PANTELIMON HALIPPA

Pantelimon Halippa sau Pan Halippa (n. 1 august 1883, Cubolta, ținutul Soroca - d. 30
aprilie 1979, București) a fost un publicist și om politic român basarabean, unul dintre cei mai
importanți militanți pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia și pentru unirea acestei
provincii cu România. A fost președintele Sfatului Țării care a votat unirea în 1918. A ocupat
funcții de ministru în diferite guverne. A fost persecutat politic de regimul comunist și închis
la Sighet. Membru corespondent al Academiei Române exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.
Activitatea sa politică s-a intensificat, iar în 1917 a înființat Partidul Național
Moldovenesc. Anul 1918 l-a găsit pe Halippa în fruntea curentului pro-unire, drept pentru care a
fost ales vicepreședinte, apoi președinte al Sfatului Țării, adunarea care la 27 martie 1918, a
votat Unirea Basarabiei cu România. A participat și la adunările de la Cernăuți și de la Alba-
Iulia care au proclamat Unirea Bucovinei și, respectiv, a Transilvaniei cu România.
După 1918 a deținut mai multe funcții: ministru, secretar de stat pentru Basarabia (1919-
1920), ministru al Lucrărilor Publice (1927), ministru al Lucrărilor Publice și Comunicațiilor
(1930), ministru ad-interim la Ministerele Muncii, Sănătății și Ocrotirii Sociale (1930), ministru
secretar de stat (1928-1930, 1932, 1932-1933), senator și deputat în Parlament (1918-1934),
urmărind constant propășirea culturală a Basarabiei.

ION INCULEȚ
Ion Constantin Inculeț (n. 5 aprilie 1884, Răzeni, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus, astăzi
în Republica Moldova; d. 18 noiembrie 1940, București, România) a fost un om politic român,
președintele Sfatului Țării al Republicii Democratice Moldovenești, ministru, membru titular
(din 1918) al Academiei Române. Este înmormântat în Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din
Bârnova, aflată la periferia municipiului Iași. A fost căsătorit cu principesa Roxana Cantacuzino.
Din căsătorie au rezultat Ion I. Inculeț, Doctor Honoris Causa al Universității Western Ontario
(Canada), Membru de onoare al Academiei Române, director al centrului de electrostatică aplicată
al Universității Western Ontario, și fratele acestuia, George I. Inculeț.
Ion Inculeț s-a născut la 5 aprilie 1884 în satul Răzeni, în ceea ce urma să
devină județul interbelic Lăpușna (cislita-prut), în familia lui Constantin și Maria Inculeț. A
absolvit școala primară în satul natal, iar în anul 1894 a fost admis la Școala teologică din Chișinău,
subordonată Seminarului teologic pe care a absolvit-o cu note foarte bune, obținînând drepul de a
se înscrie la Seminar. A studiat în același an cu viitorii deputați și demnitari de stat Vasile
Bârcă și Pantelimon Erhan. A optat pentru o facultate de științe exacte și s-a înscris într- adevăr la
facultatea de fizică și matematică a Universității Dorpat însă după un an de studii s-a transferat la
Universitatea Imperială din Petersburg, facultatea de fizică și matematică, pe care a aboslvit-o cu
diplomă de gradul I. În aprilie 1917 a revenit în Basarabia, ca emisar al președintelui Guvernului
Provizoriu Alexandr Kerenski, în fruntea unui grup de 40 de basarabeni, studenți și profesori din
Petrograd, cu scopul de a adânci cuceririle Revoluției din Februarie. A fost ales deputat în primul
parlament al Basarabiei, „Sfatul Țării”, împreună cu alți basarabeni veniți din Petrograd, din partea
deputaților-țărani. Inițial concepția politică a lui Inculeț era una de transformări politice în cadrul
unei Rusii democratice și înnoite.