Computer methods in structural analysis

Bazele mecanicii solidului – teoreme fundamentale

2.1 Deformații

Aplicând forțe sau deplasări unui corp efectul acestora asupra corpului este observat
măsurând deformațiile (deplasările) corpului sub acțiunile aplicate.

Pentru a prezice comportarea corpului, trebuie făcute teste pe specimene de material

pentru a determina pe lângă cosntantele elastice și legile de comportare ale materialului
în raza inelastică de comportare.

Determinare proprietăților materilului poate fi un lucru pretențios, mai ales dacp este
necesar să se determine aceste proprietăți pentru a rază variată de temperaturi diferite
la care este supus materialui până la puntul de înmuiere (softening).

Astfel de informație este necesară dacă se face o thermal stress analysis ( de exemplu
pentru calculul tensiunilor reziduale datorate sudării caz în care mterialul este supus la
temperaturi extrem mari).

Deoarece problemele din raza de comportare inelastică se pot trata ca fiind compuse
din pași mici liniari este necesar să se studieze comportarea elastică (liniară) a
materialului.

Comportarea liniar elastică este caracteriztă printr-o comportare liniară dintre eforturi
și deplasările corespunzătoare acestora (liniaritatea legilor constitutive = relațiile efort
– deplasare / tensiune – deformație).

Definirea deformației.

Când forțe exterioare se aplică pe un corp sau există o schimbare (variație) de

temperatură în corp au loc deformații.

Aceste deformații nu sunt neapărat elastice în sensul legii lui Hooke, astfel curba
tensiune deformație poate să nu fie o linie dreaptă și deformașiile pot fi nerecuperabile
(permanente).

De obice în teoriile clasice cum ar fi teoria elasticității și teoria plasticității se presupune

faptul că deformațiile sunt mici. Această ipoteză a deformațiilor mici asigură faptul că
ecuațiile de exhilibru se pot scrie în termenii formei (geometriei) nedeformate a
structurii iar aceste ecuații de echilibru astfel formulate nu vor da erori majore.

În teoria dezvoltată pentru deofrmații din această secțiune, se vede că apar și anumiți
termeni cuadratici neliniari care împreună formează tensorul cuadratic al deformațiilor.
Acest tensor este folositor în analiza corpurilor ale căror deplasări sunt mari și pentru
calculul încărcărilor critice bazate pe teoria de ordinul I.

Fie un punct un punct P de coordonate (x1,x2,x3) și în vecinătatea lui există un punct Q

de coordonate (x1+dx1, x2+dx2, x3+dx3).

1
Computer methods in structural analysis

Vectorul dxi se presupune mici prin conceptul matematic de puncte vecin.

În momentul în care punctul se deformează P trece în poziția PD, trecere având loc prin
parcurcurgerea deplasării ui a punctul P în poziția PD.

Coordonatele punctului PD (x1+u1, x2+u2, x3+u3). Punctul Q din vecinătatea

punctului P în urma deformării se deplasează în punctul QD cu aceași cantitate ui +
vectorul ce dă variatia lui ui datorită distanței dxi dintre P și Q.

Se va implica faptul că câmpul deplasărilor și prima derivată a câmpului deplasărilor să

fie funcții continue de xi.

Fie 𝛿𝑢𝑖 cariația în câmpul deplasării de la P la Q astfel încât coordonatele punctului QD

sunt:

𝑥𝑖 + ∆𝑥𝑖 + 𝑢𝑖 + 𝛿𝑢𝑖

Vectorul PQ este dat de relația:

După deformare vectorul PQ devine PDQD: