Obezitate a

• Ob edere- ”așezat la masă”

• OMS definește obezitatea ca ca un exces de masă grasă ce antrenează consecințe nefaste pentru sănătate
• In practică pentru că nu există metode de măsurare directă a masei grase se estimează indirect prin
formula (Keys 1972):
greutatea (Kg)/înălțimea²(m²)
Se abordează terapeutic la un
IMC peste 30kg/m²(indiferent se sex)
 Caracteristici
•persoanele devin obeze prin:
– creșterea ingestiei calorice
– diminuarea necesităților bazale metabolice/kg
•diagnosticarea obezității este dificilă prin faptul că alterarea sănătății ca urmare a obezității este determinată de
factori genetici, socio-economici, culturali, obiceiuri personale și familiale
•cu toate tehnicile recente în diagnostic, evaluarea obezității se face tot pe clasica balanță energetică
•Davidson și Passmore:”de când cauzele imediate ale obezității sunt supraalimentația și lipsa exercițiului fizic,
remediile sunt accesibile pentru toți, însă majoritatea pacienților au nevoie de mult ajutor pentru folosirea
lor”

Depozitarea masei corporale se realizează prin stabilirea unui echilibru critic între activitatea:
– țesutului adipos ”brun”
– Limitat la reg. periscapular și mediastinal,
– Intens vascularizat
– Inervat de nervii simpatici
– Posedă proteine decuplante ale respirașiei mitocondriale (rol în pierderea
energiei)
– Sinteza de acizi grași mare
– În supraalimentare hiperplazie cu hipertrofie
– țesutului adipos ”alb”
– Înmagazinează grăsimea sub formă de trigliceride
Topografie pe aproape toată suprafața corpului
Riscurile obezității
Riscurile legate de obezitate nu depind numai de cantitatea de țesut adipos ci și de repartiția sa:

- In regiunea abdominală (ginoidă) periviscerală ce predispune la DZ,dislipidemia

- In partea superioară a corpului (androidă) exprimată prin creșterea circumferinței taliei sau a raportului
talie/șold este un factor de risc metabolic și cardio-vascular independent de greutate. Acest tip de
obezitate favorizează sindromul X metabolic sau sindrom de insulinorezistență
Creșterea moderată a țesutului adipos cu distribuție uniformă nu are sau are o asociere slabă cu insulinorezistența

• Diabetul zaharat de tip 2

• Dislipidemia
• Starea procoagulantă și proinflamatorie
• HTA, insuficiența cardiaca
• Accidentele vasculare
• Apneea de somn
• Riscul anestezic
• Osteoartritele
• Litiaza biliară
• Ciroza hepatică
Cancerul
Glucidele și obezitatea

Glucidele pot contribui la creșterea ponderală

• Când contribuie la un aport care depășește cheltuielile și antrenează stocajul de lipide

• Când sunt prezente în alimente care conțin și lipide și sunt consumate în exces

• Dacă sunt absorbite ca băuturi îndulcite la distanță de masă( mai mult de o oră) când organismul nu le
contabilizează ca rație energetică și nu realizează adaptarea asupra prizelor alimentare care urmeză

• Dacă au un index glicemic ridicat și putere insulinosecretorie importantă. În acest caz activitatea
lipoprotein lipazei (LPL) conduce la stocajul lipidic

Proteinele și obezitatea

• Sunt puțin implicate în geneza obezității

• Au o slabă valoare energetică

• Induc o sațietate importantă

• Au o termogeneză importantă,

• Induc propria lor oxidare

• Sunt puțin stocate

• Dacă sunt asociate cu lipidele efectele lor se modifică

• Au un efect defavorabil ca o alimentație hiperproteică în prima copilărie când sunt susceptibile de a

induce o multiplicare a numărului de adipocite

Lipidele și obezitatea

• Furnizează cel mai multe calorii pe gram

• Au cea mai mare densitate energetică (pe cel mai mic volum furnizează cea mai mare energie
 • Aceste elemente induc cel mai mare consum global și o creștere de ansamblu a rației (hiperfagie) pentru a
menține o greutate alimentară constantă a rației

• Grăsimile sunt mai greu reperate în alimente decât glucidele și aprecierea lor cantitativă este mediocră

• Dacă pentru G este un prag de acceptabilitate maximă pentru L nu există nicio limită pentru creșterea
plăcerii indusă de grăsimi

Alcoolul și obezitatea

Dacă consumul este crescut , aportul energetic crește nu numai datorită alcoolului însuși (7kcal/g)dar
și pentru că antrenează o creștere a aportului lipidic adică efect hiperfagic

• Alcoolul când substituie alimentația diminuă oxidarea lipidelor și crește stocajul lor. Acetatul care este un
metabolit al etanolului este un substrat competitiv preferențial în raport cu acizii grași și cu glucoza și va fi
mai ușor oxidat în detrimentul altor substanțe

• La doze mari ( mai mult de 30% din rație) sistemul enzimatic MEOS (microsomal ethanol oxidation system)
este activat. Aceasta nu antrenează fosforilarea oxidativă, induce un deficit sever de ATP, antrenează o
scădere a valorii energetice a alcoolului și subiectul slăbește

Daca consumul este moderat dar mult timp favorizează obezitatea prin:

• Aport caloric

• Induce termogeneza relativ stabilă

• Determină diminuarea oxidării lipidelor

• Exercită efect dezinhibitor asupra controlului prizei alimetare

• crește repartiția abdominoviscerală a obezității

Tesutul adipos – organ endocrin

• LEPTINA: dă semnale la nivelul creierului despre depozitele adipoase șin corp reglează apetitul și
consumul de energie

• TNFα: interferă cu semnalul receptorilor de insulină fiind o posibilă cauză a dezvoltării insulinorezistenței
în obezitate

• IL-6 implicat în apărarea gazdei și în metabolismele lipidic și glucidic

• PAI-1puternic inhibitor al sistemului fibrinolitic

• TF inițiator celular major al cascadei coagulării

• ADIPSINA posibilă legătură în activarea complementului și metabolismul țesutului adipos

• ASP influențează rata sintezelor de triglicerol în țesutul adipos

• ADIPOFILINA poate fi un marcher specific pentru acumularea lipidelor în celule

• ADIPOFILINA poate fi un marcher specific pentru acumularea lipidelor în celule

• AdpoQ/apM1/adiponectin/Acpr- poate contribui la patogenia dislipidemiei familiale asociată cu insulino-

rezistența

• PG1₂α implicată în funcțiile reglatorii cum ar fi inflamația și coagularea sanguină, ovulația, menstruația și
secreția acidă

• TGF-β reglează proliferarea, diferențerea, apoptoza și dezvoltarea

• IGF-1 stimuleaza proliferarea unor varietăți celulare și mediază multe din efectele hormonului de creștere

• MIF implicat în procesele proinflamatorii și imunoreglare

Genetica obezității

• Obezitatea este o afecțiune multifactorială produsă de interacțiunea dintre factorii genetici și mediu

• Implicarea factorilor genetici a fost demonstrată de studiile familiale, de adopție și de cele de gemeni care
au apreciat o heritabilitate pentru IMC între 60 și 80%

• În cazuri de obezitate severă apărută din copilărie s-au putut pune în evidență mutații genice unice
(leptina,POMC,PC1)

• Cea mai frecventă formă de obezitate este cea poligenică

Abordarea terapeutică a obezității

Conform American Obesity Association (1996)

• Scăderea modestă a aportului caloric (1600-2000 kcal/zi), creșterea activității fizice, modificarea stilului de
viață

• Dietă hipocalorică echilibrată(1200-1500kcal/zi) creșterea activității fizice, modificarea stilului de viață

• Dietă intens hipocalorică(‹8ookcal/zi) activitate fizică, modificarea stilului de viață

• Oricare din cele de mai sus plus farmacoterapia

• Chirurgie bariatrică, regimuri dietetice individualizate activitate fizică, modificarea stilului de viață

• Prevenirea creșterii ponderale după atingerea greutății țintă