1 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Anamneza Carmen Şerbescu

Aprecierea creşterii şi dezvoltării organismului

- examenul morfo – funcŃional -

Modelul corpului are cinci componente care-l determină:

scheletul,

muşchii scheletici,

Ńesutul subcutanat,

glandele cu secreŃie internă şi

ereditatea.
Dintre cele cinci le vom aborda pe primele trei: scheletul, muşchii şi Ńesutul subcutanat,
întrucât asupra lor efortul fizic îşi pune amprenta în mod vizibil şi ele pot fi investigate cu
uşurinŃă şi corectate atunci când este nevoie.

Examenul morfo–funcŃional urmăreşte:

dacă creşterea este normală şi
dacă dezvoltarea fizică este armonioasă.

Aprecierea creşterii şi dezvoltării fizice se face prin corelarea datelor obŃinute în urma:
anamnezei;
examenului somatoscopic;
examenului antropofiziometric.

Scopul examenului morfo-funcŃional este stabilirea

diagnosticului kinetoterapeutic.

Obiectivele examenului morfo – funcŃional sunt:

1. Stabilirea formelor normale şi anormale; depistarea deficienŃelor fizice;
2. Aprecierea gradului de dezvoltare fizică generală în raport cu vârsta, sexul şi
comparativ cu datele tabelelor care redau media statistică din Ńara noastră;
3. Determinarea tipului constituŃional;
4. Stabilirea exerciŃiilor celor mai favorabile pentru asigurarea unei dezvoltări fizice
armonioase şi / sau pentru corectarea deficienŃelor fizice existente;
5. Urmărirea dinamică a efectelor practicării sistematice a exerciŃiilor fizice sau a
modificărilor obŃinute prin programul de exerciŃii fizice terapeutice asupra anumitor
indici ai dezvoltării fizice.

Examenul pentru stabilirea diagnosticului kinetoterapeutic va fi efectuat de către

kinetoterapeut, datorită particularităŃilor importante privind obiectivele şi conŃinutul
examinării unui deficient fizic din punctul de vedere al tratamentului kinetic, sau de
profesorul de educaŃie fizică în colaborare cu kinetoterapeutul şcolii. Examinările clinice
şi radiologice vor fi realizate de către medic.
2 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Anamneza Carmen Şerbescu

Prima şedinŃă, cea în care se completează fişa personală morfo – psiho – motrică este cea
mai importantă din punct de vedere psihologic; de acest prim contact depinde întreaga
activitate ulterioară. De la prima întâlnire un terapeut experimentat îşi dă seama de
dificultăŃile pe plan psihic – comportamental întâmpinate de subiect ştiind totodată cum
să-l abordeze pe acesta.

Anamneza
Anamneza este metoda de examinare care constă din consemnarea răspunsurilor
subiectului la întrebările puse de examinator. InformaŃiile culese servesc la:
 cunoaşterea aprofundată a subiectului examinat, a condiŃiilor sale de viaŃă şi de
muncă, de alimentaŃie şi igienă etc.;
 cunoaşterea eventualelor afecŃiuni de care suferă şi care se evidenŃiază prin anamneză;
 stabilirea organelor şi sistemelor care trebuie investigate cu mai mare atenŃie de către
medic;
 cunoaşterea activităŃii fizice a subiectului (dacă ştie să înoate);
 cunoaşterea răspunsului organismului la alte tratamente kinetice aplicate;
 cunoaşterea disponibilităŃii pentru terapia prin mişcare şi a preferinŃelor sportive.

Datele anamnezei:

1. Date personale: nume, prenume, vârstă, sex (stare civilă), profesiunea, şcoala
(profesională sau liceul teoretic), mediul (urban sau rural).
Din aceste date reies informaŃiile necesare stabilirii particularităŃilor de sex şi de vârstă ce
trebuie respectate în procesul de corectare a deficienŃelor fizice.

Profesia sau tipul de şcoală şi rezultatele la învăŃătură ne informează asupra gradului de

cultură generală şi specială pe care subiectul îl posedă, fapt important în stabilirea
colaborării şi înŃelegerii reciproce.

CondiŃii de viaŃă: familială, locuinŃa, alimentaŃia (ora, preferinŃe, excese, consum de

alcool, tutun).

CondiŃii de muncă: microclimatul la locul de muncă, solicitările profesionale şi de mediu,

regim de lucru.

InformaŃiile privind munca profesională şi tipul predominant de activitate de timp liber

pun în evidenŃă organele şi segmentele mai solicitate şi modul de solicitare al acestora
pentru a putea integra în programul de corectare mişcări sau activităŃi compensatoare.
Eventualele condiŃii nefavorabile de microclimat în clasă (mobilier neadecvat, loc
nepotrivit în clasă), necesită intervenŃia activă a kinetoterapeutului sau a părinŃilor.
Regimul de viaŃă neadecvat poate duce la dereglări funcŃionale, rezultate slabe în
procesul de recuperare.
Întrebările privind alimentaŃia duc la stabilirea unui eventual dezechilibru al balanŃei
energetice a subiectului sau chiar a unor carenŃe alimentare.
3 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Anamneza Carmen Şerbescu

2. Antecedente heredo – colaterale (AHC)

a. Patologice – afecŃiuni ereditare sau predispozante pentru o afecŃiune. AHC grupează
informaŃiile privitoare la ascendenŃii şi colateralii acestora (părinŃi bunici, unchi, mătuşi)
şi rudele colaterale ale subiectului (fraŃi, surori, veri). AHC scot în evidenŃă existenŃa
unor boli ereditare (care se transmit direct de la părinŃi la urmaşi) sau a unor predispoziŃii
moştenite pentru anumite boli sau atitudini deficiente.
b. Din punct de vedere temperamental, comportamental, al echilibrului nervos, al
posibilităŃilor psiho–motrice AHC sunt fundamentale. Aceste caracteristici ale sistemului
nervos se transmit cel mai fidel. La fel se transmite şi tipul constituŃional.
c. Dimensiunile corporale şi dezvoltarea fizică a ascendenŃilor - părinŃilor, bunicilor,
celorlalŃi membrii ai familiei- semnalează posibilitatea unor predispoziŃii pentru un
anumit tip de creştere şi dezvoltare.
Este important de ştiut dacă au existat în familie ascendenŃi scoliotici, cifotici, RAA
(reumatism articular acut), tuberculoşi, alcoolici.
Medicul francez Nageotte1 spunea că a fost frapat de frecvenŃa enormă a cazurilor de
scolioză în anumite familii: “Există familii de scoliotici, de cifotici cum sunt familii de
miopi de migrenoşi”.

3. Antecedentele personale
a. Fiziologice: născut la termen sau prematur, scorul APGAR, evoluŃia creşterii şi
dezvoltării.
b. Patologice: afecŃiuni infecto – contagioase, pleurezii, rahitism, vegetaŃii, poliomielită.
c. Sportive: cantitatea de mişcare în copilărie, eventual sporturi practicate, dacă ştie să
înoate.
d. Terapeutice: ce alte tratamente şi programe kinetice a mai urmat, care a fost reacŃia
organismului la acestea.

Antecedentele personale explică unele tulburări ale creşterii şi dezvoltării fizice care pot
surveni în unele cazuri la copiii născuŃi prematur.
Datele referitoare la evoluŃia morfologică şi psiho–intelectuală în prima copilărie şi în
etapele de vârstă următoare, vârsta la care au apărut puseele de creştere şi felul cum s-au
manifestat ele, dinamica dezvoltării caracterelor sexuale, ne ajută să apreciem dacă
procesul de creştere se va desfăşura în continuare, se apropie de stadiul final sau s-a
încheiat. Acest lucru este important pentru stabilirea strategiei şi a planului terapeutic
adecvate.
Dintre antecedentele patologice trebuie înregistrate bolile care ar putea să scadă
capacitatea funcŃională generală a organismului, bolile care produc sensibilizări sau lasă
sechele: tuberculoza pulmonară, boala reumatismală, scarlatina, hepatita virală.
Pleureziile sau toracentezele pot lăsa copilul cu un hemitorax sau cu o scolioză.
Rahitismul (ramolisment al osului provocat de oprirea asimilaŃiei intestinale şi prin
insuficienŃa sau dezechilibrul substanŃelor nutritive) creează următoarele principale
sechele: osoase, tendinoase, musculare şi organice.

1
Sambucy – “Gymnastique corrective vertebrale” Ed. Dangles, Paris, 1973.
4 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Anamneza Carmen Şerbescu

4. Trăsături ale activităŃii nervoase superioare

Datele de anamneză din acest capitol nu urmăresc stabilirea tipului de activitate nervoasă
al subiectului, ci numai să surprindă unele caracteristici necesare unei mai bune abordări
individualizate a tratamentului kinetic.
În cazul în care forŃa excitaŃiei e mare, copilul, subiectul are o mare putere de muncă, este
stimulat de dificultăŃi, dobândeşte rapid noi deprinderi.
Dacă inhibiŃia este puternică, copilul va fi tenace, perseverent, va lucra cu un avânt
constant, va fi conştiincios.
Echilibrul celor două procese fundamentale ne va indica un copil raŃional cu care se va
putea lucra optim.
Metoda anamnezei împreună cu observaŃia utilizată în timpul examenului somatoscopic
şi antropometric vor furniza datele care servesc la aprecierea tipului de activitate
nervoasă superioară.