THEORY OF ELASTICITY - TIMOSHENLO

CAPITOLUL 1 - INTRODUCERE

1.1 Elasticitatea

Toate elementele structurale posedă până la o anumită limită proprietate numită

elasticitate. Dacă forțele exterioare ce acționează pe structură nu produc deplasări care
să depășească anumite limite atunci deformațiile produse dispar în momentul
îndepărtării cauzei producerii lor (încărcărilor exterioare).

Ipoteză I - corpurile analizate în această carte au o comportare perfect elastică = se

întorc la forma inițială complet după îndepărtarea sursei deformării.

Ipoteză II – materialul din care este alcătuit corpul elastic este omogen și distribuit
continuu pe volumului acestuia astfel încât orice bucată mică din material posedă
aceleași proprietăți fizice ca și întreg corpul.

Ipoteză III – pentru a simplifica discuțiile corpul se consideră izotropic – proprietățile

elastice ale corpului sunt aceleași pe toate direcțiile.

Materialele structurale de obicei nu satisfac aceste ipoteze.

Un material precum oțelul când este studiat la microscop, se vede că este alcătuit cu tot
felul de cristale având o varietate de orintări, rezultă că materialul este departe de a fi
omogen.

Experiențele au arătat însă faptul că teoria elasticității bazată pe ipotezele de mai sus, se
poate aplica asupra structurilor din oțel, cu o acuratețe mare.

Explicația acestui lucru constă în faptul că, cristalele fiind foarte mici (de obicei sunt
milioane de cristale în câtiva centimetri cubi de material). Pe când proprietățile elastice
ale unui singur cristal pot diferi foarte mult pe direcții diferite, cristalele sunt ditribuite
aleator prin corp iar proprietățile elastice a unei bucăți mai mari de metal reprezintă o
medie a proprietăților elastice a cristalelor componente.

Atât timp cât dimensiunile geometrice ce definesc forma corpului sunt destul de mari în
comparație cu dimensiunile unui singur cristal, și dacă cristalele sunt orintate aleator
materialul poate fi tratat ca fiin isotropic.

În momentul în care datorită anumitor procese tehnologice (cum ar fi laminarea),

predomină o anumită orintare a cristalelor, proprietățile elastice ale metalului în cauză
devin diferite pe direcți diferite astfel va rebui considerată condiția de anisotropie (de
ex. în cazul cuprului laminat la rece).

1
THEORY OF ELASTICITY - TIMOSHENLO

1.2 Tensiuni