˶FUNDAȚIA ECOLOGICĂ GREEN˝

ȘCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ

F.E.G BRAȘOV

PROIECT DE DIPLOMĂ

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN

ÎNGRIJIREA
BOLNAVULUI CU GONOREE

Prof.Coordonator: Absolvent:Chiper Gabriella

Inițiala tatălui: Gh
Asistent medical licențiat: Specializarea: AMG III B
DOBRE LUCICA

SESIUNEA AUGUST 2019

 CUPRINS

MOTTO
ARGUMENT
CAPITOLUL I .................................................................................................................. 1
ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA ....................................................................................... 1
SISTEMULUI REPRODUCĂTOR FEMININ ȘI ......................................................... 1
MASCULIN ....................................................................................................................... 1
1.1 SISTEMUL REPRODUCĂTOR FEMININ .................................................... 2
1.2 SISTEMUL REPRODUCĂTOR MASCULIN .............................................. 12
CAPITOLUL II............................................................................................................... 17
2.1 DEFINIȚIE ............................................................................................................ 17
2.2 ETIPATOGENIE .................................................................................................. 18
2.3 EPIDEMIOLOGIE ............................................................................................... 20
2.4 FIZIOPATOLOGIE ............................................................................................. 20
2.5 MORFOPATOLOGIA ......................................................................................... 22
2.6 CLASIFICAREA INFECȚIEI ................................................................................ 24
2.6.1 INFECȚIA GONOCOCICĂ ACUTĂ LA BĂRBAȚI .................................... 24
2.6.2 INFECȚIA GONOCOCICĂ CRONICĂ ......................................................... 25
2.6.3 INFECȚIA GONOCOCICĂ ............................................................................. 26
ACUTĂ LA FEMEI .................................................................................................... 26
2.6.4 INFECȚIA GONOCOCICĂ CRONICĂ ......................................................... 26
2.6.5 INFECȚIA GONOCOCICĂ ............................................................................. 27
ORO-FARINGIANĂ .................................................................................................. 27
2.6.6 INFECȚIA GONOCOCICĂ ANO-RECTALĂ .............................................. 28
2.7 TABLOUL CLINIC.................................................................................................. 28
2.7.1 SIMPTOMELE ŞI SEMNELE GONOREEI LA BĂRBAŢI ........................ 29
2.7.2 SIMPTOMELE ŞI SEMNELE GONOREEI LA FEMEI ............................. 29
 2.7.3 SIMPTOMELE COMUNE ............................................................................... 29
2.8 FORME CLINICE.................................................................................................... 30
2.9 INVESTIGAȚII ........................................................................................................ 31
2.10 DIAGNOSTIC ......................................................................................................... 32
2.10.1 DIAGNOSTIC POZITIV ................................................................................ 32
2.10.2 DIAGNOSTICUL PE FROTIURI COLORATE ......................................... 32
2.10.3 DIAGNOSTICUL PRIN CULTURI. ............................................................. 33
2.10.4 DIAGNOSTC DIFERENȚIAL ....................................................................... 34
2.11 EVOLUȚIE. PRONOSTIC. COMPLICAȚII ...................................................... 34
2.12.............................................................................................................. TRATAMENT
....................................................................................................................................................... 38
2.12.1 TRATAMENT PROFILACTIC .................................................................. 38
2.12.2 TRATAMENTUL MEDICAMENTOS ....................................................... 39
2.12.3 TRATAMENTUL IGIENO-DIETETIC ..................................................... 41
CAPITOLUL III. ............................................................................................................ 45
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
GONOREE .................................................................................................................................. 45
3.1 ROL PROPRIU ................................................................................................. 45
3.1.1 ASIGURAREA CONDIȚIILOR DE SPITALIZARE .............................. 45
3.1.2 ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN EXAMINAREA CLINICĂ A
PACIENTULUI ................................................................................................................... 47
3.1.3 SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI ......................................................... 50
3.1.4 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ALIMENTAȚIA
PACIENTULUI ................................................................................................................... 53
3.1.5 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN EDUCAȚIA SANITARĂ A
PACIENTULUI CU GONOREE ....................................................................................... 54
3.2ROLUL DELEGAT AL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN TRATAREA
PACIENTULUI CU GONOREE .............................................................................................. 55
3.2.1 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN EXAMINAREA PARACLINICĂ
................................................................................................................................................... 55
3.2.2 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ADMINISTRAREA
MEDICAMENTELOR ........................................................................................................... 59
3.3 DESCRIEREA A DOUĂ TEHNICI ....................................................................... 61
 CAPITOLUL IV ............................................................................................................. 67
CAZ NR. I .................................................................................................................... 67
EVALUARE ................................................................................................................ 76
CAZ NR. II................................................................................................................... 77
EVALUARE ................................................................................................................ 86
CAZ NR. III ................................................................................................................. 87
EVALUARE ................................................................................................................ 95
CONCLUZII ................................................................................................................... 96
NOUTĂȚI ȘI PROPUNERI .......................................................................................... 97
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................. 99
ANEXE........................................................................................................................... 100
ANEXA NR.1- REPREZENTAREA SCHEMATICĂ A OVARULUI ............... 100
ANEXA NR. 2-ANATOMIA ORGANELOR GENITALE .................................. 100
ANEXA NR.3-UTERUL ........................................................................................... 101
ANEXA NR.4- CURSUL UNUI CICLUL MENSTRUAL DE 28 DE ZILE ....... 101
ANEXA NR.5- SISTEM REPRODUCĂTOR MASCULIN ................................. 102
ANEXA NR.6- GONOCOC ..................................................................................... 102
ANEXA NR.7- GONOCOC LA BĂRBAT ............................................................. 103
ANEXA NR8- CONJUNCTIVITA GONOCOCICĂ LA COPII ......................... 103
ANEXA NR.9- NEISSERIE GONORRHOEAE ( COLORAȚIE GRAM, X1000)
................................................................................................................................................. 104
ANEXA NR.9- ERUPȚIE CUTANATĂ HEMORAGICĂ ................................... 104
ANEXA NR.10- SALON PENTRU EXAMINARE GINECOLOGICĂ .............. 105
ANEXA NR.11- MĂSURAREA TENSIUNII ARTERIALE ................................ 105
ANEXA NR.12- MĂSURAREA PULSULUI ......................................................... 106
 MOTTO

NOȚIUNEA DE SĂNĂTATE TREBUIE SĂ FIE DEFINITĂ,

˶CA O STARE BUNĂ FIZICĂ, MENTALĂ ȘI SOCIALĂ˝

˶Interrelația dintre păstrarea și perfecționarea factorilor care contribuie la

asigurarea sănătății este atât de strânsă încât nu se poate concepe o dezvoltare
sănătoasă fizică , morală și educativă˶
˶Nevoia de a păstra un sistem reproducător cât mai sănătos, este esențială
vieții. Datorită educației și igienei sexuale, planificarea familială și dezvoltarea
populației contribuie un concept larg atât în activitate medicală cât și în cadrul
societății˝.
 ARGUMENT

Scopul proiectului de diplomă, cu tema ˶Rolul Asistentului Medical în

îngrijirea pacientului cu gonoree˝, este de a sublinia importanța funcțiilor
fiziologice al aparatului reproducător, precum și patologia, un factor important care
nu trebuie neglijat. Se pune accent pe corelația strânsă dintre celelalte sisteme ale
organismului cu sistemul reproducător, explorări ginecologice, planificare
familială și igienă sexuală. Din cauza dezinformării sau perceperii unor informații
greșite, privind modul de activitate al organelor genitale, multe persoane sufer de
boli care contribuie la un bilanț instabil, iar în cadrul planificării familiale,
pregătirea unei vieți sănătoase este puternic influențată de existența unei armonii
reproductive.
Proiectul de dipomă evidențiază planuri de îngrijire punându-se accent pe
îngrijiri corespunzătoare, modul de administrare al medicamentelor, dar pe
ansamblu se subliniază faptul că asistența medicală, își are rădăcini adânci în
nevoile fundamentale ale individului, motivând ființa umana existența vieții.
În urma experienței teoretice și practice, am constat faptul că, personalul
sanitar trebuie să aibă o pasiune interioară și profun.dă pentru medicină, să intre în
piealea bolnavului și să îl trateze în modul în care și-ar dori să fie tratat, să
înțeleagp nevoile dar și sentimentele, să reprezinte dorința celui care și-a pierdut
speranța și să devină glasul pentru cel care nu mai are putere de a lupta împotriva
bolii. Motivele principale pentru a alege vocația de asistent sunt multiple, începând
de la dorința de a salva vieți prin diferite moduri, pâna la capacitatea de a liniști și
de a pătrunde în sufletul bolnavului.
În prezenta lucrare, pe lângă aspectele generale de asistență medicală,
conexiunea dintre pacient și personal sanitar, subliniez abordarea propriu-zisă al
problemelor legate de deterioarea legăturilor active și al relațiilor, în special cele
sexuale, care prin ignorarea elementară a noțiunilor de anatomie, fiziologie și
igiena organelor genitale conduc la implicații grave, precum destrămarea famiilor,
viitoarelor familii, și dinamica propriu-zisă sexuală.
˶Scopul final al medicinei nu este numai să sau să prevină bolile, ci chiar
să-i perfecționeze pe oameni și să-i facă mai fericiți, facându-i mai buni.˝
( HIPOCRATE)
 CAPITOLUL I
ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA
SISTEMULUI REPRODUCĂTOR FEMININ ȘI
MASCULIN

Sistemul reproducător prezintă cea mai strânsă legătura fiziologică din

întregul organismul cu funcțiile de micțiune, defecație, menstruație, ovulație,
copulație, fecundație, parturiție. O anomalie la nivelul unuia sau altuia dintre
organele pelviene poate ușor da naștere la semne clinice, simptome sau semne
anormale la nivelul unui alt organ.Totuși, pe lângă relația cu nevoile fiziologice,
principala funcție și cea mai importanță ale organelor genitale este cea de
reproducere. În acest sens, ele îndeplinesc diferite sarcini: produc celule sexuale
sau gameți, recunoscut sub denumirea de ovule, în cazul sexului feminin, și
spermatozoizi, în cazul sexului masculin, precum hormoni sexuali și secreții care
secretează în condiții ideale, transportul și fuzionarea gameților. În acest sens,
pentru o reproducere cât mai sănătoasă, se ține cont și de igiena organelor genitale
în absența și prezența activității sexuale. Viața sexuală, normală, igienică trebuie
considerată, aceea viață care favorizează activitatea profesionala a ambilor
parteneri, stimulând energia creatoare, prin realizarea unei armonii sexuale, bazată
pe afecțiune și încredere reciprocă, factor important în creșterea natalității,
educarea și dezvoltarea armonioasă a tinerei generații.Sănătatea sexuală presupune
scutirea unor sentimente de teamă, rușine, vinovăție și alți factori psihologici care
inhibă și perturbă activitate sexuală, dar cel mai important lucru, este lipsa unor
boli și deficiențe anatomo-funcționale.Cunoașterea aprofundată a posibilelor
patologii, prin educație și tratarea acestor cu îngrijiri medicale corecte, preventiv
sau curativ sunt benefice pentru păstrarea stării de sănătate al individului.
Aspectele preventive și curative ale sănătății organelor genitale, sunt asigurate de
fiecare persoană în parte dar și de personalul medico-sanitar. Este necesară o
informare corectă, științifică asupra aspectelor biologice și psihologice ale
dezvoltării organismului, ale funcției de reproducere și ale patologiei
sexuale.Atitudiunea trebuie să fie receptivă față de problemele sexuale, acordarea
și primirea sfaturilor, indicațiilor competente trebuie să permită depășirea anumitor
1
momente dificile și complicate ale vieții sexuale, iar toate aceste lucru se face prin
integrarea personalului sanitar, asistenței medicale dar în special integrarea
completă a indiviziilor.

1.1 Sistemul reproducător feminin

Organismul femeii se deosebește de cel al bărbatului prin caracteristici bine

precizate, multe din ele măsurabile.Oasele scheletului la femei au dimensiuni
reduse decât la bărbați.Oasele craniului și cele ale bazinului prezintă cele mai mari
diferențe la cele două sexe.La femeie, înclinația mai accentuată a bazinului
favorizează o evidențiere a regiunilor fesiere și o ascundere a organelor genitale
externe.Lărgimea bazinului femeii face ca diametrul bitrohanterian spă predomine
față de cel biacromial, în timp ce la bărbați predomină biacromialul.Raportată la
înălțime, extremitatea cefalică a femeii este relativ mai mare decât la bărbat, în
schimb toracele este mai alungit, mai îngust, talia este mai subțire,iar bustul relativ
mai mare.
La femeie, raportat la greutatea corporală, scheletul reprezintă circa 15%,
țesutul muscular circa 36%, iar țesutul adipos, circa 30%, în timp ce la bărbat,
scheletul reprezintă circa 20%, țesutul muscular circa 40%, iar țesutul adipos circa
20%. La femeie țesutul adipos este mai bogat reprezintă reprezentat, localizările
elective fiind în regiunea fesieră, abdominală, muntele Venus, regiunea
perimamară, regiunea retrocervicală și retrotracală, retrodeltoidiană, retrosacrată,
supra și retrotrohanteriană.
Localizarea țesutului adipos la bărbat predomină în partea superioară a
corpului, iar la femeie în partea inferioară.Repartizarea diferită a grăsimii la cele
două sexe a dus laelaborarea unor indici de diferențiere.Astfel, ținându-se seama de
circumferința coapsei și greutate, pentru diagnosticul antropometric al sexului s-a
propus următorul indice:
𝑐𝑖𝑟𝑐𝑢𝑚𝑓𝑒𝑟𝑖𝑛ț𝑎 𝑐𝑜𝑎𝑝𝑠𝑒𝑖
X=Y,
𝑔𝑟𝑒𝑢𝑡𝑎𝑡𝑒
Ecuație 1: Indice

care are o valoare medie de 82 la bărbați și 105 la femei

2
 Diferența morfologică dintre femei și bărbați este mare, dar totuși esențială,
fiind pregnant în domeniul caracterelor sexuale.
Sistemul reproducător feminin este format din organe genitale interne și
externe.Organele genitale interne sunt: ovarele, trompele uterine, uterul și vaginul.
Ovarul, este glanda sexuală pereche care are o funcție gametogenă și
endocrină, producând ovule și hormoni sexuali.Ovarele sunt situate în micul bazin,
de ambele părți ale uterului; comparat cu o migdală, ovarul are greutatea de 4-8 g,
lume de 3-5 cm, lățimea de 2-3 cm și grosimea de 1 cm, iar la suprafață o culoare
roșiatică, exteriorul prezentând cicatrici și depresiuni ce au fost comparate cu cele
de pe suprafața exterioară a sâmburelui de piersică. Având o direcție puțin oblică
de sus în jos, extremitatea internă fiind orientată spre uter, iar cea externă spre
trompă, ovarul este menținut în această poziție prin ligamentul utero-ovarian, care
se intinde de la extremitatea inferioară până la uter și ligamentul tubo ovarian, care
se intinde de la extremitatea superioară până la pavionul trompei.Ovarul este
acoperit de peritoneu numai de o porțiune redusă, fiind comparat cu o ghindă
prinsă în capsula ei. La exterior ovarul este acoperit cu un epiteliu, dedesubtul
căruia se găsește un țesut conjunctiv formând albugineea. Acest înveliș acoperă
țesutul propriu ovarian constând dinr-o substanță corticală și una medulară.

Figură 1-1 Reprezentarea schematică a ovarului

3
 Substanța corticală este formată dintr-un țesut conjunctiv denumit și
˶stromă conjucntivă˝. În grosimea acesteia se află niște vezicule, foliculii de Graaf,
care constituie unitatea histofuncțională a ovarului și care se pot prezenta în
diferite stadii de dezvoltare, forma inițială fiind folicului primordial format dintr-o
celulă centrală, numit ovocit, din care se va forma ovulul. În jurul ovocitului, se
găsesc celule foliculare.
Numărul foliculilor primordiali se apreciază la naștere la circa 100-200 mii
pentru fiecare ovar. În timp acești foliculi degenerează, astfel că în perioada
activității genitale ajung la maturitate circa 400-500, câte unul în fiecare lună în
timpul perioadei fertile a femeii, începând din perioada pubertății.
Foliculii primordiali cu un diametru de circa 45 µ, prezintă o serie de
transformări; ovocitul de ordinul I (diploid) se divide reducțional prin meioză
dând un ovocit de ordinul II (haploid cu jumătate din numărul de cromozomi) și un
globul polar, iar celule foliculare, prin diviziune dispuse în mai multe straturi,
formează la periferia foliculului membrana granulară. Pe măsura dezvoltării, între
celulele membranelor granulare, se formează o cavitate foliculară cu un lichid ce
conține hormonul estrogen foliculina sau estradiolul. Dezvoltarea foliculilor
ovarieni și secreția de foliculină este stimulată de hormonul foliculo-stimulant
hipofizar. În timp, foliculul se maturizează ajungând la un diametru de circa 10
mm și migrează spre suprafața ovarului pe care o rupe, expulzându-se odată cu
lichidul folicular și ovulul, astfel realizându-se ovulația. După ce a fost expulzat
din folicul, ovulul cu un diamtru de circa 150 µ, pătruzând în trompa uterină, în caz
de contact cu spermatozoid prezintă a doua diviziune de maturație, eliminând al
doilea globul polar. După eliminarea ovocitului din foliculul matur, celulele
membranei granulare se încarcă cu o substanță galbenă și umple cavitatea
foliculului formându-se ˶corpul galben˝care secretp hormonul progesteron.
Evoluția corpului galben este în funcție de evoluția ovulului. În caz că ovulul nu a
fost fecundat, corul galben suferă un proces de involuție într-un interval foarte
scurt de 11-12 zile, purtând numele de corpul galben menstrual sau catamenia.
Dacă însă ovulul a fost fecundat, corul galben se dezvoltă, ajungând la un diametru
de 2-3 cm și rămânând în această stare de funcționare timp de 5-6 luni. În acest caz
se numește corp galben gravidic sau de sarcină. El începe să se dezvolte în a doua
parte a sarcinii transformându-se într-un corp cu o structură fibroasă. Eliminarea
ciclică din ovar la femeia adultă a ovulului și pregătirea organelor genitale și a
întregului organism ca în cazul fecundației, oul să se poată nida, adică să se fixeze
4
în uter și să-și înceapă evoluția, constituie un proces complex la reglarea căruia
participă numeroase mecanisme.
Acest proces cuprinde secreția și eliminarea de gonadotropine din
adenohipofiză, în urma intervenției neurohormonilor hipotalamici de eliberare,
care sunt secretați sub influența modificărilor cantitative ale hormonilor steroizi
sexuali, precum și a unor centri situați în sistemul nervos central, care
condiționează comportamentul sexual al femeii și a căror activitate este influențată,
de asemenea, de nivelul sterolilor sexuali care circulă în sânge.
În structura anatomo-funcțională a ovarului, substanța corticală are o
importanță deosebită, în ea formându-se celulele reproducătoare și producându-se
hormonii sexuali.
Funcțiile ovarului sunt:
a) Funcția gamatogenă, ilustrată de formarea periodică începând de la pubertate
și până la menopauză a ovulelor al căror numere în ovare este fix de la
naștere.
b) Funcția hormonală, ilustrată de secreția unor hormoni sexuali specifici, cum
sunt foliculina și progesteronul, ca și a unor heterohormoni, hormoni
androgeni.
Funcția estrogenă la femeia normală negravidă constă în producerea de
hormoni estrogeni de către foliculii pe cale de maturizare. Secreția acestora se face
sub acțiunea hormonilor gonadotropi hipofizari: foliculostimulant și luteinizant.
Funcția progestativă este ilustrată de hormonii secretați de corpul galben.
Progesteronul, având valori scăzute în perioada preovulatorie, prezintă o
creștere semnificativă la 36 de ore după ovulație și apariția corpului galben
atingând valori maxime în ziua a 21-23-a a ciclului menstrual, în perioada
premenstruală valoriile fiind mai reduse.
Ovulația și dezvoltarea morfologică a corpului galben este stimulată de
hormonul luteinizant. Corpul galben odată format se consideră că evoluează și
secretă autonom, fapt ce explică durata fixă, limitată la 14 zile a perioadei
postovulatorii, indiferent de mărimea ciclului menstrual.Funcția androgenă este
evidențiată prin secreția hormonilor androgeni sub influența gonadotropinelor
hipofizare.
Substanță medulară conține fasciule de fibre musculare netede și terminații
nervoase, precum și țesut conjunctiv fibros, bine vascularizat, ea având un rol
important în buna funcționare a ovarului și în secreția de hormoni.
5
 Tuba uterină sau trompa uterină se prezintă ca un organ pereche, de forma
tubulară, care conține un oviduct și un spermaduct, are o lungime de 10-15 cm,
fiind așezată de o parte și de alta a uterului și având roul de a conduce ovulele de la
suprafața ovarului până șa cavitatea uterină și de a permite spermatozoizilor,
pătrunși în uter. Intrarea în contact cu ovulul, întrucât fecundarea are loc în
interiorul trompei.
Trompa uterină are forma unui conduct cilindric cu o extremitate externă
care se prinde de ovar prin ligamentul tubo-ovarian și o extremitate internă care
este în contact cu corpul uterului.Extremitatea externă are forma de pâlnie orientată
spre ovar și poartă numele de pavilionul trompei uterine sau infundibulul trompei
uterine, pereții acestuia fiind secționați sub forma unor franjuri. Unul din aceste
franjuri, care este mai lung, denumit și franjul ovarian, se fixează pe ovar,
Acest franj ovarianasigură legătura între ovar și pavilionul trompei.În
fundul pavilionului trompei se găsește orificiul abdominal al trompei, care asigură
legătura cu cavitatea peritoneală sau abdominală.
În partea opusă a acestui orificiu, trompa se deschide în cavitatea uterină,
prin orificiul uterin al trompei. La exterior, trompa este învelită într-o tunică
seroasă, în care se găsește țesut conjunctiv care formează tunica adventice. Sub
aceasta, urmează tunica musculară formată din mușchi netezi longitudinali, situați
În partea externă și mușchi circulari situați în partea internă.Sub tunica
musculară se găsește tunica submucoasă și mucoasă.Acestea din urmă este
prevăzută cu un epiteliu ciliat, prezentând numeroase cute, iar ovulul eliminat de
către ovar și de pătruns în pavilionul trompei este favorizat în înaintarea sa spre
uter de către mișcările cililor și mișcările peristaltice ale pereților trompei.
În treimea externă a trompei, ovulul intră în contact cu spermatozoidul,
producându-se fecundația, după care oul migrează spre cavitatea uterină.Inflamația
trompei se numeste salpingită.
Uterul reprezintă un organ cavitar așezat în partea mediană a cavității
pelviene, fiind situat între vezia urinară și rect. El are rolul de a menține ovulul
fecundat (oul) care pătrunde din trompă prin orificiul uterin, de a-i asigura o bună
dezvoltare și de a produce expulzarea fătului la sfârșitul perioadei
gravidității.Uterul se prezintă aproximativ ca o pară cu porțiunea mai mare în
partea superioară, iar cea mai mică în partea inferioară, lungimea lui este de 6-8
cm, iar grosimea în jur de 2-3 cm. Acest organ este turtit anteroposterios, cavitatea
Corpul uterului în plan frontal prezintă două unghiuri numite ˶coarnele uterine˝.
6
 Porțiunile mai importane sunt: porțiunea superioară, cea mai largă numită și
fundul uterin: porțiunea mijlocie, numită și corpul uterin și porțiunea inferioară,
numită colul uterin care se continuă cu vaginul, proeminând în interiorul acestuia.
Colul uterin are o porțiune supravaginală și una vaginală, asemănată cu cu
extremitatea anterioară a unui pește, corpul uterului este ușor aplecat înainte,
formând cu axa colului un unghi cu deschidere anterioară, constituind ceea ce se
cheamă anteflexia fiziologică a uterului.Atunci când vezica urinară este goală,
fundul uterului este aplecat înainte, corpul ,uterului are o poziție aproape
orizontală, iar colul uterin are o direcție posterioară, poziția aceasta constituind
așa-numită anteversie fiziologică a uterului.Cavitatea uterină în zona fundului este
mai largă, se reduce în diametru când ajunge la col, la nivelul acestuia formând
istmul și se lărgește din nou la nivelul colului, dând naștere canalului cervical cu o
lungime de 2-3 cm și aspect fuziform.Canalul cervical comunică cu vaginul prin
orificiul extern al uterului.În cavitatea uterină se deschid de o parte și de alta
orificiile uterine ale trompelor.Ca structură, peretele uterin are o grosime de circa 1
cm, la exterior fiind invelit de peritoneu, ce formează tunica seroasă, sub care se
găsește tunica musculară bine dezvoltată.

Figură 1-2 Anatomia Organelor Genitale

7
 Figură 1-3 UTERUL

Țesutul muscular este format din mușchi netezi așezați în trei straturi cu
fibre încrucișate și fibre în arcuri de spirlă care în perioada gravidității se
hipertrofiază pentru a putea menține sarcina.Sub tunica musculară se găsește tunica
mucoasă care căptușește cavitatea uterină, ea fiind formată dintr-un epiteliu
cilindric, ciliat, din corion și din glande tubulare.Acestea numite, glande uterine
când se găsesc în corpul uterului și glande cervicale, pătrund în peretele uterului
până în musculatură, secreția lor fiind un mucus cu o reacție alcalină.Corpul
uterului în interior este acoperit cu o mucoasă netedă, în timp ce mucoasa cervicală
prezintă pliuri transversale pe fața anterioară și posterioară.Mucoasa uterină sau
endometrul suferă modificări ciclice sub acțiunea hormonilor estrogeni și a
progesteronului.Acestea se pot sistematiza după cum urmează în cazul unui ciclu
menstrual, prezentat în figura următoare.
Fazele sunt următoarele:
1) Faza estrogenică: caracterizată prin proliferarea mucoasei uterine până
la a 14-a zi a ciclului
2) Faza estrogeno –profilerativă, în care se produce ovulația, situată între
a 14-a zi și a 18-a zi a ciclului.

8
 3) Faza estrogeno-progesteronică, care durează până la apariția
menstruației și începe din ziua a 18-a a ciclului,
În ultima fază se produc modificări în stratul funcțional al mucoasei uterine
cu descuamare și hemoragie relativ mică, care durează în jur de 3 zile, constituind
menstruația. În timpul menstruației celulele corionului se înmulțesc, mucoase se
îngroașă, vasele sanguine se dilată, mai ales capilarele venoase, apăsând asupra
epiteliului uterin care se rupe, desfăcându-se în cea mai mare parte.Ruperea vaselor
produce scurgerea sângelui cu o durată de câteva zile, odată cu aceasta eliminându-
și fragmentele din epiteliu.

Figură 1-4 CURSUL UNUI CICLU MENSTRUAL DE 28 DE ZILE

Sângele menstrual nu se coagulează datorită prezenței unei substanțe

anticoagulante provenită din mucoasă.Cantitatea de sânge se apreciază la circa 50-
60 ml, în compoziția sa intrând apă (87%), substanțe organice solide (9,5%),
hematii (3 milioane/mm³), serum-albumine, mucină, grăsimi, pigmenți biliari, iod
arsen, estrogeni.

9
 Prezența unor dureri abdominale sau pelviene, care apar înainte/după și în
timpul menstruației, constituie dismenoreea.
Vaginul reprezintă organul genital feminin care permite efectuarea
actului sexual. Ca structură se prezintă ca un canal musculo-membranos, turtit
antero-posterior, cu o lărgime de circa 2,5cm și o lungime de 8-14 cm. Vaginul
continuă uterul fiind delimitat în porțiunea superioară de colul uterin, iar în
porțunea inferioară de vulvă și vestibulul vaginal, axa mare a acestuia fiind
îndreptată oblic de sus în jos și dinapoi înainte, formând cu uterul un unghi deschis
înainte.
La vagin, anatomia descrie o față posterioară, care este în contact cu
peretele anaterio al rectului, o față anterioară în raport cu uretra și vezica urinară.
Porțiunea superioară a vaginului se inseră imprejurului colului uterin, la acest nivel
formânduse așa-zisul ˶fund de sac vaginal˝ la care deosebim un fund de sac
posterior, anterio și două laterale.Partea inferioară a vaginului se deschide ăn
vestibulul vaginal sau vulvă, unde în mod normal, la femeia care nu a avut un
contact sexual se găsește o membrană transversală de fiferite forme, numită himen
și care prezintă unul sau mai multe orificii ce permit scurgerea sângelui menstrual.
În ceea ce privește structura vaginului, pereții acestuia au o grosime
de 0,3 -0,4 cm, fiind alcătuiți dintr-o tunică musculară formată din mușchi netezi
cu fibre longitudinale și circulare, în partea inferioară fibrele musculare circulare
formând sfincterul inferior al vaginului.Sfincterul superior al vaginului este format
din mușchi ridicători anali, care vin ăn contact cu vaginul în porțiunea sa
mijlocie.În interior, vaginul este acoperit de o tunică mucoasă care formează pe
pereții vaginului niște cute transversale.
În dinamica sexuală, vaginul are un rol important, astfel încât primul
răspuns sexual la o excitație erotică de natură somatică sau psihică constă în
lubrifierea vaginului care apare dupa 10-30 secunde de la începerea
excitației.Lubrefierea acestuia a fost comparată cu o transpirație a mucoasei
datorită vasodilatației intense a plexului venos care înconjoară canalul vaginal. În
timpul fazei de excitație sexuală se constată o dilatare și o alungire a vaginului,
ajungând sau chiar depășint 10-11 cm.
Vaginul are rolul de receptor pentru sperma ejaculată.Mobilitatea și
viabilitatea spermatozoidului este diminuată de ph-ul acid și este favorizată de cel
alcalin: normal, ph-ul vaginului este de 4-5.

10
 Lubrifierea mucoasei vaginale are o acțiune de tamponare a ph-ului
vaginal acid, favorizând motilitatea și viabilitatea spermatozoidului.Lunar prin
vagin se scurge sânge menstrual, iar în timpul nașterii permite expulzarea fătului.

Organele genitale externe se găsesc amplasate în zona perineală, fiind

cunoscute în mod obișnuit cu denumirea de vulvă și fiind reprezentate de
formațiile labiale, spațiul interlabial și aparatului erectil.
Formațiile labiale sunt formate din pliuri cutanate situate pe părțile laterale
ale vulcei, formând labiile (buzele) mari și labiile mici.
Labiile mari, cu o lungime de 8 cm, și o lățime de 2 cm, delimitează părțile
externe ale vulvei, fața lor externă este acoperită de mucoasa umedă lipsită de
pilozitate. În structura labiilor mari se găsesc țesuturi adipoase bine vasculizate,
glande sebacee și sudoripare. Extremitățiile labiilor mari, unite pe linia mediană,
formează comusira anterioară și posterioară. Comisura anterioară se continuă cu o
zonă cutanată, proeminantă, rotunjtă, denumită muntele lui Venus, având o formă
triunghiulară cu baza în sus și vârful în jos.Comisura posterioară este numită și
furculiță și se găsește la câțiva centimetri de orificiul anal.
Labiile maci sau nimfele sunt situate între labiile mari, paralele cu acestea,
acoperite de ele și având o lungime mai redusă de circa 3 cm, iar lățimea în jur de 1
cm. Suprafața vestibulară a labiilor mici este acoperită cu o mucoasă cu un număr
mare de glande, care secretă mucus, cu rol important în actul sexual.
Spațiul interlabial, este spațiul cuprins între labiile mari fiind denumită și
deschidere vulvară, iar spațiul delimitat de labiile mici poartă denumirea de
vestibul vaginal. În zona anterioară a vestibului vaginal se găsește deschiderea
orificiului extern al uretrei, iar în zona posterioară se află orificiul vaginal cu
membrana himenului sau cu denumirea de carunculii himenali la femeile care au
avut contact sexual. Vascularizația și inervația himenului este asigurtă de vasele și
nervii porțiunii inferioare a vaginului.
Aparatul erectil este reprezentat de clitoris și bulbii vaginului. Clitorisul este
un organ erectil unic, amplasat pe linia mediană în partea antero-superioară a
vulvei, având o formă cilindrică și fiind format din: rădăcină, corp și gland.
Corpul este alcătuit din doi corpi cavernoși, acoperiți cu o membrană
fibroelastică, extremitățiile posterioase ale acestora fixându-se de oasele pubiene
formând rădăcina clitorisului.

11
 Glandul este situat în continuarea corpului clitorisului, fiind acoperit parțial
sau total de un repliu care are forma unui capișon, format din unirea extremitățiilor
anterioase ale labiilor mici.
Inervația clitorisului este dată de nervul dorsal, care formează un plex nervos
la nivelul glandului clitoridian și în corpii cavernoși. Fibrele nervoase vegetative
vin în contact cu corpusculii Pacini, care sunt într-un număr mai mare la nivelul
glandului.
Sistemul complex homeostatic al organelor genitale feminine este
gonadostatul feminin, realizată prin complicate mecanisme neurohormonale, un rol
important revenind sistemului hipotalamo-hipofizar.Hipofiza este o glandă
endocrină așezată la baza creierului în șaua turcească, formată din adenohipofiză și
neurohipofiză, iar fiecare la rândul lui este alcătuit din hormoni care contribuie la
dezvoltare sistemului reproducător feminin. Hormonii adenohipofizei sunt
următoarele: folicostimulant (FSH), luteinizant(LH-la femeie), hormonul
stimulator al celulelor instertițiale ( ICSH-la bărbat), prolactina (PR; PRL), de
creștere (STH, somatropina, sau GH ), tiretropina (TSH), hormoni de stimulare al
melanogenezei (MSH), corticotropina (ACTH).
Hormonii neurohipofizei sunt: ocitocina, care determină contracția
mușchiului uterin în perioada de expulsie în timpul nașterii, favorizează expulsia
laptelui prin acționarea celulelor mioepiteliale, este secretată de stimularea
mamelonară specifică când stimulii plecați regiunea mamelonară ajung la
hipotalamus, poate surveni în timpul actului sexual când stimulii reflecși organelor
sexuale feminine ajung la hipotalamus, iar al doilea hormon este vasopresina sau
ADH, care la efecte fiziologice nu are efecte vasopresoare.

1.2 SISTEMUL REPRODUCĂTOR MASCULIN

Organele genitale interne masculine sunt reprezentate de : testicul, canal

deferent, vezicule seminale, prostata și glande bulbo-uretrale.
Testicului are rolul de a produce spermatozoizi și hormoni sexuali.Are o
formă ovoidală, cântărind 20-25.
Principalele componente sunt:

12
 1) Tunica vaginală, provenită din peritoneul parietal și care învelește
suprafața testiculului
2) Albugineea, membrană fibroasă formată din țesut conjunctivi, având o
culoare albă sidefie.
3) Parenchimul testicular, format din lobuli testiculari cu canale
seminifere, țesut interstițial și țesut conjunctivo-vasculară. În structura
unui lob se găsesc canalele sau tubii seminiferi.
Producerea spermatozoizilor are loc în acești tubi, care se prezintă ca niște
canalicule cu diametrul de 300-400 µ. Tubii seminiferi sunt formați dintr-o
membrană limitantă, din celulele lui Sertoli care constituie elementul de susținere
și în perioada maturizării sexuale din mai multe straturi de celule geminale.
Celulele lui Sertoli sunt celule mari, neprofilerative, dotate cu un nucleu mare
polimorf, și cu o citoplasmă abundentă.Constituie un suport pentru celulele
seminale cărora le asigură nutriția prin substanțele pe care le secretă.Ele
fagocitează resturile celulare provenite din spermatogeneză și s-a emis ipoteza că
sintetizează estrogeni.
Se apreciază că fiecare testicul conține circa 900 de tubi seminiferi cu o
lungine de 60-70 cm. În structura lobului testicular între tubii seminiferi se găsește
un țesut conjunctiv lax, numit țesut interstiția. În componența țesutul interstițial se
constată vase sanguine și limfatice, fibrocite, macrofage, uneori mastocite și celule
endocrine, Leydig susținute de către fibrile de colagen. Celulele Leydig se găsesc
sub forma de îngrămădări strâns legate unele de altele în jurul micilor vase
sanguine. În interiorul citoplasmei acestora, care înconjoară un nucleu central, se
găsește un reticul endoplasmic agranular bine dezvoltat, mitocondrii, incluziuni,
lipide, lizozomi și uneori pigmenți liposolubili.Celulele Leydig secretă
testosteronul, cărui cantitate este apreciată la circa 7 mg/24 ore.
Canalul deferent, are o formă de tub, continuând canalul epidimar, din
regiunea cozii epididimului, îndreptându-se în sus, trecând prin canalul inghinal,
ajunge în cavitatea pelviană, iar la nivelul fundului vezicii urinare prezintă o
porțiune dilatată, ampula canalului deferent.De aici grosimea canalului deferent se
subțiază, iar prin unire cu gâtul veziculei seminale dă naștere canalul
ejaculator.Canalul deferent la om, are o lungime de 35-45 cm și un diametru în jur
de 2,5 mm, în interior având o mucoasă formată dintr-un epiteliu prismatic,
pseudostratificat, iar la exterior o tunică musculară bine dezvoltată.Începând de la
testicul și până la orificiul abdominal al canalului inghinal, canalul deferent
13
împreună cu vasele, nervii și mușchii cremaster, formează cordonul spermatic de
care este suspendat testiculul.

Figură 1-5 Sistem Reproducător masculin

Veziculele seminale, în număr de două au forma unor săculeți, și constituie

un rezervor unde este depozitată sperma,produsă de testicul.Așezate la baza
prostate, între vezica urinară și rect, ele produc cea mai mare parte din lichidul
spermatic. Mucoasa care le căptușește este acoperită cu un epiteliu simplu și
secretă un lichid transparent, incolor. Având o formă de pară cu vârful în jos, prin
racordarea porțiunea mai subțiri cu partea terminală , a canalului deferent se
formează canalul ejaculator. Canalele ejaculatoare în număr de două, se găsesc în
grosimea prostate și se deschid în uretra prostatică.
Prostata, este o glandă anexă,cu formă ovoidală, înconjurând ca un manșon
prima parte a uretrei. Ea este formată dintr-o capsulă fibroasă, și dintr-o stromă
conjunctivo-musculară, care conține circa 30-50 glande, ale căror canale se deschid
în lumenul uretrei, unde se varsă lichidul prostatic, lăptos, fluid și tulbure, cu o
reactive slab alcalină, care are o acțiune fluidifiantă asupra spermei emise,

14
influențând favorabil motilitatea spermatozoizilor.În structura prostate, intră un
mușchi neted, mușchiul prostatic care constituie al doilea sphincter
uretral.Contracțiile lui favorizează eliminarea lichidului prostatic care se amestecă.
Glandele bulbo-uretrale sau Cowper,sunt în număr de două, dreapta și
stânga, situate sub prostate, au mărimea unui bob de mazăre și secretă un lichid
clar de culoare alb-gălbuie, vâscos, pe care îl varsă în uretra peniană, intrând astfel
în compoziția lichidului spermatic în momentul ejaculării.
Organul genital extern al sistemului reproducător masculine este reprezentat
rădăcină și o porțiune mobile.Rădăcina se găsește în perineu, fiind fixate de oasele
pubiene și ischiatice.Porțiunea mobilă cuprinde corpul penisului și glandul. Corpul
penisului are forma unui cilindru puțin turtit, este acoperit de o piele fină, mobile.
Glandul penisului se găsește situate la extremitatea liberă a corpului, având o
formă aproape conică, descriindu-se un vârf și o bază.Suprafața glandului este
acoperită cu o tunica fibro-elastică numită albuginee.În structura penisului se
descriu corpii erectile care produc rigiditatea penisului, favorizând actul sexual.
Acestea sunt corpii vernoși ai penisului și corpii spongioși al uretrei.Suprafața
penisului este bogată în terminații nervoase, mai ales pe fața internă a prepuțului,
în regiunea frenului și a glandului unde se găsesc corpusculii senzitvi speciali.
Uretra, se prezintă sub forma unui canal care se întinde de la fundul vezicii
urinare până la orificiul extern al uretrei sau meatul uretral care se deschide în
vârful glandului. Se descriu trei porțiuni:

1) Uretra prostatică, care trece prin prostată, în ea deschizându-se în canalele

ejaculatoare și canalele excretoare ale prostatei. În apropierea orificiului de
evacuare a vezicii urinare, uretra este înconjurată de fibre musculare netede
circulare, formând sfincterul intern al uretrei.Uretra prostatică are o lungime
de 3-4 cm.
2) Uretra membranoasă se găsește în regiunea perineală, ea având un sfincter
uretral extern, lungimea este de 1-2 cm.
3) Uretra peniană, străbate penisul pe întreaga lungime a acestuia deschizându-
se la vârful glandului prin meatul uretral, lungimea ei fiind de 10-14 cm.
Scrotul, este o formațiune anatomică tegumentară în care se găsesc
testiculele. Peretele scrotului este format din mai multe straturi: la exterior dintr-o
piele subțire, elastică, pigmentară, încrețită, cu glande și peri rari. În zona mediană,
se găsește o cută, numită rafeul scrotului care în interior formează un perete
15
conjunctiv, ce delimitează două compartimente numite burse care conțin fiecare
câte un testicul. Sub tegumente se găsește dartosul, format din fibre musculare
netede, care participă, la formarea peretului dintre burse și întervine în încrețirea
pielii pe scrot. În continuare, spre interior se găsesc succesiv: tunica celulară,
formată din țesut celular lax; tunica musculară formată din fibre striate; tunica
fibroasă și tunica vaginală care este în contact cu albugineea testiculului.
Scrotul are un rol important în reglarea și menținerea temperaturii locale cu
2-3 grade inferioară temperaturii corpului, condiție importantă pentru asigurarea
unei spermatogeneze normale. Procesul de spermatogeneză este defavorizat de
temperaturi mai ridicate, aspect ilustrat în atrofiile testiculare observate în cazurile
când testiculele nu au coborât în scrot (criptorhidie).
Funcția de reproducere la bărbat, precum și secreția internă și internă a
gonadelor sunt sub controlul sistemului nervos central ( cortex, sistem limbic) și
sub controlul sistemului hipotalamo-hipofizar care funcționează pe baza unui
mecanism de ˶feed back.˝
Întreg acest ansamblu complex la care participă și alte glande endocrine
constituie ceea ce se cheamă gonadostatul masculin.Funcția de reproducere la
bărbat este influențată și de intervenția altor glande endocrine, în afară de
hipofiză.Astfel tiroida, suprarenalele, și heurohipofiza intervin direct sau prin
intermediul hormonilor adenohipofizari, tireotropi și corticotropi, modificând
funcție de secreție și excreție a testiculelor.

16
 CAPITOLUL II
AFECȚIUNEA
2.1 DEFINIȚIE

Infecția gonococică, denumită si blenoragie, uretrită gonococică,

blenoragie gonococică, este o boală transmisă prin contact sexual, infecto-
contagioasă, cu localizare primitivă uretrală. Termenul de gonoree (gr.gone:
sămânță+ rhoia=scurgere) a fost creat de Galien, iar cel de blenoragie (
gr.blennos=mucus+ rhegnynai=a curge) a fost creat de Sweudiar în 1784.
Morbiditatea prin gonoree este apreciată în prezent la 15-20 % din totalul
uretritelor. Producția infecției gonococice, se realizează prin traversarea mucoasei
genitale sau bucale prin-trun mecanims de fagocitoză din partea celulelor
epiteliale. Factorii hormonali intervin de asemenea în manisfestările clinice ale
gonoreei. Unele studii, au arătat faptul că, femeile care aveau o inflamație de ti
pelvină generală gonococică, se adresau pentru consultații serviciilor medicale în
prima săptămână al ciclului menstrual. Se consideră, faptul că progesteronul să
influențeze, înmulțirea gonococilor prin creșterea acidității mucusului vaginal,
înhibându-se astfel dezvoltarea acestor germeni. Faptul că numeroase infecții ale
colului uterin, faringelui și rectului sunt asimptomatice, s-ar datora unei înmulțiri a
gonococilor în aceste puncte ale organismului, fără o invadare importantă a
țesuturilor profunde. Modificările datorită acestor localizări ascunse pot fi ignorate,
iar infecția cervicală localizată poate exista în absența unor manisfetări dureroase.
In acest caz trebuie să se producă și o invazie tisulară, gonococia generalizată fiind
cel mai frecvent, o complicație a infecțiilor asimptomatice decât a blenoragiei
acute. O complicație gravă a infecției gonocice este inflamația pelvină. Ea s-ar
putea datora unei extensii retrogarde a infecției sau transportului gonocilor în
trompe de către spermatozoizi.
Fiind o boală cu transmitere sexuală, cea mai eficientă metodă pentru
a o preveni și combate, o constituie educația sexuală bine documentată și
convingătoare. În cadrul acțiunii de educare trebuie arătată importanța bolii, ce
efecte are pentru organismul uman, familie și societate. Se vor menționa, căi
eficiente pentru evitarea îmbolnăvirilor, iar în cazul contractării bolii, importanța
indiscutabilă pe care o prezintă un diagnostic precis, instituirea unui tratament

17
precoce și o supraveghere medicală de specialitate. Boala se poate transmite și prin
sărut sau contactarea tegumentelor și mucoaselor.

2.2 ETIPATOGENIE

Agentul etiologic, este gonococul Neisserie gonorrhaeae, descris de

Neisser (1879), care l-a găsit în puroiul unei uretrite. Acesta este un diplococ de
Gram-negativ, ce se găsesște frecvent în uretritele acute gonococice. El se prezintă
sub forma a 2 boabe de cafea, care se privesc prin față concavă. Fiecare coc are un
diametru de 0,6-0,8 µ. Cei doi coci sunt separați printr-un spațiu dinstinct.
Diplococii se găsesc dispersați sau grupați în grămezi extra sau intracelulare, în
interiorul leucocitelor polinucleare neutrofile. Localizarea intracelulară sub formă
de grămezi constituie caracterul cel mai important si are mare valoare diagnostică.
Din punct de vedere structural, gonococul este asemănător celorlalte
bacterii Gram-negative. El prezintă un înveliș celular compus din 3 elemente
principale: membrana externă, un strat rigid de peptidoglican și membrana
citoplasmatică. Cu ajutorul microscopiei s-au descoperit la suprafața gonocilor
formațiuni filamentoase, ˶denumite pili˝

PILI GONOC

Figură 2-1 GONOCOC

18
 Aceștia joacă un rol important în aderența gonococilor între ei și de celulele
epiteliale ale mucoasei uretrale.
Întârzierea fenomenului de fagocitarea bacteriei de către
polinuclearele neutrofile se realizează prin:
a) Structura chimică și antigenică, în unde pilii sunt formați din proteine și din
mci cantități de hexoze.
b) Membrana externă, formată din proteine , dispuse în pereche, o pereche
principală este cuplată cu una secundară, care are o masă moleculară mai
mică, masa moleculară a celor 2 proteine, precum și caracterul antigen sunt
specifice fiecăreia și sunt carateristice pentru fiecae serotip de gonococ.
c) Stratul peptidoglicanic, format din acid muramic, alanină, acid glutamic șu
acid diaminopimelic.
d) Membrana citoplasmatică are o structură complexă.
Gonococul, are două antigene majore: antigenul proteic care se găsește în
pili și membrana externă; și antigenul polizaharidic care se află în peretele
celular.Aceste antigene declanșează formarea de anticorpi, mai ales cel proteic,
cel polizaharidic fiind mai puțin imunogen.
Patogenitatea gonococului depinde de fixarea lui la nivelul mcuaoselor și
invadarea acestora înainte de a fi îndepărtate de fluxul urinar și de mucus, ca și
de mijloacele naturale de apărare ale gazdei. Poarta de intrare o constituie, la
ambele sexe, mucoase uretrală,care poate fi și la nivelul mucoasei colului
uterin, mucoasei anale și conjunctivitei în timp ce mucoasa vaginală și bucală
constituie din epiteliu pavimentos pluristratificat, nu pot fi străbătute de
gonococ. Fixarea labilă a gonocilor pe mucoasa uretrală permită acestora să se
deplaseze pe suprafața mucoasei epiteliale și să extindă infecția locală și să se
detașeze pentru a infecta partenerii. După fixare, ajung în 3 zile în țesut
conjunctiv subepitelial, unde se înmulțesc și eliberează diferite substanțe
chimice și enzimatice, determinând o reacție inflamatorie.

19
 2.3 EPIDEMIOLOGIE

Contaminarea se face de regulă direct pe cale sexuală și foarte rar

indirect deoarece gonococul nu rezistă decât foarte puțin în afara
organismului.Boala este de 3-4 ori mai frecventă la bărbați decât la femeie, unde
îmbracă o formă asimptomatică, mai rar diagnosticată. Rezervorul principal al
infecției gonococice îl constituie femeia, care de obicei ignoră boala și de aceea o
transmite cu ușurința mai departe.Ele au o infecție asimptomatică, în
diagnosticarea căreia testele imunologice moderne ( hemaglutinarea) ar putea avea
un rol important. Frecvența maximă a bolii este între 15-30 ani, adică în perioada
maturității sexuale. Afecțiunea este mult mai frecventă în mediul urban decât în cel
rural. Din datele statistice rezultă că la bărbat, forma acută este de 6 ori mai
frecventă decât forma cronică, iar le femei forma cronică este de 10 ori mai
frecventă decât forma acută.Factorii care au dus la recurdescența infecțiilor
gonococice sunt modificările demografice, sociale, economice, comportament
anormal, precum prostituția, mai ales clandestină, consumul mare de băuturi
alcoolice, diminuarea gonococului la antibiotice, apariția de surse producătoare de
penicilină, au contribuit la creșterea morbidității prin gonoree.
Folosirea largă a anticoncepționelor a diminuat riscul sarcinilor, dar a
adus creșsterea numărului de contacte sexuale, și prin consecință creșterea
morbidității prin infecții gonococice.

2.4 FIZIOPATOLOGIE

Disfuncțiile organismului în timpul bolii sunt multiple, cea mai des

întâlnită fiind infertilitatea. Modul de producere a bolii, este reprezentată de
contact sexual, iar creșsterea infecției este datorată de următorii factori:
1. Schimbarea mai frecventă a partenerilor sexuali.
2. Mobilitatea mai mare a populației
3. Rezistență în continuă creștere a gonocilor la acțiunea antibioticelor
4. Utilizarea din ce în ce mai puțin frecventă a prezervativelor și diafragmelor
cu produse spermicide ca metode anticoncepționale.

20
5. Recurgerea din ce în ce mai frecventă la produse anticoncepționale
administrate pe cale bucală
În funcție de locul introducerii inițiale a infecției gonococice, este
obișnuit să se facă distincția între următoarele tipuri de gonoree:
a) Genital (gonoree urogenitală);
b) Extragenital (afectarea gonoreică a ochilor, a faringelui și a rectului);
c) Diseminată sau metastatică (gonoree complicată).
După pătrunderea unei infecții gonococice în organismul noului său gazdă,
parazitul aproape instantaneu cu ajutorul pili (zone de atașament) este fixat ferm
la celulele epiteliale și după 1-2 zile este posibil să se detecteze agentul patogen
în procesul de cercetare de laborator. Fagocitoza incompletă caracteristică unei
leziuni gonococice conduce la faptul că microorganismele viabile se deplasează
în stratul subepitelial unde își formează coloniile și, provocând distrugerea
epiteliului, pătrund în vasele limfatice ale organelor genitale. Ca rezultat,
fagocitele se îndreaptă către locul acumulării lor, ceea ce provoacă secreții în
uretra (exudatul care conține o cantitate mare de agent patogen) și în stratul sub
infiltrarea epiteliului, care poate persista mult timp chiar și după ce parazitul
este ucis. Deseori există o înlocuire a infiltrației cu țesut cicatricial, după care se
formează stricturi (îngustarea uretrei).
În ciuda faptului că gonococii nu se pot mișca independent, inflamația
acoperă treptat noi zone ale stratului superior al membranei mucoase datorită
răspândirii limfogene a agentului patogen.
Adresarea la medicul specialist, târziu, nerespectarea medicamentației și
indicațiilor terapeutice sau întreruperea tratamentului prescris, poate favoriza o
extindere a infecției la vezica urinară, prostată, epididim, testicul sau chiar la
alte organe precum și la articulații.Netratată corespunzător, produce sterilitate
prin blocarea căilor de eliminarea a spermatozoizilor.

21
 2.5 MORFOPATOLOGIA

Cel mai adesea, infecția gonoreică este transmisă sexual (cu contact
genital). În acest caz, sursa de infecție este o persoană bolnavă care suferă de o
formă asimptomatică sau ușoară de gonoree.
Există câteva modalități de infectare:
1. Patologia sexuală este cea mai frecventă dintre eledin populația adultă.
Bacteriile trec la partenerul sexual după contactul neprotejat.
2. Contact și mod de uz casnic. În cazul în care casa utilizează prosoape
comune, covorașe sau lenjerie de pat, apoi mai puțin de un procent din
cazuri, este posibil să se infecteze accidental. Bacteriile trăiesc foarte
puțin în afara corpului uman.
3. Contact și mod de uz casnic. În cazul în care casa utilizează prosoape
comune, covorașe sau lenjerie de pat, apoi mai puțin de un procent din
cazuri, este posibil să se infecteze accidental. Bacteriile trăiesc foarte
puțin în afara corpului uman.
Efectul infecției asupra organismului sunt prezentate ca simptome generale,
unde blenoragia poate da o stare de oboseală, slăbiciune generală, antrenând o
depresie psihică. Simptomatologia clinică este diferită la bărbat și la femeie; la
bărbat,în majoritatea cazurilor, se prezintă ca o boală acută și numai prin absența
îngrijirii sau al tratamentului se cronicizează.
Se manifestă prin inflamarea uretrei, la circa 3-5 zile după contact sexual,
jenă la urinare, usturime intensă, apariția unei scurgeri, inițial transparente, care
devine purulentă cu o culoare galben-verzuie.
La femei, se produce inflamație vaginului și al uretrei, care se extinde la uter
anexe, peritoneu, cu simptome de arsuri pe uretră, urinări dese și sânge în urină. La
compresiunea pe uretră, apare o scurgere purulentă de culoare galben-
verzuie.Simptomele se atenuează foare rapid, după 5-10 zile de la
infecție.Netratarea la timp a infecţiei cu gonoree poate duce la complicaţii grave.

22
 Secreția
matinală, picătura
˶bonjour˝

Figură 2-2 Gonococc la Bărbat

Netratarea la timp a infecţiei cu gonoree poate duce la complicaţii grave.

Infecţia poate fi transmisă de la mamă la făt, de aceea se recomandă testarea
ambilor parteneri pentru infecţii cu transmitere sexuală, înainte de
sarcină.Gonococii nu pot penetra membranele intacte în timpul sarcinii, dar ruptura
prematură a acestor membrane conduce la infectarea lichidului amniotic și a
fătului.Infecția unei gonoree a nou-născutului poate să apară atunci când trece prin
canalul de naștere al unei mame bolnave.Datorită contactului cu lichidul amniotic
infectat, poate apărea o infecție intrauterină a fătului, precum și unii specialiști care
permit o infecție hematogenă intrauterină (gonococcemie). Orbirea la nou-născuți
în jumătate din cazuri este cauzată de infecția cu gonoree. Se poate transmite și
prinintermediul aşternutului, lengeriei, buretelui de baie, ştergarului folosit de
mama bolnavă, apoi imediat de copil. Prin obiectele de uz casnic mai des se
îmbolnăvesc fetiţele, la care poate fi atacată atît mucoasa organelor genitale, cît şi
cea a ochilor, gurii etc. Pentru a preveni Gonoreea la copii are o deosebită
importanţă profilaxia bolilor venerice şi respectarea în tocmai a măsurilor de igienă
personală. Copii trebuie să doarmă în pătucul lor, să aibă oala de noapte
individuală, ştergar şi burete.

23
 Figură 2-3 Conjuctivita gonococică la copii

2.6 CLASIFICAREA INFECȚIEI

2.6.1 INFECȚIA GONOCOCICĂ ACUTĂ LA BĂRBAȚI

Infecția gonococică acută se împarte în gonoreea acută anterioară și acută

totală.
a) Uretrita gonococică anterioară, debutează în general printr-un prurit și
usturimi la nivelul fosei naviculare, apoi se observp tumefierea și înroșirea
meatului și apariția secreției uretrale alb-gălbui sau galben-verzuie, ce
devine progresiv abundentă.Secreția uretrală este semnul cel mai important
al bolii și de precizare al diagnosticului.În această formă clinică, proba celor
două pahare arată că numai în primul pahar urina este tulbure.Se poate
produce o inflamație a mucoasei balano-prepuțiale, ce poate duce la fimoză.
Se pot observa cordoane de limfangită și adenopatie inghinală inflamatorie
însoțită de o stare febrilă, 38̊ C.
b) Uretrita gonococică totală este numită impropriu și uretrita gonococică
posterioară.Când infecția se propagă de la uretra anterioară la posterioară,
acesta de vine totală.Un semn că uretrita a devenit totală, este scăderea
cantitativă a secrețiilor uretrale, deoarece uretra posterioară dirijează
secrețiile spre vezica urinară. Se poate produce o iritație a sfincterului ezical
care determină o polichiurie, dureri la sfârșitul micțiunii și uneori hematurie

24
 terminală, erecțiile sunt frecvente și dureroase, apar poluțiile nocturne și
hemospermie

2.6.2 INFECȚIA GONOCOCICĂ CRONICĂ

Gonoreea cronică este mai rară decât infecțiile uro-genitale

microbiene negonocice care au devenit foarte frecvente în prezent. Spre
deosebire de gonoreea acută în care infecția ocupă o mare suprafață a uretrei, în
gonoreea cronică este, infecția este localizată datoriă modificărilor mucoasei
traduse prin apariția unui epiteliu stratificat cu celule plate improprii dezvoltării,
fixării și pătrunderii în profunzime a gonococului.
Din punct de vedere clinic se deosebesc două forme: uretrita
gonococică cronică deschisă și închisă.
Uretrita gonococică cronică deschisă se caracterizează printr-o
secreție uretrală permanentă, puțin abudentă, ce conține celule epiteliale
descuamate, mucus, leucocite, urinele sunt tulburi în ambele pahare.În unele
cazuri secreția se reduce la o simplă picătură seropulentă, de obicei numai
dimineața, ˶picătura matinală˝.Secreția poate deveni abudentă, în urma unor
raporturi sexuale, după ingestia de băuturi alcoolice, călărie, mers pe bicicletă
sau motocicletă. Exprimarea manuală a uretrei, de obicei pe care îl capătă unii
bolnavi, cu un psihic modificat din cauza bolii, este o cauză importantă de
permanentizare a secreției uretrale. Subiectiv, bolnavii nu acuză nici un
simtpom sau unii acuză senzație de umezeală a secreției uretrale/
Uretrita gonococică închisă sau cu recăderi, se caracterizează prin
perioade de vindecare clinică aparentă, de durată variabilă, întretăiată de
recăderi, care apar în urma unor excese sexuale, ingestii de băuturi alcoolice,
cafea , călărie sau fără p cauză evidentă.Recidivele se caracterizează printr-o
secreției uretrală sero-purulentă moderată, care se vindecă ușor prin
antibioterapie. Explicația acestor recăderi o constituie deschiderea unor focare
gonococice ( glande uretrale, prostatită), închistate ce reinfectează periodic
uretra. Uneori este foarte greu de a preciza reperul gonococic.

25
 2.6.3 INFECȚIA GONOCOCICĂ

ACUTĂ LA FEMEI

Din punct de vedere clinic deosebim două forme: infecția gonococică

acută și infecția gonococică cronică
Infecția gonococică acută este excepțional de rară, se traduce prin
scurgeri purulente abundente și chiar metroragii, dureri, usturimi la micțiune. Se
întâlnește clasic la fetele căsătorite, care sunt infectate de soțul bolnav, gonococul
acționând pe țesuturi virgine, declanșează o reactivitate violentă.

2.6.4 INFECȚIA GONOCOCICĂ CRONICĂ

Infecția gonocociă cronică, este de regulă, asimptomatică, atenuată cu

o evoluție cronică, datorită focarelor cronice, care se găsesc în totalitate în afara
uretrei; sunt multiple și greu de abordat. Conformația anatomică a organelor uro-
genitale, debutul insidos, și evoluția atenuată, fac ca în unele cazuri să treacă
neobservată.În asemenea cazuri, numai apariția unei gonorei la partener sugerează
diagnosticul, și determină investigații bacteriologice ( culturi pe mediul selectiv
pentru gonococ) care precizează diagnosticul. Formele asimtpomatice joacă un rol
epidemiologic important, în transmiterea în lanț al gonoreei.
De cele mai multe ori, afecțiunea debutează insidios prin descrete
usturimi la micțiune, disurie, polachiurie relativă și o discretă secreție care este
interpretată o leucoree banală. La examenul genital se poate observa o picătură de
puroi alb-verzui, când se exprimă uretra cu degetul, pe simfiza pubiană. În formele
atenuate, apare reactivitatea procesului inflamator, cu fiecare ciclu menstrual, din
care rezultă contagiozitatea maximă se remarcă în primele zile după
menstrauție.Infecția gonococică cronică la femeie, se poate însoți de o
simptomatologie variată care uneoi nici nu sugerează, diagnosticul, astfel: leucoree
discretă, dureri în timpul raporturilor sexuale, mărire de volum a vulvei, datorită,
inflamației glandei vulvare, vaginite cu mucoasa roșie-zmeurie, ușor sângerândă,
cervicite, salpingite, anexite.

26
 2.6.5 INFECȚIA GONOCOCICĂ
ORO-FARINGIANĂ

Infecția gonococică oro-faringiană, se observă la bărbații

heterosexuali în proporție de 7% din cazurile cu gonoree, la 25-30 % la bărbații
homosexuali și la 10-14 % la femeile bolnave.Este adesea asimptomatică, uneori
are aspectul unei angine eritematoase banale mai rar a unei amigdalite exudative
Investigarea pacientului cu faringita gonococica trebuie inceputa cu
anamneza, care poate releva posibile comportamente la risc, raporturi sexuale
neprotejate sau istoric recent de infectie gonococica cu alte localizari. Examenul
fizic general este destul de sarac. Cu exceptia unei limfadenopatii cervicale,
pacientul nu prezinta nimic sugestiv.Principala investigatie este reprezentata de
efectuarea culturilor microbiologice pentru gonococ. Se recolteaza probe de pe
mucoasa faringiana care vor fi apoi insamantate pe medii speciale, unde se asteapta
dezvoltarea coloniilor de gonococ. Culturile sunt apoi incubate in mediu bogat in
dioxid de carbon (gonococul fiind o bacterie carei ii place dioxidul de carbon) si se
urmareste placa de cultura. Se analizeaza apoi la microscop si se stabileste daca au
crescut sau nu gonococi pe ea.
In cazul in care pacientul se prezinta cu simptome mai grave sau este suprins
in plin frison, se recolteaza si probe de sange. Specialistii recomanda tuturor
pacientilor care banuiesc ca au avut contact sexual infectant sa comunice medicului
riscul de a avea faringita gonococica.
Complicatiile pot fi comune pentru cele doua sexe:
a) Artrita gonococica;
b) Bacteriemie diseminata cu mestataze septice la distanta.
Complicatii specifice barbatilor sunt:
a) Epididimita;
b) Orhita;
c) Prostatita acuta;
d) Stricturi uretrale, abceses periuretrale.
Complicatiile specifice femeilor includ:
a) Risc crescut de aparitie a sarcinii ectopice;
b) Infertilitate;
c) Perihepatita;
d) Boala inflamatorie pelvina;
27
 2.6.6 INFECȚIA GONOCOCICĂ ANO-RECTALĂ

Infecția gonococică ano-rectală se observă la femei la 6% din totalul

cazurilor cu gonoree și la 5% la bărbați, după o incubație de 2-10 zile.
Clinic se prezintă sub forma unei ano-rectite congestive banale sau sub
forma unei congestii hemoroidale, care nu sugerează, diagnosticul.
La femeie infectarea ano-rectală, se datorează contaminării de
vecinătate prin intermediul leucoreei gonococice. Defecația, prolabează mucoaasa
rectală, și exprimă secrețiile vaginale favorizând astfel contaminarea.Foarte rar,
infecția gonococică ano-rectală, îmbracă un caracter acut, traducându-se clinic prin
dureri ano-rectale, și sacrate, fenomene rectale ( rectite cu dureri la defecație și
uneori secreții purulente), sau anoragii ca urmare a congestiei hemoroizilor sau
apariția unei tromboflebite hemoroidale.
Diagnosticul se pune numai pe baza culturilor pe medii selective.
Deoarece în 10% din cazuri singura localizare este ano-rectală se impune controlul
sistematic se impune controlul sistematic al regiunii respective prin culturi.
Importanță epidemiologică are localizarea endo-cervicală, la femei
uretrală, la bărbați heterosexuali și ano-rectală la bărbați homosexuali.

2.7 TABLOUL CLINIC

Primele simptome ale gonoreei apar în 2 – 10 zile (perioada de

incubaţie) după infectare.Gonoreea poate fi acută și subacută, de la momentul
infectării până la manifestarea simptomelor trecute până la 2 luni și cronică -
după mai mult de 2 luni. După cum știți deja, perioada de incubație a gonoreei
rar depășește 7 zile. La expirarea acestei perioade, apar primele semne ale bolii,
enumerate mai sus.
Apoi se manifestă gonoreea, simptomele de care sunt foarte tipice, frecvența
nevoii de a urina, descărcarea grosimii pururlente de gestiune galben maronie
din uretră .Descărcarea are un miros neplăcut și după un timp devine mai densă.
În cazuri rare, când gonoreea nu a fost tratată, se poate răspândi prin
sânge şi poate cauza infecţii în alte părţi ale corpului, cum ar fi pielea şi
articulaţiile

28
 2.7.1 Simptomele şi semnele gonoreei la bărbaţi

Cele mai frecvente semne şi simptome ale gonoreei la bărbaţi sunt:

a) Disconfort, dureri sau usturimi în penis timpul urinării;
b) Apariţia secreţiilor mucoase din penis care, în câteva zile, devin
purulente, de culoare galben-verde murdar şi pot conţine dungi de sânge
proaspăt;
c) Pot să apară umflături şi dureri în scrot.

2.7.2 Simptomele şi semnele gonoreei la femei

Cele mai frecvente semne şi simptome ale gonoreei la femei sunt:

a) Scurgeri vaginale purulente, de culoare galben-verde, cu un miros
neplăcut
b) Uşoare sângerări vaginale care nu sunt legate de menstruaţie
c) Dureri în timpul actului sexual
d) Dureri prelungite, cu senzaţie de tragere în abdomen Febră;
e) Greaţă sau vomă;
f) Dificultăţi de concepere a unui copil

2.7.3 Simptomele comune

Atât la femei, cât şi la bărbaţi, în anumite situaţii, pot exista următoarele

simptome ale gonoreei:
a) Durere în gât – un semn de pătrundere a infecţiei în gât;
b) Iritaţii şi inflamaţii ale ochilor – un semn de răspândire a infecţiei la ochi;
c) Durerile în zona rectului şi eliminările purulente din anus pot fi semne ale
gonoreei rectale.
În unele cazuri, gonoreea nu se manifestă prin niciun simptom (gonoreea
asimptomatică, gonoreea cronică), dar chiar şi într-o asemenea situaţie, boala
persistă, iar persoana este purtător de infecţie şi poate infecta alte persoane.
Gonoreea cronică şi complicaţiile severe asociate cu ea (infertilitatea,
bolile articulare) sunt mai frecvente la femei.

29
 2.8 FORME CLINICE

1. Uretrita și cervicita au o perioadă de incubație mai mică de 10 zile.

2. Gonoreea anorectală determină reacția acută la femei, datorită extinderii
exudatului cervical până la nivelul rectului și la homosexuali.
3. Gonoreea faringiană este de regulă ușoară sau asimptomatică, calea de
infectare fiind reprezentată de expunderea sexuală oral-genitală. Aceasta
coexistă aproape întotdeauna cu infecția genitală, este autolimitată și
rareori se transmite la contacții sexuali.
4. Gonoreea oculară la un adult apare de regulă ca urmare a auto inoculării
de la nivelul genital și se poate manifesta prin edemațierea marcată a
pleoapei, hiperemie severă și chemozis, precum și printr-o secreție
purulentă abundentă.
5. Gonoreea la femeile însărcinate poate avea consecințe grave atât pentru
mamă cât și pentru copil. –
6. Salpingita și boala inflamatorie pelvină se asociază cu un risc crescut de
pierdere a sarcinii.
7. Ruptura prematură a membranelor amniotice, nașterea prematură,
corioamniotita, omfalita și sepsisul nou-născutului sunt complicații
obișnuite ale infeției gonococice materne în al treilea trimestru de sarcină.
8. Cea mai frecventă formă de gonoree la nou-născuți este oftalmia, care se
previne cu un agent profilactic (unguente oftalmologice care conțin
eritromicină sau tetraciclină) dar tratamentul necesită antibioterapie
sistemică.
9. Artrita gonococică apare secundar bacreriemiei gonococice. Diseminarea
are două stadii: bacteriemic și stadiul de artrită supurativă, care imiplică
una sau două artiulații, cu tenosinovită și leziuni cutanate. Menstruația și
deficitul de complement de la C5 pană la C9 reprezintă un factor de risc
pentru diseminarea infecției gonococice.

30
 2.9 INVESTIGAȚII

Pentru diagnosticul gonoreei ar putea fi nevoie de următoarele teste:

Analiza primei porţiuni a urinei de dimineaţă – pentru efectuarea acestui test
medicul vă poate cere să prezentaţi urina pentru analiză. Pentru a creşte
probabilitatea obţinerii rezultatului corect al analizei, este necesar să colectaţi
primele 10-15 mL din prima urină de dimineaţă.
Frotiul bacteriologic din vagin sau din uretră (la bărbaţi) – permite să se
detecteze agenţii patogeni ai gonoreei (Gn, diplococii gram-negativi) în
secreţiile din vagin sau din uretră.Pentru bărbați, colectarea materialului pentru
frotiu se efectuează cu o sondă specială sau cu un tampon, care se introduce în
uretră Timp de câteva ore, după colectarea probelor pentru frotiul bacteriologic,
pot exista dureri uşoare, arsuri şi disconfort în zona glandului penian.
Frotiul vaginal este o analiză simplă, care presupune prelevarea uneia sau a
mai multor probe de secreții din cavitatea vaginului
Analiza PCR – este utilizată în acele cazuri în care, în pofida existenţei unor
suspiciuni grave de gonoree, frotiul bacteriologic nu a evidenţiat prezenţa
agentului patogen în selecţie (acest lucru este posibil, mai ales în caz de boală
Datorită faptului că mai mult de 60% dintre cazurile gonoreei se asociază
cu alte infecţii cu transmitere sexuală (inclusiv chlamydia, micoplasma,
tricomonaza.

Figură 2-4 Neisserie Gonorrhoeae ( colorație GRAM, x1000)

31
 2.10 DIAGNOSTIC

2.10.1 DIAGNOSTIC POZITIV

Datele epidemiologice, anamneza și examenul clinic sugerează diagnosticul

de infecției gonocică acută la bărbați. În această formă diagnosticul poate fi
confirmat în 97% din cazuri numai printr-un frotiu din secreția uretrală colorat cu
albastru de metilen. În restul formelor de infecții gonococice, diagnosticul se poate
preciza numai pe baza culturilor pe medii selective.
Diagnosticul de laborator al bolii se pune pe frotiuri colorate și pe culturi pe
medii selective, detectarea reactivității umorale ( a anticorpilor serici) și detectarea
imunocelulare).

2.10.2 DIAGNOSTICUL PE FROTIURI COLORATE

Un rol important în eficiența diagnosticului de laborator îl are recoltarea

materialului infectant.
La bărbați, recoltarea e face de la nivelul meatului urinar sau uretrei
anterioare (1-2 cm) cu o ansă flambată sau cu un tampon de vată sterilă, din
secreția uretrală sau uretroprostatică după masaj al prostatei. Recoltarea se va face
și din sedimentul urinar.Uneori este necesară o reactivitate cu nitrat de argint 2% (
2-3 ml) sau cu 500 ml bere, consumată cu circa 8 ore înainte de recoltare.
La femeie, recoltarea se face din:
1. Colul uterin, când secreția este discretă acesta exprimându-se cu valva
2. Uretră, după exprimarea acesteia cu degetul pe simfiza pubiană
3. Glandele lui Skene ( orificiile lor se deschid inferolateral de orificiul
uretral) care vor fi exprimate prin aceeași manevră
4. Glandele lui Bartholin ( orificiul este situat pe fața internă a labiilor
mari la unirea celor 2/ anterioare cu 1/3 posterioară.
Diagnosticul pe frotiu colorat se face prin coloraâia cu albastru de metilen,
colorația Gram și prin imunofluorescență.
Colorația cu albastru de metilen este cea mai simplă și cea mai rapidă
putându-se efectua în orice dispensar venerian și ea permite diagnosticul în 97%
din cazurile de infecție gonococică acută la bărbați.

32
 Colorație Gram este mai complicată, poate fi totuși efectuată în orice
laborator și are drept scop să facă diagnosticul diferențial între gonococ, care este
Gram negativ și pseudogonococi sau mimae, care au același aspect morfologic dar
sunt Gram pozitiv.
Imunofluorescența poate fi folosită ăentru identificarea gonococilor pe frotiu
obținut din secrețiile patologice. Sensibilitatea ei depinde de natura conjugatului de
fluoresceină, de numărul de gonococi din produsul patologic, de experiența celui
care o efectuează.Această metodă e mai rentabilă decțt culturile pentru
identificarea gonococului din leziunile cutanate, lichidul articular și prostatic este
mai laborioasă, necesită numai aparatură și personal calificat.Este o metodă de
cercetare și are eficiență mică în diagnosticul curent și preț de cost ridicat

2.10.3 DIAGNOSTICUL PRIN CULTURI.

Recoltarea se face cu o ansă sterilă sau mai bine cu un tampon de vată

sterilă, la bărbat din uretră, la cei homosexuali, tot din uretră și rect ( se introduce
tamponul și se lasă 30 de secunde), iar la femeie din uretră, colul uterin și rect, iar
dacă este cazul la ambele sexe și din oro-faringe. La femeie, rezultatul este peste
85% din cazurile de infecție.
Mediile selective sunt medii sintetice sau semisintetice de la mediul simplu,
cu agar șocolar la medii complexe Peizer-Steffen, Muller-Hinton, Thayer-Martin,
Hial, mediul cu ou selectiv Arad (Ilea-Istrate) sau cu hidrolizat de lactalbumină,
îmbogățite cu factori de creștere : extracte de levură, fier ionic, aminoacizi. S-a
mprit eficiența mediilor prin adăugare de antibiotice ( polimixină B, amfotericina
B) și alte produse chimice care permite creșterea gonococului dar inhibă
dezvoltarea florei microbiene și fungice asociate.
Mediile de transport sunt destinate să asigura transportul produselor
patologice recoltate în dispensar până la laboratorul de specialitate unde să se facă
însămânțări pe medii selective pentru gonococ. Ele sunt eficiente pe distante
scurte, pe timp limitat și în anumite condiții de temperatură. Cele mai utilizate
sunt: Stuar, modificat de Amies, Kallujj și colaboratorii, Transgraw și Gravilescu-
Lazăr.

33
 Gonoreacția, utilizând un antigen sensibil va putea fi de folos în precizarea
diagnosticului numai în cazul complicațiilor grave când se poate induce o
reactivitate imunocelulară întinsă.

2.10.4 DIAGNOSTC DIFERENȚIAL

În diagnosticul diferențial vor fi luate în considerație uretritele cu germeni

banali (vindecare ușoara sau cronicizare); uretritele amicrobiene, virotice subacute
(incubație lungă, secreție albă-cenușie, puțin abundentă); uretrita tricomonazică
(secreție alb-spumoasă, prezentă de trichomonas); uretrite chimice (instilații
uretrale intempestive); leucoree, infecția cu Chlamydia, endometrioza, torsiunea de
testicul, infecții ale tractului urinar, vaginita, conjunctivita negonococică,
endocardita negogocică, artrita septică

2.11 EVOLUȚIE. PRONOSTIC. COMPLICAȚII

La bărbat, o uretrită (inflamaţia uretrei) este cea mai frecventă dintre

manifestări. Ea apare într-un interval de la 4 la 20 zile după contactul infectant, sub
forma unei scurgeri uretrale gălbui, abundente, care pătează lenjeria şi este însoţită
de arsuri la micţiune. în absenţa tratamentului, pot apărea inflamaţii locale
(prostatită, cistită sau orhiepididimită) şi uretrită poate evolua spre o formă
subacută sau cronică al cărui risc major este o îngustare a uretrei, sursă a unor
dificultăţi suplimentare la micţiune.
La femeie, simptomele sunt adesea mascate, blenoragia declarându-se sub
forma de leucoree (pierderi albe) şi de inflamaţii locale (cervicită, bartholinită,
cistită). Infecţia poate ajunge la ovare şi trompe, chiar poate provoca o
pelviperitonită (peritonită limitată la bazin), şi poate fi cauza unei ulterioare
sterilităţi.
La fetiţa, care poate contracta boala prin folosirea, de exemplu, a unui
prosop contaminat de un alt utilizator, blenoragia se manifestă adesea printr-o
inflamaţie a vulvei şi a vaginului.

34
 La noul-născut, transmisia se face în momentul naşterii şi se traduce printr-o
oftalmie gonococică. Diagnosticarea este uneori dificilă din cauza localizărilor
atipice: stomatită şi faringită (după raport orogenital), anorectită, endocardită sau
meningită consecutivă unei atingeri a faringelui. Diagnosticul trebuie să fie
confirmat printr-un examen de laborator, direct (frotiu) sau după cultură, realizate
pornind de la prelevatul local.
Complicațiile infecțiilor locale sunt puțin mai rare datoriă eficienței
terapeutice a chimio și antibioterapiei. Simptomele trebuie bine cunoscute,
deoarece nediagnosticarea corectă produce o serie de tulburări funcționale, iar
datorită simptomatologie minime, care sunt neglijate de bolnav pot constituii
focare grave de infecție.
Complicațiile se clarifică, astfel:
1. Locale, regionale ( de vecinătate)
2. Generale ( la distanță)
Complicațiile locale la bărbat sunt uretrale și peniene: balanita, morganitele,
litritele, cowperita, periuretrita și stricturile uretrale.
Balanita este un eritem difuz al mucoasei balano-prepuțiale, care este
acoperită de o secreție sero-purulentă, uneori abundentă.Bolnavii acuză senzații de
usturime, arsuri, înțepături sau de prurit local.
Morganitele se datoresc localizării infecției în glandele intraceptiale de
lacunele Morgagni.Diagnosticul se precizează prin uretro-scopie, care arată o
congestie mai accentuantă în jurul orificiilor glandelor respective.
Litritele se datoresc localizării infecției la glandele Littre.Clinic se decelează
sub forma unor mărgele.Uretroscopia arată mucoasa denivelată de mici tumorete
roșii sau galbenede mărimea unei gămălii de ac sau bob de mazăre.
Cowperita este mai rară și reprezintă localizarea infecției gonococice la
nivelul glandei Cowper.Clinic se decelează o tumoretă în regiunea perineală
înaintea și înafara anusului de o parte și de alta a bulbului uretral.
Periuretrita este propagarea gonococului asociat cu piogeni în țesuturile din
jurul uretritei.Se manifestă clinic prin dureri permanente pe traiectul uretrei, erecții
dureroase și scurgeri uretrale purulente.
Stricturile purulente sunt complicații tardive ale unei gonoree neglijată sau
prost tratată.
Complicațiile locale la femei sunt: skenita și bartholinita.

35
 Skenita este inflamația glandelor Skene care sunt situate la o parte și de alta
a meatului urinar. Afectarea lor este relativ frecventă și poate avea loc în toate
formele de infecție gonococică, fiind descrisă în formă acută și cronică.În forma
acută care este foarte rară se observă un edem în jurul meatului urinar, cu jenă la
micțiune și cu senzații locale de arsuri, înțepături sau prurit. În formele cronice se
pot observa mici tumorete circumscrie în jurul orificiilor glandelor, iar prin
exprimarea lor apare o secreție muco-purulentă.
Bartholinita este reprezentată de infecția glandei Bartholin, și se prezintă în
formă acută sau cronică.În forma acută se observă o tumefacție la nivelul labiei
mari, de mărimi variabile până la un măr, acoperită de tegumente roșii, lucioase și
edemețiate. La palpare se percepe fluctuență, și o sensibilitate marcată. Bolnava
acuză spontan dureri mari ce iradiază spre regiunea inghinală și coapse asociate cu
alterarea stării generale, și febră mare. Dacă nu se face drenarea( pe fața internă a
labiei mari) poate fistuliza spontan.În forma cronică, durerile locale sunt moderate
și intermitente. La examenul local se constată o tumefacție a extremității
posterioare a labiei mari, dură, sensibilă, de regulă fistulizată, iar la presiune apare
puroi.
Complicațiile regionale la bărbat sunt: prostatita și epididimita.Prostatita se
produce datorită propagării infecției la prostată.Rareori este separată de regulă
fiind asociată, și cu infectarea veziculelor seminale sub forma unei prostato-
veziculite. Au de obicei evoluție cronică și mai rar una acută.
Epididimita este de regulă unilaterală, mai rar bilateral, în forma acută
bolnavul acuză, dureri accentuate în hemiscrotul, care este edemețiat, roșu iar
epididimitul mărit de volum, foarte sensibil, iar în forma cronică, evoluția clinică
este puțin mai zgomotoasă. Bolnavul acuză o jenă dureroasă ușoară, iar epididimul
pare îngroșat. Pot produce tulburări de spermatogeneză, sau chiar azoospermie; în
afectarea bilaterală, pot conduce la sterilitate.
Complicațiile regionale la femei sunt: anexita și pelviperitonita.Anexita
apare datorită propagării infecției gonococice la trompa uterină și ovar, În general
salpingele prezintă leziuni predominante, ovarul fiind mai puțin sau deloc
afectat.În forma acută, bolnava acuză dureri în pelvis sau predominanță într-o fosă
iliacă, care iradiază spre coapsă, sacru, coccis lombe sau vezica urinară. Se
însoțește de tenesme rectale, cistalgii, grețuri, vomismente sau metroragii. Bolnava
este febrilă cu starea generală alterată. În forma cronică, bolnava este afebrilă,

36
starea generală neafectată, dureri locale moderate, iar la tușeu vaginal se palpează
anexa mărită de volum, dureroasă dură și sensibilă la presiune.
Pelviperitonita este o complicație foarte rară, întâlnită la fete, tinere
căsătorite recent și foarte rar la femei adulte. Poate fi secundară unei salpingite.
Clinic prezintă toate semnele unei iritații peritoneale cu febră mare, durero
pelviene accentuate și starea generală alterată.
Complicațiile generale sunt comune ambelor sexe, ele sunt rare și se
realizează prin bacterimii cu localizări în diferite țesuturi, organe sau septicemie.
Complicațiile articulare pot afecta o singură articulație ( mono-artrita) sau
mai multe articulații ( poliartrite)
Complicațiile oculare sunt grave și cuprind: conjunctivita gonococică a
noului-născut, prin infecția de la mamă, în timpul nașterii. Reapariția acesteia,
reactualizează, procedeul Crede, cu instilarea de nitrat de argint 1% în sacul
conjunctival în scop profilactic.
Complicațiile cutanate sunt rare și îmbracă mai multe aspecte clinice:
1. Sindromul cutanat compus format dintr-o erupție polimorfă, alcătuită
din macule, papule, papulo-vezicule, pustule, bule.
2. Ectima gonococică, este foarte rar observată cu localizare perigenială.
3. Abcesele cutanate sunt secundare unei diseminări, hematogene unice
sau multiple, fistualizate cu localizare la extremități, genital sau
perigenital.
4. Keratodermia gonococică, , este excepțional de rară.

Figură 2-5 Erupție cutanată hemoragică

37
 Complicațiile cardio-vasculare cuprind pericardita sero-sanguino-lentă sau
prezența gonococilor în exudat și endocardita cu evoluție mai benignă decât cea
streptococică.S-au descris și tromboflebite ale venelor pelvine, datorită endotoxinei
gonococie.
Complicațiile nervoase cuprind meningită gonococică, mielită sau nevrite
periferice.
Septicemia gonococică este rară, dar se poate prezenta sub forma unei febre
ridicate, endocardită, meningită și forma mai frecvent sub forma unei bacteriemii
însoțită de erupții cutanate inițial și de manifestări articulare ulterior.

2.12 TRATAMENT
2.12.1 TRATAMENT PROFILACTIC

Este periculos să se transfere boala într-o formă cronică și dezvoltarea unor

leziuni ireversibile ale corpului. Toți partenerii sexuali ai pacienților cu simptome
de gonoree care au avut relații sexuale cu ei în ultimele 14 zile, sunt supuși
examinării și tratamentului. Pentru perioada de tratament cu gonoree, alcoolul,
relațiile sexuale sunt excluse, în timpul perioadei de observație clinică este permis
contactul sexual cu utilizarea prezervativului.
Tratamentul aplicat trebuie să aibă o eficacitate extrem de rapidă, fiind
singurul mijloc de a întrerupe lanțul de contaminare. După Siboulet și Cataln,
medicamentele folosite în tratamentul infecțiilor gonococice trebuie să
îndeplinească următoarele condiții: să poate fi administrate într-o singură ședință,
să producă reacții adverse minime și procentul de vindecări sa fie cât mai aproape
de 100%, să nu mascheze sifilisul în evoluție sau să constituie un veritabil
tratament profilactic al acestuia, să nu favorizeze creșterea unor germeni și să nu
împiedice acestora unui alt antibiotic în caz de infecție mixtă, să poate fi folosit
fără teamă de efect toxic în caz de recidivă. Antibiotul trebuie să atingă rapid
concentrația plasmatică eficientă, care să se mențină constant și prelungit, cât mai
multe cicluri evolutive, sa realizeze o concentrație tisulară cel puțin egală sau mai
mare cu CMI (concentrația minimă inhibitorie), să se fixeze slab pe proteine, să nu
fie degradat de ficat, iar eliminarea renală să fie lentă. Schemele de tratament nu
trebuie să fie rigide, ele trebuie adaptate factorilor epidemiologici, modificărilor
survenite în scăderea sensibilității gonococului, progresului

38
farmaceutic.Tratamentul chirurgical se aplică doar în cazul complicațiilor de tip
abces, și acesta impune drenare și excizie.

2.12.2 TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

În tratamentul infecțiilor gonococice, se folosesc multiple antibiotice în

scheme diferite și cu rezultate variabile.
Penicilina își păstrează valoarea cu toate că sensibilitatea surselor de
gonococ este în scădere.
Penicilina G cristalină, 300.000 U.I la 6 ore, 5 zile doza totală, 6 MU,
vindecări variabile, 33-80% ; 300.000 U.I la 3 ore, 5 zile, doza totală 12 MU,
vindecări 98 %, în infecția gonocică acută la bărbat. În aceste doze se asigură și o
profilaxie, a sifilisului contractat concomitent.
Efitardul, 1.200.000 U.I, într-o singură injecție, 5 zile consecutiv, la bărbat,
doza totală 6 MU și 7 zile la femeie, doza totală 8,4 MU, vindecări, 90-93 %,
realizează și profilaxia sifilisului contractat concomitent.
Efitardul 2.400.000 U.I ( 1.200.000 U.I dizolvate în 6 ml apă distilată
injectate intramuscular într-o fesă și 1.200.000 U.I în cealaltă fesă) + probenecid 1
g luat înainte de a se face injecția pentu a impierdica eliminarea renală rapidă, dă
vindecări de 97,3 % în infecția acută la bărbați. Cercetând penicilinemia, ( U.I/ML
ser), după administrarea de 2.400.000 U.I efitard s-a constatat la 2 ore, ( 10,52
U.I/ML ser, 6 ore ( 3,31 U.I/ml ser) și după 24 de ore ( 0,30 U.I/ ml ser),
concentrații ce depășesc cu mult pragul terapeutic de 0,05 U.I/ml ser admis în
prezent de majoritatea cercetărilor.
Procain-Penicilina G apoasă, 4.800.000 U.I asociată cu 1 g probenecid dă
rezultate excelente, vindecări circa 99 %. Cu aceleași rezultate foarte bune se poate
administra benextiline ( 3.200.000 U.I, penicilină G cristalină+ 800.000 U.I
benzatinpenicilină) sau biclinocilline ( 1.600.000 U.I penicilina G cristalină sodică
+ 2.400.000 U.I benzatin-penicilină. Acestea realizează o concentrație de 0,34
U.I/ml ser după 1 oră, și de 0,15 U.I/ml ser după 24 de ore, ambele superioare
pragului terapeutic de 0,05 U.I/ml ser. În plus se asigură, și un tratament profilactic
al unui eventual sifilis contractat concomitent.

39
 Megacilline-forte 4.000.000 U.I ( 3.600.000 U.I penicilină G cristalină+
4.000.000 U.I clemizol-penicilin), o singură injecție intramuscular asociată în
același timp cu 1 g probenecid dă vindecări până la 97,9%.
Ampicilina administrată în doza unică de 2 g ( Siboulet) dă vindecări în 94%
din cazuri.Administrată în doză unică de 3,5 g asociată cu 1 g probenecid și s-au
obținut vindecări variabile între 90-95 % din cazuri.
Kanamicina în doză unică de 2 g intramuscular dă vindecare de 96,4 % la
bărbații cu infecție gonococică acută și 93,4 % la femei.Nu decapitează sifilisul,
trebuie administrată cu prudență fiind nefrotoxică și nu se recomandă la gravide.
Gentamicina în doză de 240 mg ( 3 flacoane a 80 mg), într-o singură injecție
intramusculară dă vindecări în 87, 2% din cazuri, se elimină pe cale renală sun
formă activă. Fiind un antibiotic de rezervă pentru infecțiile grave nu se recomandă
tratamentul infecției gonococice.
Spectinomicina sau trobicinul se administrează intramuscular în doză unică
de 2 g la bărbat și 4 g la femei. Este bine tolerată, produce reacții adverse rare și
minime ca: dureri locale, erupții urticariene, stări subfebrile, frison, amețeli,
scăderea hemoglobinei, tulburări în metatbolismul creatininei și ureei sanguine,
care pot crește temporar.
Rifampicina administrată în doza unicp de 0,6-0,9 g înainte de masa de
dimineață, dă vindecări până la 88 % în doză de 1,2 g repetată la 24 de ore,
procentul vindecării crește până la 99 %.Este bine tolerată, poate produce în unele
cazuri tulburări dispeptice tranzitorii, se va atrage atenția bolnavilor că produce
colorația urinilor în roșu.
Vibramicina administrată în doza unică de 300 mg ( 3 capsule a 100 mg ),
înainte de masa de dimineață, dă vindecări până la 95-96% din cazuri, ca reacții
adverse se citează tulburări dispeptice discrete sau uneori foarte accentuate și în
rare cazuri o stare generală foarte proastă apropiată de colaps.
Tetraciclina în doză de 2 g pe zi, 5 zile dă rezultate inconstante și nu poate fi
indicată în tratamentul gonoreei.
Thiampenicholul, se administrează în doză unică de 2,5 g după masa de
seară, se absoarbe rapid, atingând concentrația serică de 10-15 mcg/ml. Se elimină
prin urină în formă activă ( 60-70 % din doza administrată), în primele 24 de ore
atingând o concentrație de 3-50 mcg/ml.

40
 La gravidele care nu tolerează penicilina se administrează eritromicina 2,5 g
după masa de seară, cu eficacitate de 94,4 % din cazuri. Nu este indicată de
gravidele care au insuficiență hepatică.
Vaccinul antigonococic, este administrat în scopul de a stimula, formarea de
anticorpi antigonococici IgA, cu acțiune la nivelul mucoaselor uro-genitale. Se
speră că vaccinurile formate din pili gonococilor vor avea acțiune mai eficace.
În infecțiile mixte, cum ar fi în cazul gonococului asociat cu T. Vaginalis, se
tratează mai întâi trichomonaza uro-genitală printr-o doză unică de 2,5 g
metronidazol sau 2 g fasigyn, iar după 24 de ore se face tratamentul infecției
gonococice. Ordinea tratamentului este impusă de constatarea prezenței
gonococului în fagozomii T.Vaginalis.Dacă se începe tratamentul invers sau
concomitent este urmat de eșec deoarece gonococul din fagozomii T.Vaginalis este
inabordabil antibioticului și el iese din fagozomi după tratament și reinfectează
căile uro-genitale.
În infecția gonococică asociată cu chlamydia sau micoplasmei, se tratează
înițial gonoreea prin trobicin și după aceea uretrita inframicrobiană cu agenții
patogeni, cu tetraciclcină 2 g pe zi, 10 zile.

2.12.3 TRATAMENTUL IGIENO-DIETETIC

Tratamentul infecțiilor gonococice cuprinde și măsuri terapeutice proprii.În

cazul, infecției de tip balanită, se recomandă băi călduțe ( mușețel, romazulan,
permanganat de potasiu), pudraj cu saprosan sau pasta cu apă ( Darier), la care se
adaugă neomicină 1% sau cristal violet 0,25 %.
Litritele și morgagnitele se tratează cu soluție de nitrat de argint 1%, masaje
uretrale pe benique, creioane cu antibiotice și la nevoie electrocoagulări sunt
controlul uretroscopului.
Cowperita se tratează prin masaje în regiunea perineului între police și
index. În caz de supurații se drenează colecția.
Stricturile uretrale beneficiază de dilatații cu bujii, benique-uri făcute în
ședințe progresive până la un calibru convenabil. Ele se repetă în caz de revenire a
stricturii. Stricturile inextensibile se tratează prin uretrototmie internă și
continuarea dilatațiilor. Pe durata dilatatărilor se vor lua măsuri de pofilaxie a
infecțiilor urinare.

41
 Skenitele nu se tratează prin masaje, ci prin deschiderea glandelor sau cu
electrocauterul.
Bartholinita se incizează pe fața internă a labiei mari și apoi se fac spălături
și pansamente antiseptice.
Prostatita, în forma acută, se realizează antibioterapie în doze mari, băi
călduțe de șezut, supozitoare cu aspirină 1% sau scobutil forte, rare ultrascurte reci.
În forma cronică, masaje de prostată la 2 -3 zile, urmate de instilații uretro-
vezicale, cu nitrat de argint 1% sau protargol soluție 2% raze ultrascurte calde, băi
călduțe de șezut, supozitoare cu scobutil, lizadon, vaccinoterapie nespecifică (
polidin, delbet), anitibiotice (vibramicină), asociate cu corticoizi (prednison)
administrați pe cale generală.
Epididimita în forma acută necesită repaus la pat, antibiotice ăn doze mari,
asociate cu corticoterapie ( prednison 40 mg doza de atac) și fenilbutazonă, 3-4
drajeuri pe zi). În forma cronică se administrează antibioticele asociate cu vitamina
E, ( 6 drajeuri pe zi), corticoizi ( cure scurte de 10 zile), și vaccinoterapie
nespecifică, ( polidin, delbet).În formele supurate se recomandă epididimectomia.
Anexitele și pelviperitonita necesită repaus la pat, antibiotice în doze mari,
asociate sau nu cu corticoizi, fenilbutazonă, vaccinoterapie nespecifică, tratament
chirurgical la nevoie.
Se recomandă un regim alimentar fără: băuturi alcoolice, ape gazoase sau
alcaline , cafea, pepsi, ceai concentrat , condimente cel puțin 2 săptămâni de la
terminarea tratamentului. Se consumă fructe și legume proaspete, pește, nuci și
semințe, hidratare suficientă, minim 2 litri de lichide pe zi. Suprimarea exercițiilor
traumatizante: ciclicm, motociclism, călăria, săritutile și alergările. Spălarea cu apă
și săpun după micțiuni și interdicția de a freca ochii. Se schimbă lenjeria intimă în
fiiecare zi, suprimarea raporturilor sexuale cel puțin 15 zile și interzicerea
exprimării manuale a uretrei.
Pentru un tratament naturist, medicul poate recomanda următoarele pastile:
1. Para Protex - Produs naturist cu efect antiseptic puternic: antimicrobian,
antiparazitar, antiviral, antimicotic, antialgic, antiinflamator, cu numeroase
indicații terapeutice.
2. Noni (Morinda citrifolia) - Are efecte excelente în inducerea unei imunități
eficiente în organism: stimulează limfocitele T (imunitatea celulară) -
limfocite T-killer, limfocite T-citotoxice si macrofage, ca mecanism al
imunității active, cu rol esențial în foarte multe afectiuni. S-a demonstrat ca
42
 produsul naturist Noni are certe proprietăți antibiotice antibacteriene
(infecții), antivirale (viroze), antifungice (candidoze), antiinflamatorii,
antipiretice (scade febra) .
3. Immunaid (gheara pisicii) - Substanțele active ale plantei sunt considerate
printre cele mai eficiente fortifiante ale sistemului imunitar, prin accelerarea
formarii si activării limfocitelor, precum și accelerarea funcției leucocitelor
de eliminare a agenților patogeni. Astfel, gheara pisicii are proprietăți
antioxidante, antimicrobiene, antiinflamatorii, proprietățile curative ale
plantei fiind aproape nelimitate.
4. Vital Man (pentru barbăți) - Produs naturist în a cărui compoziție se regăsesc
extracte vegetale care induc confortul fizico-psihic, măresc performanța
fizică și psihică, îmbunătațesc activitatea sexuală la barbati, este util în
impotență și sterilitat.
5. Vital Women (pentru femei) - Este un produs naturist care prin substanțele
sale active induce confortul fizic și psihic, îmbunătățește performanța
sexuală la femei (frigiditate), are acțiune benefică asupra uterului și asupra
funcționării ovarelor, tratează dereglările de ciclu menstrual și sterilitatea,
asigură un echilibru somato-funcțional în toate perioadele hormonale ale
femei.
Primul control se face la 48 de ore de la terminarea tratamentului.Dacă
uretra este uscată, urinile clare, absența simptomelor, subiective și absența
localizărilor prostatice și epididimare, se practică o reactivare cu nitrat de argin
1/200, 4-5 ml/instilați pe uretra anterioară în 20-30 s.Instalația declanșează în
câteva ore o iritație a uretrei și a secreției exagerată datorită evacuării glandelor
Littre. Din această secreție se fac frotiuri colorate și însămânțări pe medii selective.
Dacă rezultatele sunt negative se mai fac două reactivări, respectiv la 2-3 zile,
interval.Dacă cele 3 provocări sunt negative, bolnavul este considerat
vindecat.Prezența de gonococila unul din controale indică un nou tratament, cu alt
antibiotic.Unii autori preferă reactivarea cu bere 500 ml, cu 8-12 ore înainte de
efectuarea controlului clinic și bacteriologic. Alți autori sunt împotriva
reactivărilor pentru a evita traumatizarea uretrei cu urmări neplăcute uneori.Ei
apreciază rezultatele terapeutice după evoluția secreției și a simptomelor clinice:
dispariția secreției și a tulburărilor subiective timp îndelungat, consitutie un semn
de vindecare.Testele serologice pentru siflis sunt necesare pentru a suprinde un

43
eventual sifilis contractat, concomitent cu infecția gonococică și mascat de
tratamentul acesteia. Ele se fac, lunar de 3 luni.
La primele semne de boală, este obligatorie prezentarea la medic pentru
indicarea unui tratament competent adecvat de la caz la caz. E total greșită
autotratarea sau tratarea fără avizul medicului specialist, întrucât în fiecare caz în
parte se indică un anumit antibiotic, o anumită doză zilnică și o durată a
tratamentului individualizat, în raport cu particularitățiile, anatomo-funcționale ale
fiecărei persoane.
Constituie o mare greșeală întreruperea tratamentului indicat de medic, pe
motiv că bolnavul se consideră vindecat, favorizându-se astfel apariția uretritelor
gonogocice cronice. În timpul tratamentului, se interzice consumul de băuturi
alcoolice, precum și contactele sexuale. Vindecarea unuia dintre parteneri este
insuficientă, trebuind tratate ambele persoane, întrucât prin contact sexual se poate
produce o recontaminare.

44
 CAPITOLUL III.

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA

PACIENTULUI CU GONOREE

3.1 ROL PROPRIU

3.1.1 ASIGURAREA CONDIȚIILOR DE SPITALIZARE

Scopul spitalizării bolnavului e vindecarea. Se creează condiții pentru

creșterea forței de apărare și regenerare a organismului. Funcțiile organismului
sunt controlate și dirijate de scoarțacerebrală. Pacientul este scos din mediul său și
cu ocazia internării pot apărea efecte negativeasupra sistemului nervos legate de
spitalizare, de preocuparea pentru boală și investigații.Pacientul vine la spital
pentru îngrijiri și observații clinice, iar acest lucru trebuind să fie făcut în spital și
este în relație dorectă cu complexitatea suferinței, atât pacientul cât și familia
necesitând consultații în ceea ce privește regimul de viață, limitarea eforturilor,
îngrijirea pansamentelor, stomelor.
În toate spitalele, ca și în celelalte unități medicale, ambulatoriu sau
cabinete, asistentul medical trebuie să asigure toate serviciile medicale de care
pacientul are nevoie sub îndrumarea medicului curant. În orice situație ăn care
mobilitatea pacientului este afectată, asistentul medical are rolul de a-i ameliora
starea de dependență astfel creată, motivând pacientul și ajutându-l să-și
îndeplinească necesitățile fundamentale. Pentru situațiile în care imobilizarea va fi
de scurtă durată, sprijinul acordat va consta doar în ajutarea directă a pacientului,
să-și îndeplinească necesitățile.
Asigurarea unui mediu confortabil pentru pacient: se obțin manipulând
factorii fizici de mediu – temperatură, umiditate, lumină. Temperatura mediului
ambiant de 20-22 ̊C. Umiditatea între 30-60 %, poate fii confortabilă pentru cei
mai mulți dintre pacienți, dar poate fi prea rece pentru pacienți vârstnici, astfel că
aceste elemente trebuie ajustate în fața fiecărui pacient în parte, după nevoile
acestora și după niste criterii stabilite. Se ține cont de reactivitatea fiecărui pacient,
acesta trebuie încurajat pentru a-și exprima dorințele.Asistentul medical are rolul
de a asigura condițiile de mediu și de spitalizare, internarea în spital, fiind pentru
45
foarte mulți pacienți o încercare grea, deoarece se integrează dintr-un mediu
familial într-unul profesional.

Figură 3-1 Salon pentru examinare ginecologică

Asistentul poate crea în saloane un mediul plăcut, în care pacienții să se

simtă bine și să stea cu plăcere:
1. Saloanele să fie cât mai mici, cu 2-4 paturi, distanțate între ele, pentru
ca pacienții să nu se deranjeze reciproc.Pentru fiecare pat, se va
asigura o suprafață între 6,5-10 m² și un volum de 12-20 m³.
2. Culoarea pereților trebuie să fie odihnitoare, culorile albastru deschis
și verde pal sunt cele mai recomandate.
3. Ferestrele să fie prevăzute cu perdele ușor de spălat;
4. Vesela, lenjeria, instrumentarul și orice obiect de inventar al secției să
fie într-o stare impecabilă.
5. Nu se vor ține în saloane, foi de observație, tempratură și tăblița cu
datele personale și diagnosticul pacienților.
Liniștirea pacientului, pregătirea lui psihică, menținerea instrumentelor în
stare de perfectă funcționalitate, sunt etape pregătitoare, obligatorii, ale oricărei
intervenții de explorare sau de tratament. Regimul terapeutic de protecție ține
seamă de odihna pasivă și activă a pacienților ca important mijloc terapeutic.

46
 Patul se aranjează în funcție de preferința pacientului, asigurându-i acestuia
cea mai comodă poziție. Se respectă orarul de somn al pacientului, deoarece este
un factor terapeutic important pentru inhibiția scoarței cerebrale.Condițiile create
în spitale trebuie să ofere pacientului un somn mult mai bun decât cel obișnuit.
Pentru asigurarea confortului, se îndepărtează stimulii nocivi, prin aeririsirea
saloanelor și a zgomotelor.Stimularea senzorială contribuie la realizarea unei stări
de bine, iar orice disconfort, în cazul stimulilor olfactivi sau acustici, poate prezintă
un factor foarte mare de stres pentru pacient.
Evitarea pericolelor sau promovarea siguranței, este un alt factor care
contribuie la starea de bunăstare a pacientului. Boala și tratamentul pot determina
pacientului o modificare a stării de conștiență, lucru care conduce la producerea de
accidente, astfel, trebuie furnizate informațiile, atât pacientului cât și familiei,
pentru evitarea unor reacții neașteptate.

3.1.2 ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN EXAMINAREA

CLINICĂ A PACIENTULUI

Pe toată durata examenului clinic al pacientului, asistentul medical, trebuie

să aibă o colaborare strânsă cu medicul, observând, notând și permițând
inventarierea tuturor informațiilor referitoare despre diagnosticul, starea generală a
pacientului și asupra stării de satisfacere a nevoilor fundamentale.
Asistentul medical, asigură liniștea necesară în timpul examenului clinic,
impiedicând deranjarea medicului prin chemări la telefon, informații cerute de
restului personalului medical, intrarea/ieșirea pacienților, infirmierelor,
îngrijitoarelor, etc.
Examenul clinic general: Se face sistematic, cunoscându-se faptul că multe
simptome sau sindroame în ginecologie constituie răsunetul unor afecţiuni
generale.Se verifică funcţionalitatea aparatelor organismului, se măsoară: tensiunea
arterială , Pulsul, Respiraţia, Temperatura, Diureza.Se verifică scaunul.
Culegerea datelor: Este prima etapă în evaluarea pacientului care redă
informații despre suferința prezentă observate de asistentul medical despre pacient,
sau informații expuse de pacient legat de istoricul propriu medical.
AHC:boli transmise prin contagiune intrafamilială indiferent de gradul de
rudenie, sifilis, infecția cu HIV.
47
 APP:
Dureri pelviene: localizarea (localizată/difuză), intensitatea, frecvența
caracterul(arsură), debut ( progresiv/brusc) și iradierea, afectează viața pacientului
din punct de vedere al activitățiilor; circumstanțe de ameliorare și agravare.
Leucoreea de natură patologică: modificarea cantității, prezența și
periodicitatea, mirosul, durata (zile/săptămâni), culoarea și aspectul.
Disurie:intensitatea durerii, însoțită de prezența sângelui ( hematurie),
modificări de culoare, frecvența urinărilor.
Dispareunie: Intensitatea durerii; debutul; raportarea la activitatea sexuală.
Creșterea și dezvoltarea: greutatea și talia în raport cu vârsta, raportarea la
activitatea bolii, dezvoltarea sexuală în raport cu vârsta.
Pentru pregătirea corectă și asistarea certă al examenului clinic, asistentul
medical are următorul rol:
1. Pregăteste din punct de vedere psihic pacientul;
2. Adună, verifică, și pregătește intrumentarul necesar;
3. Dezbracă și îmbracă pacientul;
4. Aduce pacientul în pozițiile adecvate examinărilor;
5. Asigură iluminația naturală pentru examinarea cavităților naturale;
6. Deservește medicul cu instrumente;
7. Ferește pacientul de traumatisme și apariția unei răceli;
8. Așează pacientul în pat după examinare și așează patul.
Pregătirea psihică al pacientului, se realizează de către asistent, din momentul
primirii acestuia în secție, și intră în categoria de educație și liniște. Atitudinea
asistentei trebuie să fie adecvată, să dorească și să exprime dorința de a-l ajuta
întotdeauna, și de asemenea este un factor important pentru o pregătire psihică
foarte bună.
În timpul examinărilor, asistent trebuie să informeze pacientul, despre
caracterul inofensiv al examinărilor, realizând o reducere a viitoarelor suferințe și
dureri în cadrul unor manevre de examinare. Contraindicația cea mai importantă,
este inducerea în eroare al pacientului, acest lucru poate să conducă la pierderea
încrederii în personalul sanitar. Asistentul medical trebuie să țină cont de
intimitatea pacientului.
Adunarea, verificarea și pregătirea instrumentelor necesare, intră în activitatea
desfășurată de asistent, iar aceasta are rolul de a pregăti următoarele instrumente
pentru examenulu clinic:
48
 1. Învelitoare ușoară de fanelă;
2. Stetoscop și tifon pentru auscultație directă;
3. Spatule linguale sterile, la nevoie oglinda frontală;
4. Tensiometru cu fonendoscop propriu;
5. Mănuși sterile de cauciuc;
6. Vaselină;
7. Termometru;
8. Tăvița renală pentru depunerea mănușilor, compreselor utilizate;
9. Prosoape curate și săpun pentru spălarea mâinilor.
Se verifică starea instrumentelor, după care se așează pe o tavă utilizată
pentru acest scop, și se învelesc cu un șervet; tava va fi așezată pe noptiera
pacientului, iar asistenta medicală va sta în fața medicului, de cealaltă parte a
patului.
În timpul examinării ginecologice sau urologice, pacienta/ul, trebuie să fie
dezbrăcat/ă, în partea inferioară a corpului, dar de asemenea se examinează și
restul corpului. Pentru examinarea membrelor superioare (mâinile și brațele) ale
pacientei se au în vedere: unghiile, forma degetelor, palmele, articulațiile.
colorația, prezența striilor, cicatricilor,vânătăilor, urmelor de injecții, rețelelor
vasculare, etc.
Examinarea faței, gâtului și toraceluiare la bază: ochii pacientei: prezența
icterului, anemiei, efectuați fundul de ochi la necesitate; gura pacientei: prezența
ulcerelor, infecțiilor, gingivitei, etc.
Se au în vedere auscultația zgomotelor cardiace: frecvența, ritmul, sunete
adiționale/murmur; auscultația plămânilor: zgomote bronhice, wheezing,
crepitații.După terminarea examenului clinic, pacientul trebuie să fie îmbrăcat în
hainele de spital, îmbrăcarea și dezbrăcarea, se va realiza cu mult tact și finețe,
pentru a nu provoca dureri sau mișcări inutile.
Dezbrăcarea pacientului, pentru examinare se va face într-un climat
favorabil, camere încălzite, geamuri închise.
Pentru a ușura munca medicului, asistentul medical aduce pacientul într-o
poziție adecvată examinării, și realizează sprijinirea acestuia.
În timpul examinării, plăpumile și pledurile vor fi împăturite la capătul distal
al patului. Înainte de începerea examinării clinice, asistentul medical, are grijă ca
pacientul să își golască vezicală, pentru a nu induce în eroare investigațiile și
analizele.
49
 Anamneza este prima etapă din examinare , timp în care bolnavul va sta în
poziția cea mai comodă pentru el.La examenul obiectiv, el trebuie adus în poziția
adecvată observației, în cazul aceste, decubit dorsal , culcat pe spate cu genunchi
flectați pentru a relaxa mușchii abdominali.
Asistenta medicală trebuie să cunoască ordinea cronologică a unui examen
ginecologic.Ea trebuie să observe cu atenție mișcările medicului, pentru a oferi la
momentul oportun ajutor și instrumente necesare.

3.1.3 SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI

Cea mai importantă cale de a detecta în timp util apariția unor complicații
majore și mai ales al apariției infertilității, este supravegherea sistematică a
bolnavilor cu infecție gonococică, care au un istoric sexual neprotejat,
supraveghere care are un rol important în descoperirea altor potențiale boli cu
transmitere sexuală.
Asistentul medical va urmări orice modificare în comportamentul
pacientuui, urmărire care trebuie realizată în mod științific și profesional,
deoarecere observațiile culese să redacteze un tablou patologic apărut.
Pentru acest lucru, asistentul medical realizează observații sistematice,
metodice, și trebuie să cunoască etapele evoluției bolii: Urmărirea constă în:
1. Comportamentul bolnavului
2. Funcțiile vitale și vegetative ale organismului
3. Apariția unor complicații: semne patologice noi care pot preciza sau
confirma diagnosticul bănuit din prima zi de la internare; complicații
ale bolii în curs; complicații majore apărute din cauza infectării
sexuale neprotejate, precum sifilis sau HIV.
Supravegherea pacientului presupune colectarea în continuare a informațiilor
despre pacient, pentru a putea stabili concret evoluția acestuia, stabilirea
modificărilor impuse, pentru realizarea unui plan de îngrijire corect.
Supravgherea paciențiilor cu infecție gonococică prevede urmărirea
evoluției, instalarea unor fenomene inflamatorii cronice, apariția fibrozei, la
cazurile care nu sunt tratate corespunzător, modul de a păstra igiena intimă, starea
generală, apariția inapetenței, scăderea greutății și apariția durerilor abdominale.
50
 Poziția pacientului în pat trebuie să fie cât mai confortabilă, pentru a evita
durerile abdominale grave, se poate așeza pacientul în decubit dorsal, ventral sau
lateral, și se observa activitatea acestuia.În cazul durerilor abdominale și pelviene,
pacientul are tendința de a se înghesui, exercitând asupra zonei o presiune.
Expresia feței pacientului, este un alt factor important care trebuie
supravegheat, fizionomia trebuie să fie o precupare importantă a asistentei,
deoarece acesta se poate schimba relativ repede, în raport cu modificarea stării
pacientului. Expresiile feței pot reda anumite stări psihice precum: durere,
oboseală, depresie. Odată cu evoluția bolii, pacientului poate să fie apatic, să
prezinte paliditate.
Pofta de mâncare a pacientului este urmărită de asistentă, care trebuie să fie
atentă la starea generală al apetitului.Se au în vedere preferințele pacientului
privind alimentele, refuzul unor alimente care are o valorea simptomatică foarte
valoroasă în stabilirea diagnosticului, frica întemeiată/ neîntemeiată de a se
alimenta.
Urmărirea calitativă și cantitativă al somnului face parte tot din rutina de
asistare al asistentului medical, care trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte:
orar, nu se va ghida niciodată după spusele pacientului, deci acest lucru se face în
mod obiectiv, asistentul medical adună numărul orelor dormite atât ziua cât și
noaptea.Se va observa perioadele de somn, seara sau dimineața ; înainte și după
alimentație.Apariția unui factor nociv în timpul orelor de somn și eliminrea
acestuia.Factorul nociv poate determina durere, stări de nervozitate, scăderea sau
creșterea inexplicabilă al pulsului, tensiunii, și de asemenea se urmărește calitatea
somnului; agitat sau liniștit.
La pacienții cu infecție gonococică poate apărea scăderea ponderală din
cauza alimentației inadecvată dar și a durerilor abdominale.
Asistentul medical urmărește funcțiile vitale și vegetative ale organismului,
aceasta fiind o rutină obligatorie în cursul oricărei boli, deoarece modificarea lor
reflectă în mare parte starea generală pacientului, precum evoluția și gravitatea
bolii. Totalizarea observațiilor asupra funcțiilor vitale și vegetative se consemnează
în foaie de temperatură al pacientului.
Măsurarea temperaturii corporale la pacienți se face obișnuit, de două ori pe
zi, dimineața și după masa.Măsurarea respirației este de asemenea o rutină de
măsurare, dar nu prezintă un pericol în infecția gonococică.

51
Pulsul și tensiunea arterială, în cazul modificărilor acestora pot determina conduita
terapeutică în cele mai multe cazuri. Din acest motiv, examinarea, urmărirea și
notarea parametrilor au o deosebită importanță în procesul de îngrijire a
pacienților. Pulsul se va măsura, în mod regulat de două ori pe zi, iar frecvența lui
va fi notată în foaie de observație.
Apariția tahicardiei este foarte frecventă, iar acesta apare ca un mecanism de
compensare a deficitului de oxigen a țesuturilor, compensarea realizându-se prin
creșterea vitezei de circulații (anemii). De asemenea poate apărea atât
hipotensiunea arterială cât și hipertensiunea arterială.
În infecțiile gonococice, bolnavii acută o ușoară anemie, dar care se poate
agrava odată cu apariția complicațiilor.
Frecvența respirației, temperaturii și pulsului se înregistrează în foaia de
observație. Cele trei curbe înregistrează trei funcții de bază ale organismului:
circulația, respirația și termoreglarea. Orice încrucișare între aceste trei curbe
semnaleaă o abatrere în funcțiile organelor vitale, și poate fi indiciul precis al
instalării unor complicații.
La nivelul diurezi, pacientul poate prezenta incontinență urinară, care poate
conduce la o stare instabilă neurologică, prezența stresului continuu.
Bilanțul hidric, este important deoarece ține cont de circulația lichidelor din
organism și este necesar înregistrarea volumului diurezei, precum și notarea exactă
al cantităților de lichide ingerate. Raportul dintre cantitatea de lichide ingerate și
cantitatea eliminată reflectă bilanțul circulației apei în organism, mai exact,
bilanțul ingesta/excreta.
Urmărirea tulburărilor de tranzit intestinat, apariția diareei sau al constipației
face parte din rutina de observare a asistentului medical.
Pentru aprecierea stării de nutriție a pacientului, se are în vedere cunoașterea
greutății corporale, pentru a stabili necesitățiile calorice și pentru urmărirea
evoluției afecțiunii. Scăderea ponderală, într-o proporție de aproximativ 60-80 %,
progresivă și precoce, este un simptom valoros care conduce la un diagnostic
corect.
Apariția și depistarea unor manifestări patologice, poate preveni anumite
complicații, asistenta medicală fiind foarte atentă la aceste lucruri, pe lângă
observarea funcțiilor vitale și vegetative.

52
 3.1.4 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ALIMENTAȚIA
PACIENTULUI

Una dintre cele mai importante probleme ale îngrijirii bolnavului este
alimentaţia. Asigurarea aportului caloric este necesar pentru susţinerea forţelor
fizice ale bolnavului, stabilirea regimului alimentar adecvat pentru asigurarea
condiţiilor de vindecare si administrarea alimentaţiei pe cale naturala sau
artificiala, constituie sacii elementare ale îngrijirii oricărui bolnav.
Alimentaţia trebuie sa acopere cheltuielile energetice de baza ale
organismului, sa acopere aportul de vitamine si săruri necesare metabolismului, sa
consolideze rezultatele terapeutice obtinute prin metode de tratament.
Disfuncţiile tubului digestiv atrag după sine o perturbare a procesului de
digestie, ceea ce in esenţa determina imposibilitatea organismului de a primii
principalele alimente de baza adecvate necesitaţilor sale metabolice.

Asistentul medical culege date despre regim, orarul meselor, repartizarea

pe mese, posibilitățile de mobilizare, capacitatea pacientului de a-și folosi
membrele superioare; se obțin informații despre restricții legate de efectuarea unor
examene, administrarea unor medicamente în funcție de orarul meselor; se obțin
informații despre preferințele alimentare ale pacientului.

Masa poate fi servită la sala de mese, în salon la masă, în salon la pat în

poziție șezând, sau în decubit lateral.Dacă este cazul, se protejează lenjeria cu un
prosop.Alimentele sunt servite în condiții igienice pe o tavă, masă portabilă,
acoperite.Pacientul este ajutat să își porționeze alimentele.
Se observă consumul de alimente de către pacient, respingerea unor
alimente.
În cazul in care alimentatatia se face in decubit lateral tehnica este
urmatoarea :
1. se ridică ușor capul pacientului, se protejează patul;
2. alimentele se așează lângă pacient;
3. pacientul este așezat cu partea sănătoasă accesibilă;
4. se asigură administrarea lichidelor cu paiul sau din căni cu cioc.

53
 3.1.5 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN EDUCAȚIA
SANITARĂ A PACIENTULUI CU GONOREE

Cunoașterea bolii și proveniența acesteia este primul pas în educarea unui

pacient neinfectat.In momentul în care pacientul deja a preluat această boală,
educarea este mult mai intensă.
Pentru o igienă curată și o viața sexuală normală, fără apariția boliilor cu
transmisie sexuală este indicată folosirea prezervativului, în timpul acutlui sexual
propriu-zis,chiar dacă aceasta nu prezintă o protejare de 100%, elimină
posibilitatea mare de a prelua boala. Se recomandă eliminarea unui număr mare de
potențiali parteneri sexuali, realizarea controloalelor ginecologice regulate, și
respectarea medicației în cazul infectării.Metodele actuale de tratament asigură
vindecarea deplină a Gonoreei, dacă bolnavul se adresează medicului la timp şi
respectă cu stricteţe regimul prescris. În timpul tratamentului este interzisă
categoric viaţa sexuală, trebuie respectate riguros regulile de igienă personală:
după micţiune și după toaleta organelor genitale mâinile trebuie spălate cu apă
caldă și săpun. Puroiul din uretră nu se va stoarce cu forţa, fiindcă aceasta poate da
complicaţii. Nu se vor consuma condimente (ardei iute, hrean, muştar), băuturi
alcoolice. Sunt interzise plimbarea cu bicicleta, scăldatul în bazine, eforturile fizice
mari. Se recomandă lichide în abundenţe. Lipsa senzaţiilor subiective şi a secreţiei
din organele genitale după 1-2 zile de tratament încă nu denotă însănătoşirea
deplină. Tratamentul întrerupt sau auto-tratamentul duc la trecerea bolii în formă
cronică.
Asistentul medical are rolul de a explica amănunțit toate procedurile de
vindecare, să se asigure ca pacientul va respecta toate indicațiile prescrise de
medic, să ofere suport psihic cât este necesar și să încurajeze contracepția de orice
fel.În materie de educație sexuală, comunicarea este importantă, uneori problemele
sexuale, provind din frica bolnavului de a confrunta direct medicul specialist.
Abordarea directă conduce la un comportament sexual adecvat prin măsuri
curativo-profilactice al vieții umane.

54
 3.2 ROLUL DELEGAT AL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN
TRATAREA PACIENTULUI CU GONOREE

3.2.1 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN

EXAMINAREA PARACLINICĂ

Colaborarea la examinarea paraclinică a pacienţilor este una din sarcinile

importante ale asistentului Ajutorul acordat medicului şi pacientului în cursul
examinărilor paraclinice degrevează pacientul de eforturi fizice, si previn o serie de
suferinţe inutile, contribuie la crearea unui climat favorabil între pacient şi medic,
face accesibila explorarea tuturor regiunilor organismului, servindu- l cu
instrumentarul necesar, toate acestea intervenind pentru scurtarea timpului
expunerii la traumatismul examinărilor.
Sarcinile asistentului medical în pregătirea şi asistarea unui examen
paraclinic sunt:
- pregătirea psihică şi fizică a pacientei.
- adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar.
- dezbrăcarea şi îmbrăcarea pacientului.
- aducerea pacientului în poziţiile necesare examinării.
- deservirea medicului cu instrumentarul necesar.
- ferirea pacientului de traumatisme şi răceli pe timpul petrecut în spital
sau clinică.
- îngrijirea pacientului după tehnică.
- însoţirea pacientului la pat, aşezarea acestuia în pat, sau la toaleta.
Examenul de laborator exprima prin metode obiective modificările
survenite în morfologia, fiziologia şi biochimia organismului.
Examenul de laborator completează simptomatologia cu elemente obiective,
confirma sau infirma diagnosticul clinic, reflecta evoluţia şi eficacitatea
tratamentului, confirma vindecarea, semnalează apariţia unor complicaţii,
evidenţiază agentul etiologic al bolii şi poate depista persoanele sănătoase
purtătoare de germeni patogeni.
Produse recoltate pentru examenul de laborator, pot fi produse biologice
( sânge, urina,LCR) sau produse patologice ( puroi, exudat, secreţii din
plaga).

55
 Rolul asistentului medical în recoltarea produselor pentru examenul de
laborator este major, aceasta trebuind sa respecte următoarele reguli:
- norme speciale de protecţia muncii, pentru a evita contactarea unor infecţii.
- orarul recoltărilor.
- pregătirea psihică a pacientului, informarea pacientului.
- pregătirea fizică prin regim alimentar adecvat, repaus la pat, aşezarea
pacientului în poziţii corespunzătoare, în funcţie de natura recoltării.
- pregătirea materialelor şi instrumentelor necesare recoltării.
- efectuarea tehnicii propriu-zise cu profesionalism şi, recoltarea cantităţilor
de produse necesare analizelor cerute.
- completarea imediata şi corecta a buletinului de analiză.
- etichetarea produsului prin scriere directa pe recipient sau pe etichete bine
fixate.
- expedierea şi transportul produselor recoltate, astfel încât sa ajungă la
laborator în starea în care au fost prelevate din organism.
- expedierea imediata a produselor de laborator pentru a evita alterarea
produselor.
Indicaţia pentru recoltarea produselor pentru examenele de laborator
este dată de medic. Totuşi, asistentaul medical trebuie sa cunoască esenţa
analizelor care se cer, având în vedere ca unele recoltări se executa în întregime de
asistenta medicala, iar altele de câtre medic, cu ajutorul acesteia.

Examenul ginecologic propriu-zis, care are rolul de a preleva informații

asupra statusului organelor genitale, asistentul medical are rolul principalde a ajuta
medicul la efectuarea tehnicii și de a pregăti materialele necesare, acestea fiind:
masa ginecologică, să fie curată, valve, mănuși, truse pentru biopsie, chiuretaj,
materiale pentru sutură, soluții antiseptice, soluții pentru toaleta organelor genitale,
role hârtie.
Colposcopia, se efectuează pe masa ginecologică, în poziție ginecologică,
cu fesele cât mai la marginea mesei, cu picioarele îndepărtate și sprijinite pe
suporții laterali. Ginecologul va inspecta vulva, apoi va folosi o valva specială,
care este un instrument din metal sau plastic sterilizat, pe care îl introduce în
vagin.Într-o prima etapă, colposcul este poziționat la intrarea în vagin și este
examinată fără pregătire prealabilă, ci doar uscat, suprafața mucoasei vaginale și a
colului uterin.În al doilea timp, examinarea se va face după badijonarea cu acid
56
acetic 3 %, iar ultima etapă( testul Lahm-Schille), constă în examinarea după
badijonarea colului și vaginului cu soluție Lugol, cu ajutorul unui tampon mare de
vată bine îmbibat cu această soluție.Se pot face filme și fotografii în timpul
examinării.Dcaă sunt depistate modificări patologice ale mucoasei cervicale vor fi
prelevate una sau mai multe mostre de țesut care va fi examinat microscopic pentru
a se stabili cu exactitate diagnosticul. În cazul în care prelevarea bioptică determină
sângerări la nivelul colului, pentru a se obține hemostaza se va aplica soluție de
nitrat de argint.
Recoltarea pentru examenul bacteriologic şi parazitologic al secretiilor
vaginale are ca scop depistarea de agenţi patogeni care produc infecţii
vulvovaginale: Trichomonas vaginalis, Candida albicans, chlamidia, haemophilus,
gardnerella, alti germeni banali.
Materiale necesare: valve vaginale sterile sau specul – nelubrifiate;tampoane
de vată montate pe porttampon sterile;pipetă absorbante sterile;ser fiziologic steril;
lame de sticle curate, degresate, uscate; mănusi de unică folosinţă.
Pregătirea pacientului: nu se fac irigaţii vaginale cu cel putin 24h înaintea
procedurii; nu se folosesc ovule sau creme vaginale cu cel puţin 2 zile înainte;
nu se administrează tratamente antiinfecţioase cu cel puţin 8 zile înaintea
prelevării; nu se face prelevare dacă există sângerare vaginală.
Efectuarea procedurii: se aşează pacientă în poziţie ginecologică pe masă;
se montează valvele sau speculul;se umectează (dacă este nevoie) tampoanele cu
ser fiziologic;
A.Prima prelevare se face din fundul de sac vaginal posterin; produsul
recoltat se întinde pe lama într-un strat subţire, se aplică o picătură de ser fiziologic
şi eventual o picătură de albastru de Cresyl, peste lamă se pune o lamelă se trimite
imediat la laborator;
A doua prelevare se face în acelaşi mod iar după întinderea pe lamă se aplică
o picătură de soluţie apoasă de hidroxid de potasiu 5%-10% şi apoi lamelă.
Daca rezultatul microscopic nu este concludent se recurge la însămânţarea
de pe medii de cultură

B. Recoltarea secreţiilor cervicovaginale pentru examenul citotumoral Babeș-

Papanicolaou
Este un test complex utilizat pentru depistarea leziunilor necanceroase şi a
cancerelor incipiente cervicale la femeile asimptomatice.
57
 Indicaţii
– o dată pe an la femeile în varstă de peste 18 ani care au activitate sexuală;
– la femeile care nu prezintă leziuni cervicovaginale vizibile precum şi la
cele cu leziuni care evocă un proces inflamator sau distrofic la examenul clinic sau
colposcopic.

Materiale necesare
1. spatula de lemn Ayre (se evită spatulele de metal) pentru prelevarea
vaginală și exocervicală;
2. perie mică cilindrică pentru prelevarea endocervicală;
3. tampon de vată montat pe un porttampon pentu recoltare
endocervicală;
4. lame de sticlă cu extremităţi aspre;
5. fixator, alcool – eter în proporţii egale;
6. valve vaginale sau specul vaginal.
Pregătirea pacientei
1. este avertizată sa nu efectueze nici o manevră vaginală cu 72ore
înaintea examenului (toaleta vagianală, aplicații de ovule, creme
vaginale);
2. se evită raporturile sexuale cu 24 ore înainte de recoltare;
3. nu se efectuează manevre obstetricale cu 24ore înainte (tuseu vaginal,
colposcopie, tamponamente vaginale etc.);
4. prelevarea se face în afara menstruatiei, în afara infecţiei locale şi de
preferinţă în perioada de mijloc a ciclului.
Efectuarea procedurii: se evidenţiază cavitatea vaginală prin introducerea
valvulelor sau speculului nelubrifiate
Recoltarea se face de la mai multe niveluri:
1. din fundul de sac vaginal;
2. de la nivelul exocolului utilizând pentru ambele tehnici spatula Ayre
efectuând o mişcare de raclaj;
3. de la nivel endocervical utilizănd peria cilindrică (mai rar tamponul
care absoarbe unele celule);
4. se fac lame pentru fiecare zonă din care s-a efectuat recoltarea; –
întinderea secreţiei pe lama se face printr-o miscare sinuoasă a
spaţiului, de la un capăt la celălalt fără a apăsa prea tare;
58
 5. la extremităţile lamelor se notează numele pacientei precum şi tipul
prelevării (V-vaginală, C-exocol, E-endocol);
6. lamele se trimit la laborator.
Interpretarea rezultatelor
Se face după mai multe clasificări (Papanicolaou, Richard, Bethesda).
Clasificarea Papanicolaou împarte frotiurile în 5 clase în funcţie de gradul de
deviere morfologică de la tipul normal:
Clasa I – absenţa de celule anormale sau atipice;
Clasa a II-a – citologie atipică dar fără evidenţă pentru malignitate;
Clasa a III-a – citologie sugestivă dar necloncudentă pentru malignitate;
Clasa a IV-a – citologie puternic sugestivă pentru malignitate;
Clasa a V-a – citologie concludenta pentru malignitate.
Observații
Pentru completarea informaţiilor se mai pot realiza: frotiul vaginal (la femei
cu histerectomie totală pentru displazie sau carcinom) şi frotiul vulvar (pentru
leziuni vulvare vizibile).

3.2.2 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ADMINISTRAREA

MEDICAMENTELOR

Administrarea medicamentelor este una dintre cele mai mari responsabilități

ale asistentului medical. Pentru a asigura pacientului o terapie medicamentoasă
eficientă și corectă, asistentul medical trebuie să fie familiarizată cu dozările și
efectele medicamentului prescris.Pacientul trebuie să fie interogat înaintea fiecărei
administrări, pentru a evita anumite reacții alergice, la diferite substanțe prezente în
medicament. Asistenta trebuie să aibă cunoștiințele și abilitățile de a minimiza
anxietatea pacientului și de a maximiza eficiența medicamentului ( cunoscând
modalitatea de administrare, timp).
Urmărirea răspunsului la administrarea unui anumit medicament necesită o
bună cunoaștere a stării pacientului și a efectelor așteptate de la medicumentul
administrat.La administrarea unui medicament este necesară recunoașterea și
identificarea efectelor adverse, reacțiilor toxice și alergiilor medicamentoase.Unele
efecte adverse sunt trecătoare și de intensitate redusă, pacientul dezvoltând o

59
toleranță față de medicament. Altele necesită o schimbare a terapiei
medicamentoase.
Medicamentele actuale sunt din ce în ce mai eficace, dar uneori, cu riscuri
mari. Acestea pentru că ele trebuie să fie prescrise printr-un document medical. În
instituţiile medicale, ele sunt preparate la farmacia spitalului şi distribuite de către
asistentele medicale. S-au creat numeroase forme de medicamente în scopul
facilitării administrării lor şi creşterii la maxim a eficacităţii acestora.

REGULI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR

Prin respectarea unor reguli, se pot evita greșeli majore care pot avea efecte
neplăcute asupra pacientului.
Asistentul medical trebuie să aibă în vedere:
1) Respectarea medicamentului prescris;
2) Identificarea medicamentului prescis, după etichetă, forma de
prezentare, culoare, miros, consistență, integritate;
3) Verificarea calităţilor (valabilitate, ambalaj, înscrisuri, aspect, miros
culoare, sedimentarea, tulburarea, opalescența);
4) Respectareacăilor deadministrarea medicamentelor prescrise de
medic;
5) Respectarea orarului de administrare şi a ritmului prescris de medic,
pentru a menține concentrația constantă în sânge, având în vedere
Unele medicamente se administrează înainte de masă - pansamentul
gastric ; altele se administrează în timpul mesei - fermenţii digestive ;
altele după masă – antiemetizante;
6) Respectarea dozei deadministrare- doza unică și doza/24 ore;
7) Respectarea somnului fiziologic al pacientului: organizează
administrarea în afara orelor de somn ( se trezește pacientul în cazul
administrării antibioticelor cu ore fixe de administrare );
8) Evitarea incompatibilităților medicamentoase datorate asocierilor
unor soluții medide medicamentoase în aceeași seringă, în același
pahar;
9) Servirea pacientul cu doza unică de medicament pentru
administrarea pe cale orală;
10) Respectarea următoarea succesiune în administrarea
medicamentelor: pe cale orală-solide, lichide, apoi injecții;
60
 11) Informarea pacientului asupra medicamentelor prescrise în
ceea ce privește efectul urmărit și efectele secundare;
12) Anunțarea imediată al medicului privind greșelile produse în
administrarea medicamentelor legate de doză, calea și tehnica de
administrare;
13) Administrează imediată a soluțiilor injectabile aspirate de fiole,
flacoane;
14) Respectarea măsurilor de asepsie, antisepsie, igienă, pentru a
preveni infecțiile intraspitalicești.
Monitorizarea terapiei
Reacțiile adverse apărute în cursul terapiei cu agenți biologici pot fi
clasificate în câteva mari de categorii: reacții infuzionale, reacții de
hipersensibilitate întârziată, dezvoltarea de anticorpi.

3.3 DESCRIEREA A DOUĂ TEHNICI

3.3.1 MĂSURAREA TENSIUNII ARTERIALE

Evaluarea funcţiei cardio-vasculare ne dă informaţii asupra forţei de

contracţie asupra inimii şi rezistenţa determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor.

Figură 3-2 Măsurarea tensiunii arteriale

61
Elemente de evaluat:
1. Tensiunea arterială sistolică (cea maximă)
2. Tensiunea arterială diastolică ( cea minimă).

Materiale necesare:
a. Aparat pt măsurarea tensiunii arteriale: cel cu mercur, cel cu
manometru, oscilometru PACHON
b. Stetoscop biaurecular
c. Tampon de vată
d. Alcool
e. Creion sau pix cu mină roşie.
Metodă de determinare: Palpatorie şi auscultatorie.
Intervenţiile asistentei pentru metoda auscultatorie:
a. Pregatirea psihică a pacientului.
b. Asigurarea repaosului psihic şi fizic timp de 15 minute
c. Spălarea pe mâini
d. Se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului. Braţul
trebuie să fie fixat şi întins (în extensie).
e. Se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub
marginea inferioară a manşetei.
f. Se introduc olivele stetoscopului în urechi.
g. Se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul perei de
cauciuc până la dispariţia zgomotelor pulsative.
h. Se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea
supapei până când se percepe primul zgomot arterial, aceasta
reprezentând valoarea tensiunii arteriale maxime.
i. Se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau a
manometrului pentru a fi consemnată.
j. Se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot
mai puternice.
k. Se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul
manometrului. În momentul în care zgomotele dispar, această
valoare reprezentând tensiunea arterială minimă.
l. Se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie
orizontală de culoare roşie. Considerăm pentru fiecare linie a
62
 foii de temperatură o unitate a coloanei de mercur. Se unesc
liniile orizontale cu liniile verticale şi se haşurează spaţiul
rezultat. În alte documente medicale se înregistrează cifric.
m. Se dezinfectează olivele stetoscopului şi membrana de alcool.
Pentru metoda palpatorie:
a. Determinarea se face prin palparea arterei radiale.
b. Nu se foloseşte stetoscopul
c. Etapele sunt identice, urmărim pulsul.
d. Dezavantajul: obţinerea unei valori mai mici decât realitatea,
palparea pulsului periferic fiind posibilă numai după reducerea
accentuată a compresiunii exterioare.
De reţinut:
a. manşeta va fi bine fixată pe braţul pacientului
b. Manometrul va fi plasat la nivelul arterei la care se face
determinarea.
c. Măsurarea va fi precedată de liniştirea pacientului.
d. În caz de suspiciune se repetă măsurarea fără a scoate manşeta
de pe braţul pacientului.
e. Se pot face măsurători comparative la ambele braţe.

3.3.2 Măsurarea şi notarea pulsului

Indicaţii:
a. determinarea numărului de bătăi cardiace pe minut;
b. obţinerea de informaţii despre activitatea inimii și despre starea
arterelor;
c. aprecierea răspunsului inimii la medicaţia cardiacă, activitate
sau stres.
Pregătirea materialelor:
Se pregătesc pe o tavă medicală:
a. Ceas de mana cu secundar sau cronometru
b. Culoare roşie ( creion, pix sau carioca)
c. Carnet de adnotări personale
Pregătirea pacientului

63
Pregătirea psihică
a. se explică pacientului procedura pentru a reduce emoţiile,
teama şi a obţine colaborarea;
b. se asigură un repaus psihic de cel puţin 5 minute înainte de
măsurare;
Pregătirea fizică
c. se asigură un repaus fizic de cel puţin 5 minute înainte de
măsurare;
d. se aşează pacientul în poziţie confortabilă în funcţie de starea
generală:
e. în decubit dorsal cu membrul superior întins pe lângă corp,
articulaţia mâinii in extensie, mâna in supinaţie (palma orientată
în sus);
f. în poziţie semişezânda (în pat sau în fotoliu) antebraţul în unghi
drept sprijinit pe suprafaţa patului, mâna în supinaţie şi
extensie.
Efectuarea procedurilor
a. se spală mâinile;
b. se reperează artera radială la extremitatea distală a antebraţului,
pe faţa anterioară (internă), în şanţul radial aflat în prelungirea
policelui;
c. se plasează degetele index, mediu şi inelar (2,3,4) deasupra
arterei radiale reperate;
d. se exercită o presiune uşoară asupra arterei pe osul radius, astfel
încât să se perceapă sub degete pulsaţiile sângelui;
e. se fixează un punct de reper pe cadranul ceasului de mână;
f. se numără timp de 1 minut pulsaţiile percepute sub degete, sau
30 secunde şi înmulţite cu doi numărul pentru a obţine rata
pulsului pe minut;
g. se apreciază ritmul, amplitudinea şi elasticitatea peretelui
arterial în timp ce se măspară frecvenţa;
h. se înregistrează frecvenţa pulsului în carnetul personal notând:
numele pacientului, salonul, data înregistrării, rata;
i. se spală mâinile.
Reprezentarea grafică a pulsului în foaia de temperatură
64
 a. se socotesc pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatură
câte 4 pulsaţii;
b. se notează grafic valoarea înregistrată printr-un punct de
culoare roşie, aşezat direct pe linia orizontală din rubrica
corespunzătoare pentru D (dimineaţa) sau S (seara), pentru
valorile care cresc din 4 în 4 (ex. 64, 68, 76, 80);
c. se notează grafic valoarea înregistrată printr-un punct de
culoare roşie aşezat în mijlocul pătratului din rubrica
corespunzătoare (D sau S) pentru valorile care cresc din 2 în 2
(ex.: 62, 66, 70);
d. se unește primul punct, printr-o linie cu săgeată, cu rubrica
pulsului aflată în partea dreaptă a sistemului de coordonate din
foaia de temperatură;
e. se obţine curba pulsului prin unirea punctelor care indică
valorile ratei cardiace măsurate bicotidian, pe parcursul zilelor
de supraveghere şi îngrijire.
Evaluarea eficacității procedurii:
Rezultate aşteptate/dorite:
a. pulsul este bine bătut, regulat, iar frecvența să înscrie în limitele
normale corespunzătoare vârstei;
b. tegumentele şi mucoasele sunt normal colorate;
c. pacientul este liniştit.
Rezultate nedorite
d. rata pulsului este mai mare sau sub normalul caracteristic
vârstei;
e. pulsul radial nu este perceptibil;
f. pulsul este aritmic;
g. amplitudinea este mică sau crescută;
h. pacientul este palid, anxios, acuză palpitaţii, extrasistole;
i. pacientul are una sau mai multe dintre problemele de
dependenţă următoare:
j. intoleranţă la activitate;
k. alterarea confortului;
l. deficit de volum lichidian;
m. exces de volum lichidian;
65
 n. alterarea perfuziei tisulare.
Modificări în situaţiile selectate
a. dacă pulsul radial nu este palpabil se caută alte artere accesibile pentru
măsurare:
b. artera temporală: la un lat de deget deasupra şi lateral de stânca
temporalului, în dreptul pavilionului auricular;
c. artera carotidă externă (dreaptă sau stânga): pe fața anterioară a
gâtului, în şanţul delimitat de laringe (anterior) şi muşchiul
sternocleidomastoidian (lateral);
d. artera pedioasă – pe faţa dorsală a piciorului, în dreptul primului şanţ
intermetatarsian;
e. artera femurală – în regiunea inghinală, la nivelul triunghiului lui
Scarpa;
f. apex (vârful inimii) – pulsul apical, în spaţiul 5 intercostal (i.c.) pe
linia medioclaviculară stângă;
Educarea pacientului
a. se învaţă pacientul să-şi măsoare singur pulsul periferic la
arterele carotidă sau temporală întrucât sunt mai accesibile
pentru autopalparea la domiciliu;
b. se instruieşte pacientul să exercite o presiune uşoară folosind 3
degete pentru palpare;
c. se informează pacientul/familia care sunt valorile normale ale
pulsului, caracteristice vârstei;
d. se instruieşte pacientul/familia să ia legătura cu medical curant
ori de cate ori valorile ratei pulsului sunt deviate de la normal şi
starea generală a pacientului se modifică

Figură 3-3 Măsurarea Pulsului

66
 CAPITOLUL IV
STUDIU DE CAZ
CAZ NR. I
DIAGNOSTIC: INFECȚIE GONOCOCICĂ CRONICĂ

CULEGEREA DATELOR

DATE RELATIV STABILE

NUME : V
PRENUME: A
VÂRSTA: 24 ani
SEX:F
RELIGIE: ORTODOXĂ
RASA: ALBĂ
LIMBA VORBITĂ: Română
DOMICILIU: TÂRGU SECUIESC
OCUPAȚIA: STUDENTĂ
GRUP SANGVIN: AII RH(+)
AHC:MAMA: DIABET ZAHARAT, TATĂL: BOLI CARDIOVASCULARE
DEFICITE SENZORIALE: NEAGĂ
APP: HIPOTENSIUNE ARTERIALĂ
ALERGII: NON-ALERGICĂ
OBICEIURI: FUMEAZĂ
ÎNĂLȚIME: 1,64 cm

DATE VARIABILE
T.A = 80/50 mmHg
PULS: 95 bătăi/minut
TEMPERATURA= 36,5 ̊ C
RESPIRAȚII= 18 respirații/minut
Greutate= 64 kg

67
MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ : De aproximativ 3 luni prezintă dureri
pelviene, intensificate în timpul urinării și în perioada menstruală, în zona genitală,
se prezintă leucorea abudentă de culoare albă, usturime oboseală fizică, durere
intensă la nivelul capului, inapetență, scăderea poftei de mâncare și al greutății (
aproximativ 5 kg într-o lună). Examenul clinic la internare relevă un pacient cu
tegumente și mucoase ușor palide, normoponderal ( IMC=23.8), pulmonar clinic
normal, zgomote cardiace ritmice, abdomen suplu, mobil cu respirația, dureros
spontan și la palpare în zona pelviană.

GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDENȚĂ

Nevoia Manifestări de Surse de Probleme de Grad de
Fundamentală dependentă dificultate îngrijire dependență
1.Nevoia de a Sistem Stres psihic Alterarea
respira și de a Cardiovascular Anxietate activității
avea o și respirator în cardiace DEPENDENT
circulație limite
sanguină bună anormale
T.A=80/50
mmHg
P=95
bătăi/minut
2.Nevoia de a Inapetență Anorexie Hidratare
bea și de a Lipsa de insuficientă DEPENDENT
mânca interes Regim alimentar
inadecvat
3.Nevoia de a Leucoree Proces Eliminare
elimina Micțiuni dese infecțios inadecvată și
și dureroase dureroasă DEPENDENT
Prezenta
usturimii
4.Nevoia de a ----------------- --------------- ----------------- INDEPENDENT
se mișca și de
a avea o bună
poziție
5.Nevoia de Oboseală, Anxietate Perturbarea DEPENDENT
dormi și de a neliniște, Durere somnului
se odihni agitație

68
6.Nevoia de a ------------- -------------- -----------------
se îmbracă și INDEPENDENT
dezbrăca
singur
7.Nevoia de ------------- ----------------- -------------------
a-şi menține INDEPENDENT
temperatura
corpului în
limite normale
8.Nevoia de a Nu poate să își Lipsa de Deficit de
avea acorde îngrijiri interes autoîngrijire DEPENDENT
tegumentale igienice
şimucoasele adecvate
integre curate
9.Nevoia de a ------------ ------------- -----------------
comunica INDEPENDENT
10.Nevoia de Neliniste, Tulburări de Durere, risc de DEPENDENT
a evita agitație gândire complicații
pericolele majore
11. Nevoia de Epuizare Acționare Durere, DEPENDENT
a actiona incoerentă dificultate de a se
conform asupra concentra
propriilor propriilor
convingeri şi convingeri și
valori valori
12. Nevoia de ------------- ----------------- --------------- INDEPENDENT
a fi preocupat
in vederea
realizarii
13. Nevoia de --------------- --------------- --------------- INDEPENDENT
a se recrea
14. Nevoia de Lipsa Incapacitatea Nu cunoaște
a Ști cum să-şi cunoștiintelor de a se proteja efectele DEPENDENT
păstreze despre boală patologice și
sanatatea dăunatoare

69
 EXAMINĂRI PARACLINICE

INVESTIGAȚII DE LABORATOR
Valori normale Valori reale
Hemoleucograma:
Leucocite 4200-8000/mm³ 6 550/mm³
Hemoglobina Femei= 13±2 g% 13,0 g%
Bărbați=15±2 g%
HEMATII Femei=4,2-4,8 mil/mm³ 4.1 mil/mm³
Bărbați=4,5-5,5 mil/mm³
Viteza de sedimentare a La 1 oră=1-10 mm La 1 oră=25 mm
hematiilor ( VSH) La 2 ore= 7-15 mm La 2 ore= 30 mm
Rezerva Alcalină 20-25 mEg/l 21 mEg/l
Timp de sângerare ˂ 6 min 5 min
Timp de coagulare 8-12 min 10 min
IONOGRAMA Sodiu=137-148 mEg/l Sodiu=110 mEg/l
Clor= 98-108 mEg/l Clor= 99 mEg/l
Potasiu= 4,5-5,3 mEg/l Potasiu= 5,1 mEg/
Bilirubina:- totală 0,6 –1 mg% 0,9 mg %
Fibrinogen 200-400 mg % 350 mg%
Glicemie 80-120 mg % 90 mg%
Uree 20-40 mg % 35 mg%
Creatinina: În sânge 0,6-1,2 mg % 0,8 mg%
Indice de protombina 20-120 % 90 %
Examen urină normal anormal
Coprocultura negativă negativă
CEA ˂ 2,5 ng/ml 1,9 ng/ml
Colposcopia este efectuată în urma observării unei suspiciuni de infecții și în
urma semnelor vizibile,s-a evidențiat un aspect anormal al mucoasei genitale, de
asemenea s-a realizat testul Babeș Papanicolau, care prezintă un rezultat anormalS-
a realizat testul specific pentru bacteria Neisseria gonoree, confirmând prezența
bacteriei.
Ecografia abdominală și pelvină: Efectuată cu vezica urinară goală, s-a evidențiat
proveniența durerilor pelvine și al abdomenului inferios, în rest aspectul ecografic
este normal
Radiografia pulmonară: nu s-au despistat afecțiuni pulmonare.
Radiografie abdominală pe gol: S-au evidențiat acumulări de aer în tractul digestiv.

70
DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE
ÎNGRIJIRE
Circulație inadecvată Pacienta să fie ROL PROPRIU ROL DELEGAT 24.04.2019
din cauza anxietății, echilibrată fizic şi Liniștesc pacienta cu Recoltez sânge T.A-80/50
agitației, manifestată psihic în urmatoarele privire la natura Efectuez EKG mm/HG
prin tahicardie și 24 de ore. intervențiilor Administrez P=95/min
hipotensiune arterială Pacienta să prezinte Pregatesc fizic şi psihic tratamentul prescris
o circulație adecvată pacienta în vederea oricărei de medic:
tehnici la care va fi supusă- Anti- 25.04.2019
asigur o atmosferă caldă, aritmice:Amiodarona T.A-90/65
manifest empatie față de arena 200 mg 2 mm/Hg
bolnavă şi răspund prompt compr/zi P- 85/min
la chemările ei EFEDRINĂ
Asigur o ambiantă în care ZENTIVA 50 mg/ ml,
să fie respectată intimitatea soluţie injectabilă 26.04.2019
pacientei Obiectiv
Arăt toleranță şi multă realizat
răbdare
Aerisesc salonul de
încăpere
Monitorizez funcțiile vitale
și vegetative, nivelul de
conștiență, parametrii
clinici, rezultate de
laborator, starea de
slăbiciune, neliniște.
Stabilesc cantitatea de
lichide ingerate

71
Alterarea stării de Pacienta să fie
Efectuez bilanțului Administrezparenteral 24.04.2019
nutriție-deficit din echilibrată din punct
ingesta-excreta perfuzii cu glucoză 5
cauza alimentației de vedere nutrițional
Observ semnele de %, 10%-500 ml, Pacienta este
adecvate manifestată și hidroelectricdeshidratareşi ameliorarea Clorură de Sodiu-500 dezechilibrată,
prin slăbiciune, lor după administrarea ml inapetentă,
oboseală, inapetență Determin greutatea și alimentele
înălțimea oferite nu îi
Monitorizez funcțiile vitale satisfac nevoile
Asigur servirea meselor în necesare
stare estetică și curată
medicamentelor 25.04.2019
Supraveghez atent: Pacienta începe
tensiunea arteriala, pulsul, să se
comportamentul pacientei alimenteze
Calculez numărul de corect, prezintă
calorii în funcție - explorez o ușoară
gusturile şi obiceiurile oboseală fizică
alimentare ale pacientului
Înformez pacienta în 26.04.2019
legătura cu importanța Obiectiv
alimentației Realizat
Calculez bilanțul hidric
timp de 24 de ore
Recomand un regim cu
supă, alimente care produc
o digestie ușoară
Alterarea nevoii de a Pacienta să prezinte Monitorizez micțiuniile Administrez 27.04.2019
elimina adecvat, eliminări urinare în Asigur un climat medicamentație

72
manifestată prin mod fiziologic corespunzător în salon pentru infecția urinară Pacienta
disurie. schimb lenjeria de pat după la indicația medicului: prezintă dureri
fiecare eliminare Uraktiv- 1 compr/zi la micțiune
Asigur igiena locală Cifran: 500mg 2cp/zi 28.04.2019
riguroasă după fiecare
eliminare Pacienta
Stabilesc un orar al prezintă
eliminărilor elimănări dese,
Formez deprinderi de dar s-au
eliminare la ore fixe ameliorat față
Trezesc pacienta din somn de prima zi
pentru a urina
Îndrum pacienta să se 29.04.2019
mobilize cât mai repede, și Obiectiv
să consume lichide realizat
Recomand exerciții Kegel
pentru tonificarea
sfincterelor
Perturbarea somnului Pacienta să aibă un Învăț pacienta să practice Administrez 26.04.2019
datorită durerii și somn calitativ tehnici de relaxare, medicamente la
anxietății manifestată exerciții respiratorii câteva indicația Pacienta nu a
prin anxietate și minute înainte de culcare medicului:Algocalmin prezentat ore
neliniște Ofer pacientei o cană cu 1 fiolă de somn
lapte cald înainte de Anxiar-1 cp./zi, seara calitative
culcare, o baie caldă 27.04.2019
Identific nivelul şi cauza
anxietatii Pacienta are
Observ şi notez calitatea dureri ușoare,

73
 somnului, gradul de neliniște și nu
satisfacere a celorlalte respectă
nevoi programul de
Întocmesc un program de odihnă
odihnă corespunzător
organismului 28.04.2019
Obiectiv
Realizat
Alterarea nevoii de a Pacienta să cunoască Asigur execuția toaletei Colaborez cu Pacienta
se îngriji, manifestată importanța zilnice generale a infirmiera pentru prezintă stare
prin scurgeri vaginale autoîngrijirii tegumentelor și după asigurarea unei igiene de bine,
efectuarea nevoilor adecvate mucoase și
fiziologice tegumente
Asigur dezinfecția integre, curate
mucoselor afectate
Schimb lenjeria de pat/
corp ori de cât ori este
necesar
Alterarea nevoii de a Pacienta să prezinte Conving pacienta să facă Administrez Pacienta
evita pericolele stare de liniște și eforturi dozate (în antidepresive prezintă o
manifestată prin siguranță contextul bolii care să-i Colaborez cu familia ameliorare a
depresie ușoară permită evitarea pericolelor și restul personalului stării de
sanitar ( infirmiere) sănătate
Perturbarea gândirii Pacienta să aibă Educ pacienta să facă 25.04.2019
asupra propriilor capacitatea de a se psihoterapie nespecifică
acțiuni manifestată concentra asupra dobândirea unei gândiri Pacienta
prin epuizare prorpiilor convingeri pozitive prezintă
Determin pacienta să tulburări de

74
 participe la activităţi manifestare
recreative 26.04.2019

Pacienta
conștientizează
efectele
acțiunilor
involuntare

27.04.2019
Obiectiv
Realizat
Lipsa cunoștiințelor Pacienta să prezinte Explorez nivelul de Pacienta
privind boala cunoștiințe cunoștiințe al pacientei prezinta
suficiente despre privind boala sa, cunostinte
boala tratamentul igieno-dietetic suficiente
şi medicamentos despre boala
Îi explic importanța
respectării regimului
igieno-dietetic
Îi explic care sunt
alimentele interzise şi care
sunt cele permise
Învăț pacienta importanța
respectării administrarii
tratamentului

75
 EVALUARE

Pacienta în vârstă de 24 de ani se prezintă la cabinet de ginecologie, pe data

de 24.04.2019, cu următoarele manifestări de dependență: de aproximativ 3 luni
prezintă dureri pelviene, intensificate în timpul urinării și în perioada menstruală,
în zona genitală, se prezintă leucorea abudentă de culoare albă, usturime oboseală
fizică, durere intensă la nivelul capului, inapetență, scăderea poftei de mâncare și al
greutății ( aproximativ 5 kg într-o lună).
Examenul clinic la internare relevă un pacient cu tegumente și mucoase ușor
palide, normoponderal ( IMC=23.8), pulmonar clinic normal, zgomote cardiace
ritmice, abdomen suplu, mobil cu respirația, dureros spontan și la palpare în zona
pelviană, pulmonar clinic normal, zgomote cardiace ritmice și normale, s-a
evidențiat proveniența durerilor pelvine și al abdomenului inferios, în rest aspectul
ecografic este normal, s-au evidențiat acumulări de aer în tractul digestiv.
Datele culese sunt analizate și interpretate definindu-se problemele de
dependeță, diagnosticele de îngrijire și obiectivele de îngrijire.
În urma examenelui clinic și paraclinic ( Radiografia pulmonară,
abdominală, colposcopie și teste de secreție), s-a stabilit diagnosticul de infecție
gonococică.
În urma intervențiilor cu rol propriu și delegat a conduitei de urgență instituită
de combate a sindromului de deshidratare a tratamentului medicamentos.Astfel că
în data de 27.04.2019, pacienta prezintă stare generală bună, mișcare și postură
adecvată, somn fiziologic, odihnitor, echilibrat psihic.
Pacientul s-a externat cu următoarele recomandări:
1. Să respecte tratamentul indicat de medic;
2. Să evite efortul, contactele sexuale;
3. Să respecte regimul igienp-dietetic;
4. Se realizeze controlul ginecologic o dată la 3 luni;
5. Să respecte igiena intimă, dar și normele de igienă, precum spălatul
mâinilor, al alimentelor, pregătirea alimentației într-un mod cât mai
igienic;
6. Dacă prezintă durere în timpul micțiunii, să se prezinte imediat la
medic;
7. Verific dacă pacienta a înțeles informațiile transmise

76
 CAZ NR. II
DIAGNOSTIC: BALANITA (COMPLICAȚIA INFECȚIEI
GONOCOCICE ACUTE )
CULEGEREA DATELOR

DATE RELATIV STABILE

NUME : B
PRENUME: G
VÂRSTA: 30 ani
SEX:M
RELIGIE: CATOLIC
RASA: ALBĂ
LIMBA VORBITĂ: Română, Maghiară, Engleză, Germană
DOMICILIU: COVASNA
OCUPAȚIA: INSTALATOR GAZE
GRUP SANGVIN: O I RH(+)
AHC:MAMA: DIABET ZAHARAT, TATĂL: BOLI CARDIOVASCULARE
DEFICITE SENZORIALE: NEAGĂ
APP: HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ
ALERGII: NON-ALERGICĂ
OBICEIURI: FUMEAZĂ
ÎNĂLȚIME: 1,85 cm

DATE VARIABILE
T.A = 147/90 mmHg
PULS: 110 bătăi/minut
TEMPERATURA= 36,5 ̊ C
RESPIRAȚII= 20 respirații/minut
Greutate= 95 kg

MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ : Se prezintă la cabinetul de urologie,cu

dureri la nivelul testiculelor, secreție sero-purulentă abundentă arsuri în timpul

77
urinării, oboseală fizică, astenie durere intensă la nivelul capului,
inapetență.Examenul clinic la internare relevă un pacient cu tegumente și mucoase
ușor palide, supraponderal ( IMC=27.8), pulmonar clinic normal, zgomote cardiace
ritmice, respirație ușor zgomotoasa, wheezing, zgomote ale inimii aritmice.

GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDENȚĂ

Nevoia Manifestări de Surse de Probleme de Grad de
Fundamentală dependentă dificultate îngrijire dependență
1.Nevoia de a Sistem Supraîncărcarea Cunoștiințe
respira și de a Cardiovascular inimii insuficiente
avea o și respirator în Stres în situații despre DEPENDENT
circulație limite de criză alimentație
sanguină bună anormale echilibrată
T.A=147/90
mmHg
P=110
bătăi/minut
2.Nevoia de a Lipsa gustului Tulburări de Obiceiuri greșite
bea și de a Apatie gândire Indiferență DEPENDENT
mânca Stare de nutriție
nesatisfcătoare
3.Nevoia de a Usturime la Proces infecțios Eliminare
elimina micțiune inadecvată și
Constipație dureroasă DEPENDENT
4.Nevoia de a ------------- ---------------- -------------- INDEPENDENT
se mișca și de
a avea o bună
poziție
5.Nevoia de Insomnie Anxietate Perturbarea DEPENDENT
dormi și de a Apatie Confuzie somnului
se odihni Stare de Iritabilitate
spaimă intensă
6.Nevoia de a ------------- -------------- -----------------
se îmbracă și INDEPENDENT
dezbrăca
singur
7.Nevoia de ------------- ----------------- -------------------
a-şi menține DEPENDENT
temperatura
78
corpului în
limite
normale
8.Nevoia de a Aspect murdar, Pierderea Deficit de irigare
avea neglijență imaginii a pielii DEPENDENT
tegumentale corporale
şimucoasele Imobilitate
integre curate
9.Nevoia de a ------------ ------------- -----------------
comunica INDEPENDENT
10.Nevoia de Neliniste, Tulburări de Durere, risc de DEPENDENT
a evita agitație gândire complicații
pericolele majore
11. Nevoia de Epuizare Acționare Durere, DEPENDENT
a actiona incoerentă dificultate de a se
conform asupra concentra
propriilor propriilor
convingeri şi convingeri și
valori valori
12. Nevoia de ------------- ----------------- --------------- INDEPENDENT
a fi preocupat
in vederea
realizarii
13. Nevoia de --------------- --------------- --------------- INDEPENDENT
a se recrea
14. Nevoia de Lipsa Incapacitatea Nu cunoaște
a Ști cum să- cunoștiintelor de a se proteja efectele DEPENDENT
şi păstreze despre boală patologice și
sanatatea dăunatoare

79
 EXAMINĂRI PARACLINICE

INVESTIGAȚII DE LABORATOR
Valori normale Valori reale
Hemoleucograma:
Leucocite 4200-8000/mm³ 7000/mm³
Hemoglobina Femei= 13±2 g%
Bărbați=15±2 g% 16,0 g%
HEMATII Femei=4,2-4,8 mil/mm³
Bărbați=4,5-5,5 mil/mm³ 4.6 mil/mm³
Viteza de sedimentare a La 1 oră=1-10 mm La 1 oră=25 mm
hematiilor ( VSH) La 2 ore= 7-15 mm La 2 ore= 30 mm
Rezerva Alcalină 20-25 mEg/l 21 mEg/l
Timp de sângerare ˂ 6 min 5 min
Timp de coagulare 8-12 min 10 min
IONOGRAMA Sodiu=137-148 mEg/l Sodiu=110 mEg/l
Clor= 98-108 mEg/l Clor= 99 mEg/l
Potasiu= 4,5-5,3 mEg/l Potasiu= 5,1 mEg/
Bilirubina:- totală 0,6 –1 mg% 0,9 mg %
Fibrinogen 200-400 mg % 350 mg%
Glicemie 80-120 mg % 90 mg%
Uree 20-40 mg % 35 mg%
Creatinina: În sânge 0,6-1,2 mg % 0,8 mg%
Indice de protombina 20-120 % 90 %
Examen urină normal anormal
Coprocultura negativă negativă
CEA ˂ 2,5 ng/ml 1,9 ng/ml
ANALIZA PCR- S-a realizat testul specific pentru bacteria Neisseria gonoree,
confirmând prezența bacteriei.
Ecografia abdominală și pelvină: Efectuată cu vezica urinară goală, aspectul
ecografic este normal.
Radiografia pulmonară: nu s-au despistat afecțiuni pulmonare.

80
DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE
ÎNGRIJIRE
Alterarea activității Pacientul să fie ROL PROPRIU ROL DELEGAT 13.03.2019
cardiace și al echilibrat fizic şi Educ pacientul: Administrez T.A-147/95
sistemului respirator psihic în urmatoarele -să întrerupă consumul de medicaţia prescrisă: mm/HG
manifestat prin 24 de ore. tutun, alcool; Betaserc 24 mg: 1-0- P=110/min
anxietate, stres, Pacientul să prezinte -să aibă alimentaţie bogată 1
depresie, tahicardie o circulație adecvată în fructe, zarzavaturi; Sintrom 0-0-1
și respirație normală -să reducă grăsimile şi Anxiar-1 compr/zi- 14.03.2019
clorura de sodiu din seara T.A-140/90
alimentaţie; mm/Hg
Urmăresc efectul P- 90/min
medicamentelor;
Aplic tehnici de favorizare
a circulaţiei: exerciţii 15.03.2019
active, pasive, masaje. T.A-130/90
Asigur pacientului un mm/Hg
maxim de confort fizic si P- 80/min
psihic. Obiectiv
Explic pacientului realizat
necesitatea repausului la
pat.
Supraveghez funcția
respiratorie si circulatorie
pentru asigurarea unei bune
oxigenari
Ajut pacientul in
satisfacerea nevoilor

81
Alterarea nevoii de a Pacientul să prezinte Asigur un climat Administrez 16.03.2019
elimina adecvat, eliminări în mod corespunzător în salon, parenteral perfuzii cu Micțiune
manifestată prin fiziologic schimb lenjeria de pat după glucoză 5%, 10%- dureroasă
usturime la micțiune, fiecare eliminare, 500 ml și NaCl-500
apariția unor eroziuni Asigur igiena locală ml 17.03.2019
roșiatici, constipație riguroasă după fiecare Administrez
eliminare vitamine: B1, B6, Pacientul
Stabilesc un orar al B12, C500 la prezintă
eliminărilor indicația medicului elimănări dese
Formez deprinderi de Administrez
eliminare la ore fixe antiseptice urinare, 18.03.2019
Observ si notez: sulfamide, Pacientul nu
Cantitatea si calitatea antibiotice, conform prezintă la
urinei emise, antibiogramei nivelul
Starea de conștiență a testiculelor
pacientului,functiile vitale, eroziuni
Urmăresc bilantul ingesta- roșiatici
excreta;
Observevoluţia curbei
ponderale a pacientului;
Corectez dezechilibrul
hidric, prin hidratarea sau
reducerea aportului de
lichide şi electroliţi,
în funcţie de ionograma
serică şi urinară si
dezechilibrul acido-bazic,
în funcţie de rezerva
alcalină, la indicaţia
82
 medicului

Perturbarea somnului Pacientul să aibă un Învaţ pacientul să practice Administrez 19.03.2019

datorită manifestată somn calitativ și tehnici de relaxare, medicamente Pacientul nu a
prin insomnie, apatie, cantitativ adecvat exerciţii respiratorii câteva la indicaţia prezentat ore
stare de spaimă minute înainte de culcare; medicului: de somn
intensă Ofer pacientului o cană cu Diazepam-1 compr/zi calitative
lapte cald înainte de
culcare, o baie caldă; 20.03.2019
Învăţ pacientul care se Pacientul are
trezeşte devreme, să se dureri ușoare,
ridice din pat câteva dar respectă
minute, să citească, să programul de
asculte muzică, apoi să se odihnă
culce din nou;
Identific nivelul şi cauza 21.03.2019
anxietăţii Obiectiv
Observ şi notez calitatea, Realizat
orarul somnului, gradul de
satisfacere a celorlalte
nevoi;
Întocmesc un program de
odihnă corespunzător
organismului;
Creez un climat de
încredere, încurajează şi
linişteşte pacientul pentru
a-şi recăpăta echilibrul

83
 psihic;
Observ şi notez toate
schimbările care survin în
starea pacientului
Alterarea nevoii de a Pacientul să Îau măsuri de prevenire a Colaborez cu 21.03.2019
se îngriji, manifestată cunoască importanța infecţiilor nosocomiale infirmiera
printr-un aspect autoîngrijirii Pacientul
neglijent emană un
miros neplăcut
22.03.2019

Pacientul este
motivat să se
autoîngrijească
23.03.2019

Obiectiv
Realizat
Alterarea nevoii de a Pacientul să prezinte Conving pacientul să facă Administrez Pacientul
evita pericolele stare de liniște și eforturi dozate (în antidepresive prezintă o
manifestată prin siguranță contextul bolii care să-i Colaborez cu familia ameliorare a
depresie ușoară permită evitarea pericolelor și restul personalului stării de
sanitar ( infirmiere) sănătate
Lipsa cunoștiințelor Pacientul să prezinte Explorez nivelul de Colaborez cu Pacientul a
privind boala capacitatea de a cunoștiințe al pacientului pacientul și familia înțeles toate
acumula noi privind boala sa , lucrurile
cunoștinţe legate de tratamentul igieno-dietetic explicate
boală şi medicamentos

84
 Îi explic importanța
respectării regimului
igieno-dietetic
Îi explic care sunt
alimentele interzise şi care
sunt cele permise
Învăț pacientul importanța
respectării administrarii
tratamentului şi a
recomandărilor

85
 EVALUARE
Evaluare finală: Pacientul, Viorel Alexandru cu vârsta de 30 de ani, se
prezintă la Urologie în data de 16.03.2019 cu infecție de tip complicație
gonococică, balanita, cu dureri în zona prepuțului, incontinență urinară, secreție
abudentă albicioasă, usturime în timpul urinării, prurit local și des, prezintă o
tensiune la liminta de hipertensiune arterială, de asemenea consumă băuturi
alcoolice des, iar actele sexuale se realizează prin neprotejare, acestea fiind dese,
cu diferite partenere.În prima zi de la internare, medicul a pus diagnosticul de
balanită, în urma probei de laborator, care a constat prin prelevarea probei din
secreția uretrală.
S-a administrat un tratament cu tetraciclină timp de 5 zile, acestea fiind luate
de două ori pe zi cu un interval de 8 ore, după 3 zile s-a realizat la un interval de 12
ore.S-a realizat toaleta genitală realizând o baie antiseptică cu extract de mușețel,
pudraj la care s-a adăugat cristal violet de 2,5 %.Toaleta genitală s-a realizat de
două ori pe zi,și a condus la ameliorarea simptomelor de tip prurit.Se adăugă cremă
pentru a evita apariția eroziunilor roșii, mici. S-a externat pe data de 23.03.2019.
Asistentul medical a participat la toate tehnicile efectuate de către medic, a
ajut pacientul la îmbrăcare/dezbrăcare, și participă la satisfacerea nevoilor afectate.
S-au aplicat intervenţii autonome pentru reducerea dependenţei prin : ajutor
la igiena corporală, , alimentaţie creşterea confortului şi educaţie pentru sănătate.
Asistentul medical punctează educaţia terapeutică a pacientului care vizează
să ajute pacientul să înţeleagă mai bine boala şi strategia terapeutică, să crească
cooperarea cu toţi factorii implicaţi în asistenţa medicală, să trăiască într-un mod
cât mai sănătos posibil şi să-şi amelioreze calitatea vieţii.Educația sexuală este
inclusă, deoarece din cauza neglijării s-a ajuns la complicația infecției gonococice.
Atitudinea față de problemele sexualității trebuie să fie receptivă, cu o abordare
subiectivă, pacientul trebuie să prezinte capacitate maximă de a prelua măsurile
curativo-profilactice, să respecte protejarea viitoarelor acte sexuale.
Se recomandă repaus al activității sexuale timp de 6 luni, respectarea
tratamentului terapeutic, care implică igiena locală, cu extract de mușețel.
Se recomandă controale ginecologice la fiecare 3 luni.
Asistentul medical se asigură că pacientul a înțeles toate informațiile
transmise despre boala sa, complicații și importanța păstrării unei igiene corporale
și intime adecvată.

86
 CAZ NR. III
DIAGNOSTIC: INFECȚIE GONOCOCICĂ CRONICĂ

CULEGEREA DATELOR

DATE RELATIV STABILE

NUME : S
PRENUME: E
VÂRSTA: 25 ani
SEX:F
RELIGIE: ORTODOXĂ
RASA: ALBĂ
LIMBA VORBITĂ: Română
DOMICILIU: COVASNA
OCUPAȚIA: CASNICĂ
GRUP SANGVIN: AB IV RH(+)
AHC: -
DEFICITE SENZORIALE: NEAGĂ
APP: TRICOMONOZA VAGINALĂ
ALERGII: NON-ALERGICĂ
OBICEIURI: -
ÎNĂLȚIME: 1,75 cm

DATE VARIABILE
T.A = 90/65 mmHg
PULS: 85 bătăi/minut
TEMPERATURA= 36,5 ̊ C
RESPIRAȚII= 18 respirații/minut
Greutate= 75 kg

MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ : De aproximativ o săptămânăde la

ultimul contaxt sexual luni prezintă dureri pelviene, disurie usturime în timpul

87
urinării leucoree, senzație de umezeală permananetă,apariția unor eroziuni în zona
genitală.Se prezintă leucorea abudentă de culoare albă, oboseală fizică, vărsături
violente, stare generală alterată, creșerea bruscă a tensiunii arteriale, dimineața, și
scăderea tensiunii arteriale, seara, durere intensă la nivelul capului, inapetență,).
Examenul clinic la internare relevă un pacient cu tegumente și mucoase ușor
palide, normoponderal ( IMC=23.5), pulmonar clinic normal, zgomote cardiace
ritmice, abdomen suplu, mobil cu respirația, dureros spontan și la palpare în zona
pelviană.

GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDENȚĂ

Nevoia Manifestări de Surse de Probleme de Grad de
Fundamentală dependentă dificultate îngrijire dependență
1.Nevoia de a
respira și de a
avea o INDEPENDENT
circulație
sanguină bună
2.Nevoia de a Inapetență Anorexie Hidratare
bea și de a Lipsa de interes insuficientă DEPENDENT
mânca Regim alimentar
inadecvat
3.Nevoia de a Leucoree Proces infecțios Eliminare
elimina Micțiuni dese inadecvată și
și dureroase dureroasă DEPENDENT
Prezenta
usturimii
4.Nevoia de a --------------- --------------- --------------- INDEPENDENT
se mișca și de
a avea o bună
poziție
5.Nevoia de Oboseală, Anxietate Perturbarea DEPENDENT
dormi și de a neliniște, somnului
se odihni agitație
6.Nevoia de a ------------- -------------- -----------------
se îmbracă și INDEPENDENT
dezbrăca
singur

88
 7.Nevoia de Subfebrilitate Anxietate Probleme de
a-şi menține T=38̊C Dereglare în dezorientare DEPENDENT
temperatura Agitație funcționarea
corpului în Transpirație Hipotalamusului
limite abundentă
normale
8.Nevoia de a ---------------- ----------------- --------------
avea INDEPENDENT
tegumentale
şimucoasele
integre curate
9.Nevoia de a ------------ ------------- -----------------
comunica INDEPENDENT
10.Nevoia de ------------ -------------- ---------------- INDEPENDENT
a evita
pericolele
11. Nevoia de INDEPENDENT
a actiona
conform
propriilor
convingeri şi
valori
12. Nevoia de ------------- ----------------- --------------- INDEPENDENT
a fi preocupat
in vederea
realizarii
13. Nevoia de --------------- --------------- --------------- INDEPENDENT
a se recrea
14. Nevoia de Lipsa Incapacitatea de Nu cunoaște
a Ști cum să- cunoștiintelor a se proteja efectele DEPENDENT
şi păstreze despre boală patologice și
sanatatea dăunatoare

89
 EXAMINĂRI PARACLINICE

INVESTIGAȚII DE LABORATOR
Valori normale Valori reale
Hemoleucograma:
Leucocite 4200-8000/mm³ 7 400/mm³
Hemoglobina Femei= 13±2 g% 11,0 g%
Bărbați=15±2 g%
HEMATII Femei=4,2-4,8 mil/mm³ 4.5 mil/mm³
Bărbați=4,5-5,5 mil/mm³
Viteza de sedimentare a La 1 oră=1-10 mm La 1 oră=25 mm
hematiilor ( VSH) La 2 ore= 7-15 mm La 2 ore= 40 mm
Rezerva Alcalină 20-25 mEg/l 20 mEg/l
Timp de sângerare ˂ 6 min 4 min
Timp de coagulare 8-12 min 11 min
IONOGRAMA Sodiu=137-148 mEg/l Sodiu=127 mEg/l
Clor= 98-108 mEg/l Clor= 100 mEg/l
Potasiu= 4,5-5,3 mEg/l Potasiu= 4,5 mEg/
Bilirubina:- totală 0,6 –1 mg% 0,7 mg %
Fibrinogen 200-400 mg % 210 mg%
Glicemie 80-120 mg % 110mg%
Uree 20-40 mg % 30 mg%
Creatinina: În sânge 0,6-1,2 mg % 0,7 mg%
Indice de protombina 20-120 % 30 %
Examen urină normal anormal
Coprocultura negativă negativă
CEA ˂ 2,5 ng/ml 1,8 ng/ml
Colposcopia este efectuată în urma observării unei suspiciuni de infecții și în
urma semnelor vizibile,s-a evidențiat un aspect anormal al mucoasei genitale, de
asemenea s-a realizat testul Babeș Papanicolau, care prezintă un rezultat anormal
S-a realizat testul specific pentru bacteria Neisseria gonoree, confirmând prezența
bacteriei.
Ecografia abdominală și pelvină: Efectuată cu vezica urinară goală, s-a evidențiat
proveniența durerilor pelvine și al abdomenului inferios, în rest aspectul ecografic
este normal
Radiografia pulmonară: nu s-au despistat afecțiuni pulmonare.
Radiografie abdominală pe gol- aspect normal.

90
DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE
DE ÎNGRIJIRE
Alterarea stării Pacienta sa fieROL PROPRIU ROL DELEGAT 28.04.2019
de nutriție- echilibrată dinAsigur aportul alimentar Alimentez pacienta pe Pacienta prezintă stări
deficit din cauza punct deadecvat prin ingerare de cale intravenoasă cu sol. de amețeală, inapetență.
alimentației vedere lichide și alimente de glucoză 5%,la indicația
inadecvate nutrițional și Conștientizez pacienta medicului 29.04.2019
manifestată prin hidroelectric asupra importanței Administrez vitamine: Pacienta manifestă
slăbiciune, regimului alimentar in B1, B6 oboseală
inapetență mentinerea sanatatii
Servesc pacienta cu 30.04.2019
alimente atractive si Obiectiv realizat
adecvate la ore regulate
încurajez pacienta
asigurând un climat cald și
confortabil, permițând
exprimarea emoțiilor și a
sentimentelor bolnavei.
Alterarea nevoii Pacienta să Determin bilanțul hidric Administrez medicamente 28.04.2019
de a elimina prezinte Ajut pacienta dacă este în la indicația medicului: Pacienta manifestă
adecvat, eliminări stare alterată, se să Uraktiv- 1 compr./zi usturime la micțiune
manifestată urinare în mod dezbrace/îmbrace. O Cifran-500 mg 2cp/zi
prin, disurie., fiziologic conduc la salon 29.04.2019
durere la Liniștesc pacienta cu Apariția unor eroziuni
micțiune și privire la natura mici și roșiatici
usturime intervențiilor
Pregătesc fizic şi psihic 30.04.2019
pacienta în vederea Obiectiv Realizat

91
 oricărei tehnici la care va fi
supusă
Asigur o atmosferă caldă,
manifest empatie față de
bolnavă şi răspund prompt
la chemările ei
Asigur o ambianta în care
să fie respectată intimitatea
pacientei
Arăt toleranță şi multă
răbdare
Aerisesc salonul de
încăpere.
Asigur un climat
corespunzător în salon
schimb lenjeria de pat după
fiecare eliminare
Asigur igiena locală
riguroasă după fiecare
eliminare

Hipertemie din Combaterea Urmăresc curba termică Administrez: algocalmin 30.04.2019

cauza hipertermiei cuînregistrări de mai multe 1 fiolă i.m Pacienta are temp=
procesului ori pezi şi notez valorile în Paracetamol-2 flacoane/zi 38 ̊C
inflamator, foaia detemperatură-
deshidratării Aplic pacientei 31.04.2019
manifestată prin compresereci pe frunte
febră Educ pacienta sǎ curba termică se

92
 schimbelenjeria, de pat şi menţineîn
de corp, oride câte ori este subfebrilatateTº=37.8ºC
nevoie
Menţin tegumentele 01.05.2019
pacientei curate şi uscate Obiectiv realizat
Monitorizez funcţiile vitale Pacientă afebrilă
şile notez în foaia de
temperatură
Asigur un aport suficient
delichide pe 24 de ore,
hidratând pacienta cu
lichide per oral, încantităti
mici, la intervaleregulate
de timp
Supravegez permanent
pacienta
Calculez bilanţul
ingestaexcreta şi îl notez în
foaia detemperatură
Alterarea Pacienta să Asigur un mediu Administrez 01.05.2019
somnului beneficieze ambiantcorespunzǎtor, care medicamentație la Pacienta nu a prezentat
manifestată prin deun săfavorizeze odihna indicația medicului ore de somn calitative
neliniște și somncalitativ pacientei Asigur un climat Diazepam-1 compr/zi-
dispnee confortabil seara 02.05.2019
Aerisesc salonul, asigur Somnul pacientei
temperatura şi esteagitat datorită
umiditateaacestuia factorilor
Schimb lenjeria de pat şi perturbatori:tuse,

93
 decorp pentru a cefalee,dispnee
reducedisconfortul 03.05.2019
Urmăresc somnul pacientei Obiectiv Realizat
Urmăresc funcţiile vitale
fără a deranja pacienta
Îi administrez ceaiuri
călduţe(ceai de tei)
Lipsa Pacienta să Explorez nivelul de Colaborez cu pacienta și Pacienta are cunostinte
cunoștiințelor prezinte cunoștiințe al pacientei familia suficiente despre boala
privind boala capacitatea de privind boala sa,
a acumula noi tratamentul igieno-dietetic
cunoștinţe și şi medicamentos
formarea unor Îi explic importanța
atitudini și respectării regimului
deprinderi igieno-dietetic
corecte de Îi explic care sunt
viaţă alimentele interzise şi care
sunt cele permise
Învăț pacienta importanța
respectării administrarii
tratamentului şi a
recomandărilor

94
 EVALUARE

Pacienta în vârsta de 25 de ani se prezintă la cabinetul de ginecologie pe data de

28.04.2019 care acuză, și manifestă dureri de aproximativ o săptămână de la
ultimul contaxt sexual , se acuză dureri pelviene, disurie usturime în timpul urinării
leucoree, senzație de umezeală permananetă, apariția unor eroziuni în zona
genitală.Se prezintă leucorea abudentă de culoare albă, oboseală fizică, vărsături
violente, stare generală alterată, creșerea bruscă a tensiunii arteriale, dimineața, și
scăderea tensiunii arteriale, seara, durere intensă la nivelul capului, inapetență,).
Examenul clinic la internare relevă un pacient cu tegumente și mucoase ușor
palide, normoponderal ( IMC=23.5), pulmonar clinic normal, zgomote cardiace
ritmice, abdomen suplu, mobil cu respirația, dureros spontan și la palpare în zona
pelviană.
Datele culese sunt analizate și interpretate definindu-se problemele de
dependeță, diagnosticele de îngrijire și obiectivele de îngrijire.
În urma examenului clinic și paraclinic (Radiografia pulmonară, abdominală,
colposcopie și teste de secreție), s-a stabilit diagnosticul de infecție gonococică.
În urma intervențiilor cu rol propriu și delegat a conduitei de urgență instituită
de combatere a sindromului de deshidratare a tratamentului medicamentos.Astfel
că în data de 03.05.2019, pacienta prezintă stare generală bună, mișcare și postură
adecvată, somn fiziologic, odihnitor, echilibrat psihic.
Pacientul s-a externat cu următoarele recomandări:
1. Să respecte tratamentul indicat de medic: Ampicilina
2. Să evite efortul, contactele sexuale;
3. Să respecte regimul igienp-dietetic;
4. Se realizeze controlul ginecologic o dată la 6 luni;
5. Să respecte igiena intimă, dar și normele de igienă, precum spălatul
mâinilor, al alimentelor, pregătirea alimentației într-un mod cât mai
igienic;
6. Dacă prezintă durere în timpul micțiunii, să se prezinte imediat la
medic;
7. Verific dacă pacienta a înțeles informațiile transmi

95
 CONCLUZII

Scopul proiectului de diplomă a fost evidențierea bolii de tip transmitere

sexuală, gonoreea, complicațiile acestuia și aplicarea tratamentului
adecvat.Asistenta medicală are un rol foarte important în aplicarea îngrijilor, ea
fiind persoana care îngrijește bolnavul cu afecțiunea respectivă, explică cu
amănunt importanța tratamentului medicamentos și terapeutic, deoarece prin
nerespectarea acestuia, poate conduce la infertilitate.
Gonoreea a devenit destul de comună și foarte periculoasă, totodată
rezistentă la antibiotice. În România, după sifilis, gonoreea este boala cu
transmitere sexuală cel mai răspândită, arată un raport publicat recent de Centrul
European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor Transmisibile (ECDC)
Prevenirea infecţiilor cu transmitere sexuală, în special a gonoreei, este
simplă: folosirea prezervativului, măsură care protejează în proporţie de peste
90%. Dar odată contractat, gonococul (Neisseria gonorrhoeae) dispare foarte greu
din organism şi devine din ce în ce mai greu de tratat, fiindcă nu mai răspunde la
tratamentele de ultimă linie, numite cefalosporine, nici la peniciline, sulfonamide,
tetracicline, chinolone sau la macrolide.
Între 30% şi 80% din femei infectate cu N. gonorrhoeae nu prezintă
simptome şi doar 5% din bărbaţi. Riscul de transmitere a gonococului de la femeie
la bărbat în timpul unui singur act sexual este de 20%. Se estimează că până la
40% din femeile cu gonoree netratată vor dezvolta boala inflamatorie pelviană, iar
una din patru femei cu această afecţiune vor deveni infertile. Infecţia se poate
transmite de la mamă la nou-născut şi se manifestă prin conjunctivită, răni pe
cornee sau chiar prin orbire.
Igiena sexuală este cea mai importantă, trebuie realizată protejarea
contactelor sexuale, prin prezervativ, chiar dacă nu prezintă o metode de protejare
100%, se poate evita în mare parte apariția boliilor cu transmitere sexuală.De la
gonoree la sifilis, este doar un pas mic, iar acesta poate fi prevenit doar prin
protejarea și păstrarea igienei.În foarte multe cazuri, bolnavii nu respectă
indicațiile posterapeutice, mai ales ingestia de băuturi alcoolice și activități fizice
intense, precum călărit, și din această cauză fac recăderi frecvente.Asistenta
medicală are rolul de a oferi educație sanitară până la dispariția totală a bolii.

96
 NOUTĂȚI ȘI PROPUNERI

Gonoreea a devenit o boală foarte greu de tratat, deoarece în urma

tratamentelor efectuate s-a dovedit că este rezistentă la antibiotice, iar aceasta fiind
de multe ori asimptomatică se poate ajunge la complicații majore.
Rezistența antimicrobiană în gonoree a apărut de fapt la scurt timp după
introducerea antimicrobienelor la începutul secolului XX. Rezistența a continuat să
se extindă de atunci. În țările în care există o supraveghere adecvată și asigurată de
calitate, există tendințe în creștere în ceea ce privește sensibilitatea scăzută și
rezistența crescută la N. gonorrhoeae la "ultima linie" a antibioticelor (cefiximă și
ceftriaxonă.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că, în 2012, au apărut 78
milioane de cazuri noi în rândul adolescenților și adulților cu vârste între 15 și 49
de ani la nivel mondial, cu o rată globală de incidență de 19 la 1000 de femei și 24
la 1000 de bărbați, cu cel mai mare număr de incidente Pacificul de Vest al OMS și
regiunile din Africa.1
În urma unor descoperiri științifice, gonoreea împreună cu potențialele
complicații, poate prezenta în viitorul apropiat ca o epidemie tăcută, deoarece are o
capacitate foarte dezvoltată de a se dezvolta asimptomatic. S-a observat faptul că
cefalosporinele de a treia generație, care sunt ultima șansă de a trata gonoreea, sunt
recomandate ca regim de tratament de primă linie.Dar s-au raportat eșecuri de
tratament cu cefalosporine, la gonoreea oro-faringiană și ano-rectală, nu prezintă
niciun efect pozitiv. Bacteria Neisseria gonorrhoeae reprezintă o prioritate înaltă
pentru cercetare și dezvoltare de tratamente cu antibiotice noi și eficiente.
Conform celor mai recente rezultate Euro-GASP, 86% dintre pacienții cu
informații disponibile despre tratamentul lor au primit ceftriaxonă (cu sau fără
azitromicină). Utilizarea a două antimicrobiene pentru terapia cu gonoree,
introdusă în 2012, a contribuit probabil la creșterea susceptibilității la ceftriaxonă.
Cu toate acestea, completarea datelor pentru izolatele Euro-GASP în ceea ce
privește cursul de tratament utilizat trebuie îmbunătățit, deoarece informațiile
despre aceasta au fost disponibile numai pentru o treime (37%) dintre izolatele
testate în 2017.

97
 Rapoartele recente ale tulpinilor de gonoree rezistente la medicamente, fac
vital să se înțeleagă dacă schimbările în prevalența rezistenței sunt consecința
modificărilor în tratament, comportamentul sexual în diferite rețele sexuale,
distribuția tulpinilor gonococice sau din alte motive.
ECDC va publica planul său regional de reacție revizuit pentru a controla
gonoreea cu rezistență multiplă la medicamente în cursul acestui an. Planul
conturează opțiuni pentru a minimiza amenințarea cu gonoreea rezistentă la
droguri în Europa.
Cercetorii din S.U.A au descoperit un nou tip de antibiotic numit
zoliflodacin care poate inhiba sinteza ADN-ului bacteriilor într-un mod diferit față
de antibioticele curente.Anchetatorii au recrutat bărbați și femei, cu vârsta cuprinsă
între 18 și 55 de ani, din clinici de sănătate sexuală din mai multe orașe din S.U.A.
Participanții au avut fie gonoree genitale netratate, semne și simptome de gonoree,
fie un partener sexual cu gonoree.a aproximativ o săptămână după tratament,
aproape toate infecțiile gonoreei genitale au fost vindecate: 48 din 49 de persoane
(98%) au primit 2 grame de zoliflodacină, toate cele 47 de persoane care au primit
3 grame și toți cei 21 de oameni care au primit ceftriaxonă. În mod similar, toate
cele 13 infecții rectale au fost vindecate indiferent de tratamentul pe care persoana
la primit.u toate acestea, infecțiile gâtului au fost mai persistente. Infecțiile din gât
au fost vindecate la 4 din 6 persoane (67%), cărora li s-au administrat 2 grame de
zoliflodacin și 7 din 9 persoane (78%) care au primit 3 grame. Toate cele 4
persoane din grupul ceftriaxone au fost vindecate.
Participanții au fost întrebați despre efectele secundare. În ansamblu,
oamenii au tolerat bine ambele tipuri de tratament. Un stomac deranjat ușor a fost
cel mai frecvent efect secundar.
Rata cazurilor de gonoree raportate in Statele Unite a crescut cu 75% de la
scaderea istorica in 2009, iar rezistenta la antibiotice a redus considerabil numarul
de optiuni de tratament pentru aceasta boala, spune directorul NIAID Dr. Anthony
S. Fauci. Aceste concluzii de cercetare incurajatoare publicate astazi sugereaza ca
zoliflodacin are potentialul de a fi un antibiotic orale si usor de administrat pentru
tratarea gonoreei.
FDA a acordat zoliflodacinului cu stadiu rapid de dezvoltare ca tratament
oral pentru gonoree. Planurile sunt în curs de testare în SUA, Olanda, Africa de
Sud și Thailanda

98
 BIBLIOGRAFIE

Elena Huțanu Crocnan, I. H. (2014). Manual pentru clasa a XI-A. București: Editura Didactică și
Pedagogică.
Florea Marin, D. V. (1981). Recuperarea femeilor cu afecțiuni genitale. București: Editura medicală,
București.
Liliana Rogozea, T. O. (2002). Tehnica Îngrijirii Omului Sănătos și Bolnav. Brașov: Editura Romprint.
Liliana Rogozea, T. O. (2005). Tehnici și Manopere pentru Asistenți Medicali. Brașov: Editura Romprind.
Popescu, A. (1982). Boli cu Transmitere Sexuală. București: Editura Medicală, București.
Traducător: Adina Ungureanu, C. d. (fără an). Atlas de Anatomie. AQUILA INTERNATIONAL.
Ursoniu, C. (1985). Igiena Sexuală. Timișoara: Editura Facla.
Vârtej, P. (2001). Ginecologie. București: All Education S.A.

99
 ANEXE

ANEXA NR.1- REPREZENTAREA SCHEMATICĂ A OVARULUI

ANEXA NR. 2-ANATOMIA ORGANELOR GENITALE

100
 ANEXA NR.3-UTERUL

ANEXA NR.4- CURSUL UNUI CICLUL MENSTRUAL DE 28 DE ZILE

101
ANEXA NR.5- SISTEM REPRODUCĂTOR MASCULIN

ANEXA NR.6- GONOCOC

102
 ANEXA NR.7- GONOCOC LA BĂRBAT

ANEXA NR.8- CONJUNCTIVITA GONOCOCICĂ LA COPII

103
ANEXA NR.9- NEISSERIE GONORRHOEAE ( COLORAȚIE GRAM,
X1000)

ANEXA NR.9- ERUPȚIE CUTANATĂ HEMORAGICĂ

104
ANEXA NR.10- SALON PENTRU EXAMINARE GINECOLOGICĂ

ANEXA NR.11- MĂSURAREA TENSIUNII ARTERIALE

105
ANEXA NR.12- MĂSURAREA PULSULUI

106