Mă simt în el ca vulpea-n vizuină! Iubesc mobila gri, plină de praf, Dulapuri burduşite, hârtii vraf. Concediul nu-l iubesc defel ! Nici nu mai vreau s-aud de el! Nu trebuie să dorm! Nu vreau să am odihnă! De nu muncesc, deloc eu nu am tihnă ! De munca mea sunt fericit, Nimic atâta-n viată n-am iubit ! Iubesc computerul fereastră Cu scăfârlia lui albastră. Iubesc şedinţele mai lungi Când am în creier cifre, dungi. Iubesc, vă spun acu' din nou, Să stau o viaţă la birou! Îmi place munca! Aş munci Mai mult în fiecare zi. Nu vreau salariu! Nu vreau stimă! Mi-ajunge critica drept primă!