER. Korea History Project. Retrieved 2007-
07-04.
57. ^ a b c d e f Turnbull, Stephen. 2002, pp. 17-18.
58. ^ Turnbull, Stephen. 2002, pp. 20.
59. ^ Turnbull, Stephen. 2002, pp. 40.
60. ^ Turnbull, Stephen. 2002, pp. 42.
61. ^ Turnbull, Stephen. 2002, pp. 109.
62. ^ Swope. 2006. pp. 186.
63. ^ Hawley, Samuel. pp. 3–7.
64. ^ Hawley, Samuel. pp. 6.
65. ^ Swope. 2005. pp. 30.
66. ^ Swope. 2005. pp. 29.
67. ^ Swope. 2005. pp. 37.
68. ^ a b Swope. 2005. pp. 38.
69. ^ Swope. 2005. pp. 26.
70. ^ "The annual records of the Joseon Dynasty". 188
(宣祖 38年 6月 7日 / 5 iunie 1605). Retrieved 2013-
08-29. "上曰: “與我國人何如? 或曰: ‘倭不能馬戰’ 云,
然耶?” 時言曰: “馬戰亦非極難之事。 倭賊初則不能,
終亦能之矣。” 上曰: “倭賊不能射, 而人莫敢敵, 何?”
時言曰: “我國人見賊, 則先潰以走爲能事。 將則雖不
忠, 畏有軍律, 不敢先走。 軍之走者, 不可勝誅, 惟其不
可勝誅, 是以走耳。 倭賊雖不能射, 兩矢之間, 忽焉到
前, 我國之人雖曰善射, 遠則不中, 近則倭劍可畏。 發
矢之後, 恐其短兵來接, 未得發矢, 射亦不足恃矣。 倭
雖善用劍, 我國人若持劍而進, 則可以敵矣。 我國人則
不能如此, 皆以走爲善策, 走且不及, 則爲賊所殺。 賊
見我國之人, 或走或死, 樂爲之赴戰。 是以, 倭之氣增
長; 我之氣沮喪矣。"
71. ^ Swope. 2005. pp. 28.
72. ^ Swope. 2005. pp. 24.
73. ^ Caraway, Bill. "Ch 12 - Japanese invasions: Song
of the Great Peace". KOREA IN THE EYE OF THE
TIGER. Korea History Project. Retrieved 2007-07-04. 107. ^ urnbull, Stephen: Samurai Invasion. Japan's
74. ^ Brown, Delmer M., pp. 252
75. ^ Strauss, Barry. pp. 9
76. ^ Brown, Delmer M., pp. 243
77. ^ a b c Strauss, Barry. pp. 10
78. ^ Turnbull, Stephen. 2002, p. 47.
79. ^ a b Turnbull, Stephen. 2002, p. 48.
80. ^ a b c d e Turnbull, Stephen. 2002, p. 83-4.
81. ^ a b Turnbull, Stephen. 2002, p. 50-1.
82. ^ Turnbull, Stephen. 2002, p. 52.
83. ^ a b Turnbull, Stephen. 2002, p. 55-6.
84. ^ a b Turnbull, Stephen. 2002, p. 56-7.
85. ^ a b c d e Turnbull, Stephen. 2002, p. 53-4.
86. ^ 『完訳フロイス日本史5 豊臣秀吉篇Ⅱ』第37章
87. ^ Turnbull, Stephen. 2002, p. 53.
88. ^ a b Annals of the Joseon Dynasty (http://sillok.histor
y.go.kr/inspection/insp_king.jsp?id=wna_12901024_0
03&tabid=w)
89. ^ a b Swope, Kenneth M. "Crouching Tigers, Secret
Weapons: Military Technology Employed During the
Sino-Japanese-Korean War, 1592-1598." The
Journal of Military History 69.1 (2005)
90. ^ Turnbull, Stephen. 2002, p. 57-8.
91. ^ a b c d Turnbull, Stephen. 2002, p. 63-4.
92. ^ a b c d e Turnbull, Stephen. 2002, p. 65-6.
93. ^ a b c d e f g Turnbull, Stephen. 2002, p. 67-8.
94. ^ Turnbull, Stephen. 2002, p. 69-70.
95. ^ [the Annals of King Seonjo on 5/23 1592] ○先是, 李
陽元與李鎰、申恪、金友皋等在大灘, 韓應寅、金命元
與權徵、申硈、李薲、李薦、劉克良、邊璣等在臨津,
約以五月十八日會戰。 時軍中議者以爲, ‘我軍雖多, 率
皆疲弱, 所恃者江邊土兵, 而遠來疲弊。 若遲數日, 畜
力養銳, 可以擧事’, 議遂不行。
96. ^ [the Annals of King Seonjo on 5/23 1592]十七日乘
夜渡江, 左衛將李薦遇賊於上流江岸, 爲賊所敗, 劉克
良死之, 申硈亦沒於賊, 賊自下流, 潛師以渡事
97. ^ a b c Turnbull, Stephen. 2002, p. 72-3.
98. ^ Turnbull, Stephen. 2002, p. 240.
99. ^ Turnbull, Stephen. 2002, p. 73-4.
100. ^ a b c d e Turnbull, Stephen. 2002, p. 74-5.
101. ^ a b Kenneth M. Swope (20 March 2012). A
Dragon's Head and a Serpent's Tail: Ming China and
the First Great East Asian War, 1592-1598.
University of Oklahoma Press. p. 174. ISBN 978-0-
8061-8504-0.
102. ^ Turnbull, Stephen. 2002, p. 75-6.
103. ^ a b c Turnbull, Stephen. 2002, p. 82.
104. ^ a b Turnbull, Stephen. 2002, p. 85-6.
105. ^ a b c d e Turnbull, Stephen. 2002, p. 90-1.
106. ^ Hawley, Samuel: The Imjin War. Japan's Sixteenth-
Century Invasion of Korea and Attempt to Conquer
China, The Royal Asiatic Society, Korea Branch,
Seoul 2005, ISBN 89-954424-2-5, p.195f.
Korean War 1592-98 (London, 2002), Cassell & Co
ISBN 0-304-35948-3, p.244
108. ^ Roh, Young-koo: "Yi Sun-shin, an Admiral Who
Became a Myth", The Review of Korean Studies, Vol.
7, No. 3 (2004), p.13
109. ^ a b c Turnbull, Stephen. 2002, p. 94-5.
110. ^ a b Turnbull, Stephen. 2002, p. 93.
111. ^ Strauss, Barry. pp. 11
112. ^ a b c d Turnbull, Stephen. 2002, p. 90-2.
113. ^ a b c d Strauss, Barry. pp. 12
114. ^ a b c d e f g h i j k l m n Turnbull, Stephen. 2002, p.
98-107.
115. ^ a b Strauss, Barry. pp. 13
116. ^ a b Strauss, Barry. pp. 14
117. ^ "The Annals of the Joseon Dynasty 선수 26권, 25 132. ^ "The annual records of the Joseon Dynasty". 26 (宣
년(1592 임진 / 명 만력(萬曆) 20년) 8월 1일(무자) 2번 祖 25年 5月 29日 / 29 mai 1592). Retrieved 2013-08-
째기사 이순신 등이 부산에 주둔한 적을 공격하였으 29. "時或欲請兵天朝, 大臣以爲: “遼、廣之人, 性甚頑
나 이기지 못하다". National Institute of Korean 暴, 若天兵渡江, 蹂躪我國, 則浿江以西未陷諸郡, 盡爲
History. Retrieved 4 mai 2014. 赤地。” 兩議爭論, 日久不決, 聞天朝差崔世臣、林世
118. ^ [1] 祿等來, 大臣啓遣柳根托以迎慰, 實欲我國疲破之狀面
119. ^ [2] 陳, 天兵難於久住之意。今差官不到平壤, 自義州回去,
120. ^ [3] 故有是啓。"
121. ^ [4]
122. ^ a b c ko:부산포 해전
123. ^ [5]
124. ^ [6]
125. ^ "의병 (義兵)". Encyclopedia. Yahoo Korea!.
Retrieved 2007-10-07.
126. ^ a b c d e Turnbull, Stephen. 2002, p. 1-8-9.
127. ^ a b c d e f g h i j k l m n o Turnbull, Stephen. 2002,
p. 110-5.
128. ^ a b c d e f g h Turnbull, Stephen. 2002, pp. 116-123.
129. ^ "Suwon". Encyclopædia Britannica. Retrieved
2007-09-01.
130. ^ "이치전투 (조선 역사) [梨峙戰鬪]". Daum 백과사전
(web portal in South Korea). Daum Communications.
131. ^ a b Cambridge History of Japan, Volume 4, p279

Bibliografie
Alagappa, Muthiah. "Asian Security Order: Instrumental and Normative Features", Stanford University Press,
2003. ISBN 0-8047-4629-X
Arano, Yasunori. "The Formation of a Japanocentric World Order." International Journal of Asian Studies 2:2
(2005).
Brown, Delmer M. "The Impact of Firearms on Japanese Warfare, 1543-1598", The Far Eastern Quarterly May
1948 (Volume 7, Number 3: pp. 236–253), Association for Asian Studies.
Eikenberry, Karl W. "The Imjin War." Military Review 68:2 (February 1988), pp. 74–82.
Ha, Tae-hung, tr., and Sohn Pow-key, ed. Nanjung Ilgi: War Diary of Admiral Yi Sun-sin. Seoul: Yonsei University
Press, 1977, ISBN 89-7141-018-3.
Hawley, Samuel, The Imjin War, The Royal Asiatic Society, Korea Branch/UC Berkeley Press, 2005, ISBN 89-
954424-2-5.
Jang, Pyun-soon. Noon-eu-ro Bo-nen Han-gook-yauk-sa 5: Gor-yeo Si-dae (눈으로 보는 한국역사 5: 고려시대),
Park Doo-ui, Bae Keum-ram, Yi Sang-mi, Kim Ho-hyun, Kim Pyung-sook, et al., Joog-ang Gyo-yook-yaun-goo-
won. 1998-10-30. Seoul, Korea.
Jones, Geo H. "The Japanese Invasion of Korea - 1592", The China Review, or notes & queries on the Far East,
1899 (Volume 23, Number 4-5: pp. 215–219, pp. 239–254), China Mail Office.
Kim, Ki-chung. "Resistance, Abduction, and Survival: The Documentary Literature of the Imjin War (1592–8)."
Korean Culture 20:3 (Fall 1999), pp. 20–29.
Kim, Yung-sik. "Problems and Possibilities in the Study of the History of Korean Science". Osiris, 2nd Series, Vol.
13, Beyond Joseph Needham: Science, Technology, and Medicine in East and Southeast Asia. (1998), pp. 48–
79. JSTOR (http://links.jstor.org/sici?sici=0369-7827%281998%292%3A13%3C48%3APAPITS%3E2.0.CO%3B2
-Q)
桑田忠親 [Kuwata, Tadachika], ed., 舊參謀本部編纂, [Kyu Sanbo Honbu], 朝鮮の役 [Chousen no Eki] (日本の戰
史 [Nihon no Senshi] Vol. 5), 1965.
Neves, Jaime Ramalhete. "The Portuguese in the Im-Jim War?" Review of Culture 18 (1994), pp. 20–24.
 Niderost, Eric. "Turtleboat Destiny: The Imjin War and Yi Sun Shin." Military Heritage 2:6 (June 2001), pp. 50–
59, 89.
Niderost, Eric. "The Miracle at Myongnyang, 1597." Osprey Military Journal 4:1 (January 2002), pp. 44–50.
Park, Yune-hee. Admiral Yi Sun-shin and His Turtleboat Armada: A Comprehensive Account of the Resistance of
Korea to the 16th Century Japanese Invasion. Seoul: Shinsaeng Press, 1973.
Rockstein, Edward D., Ph.D. Strategic And Operational Aspects of Japan's Invasions of Korea 1592-1598, 1993-
6-18. Naval War College, Newport, R.I.
Sadler, A.L. "The Naval Campaign in the Korean War of Hideyoshi (1592–1598)." Transactions of the Asiatic
Society of Japan, Second Series, 14 (June 1937), pp. 179–208.
Sansom, George. A History of Japan 1334-1615, Stanford University Press. (1961) ISBN 0-8047-0525-9
Sohn, Pow-key. "Early Korean Painting", Journal of American Oriental Society, Vol. 79, No. 2. (April - June 1959),
pp. 96–103. JSTOR (http://links.jstor.org/sici?sici=0003-0279%28195904%2F06%2979%3A2%3C96%3AEKP%3
E2.0.CO%3B2-T).
Stramigioli, Giuliana. "Hideyoshi's Expansionist Policy on the Asiatic Mainland." Transactions of the Asiatic
Society of Japan, Third Series, 3 (December 1954), pp. 74–116.
Strauss, Barry. "Korea's Legendary General", MHQ: The Quarterly Journal of Military History Summer 2005
(Volume 17, Number 4: pp. 52–61).
Swope, Kenneth M. "Beyond Turtleboats: Siege Accounts from Hideyoshi's Second Invasion of Korea, 1597-
1598", Sungkyun Journal of East Asian Studies (Vol. 6, No. 2. 2006 Academy of East Asian Studies. pp. 177–
206)
Swope, Kenneth M. "Crouching Tigers, Secret Weapons: Military Technology Employed During the Sino-
Japanese-Korean War, 1592-1598", The Journal of Military History pp. 69 (January 2005): pp. 11–42. (C) Society
for Military History.
Swope, Kenneth M. "Deceit, Disguise, and Dependence: China, Japan, and the Future of the Tributary System,
1592-1596". The International History Review, XXIV. 4: December 2002, pp. 757–1,008.
Swope, Kenneth M. A Dragon's Head and a Serpent's Tail: Ming China and the First Great East Asian War, 1592-
1598. University of Oklahoma Press, 2009.
Turnbull, Stephen. Samurai Invasion: Japan's Korean War 1592–98. London: Cassell & Co, 2002, ISBN 0-304-
35948-3.
Turnbull, Stephen. 'The Samurai Sourcebook'. London: Cassell & Co. 1998. ISBN 1-85409-523-4.
Villiers, John. "SILK AND SILVER: MACAU, MANILA AND TRADE IN THE CHINA SEAS IN THE SIXTEENTH
CENTURY" (A lecture delivered to the Hong Kong Branch of the Royal Asiatic Society at the Hong Kong Club. 10
June 1980). The HKUL Digital Initiatives (http://sunzi1.lib.hku.hk/hkjo/view/44/4401436.pdf)
Yi, Min-Woong [이민웅], Imjin Wae-ran Haejeonsa: The Naval Battles of the Imjin War [임진왜란 해전사],
Chongoram Media [청어람미디어], 2004, ISBN 89-89722-49-7.

Primary sources

Li, Guang-Tao [李光濤], The research of the Imjin Japanese crisis of Korea [朝鮮壬辰倭亂研究], (Central research
academy) 中央研究院 [1] (http://www.ihp.sinica.edu.tw/ttscgi/ttsweb?@@425171258#BOT).
The annals of King Seonjo [宣祖實錄]
中興誌
趙慶男, 亂中雜錄
Qian ShiZheng (錢世楨), The Records of the eastern expedition (征東實紀)
Song Yingchang (宋應昌), The letter collections of the restoration management. [經略復國要編]
Han, Woo-keun. The History of Korea. Trans. Kyung-shik Lee. Ed. Grafton K. Mintz. Seoul: Eul-Yoo, 1970.
Lee, Ki-baik. A New History of Korea. Trans. Edward W. Wagner and Edward J. Schultz. Seoul: Ilchokak, 1984.
Nahm, Andrew C. Introduction to Korean History and Culture. Seoul: Hollym, 1993.
Sansome, George. A History of Japan. Stanford: Stanford UP, 1961.
Yi, Sun-sin. Nanjung Ilgi: War Diary of Admiral Yi Sun-sin. Trans. Tae-hung Ha. Ed. Pow-key Sohn. Seoul: Yonsei
UP, 1977.

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Războiul_Imjin&oldid=12999021

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 30 iulie 2019, ora 20:03.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.