DERIVAREA COEFICIENȚILOR DE RIGIDITATE

Derivarea coeficienților de rigiditate se poate face prin una trictre metodele clasice cu
mar fi:

- metoda deformațiilor consistente

- metoda rotire – deplasare
- integrarea directă a ecuației diferențiale a deformatei grinzii (abordată aici) –
metoda mai simplă mai directă care dă de asemenae funcția de formă pentru
elementul studiat ca și parte a soluției.

Coeficienții de rigiditate 𝑘𝑖𝑗 se exprimă funcție de lungimea elementului 𝐿 și rigiditatea

la încovoiere 𝐸𝐼.

Funcția de formă este deseori folosită pentru a stabili matricea masei elementului
pentru analiza dinamică a grinzilor și de asemenea furnizează indicii asupra formulării
în element finit a analizei unei grinzi.

Ecuația diferențială a deformatei unei grinzi (TImoshenko – Rezistența materialelor) –

valabilă în cazul în care se respectă:

- ipoteza micilor deplasări

- elementul este (grinda) alcătuit dintr-un material omogen cu o comportare liniar
elastică
- elementul (grinda) este încărcat într-un plan de simetrie al secțiunii.

𝑑2 𝑣(𝑥) 𝑀(𝑥)
=
𝑑𝑥 2 𝐸𝐼
𝑣(𝑥) – deplasarea pe verticală după axa y-y a grinzii la o distanță x față de origine.