Baze de unguent

Rareori formate dintr-un singur component (vaselina). Cel mai des, amestecuri
de excipientți de consistentțe diferite, cu puncte de topire diferite.
Pot fi considerate geluri = sisteme coloidale semisolide, bifazice, alcaă tuite dintr-
o fazaă solidaă sț i una lichidaă . Faza solidaă formeazaă o retțea tridimensionalaă îîn
ochiurile caă reia e inclusaă faza lichidaă , ambele faze fiind coerente – sisteme
bicoerente.
La solicitaă ri mici, gelurile prezintaă deformare plasticaă , care, ca sț i punctul scaă zut
de îînmuiere determinaă capacitatea de îîntindere la aplicare.

Rolurile bazelor de unguent:

- aduc s.m. îîn forma farmaceuticaă ce trebuie saă fie usț or de etalat
- vehicul pentru s.m. la locul de aplicare
- amelioreazaă eficacitatea terapeuticaă prin asigurarea cedaă rii, penetratției sț i
absorbtției
- asiguraă stabilitatea unguentelor

Alegerea bazelor se face îîn functție de:

- proprietaă tțile fizico-chimice ale s.m.
- scopul urmaă rit
o efect ocluziv
o efect sicativ, raă coritor
o efect emolient, protector, cosmetic
- localizarea sț i starea afectțiunii
- stadiul bolii

Caracteristici ale bazelor de unguent

- bine tolerate de piele, neiritante, nealergizante
- inerte chimic
- compatibile cu s.m. sț i celelalte componente
- afinitate pentru piele
- saă nu deshidrateze
- pH usț or acid sau neutru 4.2-5.6
- aspect plaă cut
- compozitție caî t mai simplaă
- p.t. ~40 C
- stabile îîn timp, asiguraă stabilitatea s.m.
- cedeazaă usț or s.m.
- saă poataă fi îîndepaă rtate de pe zona tratataă prin spaă lare – saă fie lavabile
- saă poataă fi sterilizate caî nd e cazul
- saă aibe pretț convenabil

1
Clasificare:

- îîn functție de structura gelicaă sț i clasa chimicaă

o geluri de hidrocarburi
o lipogeluri
o silicongeluri
o PEG geluri
o hidrogeluri
- îîn functție de afinitatea fatțaă de apaă
o liposolubile (grase)
o emulsii A/U
o emulsii U/A
o hidrosolubile
- prezentța apei sț i modul de amestecare
o baze anhidre
o baze emulsionate
o baze hidrosolubile
- Ph. Eur.:
o baze anhidre
 hidrofobe
 de absorbtție
 hidrosolubile
o baze hidratate
 sisteme emulsionate (A/U sț i U/A)
 sisteme gelificate

PROPRIETATI FIZICO-CHIMICE SI TEHNOLOGICE ALE

PRINCIPALELOR BAZE DE UNGUENT

I. Baze de unguent grase – lipofile, anhidre

Au urmaă toarele caracteristici:
- sunt solubile îîn ulei sț i insolubile îîn apaă ;
- nu se pot îîndepaă rta prin spaă lare cu apaă – nu sunt lavabile;
- nu pot îîncorpora apaă dacaă nu au îîn compozitție un component cu
proprietaă tți emulsive.
Se subîîmpart îîn:
1. lipogeluri;
2. hidrocarburi-geluri;
3. silicongeluri.

2
 1. LIPOGELURILE sunt constituite din graă simi vegetale sau animale
sau din derivatți ai acestora sț i din ceruri. Graă simile sunt trigliceride de
consistentțaă fluidaă , moale sau solidaă , îîn functție de acizii grasț i cu care se face
esterificarea. Contțin si acizi grasț i liberi, fosfatide, sterine, hidrocarburi si
vitamine.
a. grăsimi vegetale:
Uleiurile vegetale fixe
- datoritaă caracterului nesaturat sunt supuse autooxidaă rii;
- sunt bine tolerate de piele;
- se folosesc: ulei de ricin, cocos, arahide, maă sline, ulei de floarea soarelui, soia,
sesam, semintțe de bumbac;
- pentru a le maă ri stabilitatea sț i consistentța se pot hidrogena, obtținaî nd produse
cu puncte de topire mai ridicate sț i mult mai stabile.
Uleiurile hidrogenate au proprietaă tți dermatologice asemaă naă toare
axungiei.
- se folosesc: ulei de ricin hidrogenat, ulei de cocos hidrogenat, ulei de arahide
hidrogenat.
b. grăsimi animale:
Axungia
- graă sime naturalaă obtținutaă prin topirea tțesutului adipos al porcului
(graă simea de pe abdomen = osaî nza).
- este constituitaă din trigliceride semisolide cu p.t. îîn jur de 40 0C;
- poate îîncorpora paî naă la 15% apaă ;
- are afinitate fatțaă de graă simile din piele, cedaî nd substantțele îîncorporate;
- prezintaă dezavantajul caă raî ncezesț te usț or sț i pentru maă rirea stabilitaă tții se
adaugaă antioxidantți: Tinctura Benzoe sau galatul de propil (Adeps suillus
benzoinatum sț i adeps suillus conservatus).

c. grăsimi de semisinteză:
- sunt rezultate prin esterificarea glicerinei cu acizii grasț i care au fost obtținutți
prin hidroliza graă similor sț i a uleiurilor naturale, hidrogenare si purificare;
- prin selectarea anumitor acizi cu o anumitaă greutate molecularaă se obtțin
gliceride de consistentțaă variabilaă ;
- pot fi constituite dintr-un amestec de trigliceride, digliceride sț i monogliceride;
- acizii grasț i fiind lipsitți de duble legaă turi, gliceridele de semisintezaă sunt
stabile sț i nu se autooxideazaă .
- sunt produse inodore, incolore, albe, cu compatibilitate fiziologicaă
corespunzaă toare.

3
d. cerurile:
- sunt produse naturale constituite din esteri ai acizilor grasț i sț i ai alcoolilor
superiori;
- pot fi de origine animalaă (majoritatea) sau vegetalaă .

Cetaceu, ceara de casț alot, albul de balenaă (Physeter macrocephalus) sau

spermaceti. Spermacetul este produs obtținut din substantțele grase contținute îîn
cavitatea pericranianaă a balenei.
Compozitție: palmitat de cetil sț i miristat de cetil alaă turi de esteri ai acizilor grasț i
superiori nesaturatți. ÎÎn ultimul timp a fost îînlocuit cu palmitat de cetil (numit
tot cetaceu). Este folosit îîn unguente medicamentoase sț i cosmetice, deoarece
conferaă un aspect omogen sț i lucios, sidefos. Este supus autooxidarii.

Lanolina – Cera lanae, Adeps lanae – este ceara obtținutaă din secretția care
impregneazaă laî naă de oaie. Aceastaă secretție contține trigliceride din glandele
sebacee sț i cearaă provenind din celulele epidermice cheratinizate. Aceastaă
secretție este separataă de pe laî naă cu solventți, debarasataă apoi de trigliceride,
rafinataă prin neutralizare, decolorare sț i dezodorizare.
Este un produs translucid. Proprietaă tțile sunt foarte diferite: culoare, miros,
compozitție sț i alte caracteristici, dependent de procesul tehnologic de obtținere sț i
purificare.
ÎÎn F.R. X sunt douaă monografii:
 lanolina anhidraă
 lanolina hidratataă cu 25% apaă .
Trebuie saă corespundaă conditțiilor de calitate din F.R. X:
- punct de picurare,
- indice de aciditate,
- indice de iod – mic, avaî nd un numaă r mic de duble legaă turi,
- indice de peroxid important pentru caă alcoolii din lanolinaă se
oxideazaă usț or,
- indice de apaă mare,
- solubilitate îîn solventți organici: eter, cloroform, acetat de etil.

Compozitție. Din punct de vedere chimic contține 4 grupe mari de compusț i:

1. hidrocarburi 1% - cea mai micaă cantitate;
2. esteri ai acizilor grasț i cu alcooli superiori cu p.t. ridicat, îîn
proportție de 90-95%;
3. acizi grasț i liberi
4. alcooli liberi îîn proportție de 4%.

4
Principalii acizi grasț i liberi sau estrificatți sunt:
 acizi normali alifatici cu lungimea lantțului de 10-26 atomi de carbon
CH3(CH2)nCOOH, cu C=10
 izoacizi, cu C=10-28
CH3CH(CH2)nCOOH
CH3
 anteizoacizi
oxiacizi-hidroxiacizi
Dintre alcooli:
- alcooli alifatici: normali, izoalcooli, anteizoalcooli, dioli;
- steroli;
- alcooli triterpenici.
Cel mai important fiind colesterolul, apoi dihidrocolesterolul din grupa
sterolilor; lanosterolul, agnosterolul sț i dihidrolanosterolul din grupa alcoolilor
terpenici.
Dezavantajele lanolinei:
o miros persistent,
o aderentțaă prea mare,
o viscozitate mare,
o reactții alergice,
o sensibilitate la oxidare.
Tț inaî nd cont de aceste lucruri s-a urmaă rit izolarea componentelor
responsabile de actțiunea emulsivaă sț i îîmbunaă taă tțirea calitaă tții lanolinei.
Produsț i din lanolina:
Cei mai importantți sunt alcoolii de lână care s-au obtținut prin hidroliza
esterilor lanolinei reprezentaî nd un amestec de colesterol, dihidrocolesterol,
agnosterol, lanosterol, precum sț i izoalcoolii alifatici sț i dioli optic inactivi. Se
prezintaă ca masaă solidaă galbenaă paî naă la brun deschis, cu consistentțaă friabilaă , cu
fracturaă straă lucitoare, omogenaă , cu miros asemaă naă tor lanolinei. Însolubili îîn apaă ,
solubili îîn solventți organici, apolari. Se dizolvaă îîn alcool absolut la fierbere. Sunt
folositți ca emulgatori de tip A/U dar pot stabiliza sț i emulsii U/A prin asociere cu
emulgatori ce dau emulsii U/A.
Alte produse obtținute din lanolinaă :
- prin fracţionare s-au obtținut douaă produse:
- lanolină lichidă – cuprinde fractțiunea de esteri ai acizilor sț i
alcoolilor cu greutate molecularaă micaă . Este fluidaă sț i se numesț te sț i ulei de
lanolină. Este miscibilaă cu graă simile, mai putțin lipicioasaă ca lanolina.
- lanolină ceroasă – este alcaă tuitaă din esteri cu greutate
molecularaă mare. Are consistentțaă apropiataă cerii.
- prin hidrogenare catalitică se obtține lanolina
hidrogenată formataă din alcooli sț i acizi saturatți rezultatți din transformarea
esterilor.

5
- prin esterificarea grupaă rilor OH libere din lanolina
naturalaă se obtține lanolina acetilată.
- prin alcooliză se obtține esterul izpropilic al lanolinei
lanolinatul de izopropil care este incolor, inodor cu actțiune emolientaă .
- prin etoxilare cu oxid de etilen se obtțin lanolinele
hidrosolubile = lanolinele etoxilate sunt produse moi, mai putțin vaî scoase ca
lanolina, emoliente. Sunt produse hidrofile, miscibile cu apa. Sunt utilizate
pentru emulsii U/A, fiind sț i plasticizantți sț i emolientți.

Ceara de albine este o altaă cearaă utilizataă la obtținerea bazelor de unguent.

Este o cearaă obtținutaă prin tratarea cerii galbene care este materia constitutivaă a
peretților fagurilor produsț i de albine.
Se topesț te fagurele la 100-1200C pentru a distruge germenii, se filtreazaă
pentru eliminarea fibrelor vegetale apoi este albitaă mai ales prin trecere prin
argilaă sț i caă rbune sț i apoi expunere la soare.
Se prezintaă ca produs solid, cu suprafatța mataă , insolubil îîn apaă , partțial
solubil îîn alcool concentrat la cald sț i eter. Este complet solubil îîn uleiuri fixe sț i
volatile. Are p.t. 61-650C sț i indice de aciditate crescut. Este formataă din trei
tipuri de constituentți:
- hidrocarburi liniare sț i saturate cu 27-31 atomi de carbon, îîn proportție de
20%;
- esteri de acizi sț i alcooli (70%) cu greutate molecularaă mare – esteri ai
acizilor liniari sț i saturatți cu 14-30 atomi de carbon sț i alcooli liniari sț i saturatți
cu 14-30 atomi de carbon;
- o proportție de 10-20% o reprezintaă acizii liberi = acizi liniari, saturatți cu
numaă r par atomi de carbon 14-30.
Contține: palmitat de miricil 72%, acid cerotic 10%, acid melisic. Nu
contține steroli.
Este utilizataă pentru a maă ri consistentța bazelor de unguent, favorizaî nd emulsiile
A/U, intraă îîn compozitția cold-cremelor = raă coritoare.

2. GELURI DE HIDROCARBURI - sunt baze de unguent hidrofobe. Pot fi:

 hidrocarburi minerale: vaselina, uleiul de parafinaă sț i parafina
solidaă :
 hidrocarburi animale: perhidroscualen.
Vaselina, parafina sț i uleiul de parafinaă sunt oficinale. Sunt obtținute din
reziduurile de la distilarea petrolului brut, care este supus mai îîntaî i distilaă rii la
presiune normalaă , separaî ndu-se gazul, benzina sț i petrolul. Apoi reziduul este
supus unei noi distilaă ri sub presiune redusaă , caî nd separaă uleiul de parafină uşor
(care este format din ulei fluid) sț i parafina solidaă (un ulei de parafinaă mediu),
raă maî naî nd un reziduu din care se obtține vaselina.

6
 Vaselina este formataă din hidrocarburi saturate, cu consistentțaă moale;
este obtținutaă prin purificarea sț i îînaă lbirea reziduului obtținut la distilarea
petrolului brut. Este constituitaă dintr-o dispersie mai mult sau mai putțin
grosieraă de hidrocarburi solide sț i lichide. ÎÎn general contține hidrocarburi
saturate cu 22-35 atomi de carbon, care sunt fie hidrocarburi aciclice, cu lantț
linear sau ramificat, fie hidrocarburi naftenice (hidrocarburi ciclice).
Este mai greu tolerataă de piele, putaî nd fi iritantaă , nu are afinitate pentru
graă simile pielii, deci nu se absoarbe, fiind folositaă pentru unguente de protectție,
cu actțiune ocluzivaă .
Vaselina are structuraă de gel, format din ace fine cu aspect cristalin,
numite trichite, formaî nd o retțea îîn care este îînglobataă faza fluidaă . Prin îîncaă lzire
sau sub actțiunea unei fortțe mecanice se distruge structura de gel, îîn repaus
aceasta se reface, deci are proprietaă tți tixotrope. Nu îîncorporeazaă apaă , cantitaă tți
mici de apaă sunt retținute datoritaă vaî scozitaă tții, deci este o cvasiemulsionare.
Vaselina artificială, numitaă sț i unguent de parafinaă , este un amestec de
ulei de parafinaă sț i parafinaă solidaă , îîn proportție de 1:4; are tendintța de separare a
fazelor.
Uleiul de parafină este un amestec de hidrocarburi aciclice cu lantț drept
sau ramificat sau hidrocarburi naftenice cu greutate molecularaă micaă . Este un
produs fluid prezentaî nd douaă tipuri:
 usț or, cu densitate micaă : Paraffinum perliquidum; - folosit pentru
scaă derea consistentței preparatelor.
 greu, gros sau vaî scos – cel mai folosit îîn preparatele
dermatologice: Paraffinum subliquidum.
Parafina este un amestec de hidrocarburi solide, aciclice, cu lantț drept, cu
22-35 atomi de carbon, cu p.t. 48-620C . Este asemaă naă toare cerii. Parafina este
folositaă pentru cresț terea consistentței unguentelor.
Plastibaza este un gel artificial obtținut prin dizolvarea polietilenei cu
greutate molecularaă mai micaă de 20.000 îîn ulei de parafinaă la 130 0C sț i raă cire
bruscaă la 500C. Polietilena, folositaă îîn proportție de 5%, se prinde îîntr-o retțea de
forma unui burete care retține uleiul, rezultaî nd un gel plastic cu proprietaă tți
superioare vaselinei. Nu-sț i modificaă consistentța la variatții de temperaturaă sau la
asociere cu cantitaă tți mari de pulbere.
Trebuie bine purificate, pentru a fi bine tolerate de piele.
Asocierea vaselinei cu componente emulsive, cum ar fi colesterolul duce la
obtținerea vaselinei colesterinate = EUCERÎNA.
Vaselina îîmpreunaă cu lanolina formeazaă unguentul simplu.
Eucerina sț i unguentul simplu sunt baze grase din categoria bazelor de
adsorbtție care dau cu apa emulsii A/U.
Perhidroscualenul se obtține prin hidrogenarea scualenului, obtținut de la
extractția vitaminei A din uleiul de ficat de pesț te. Este incolor, are densitate micaă ,
este solubil îîn solventți organici sț i este bine tolerat de caă tre piele.

7
 3. SILICONGELURI – geluri de siliconi (polisiloxani)
Siliconele sunt folosite îîn special pentru preparate hidrofobe, fiind incluse
îîn preparate de protectție contra noxelor dermice hidrofile. Sunt compusț i
organici de siliciu, constituite din lantțuri de atomi de siliciu sț i oxigen, celelalte
valentțe fiind satisfaă cute de radicalii organici: metil, etil, fenil.
R R

H3C O CH3 R (Si O)n Si R

O
Si Si Si
R2 R3 R4 R R
R1

Lantțurile sunt liniare sau ramificate, caracteristicile variind îîn functție de

natura radicalilor organici, gradul de polimerizare sț i gradul de ramificare.
Din aceastaă categorie fac parte:
- uleiul de silicon - are structuraă liniaraă cu greutate molecularaă micaă sț i
grad de polimerizare mic;
- grăsimile de silicone cu structuraă liniaraă sț i greutate molecularaă mai
mare (ca cea a fluidelor);
- rezine de silicone cu greutate molecularaă mare sț i structuraă reticulataă ,
ramificataă ;
- cauciucuri de silicone cu structuraă reticulataă au sț i puntți de etilen sau
metilen care se formeazaă la obtținerea lor.
Uleiul de silicon – dimetilpolisiloxanul, dimeticon, dimetilsilicon este un
produs lichid cu o gamaă mai mare de viscozitate datoritaă gradului de
polimerizare diferit (n).

- proprietaă tți: hidrofobie pronuntțataă , stabil la temperaturi ridicate, lipsit de

culoare sț i miros, inert fatțaă de agentții chimici, lipsit de actțiune fiziologicaă
proprie, fixaî ndu-se pe numeroase tipuri de suprafetțe, pe care le face hidrofobe;
se opune formaă rii de spumaă .
- pot fi emulsionate cu agentți tensioactivi neionici, anionici sau cationici,
formaî nd, emulsii stabile U/A.
- folosite îîn preparate de protectție sț i produse cosmetice.
- acoperaă epidermul cu un film subtțire sț i durabil faă raă a modifica
sensibilitatea tactilaă sau saă staî njeneascaă respiratția pielii.
- nu se recomandaă caî nd este necesaraă o drenare liberaă sau pe pielea
inflamataă . - sunt iritante pentru mucoasa ocularaă – dau o senzatție de arsuraă ,
care dureazaă 1-2 zile, apoi, trece faă raă urmaă ri.

8
Baze de unguent emulsie tip A/U
Contțin o fazaă internaă – apaă sau solutție apoasaă , fazaă externaă – hidrocarburi,
graă simi, ceruri, alcooil, acizi grasț i liberi, siliconuri sț i un emulgator A/U
Caî nd nu contțin apaă sunt baze anhidre, cu componente cu proprietaă tți emulsive:
lanolinaă , colesterol, alcooli de laî naă , steroli acetilatți, monostearat de gliceril,
spanuri.
Deoarece au capacitatea de a emulsiona apa se numesc baze de absorbtție sau
baze potentțial emulsie A/U
Exemple: unguent simplu, unguent cetilic, unguent cu alcooli de laî naă , eucerina
(vaselinaă + colesterol). Atunci caî nd contțin apaă de la preparare sunt adevaă rate
baze de emulsie A/U – unguentul cu alcooli de laî naă hidratat.
Prin aplicarea pe piele bazele de absorbtție au efect ocluziv, scaă zaî nd pierderea de
apaă prin epidermaă . Atunci caî nd sunt hidratate au putere crescutaă de hidratare –
pielea poate absorbi umiditatea din bazaă .
Nu sunt lavabile, au consistentțaă mai mare decaî t a bazelor grase, capacitate
maă ritaă de penetrare sț i cedare a substantțelor îîncorporate.
Se utilizeazaă pentru actțiunea superficialaă sț i pentru tratarea tțesutului cornos.
Cele cu cearaă se numesc cold creams – la aplicare dau senzatția de raă corire

Baze de unguent emulsie tip U/A

Faza externaă este apoasaă , faza internaă are componente lipofile. Emulgatorii sunt
de tip U/A: saă punuri de Na, K, trietanolaminaă , polisorbatți, cremofori,
cetomacrogoli.
Au compozitție variataă , fiind frecvent utilizate
Pot fi baze anhidre sau hidratate
Cele anhidre contțin faza lipofilaă sț i emulgatorul (ex: unguent emulgator)
Emulgatorii U/A se pot asocia cu emulgatori A/U, formaî nd emulgatori complecsț i
sau ceruri emulgatoare (ceruri Lanette – alcool cetilstearilic emulgator – alcool
cetilistearilic sț i cetilstearilsulfat de Na.). Acestea intraă îîn compozitția unguentului
emulgator ce contține sț i ulei de parafinaă sț i vaselinaă ; prin hidratare se obtține
unguentul emulgator hidratat.
ÎÎn aceeasț i grupaă intraă cremele cu stearatți, ce au ca emulgator saă punuri de Na, K,
amoniu, TEA, numite vanishing creams, creme evanescente. Contțin un procentaj
mare de apaă pe care o pot pierde. Pentru a preveni acest lucru se adaugaă
substantțe higroscopice (glicerinaă sau propilenglicol). Sunt bine tolerate de piele
dar pot determina unele incompatibilitaă tți. Sunt putțin stabile, se pot deshidrata
sau îînmuia. Se asociazaă cu substantțe bactericide, fungicide, antioxidante. Au
capacitate bunaă de penetrare, sunt lavabile.

9
Baze de unguent hidrosolubile
1. Hidrogeluri = geluri de macromolecule
a. anorganice – bentonitaă (silicat de Al hidratat), veguum (silicat de
aluminiu si magneziu coloidal), aerosil (dioxid de siliciu coloidal),
hidroxid de aluminiu
b. organice
i. naturale (amidon, tragacantha, pectine, alginatți)
ii. de semisintezaă – MC, CMC-Na, HEC
iii. sintetice – APV, PVP, carbopol
2. geluri de polietilenglicoli – amestecuri de PEG fluizi sț i solizi îîn anumite
proportții.

Hidrogelurile sunt geluri apoase sau hidroglicerinate îîn care macromolecula

formeazaă o retțea tridiemnsionalaă ce cuprinde îîntreaga fazaă lichidaă (îîn proportție
de peste 90%).

Avantaje:
- fiziologic indiferente
- lavabile
- se usucaă dupaă aplicarea pe piele formaî nd filme
- sunt preferate de cei cu pielea sensibilaă la graă simi sț i
pentru ten seboreic
- se pot utiliza pentru tratarea zonelor piloase
- se pot aplica pe pielea sț i mucoasele traumatizate
- pH-ul este reglat prin tamponare
- consistentța e putțin influentțataă de temperaturaă .

Dezavantaje
- îîn functție de natura macromoleculei pot exista
incompatibilitaă tți cu s.a. incorporate
- au tendintța de deshidratare (poate fi corectataă cu
glicerinaă )
- cele naturale sunt medii prielnice pentru
microorganisme – se folosesc conservantți sț i s. antifungice
- putere scaă zutaă de penetrare – se utilizeazaă pentru
actțiune de suprafatțaă

Ex: unguent cu glicerinaă , gel de carbopoli.

10
Gelurile de PEG se obtțin prin amestecarea PEG-urilor lichizi (200-400-600) cu
PEG solizi M = 4000-6000, îîn diferite proportții ce determinaă consistentța
preparatului final.
Se obtțin baze usț or de etalat pe piele, aderente.
Se pot asocia cu componente grase (vaselinaă , uleiuri), au activitate osmoticaă
crescutaă datoritaă higroscopicitaă tții (uneori acest lucru este un avantaj, îîn tratarea
afectțiunilor supurative, caî nd se absorb secretțiile, dar sț i dezavantaj –
deshidratarea pielii îînaî rzie penetrarea prin piele). Datoritaă higroscopicitaă tții
sunt contraindicate îîn dermatoze, caî nd pielea e deja uscataă .
Se utilizeazaă mai ales pentru a îîncorpora antiseptice sau antifungice.
Unguentele cu PEG sunt neocluzive, se amestecaă usț or cu secretțiile plaă gilor, nu
paă teazaă materialele textile.
Consistentța poate fi ameliorataă prin adaă ugarea a paî naă la 10% apaă , peste se
fluidificaă baza.
Sunt incompatibile cu iodul, KÎ, saă rurile de Au, Hg, Br.
Scad actțiunea unor antiseptice (saă rurile cuaternare de amponiu, nipaesterii),
inactiveazaă unele antibiotice (penicilinaă , bacitracina).
Nu macereazaă tțesuturile, permit schimburile îîntre piele sț i exterior, sunt foarte
putțin absorbite.

11