1.

METODOLOGIA
de supraveghere a expunerii accidentale a
personalului care lucrează în sistemul sanitar la
produse biologice
Scop: reducerea riscului de infecție postexpunere la
sânge și la alte produse biologice la personalul care
lucrează în sistemul sanitar

Obiective:
a) estimarea incidenței expunerii accidentale la produse
biologice a personalului care lucrează în sistemul
sanitar;
b) ierarhizarea factorilor de risc (proceduri, dispozitive,
timpul de lucru etc.);
c) evaluarea respectării precauțiunilor standard;
d) sensibilizarea personalului medical în sensul
cunoașterii riscului expunerii la sânge și la alte produse
biologice și a aplicării măsurilor de prevenire a acestor
expuneri accidentale și a consecințelor acestora;
e) aplicarea corectă a măsurilor profilactice primare și
secundare.
Tip de supraveghere: pasivă - colectarea datelor privind
expunerea la produse biologice a personalului medico-
sanitar, de îngrijire și auxiliar.
Datele privind raportarea expunerii accidentale la
produse biologice sunt colectate pe baza:
- fișei de raportare a expunerii accidentale a
personalului medico-sanitar, de îngrijire și auxiliar la
produse biologice (figura 1);
- tabelului privind evidența vaccinărilor personalului
medico-sanitar cu expunere accidentală la produse
biologice (figura 2);
- fișei unității sanitare privind situația vaccinării
antihepatită B a personalului medico-sanitar, de îngrijire
și auxiliar (figura 3).
Definiții:
a) persoana care lucrează în sistemul sanitar - orice
persoană (angajat, student, voluntar) ale cărei activități
implică contactul cu pacienți, sânge sau alte produse
biologice provenite de la pacient, în cabinete, secții,
compartimente sau laboratoare;
b) expunere cu risc de infecție HIV, VHB, VHC, care
necesită profilaxie postexpunere profesională (PPEP) -
accidentarea transcutană (de exemplu: înțepătura cu ac
sau tăietura cu un obiect tăios), contactul mucoaselor
sau al pielii care prezintă leziuni ce îi afectează
integritatea (de exemplu: expunerea pe o piele cu
excoriații, tăieturi, delabrări, flictene, eczeme sau alte
afecțiuni dermatologice) sau contactul cutanat pe o
piele intactă, dar cu o durată prelungită (de exemplu:
câteva minute și chiar mai mult) sau implicarea unei
suprafețe întinse de contact cu sânge, țesuturi sau alte
produse biologice contaminate vizibil cu sânge;
c) produse biologice - 1. spermă, secreții vaginale; 2.
fluide (lichid cefalorahidian, sinovial, pleural, peritoneal,
pericardic, amniotic); 3. concentrate de HIV (în
laboratoare). În absența sângelui vizibil în salivă, lacrimi,
sudoare, urină, fecale, lapte aceste produse biologice nu
sunt considerate cu risc de infecție HIV și nu impun
măsuri de profilaxie antiretrovirală și de supraveghere
medicală PPEP;
d) caz de expunere profesională - orice persoană care
lucrează în sistemul sanitar și care a suferit o expunere
accidentală cu risc de infecție HIV, VHB, VHC prin contact
cu sânge sau alte produse biologice considerate cu risc
de infecție.
Populația-țintă: persoanele care lucrează în sistemul
sanitar, respectiv: personalul medico-sanitar și de
îngrijire/auxiliar/tehnic, persoane aflate într-o formă de
învățământ, voluntari.
Unitățile-țintă: unitățile sanitare publice, indiferent de
subordonare și private
Atribuții în unitățile sanitare cu paturi
I. Compartimentul/Secția în care a avut loc expunerea
accidental
a) Persoana expusă accidental aplică imediat protocolul
de management al expunerii accidentale la produse
biologice, respectiv:
1. îngrijire de urgență:
- expunere cutanată: spălare cu apă și săpun 5 minute;
- expunere percutană: spălare cu apă și săpun, urmată
de aplicarea unui antiseptic cu timp de contact conform
recomandărilor producătorului;
- expunere mucoasă: spălare cu ser fiziologic sau cu apă
5 minute.
2. chimioprofilaxie, pentru infecția HIV, administrată în
funcție de tipul expunerii, starea pacientului-sursă
3. vaccinare postexpunere:
- în prima oră de la accident se prezintă la medicul șef de
secție/compartiment sau la medicul șef de gardă;
- în termen de 24 de ore se prezintă la responsabilul
serviciului/compartimentului de prevenire a infecțiilor
asociate asistenței medicale pentru consultanță în
vederea evaluării riscului;
- în termen de maximum 48 de ore anunță medicul de
medicina muncii pentru luarea în evidență;
b) Medicul șef de secție/compartiment sau medicul șef
de gardă:
- completează și transmite către
serviciul/compartimentul de prevenire a infecțiilor
asociate asistenței medicale, în maximum 24 de ore de
la producerea expunerii accidentale, fișa de raportare a
expunerii accidentale a personalului medico-sanitar, de
îngrijire și auxiliar la produse biologice (figura 1);
- înregistrează expunerea accidentală în registrul de
evidență a expunerilor accidentale la produse biologice
al secției;
- asigură recoltarea eșantioanelor de sânge de la
pacientul-sursă în maximum 2 ore de la producerea
expunerii accidentale, respectând legislația privind
testarea voluntară cu consiliere;
- asigură recoltarea eșantioanelor de sânge de la
personalul expus accidental în maximum 2 ore de la
momentul expunerii, respectând legislația privind
testarea voluntară cu consiliere;
- asigură transportul eșantioanelor de sânge provenite
de la pacientul-sursă la laboratorul unității cu paturi în
care a avut loc expunerea.
II. Unitatea sanitară în care s-a produs expunerea
accidentală
- asigură prelevarea și testarea eșantioanelor de sânge
provenite de la pacientul-sursă și persoana expusă
accidental la produse biologice, în funcție de
antecedentele cunoscute ale fiecăruia. Testele
efectuate sunt: AgHBs, antiHBs, antiHBc, antiVHC, test
HIV;
- asigură evaluarea persoanei expuse accidental de către
medicul infecționist din spital sau trimiterea persoanei
expuse către secția/spitalul de boli infecțioase/consult
interdisciplinar;
- asigură vaccinarea antihepatită B, în cazul în care
persoana expusă nu are marker care să indice faptul că
a fost vaccinată sau a trecut prin boală;

- pentru cazurile în care chimioprofilaxia pentru infecția

HIV este necesară, aceasta este asigurată de
secția/spitalul de boli infecțioase.
III. Laboratorul spitalului în care a avut loc expunerea
accidentală
- efectuează testele solicitate atât pentru persoana
expusă, cât și pentru pacientul-sursă;
- comunică rezultatele testărilor
serviciului/compartimentului de prevenire a infecțiilor
asociate asistenței medicale în termen de 24 de ore.
IV. Serviciul/Compartimentul sau medicul responsabil
pentru prevenirea infecțiilor asociate asistenței
medicale din spitalul în care a avut loc expunerea
accidentală la produse biologice
- răspunde de informarea personalului cu privire la
obligativitatea raportării expunerii accidentale și
metodele de prevenire;
- participă împreună cu medicul infecționist la evaluarea
riscului de infecție și consilierea cu privire la HIV, VHC,
VHB;
- înregistrează vaccinarea antihepatită B a persoanei
expuse, în registrul de evidență a expunerii accidentale
la produse biologice al secției;
- urmărește vaccinarea persoanei expuse și finalizarea
schemei de vaccinare;
- transmite situația vaccinărilor persoanelor expuse
accidental la produse biologice medicului de medicina
muncii;
- colectează și trimite fișele de raportare a expunerii
accidentale a personalului medico-sanitar, de îngrijire și
auxiliar la produse biologice, completate, lunar, până în
data de 5 a lunii pentru luna anterioară, direcției de
sănătate publică județene și a municipiului București;
- transmite anual către direcția de sănătate publică
județeană și a municipiului București situația
vaccinărilor antihepatitice B efectuate postexpunere
accidentală, situație completată conform machetei
prezentate în figura 2 de către medicul de medicina
muncii;
- întocmește și transmite anual către direcția de
sănătate publică județeană și a municipiului București
fișa unității sanitare privind situația vaccinării
antihepatită B a personalului medico- sanitar, de
îngrijire și auxiliar, conform machetei prezentate în
figura 3.
V. Medicul de medicina muncii care deservește unitatea
sanitară
- înregistrează evenimentul în registrul propriu al
expunerilor accidentale la produse biologice;
- urmărește apariția semnelor evocatorii de infecție
HIV/VHB/VHC;
- urmărește seroconversia pentru HIV și/sau VHB și/sau
VHC la persoana expusă, pe baza testelor efectuate
imediat după expunere și la 6 luni de la data expunerii
sau, în cazul în care este posibil, prin determinarea
viremiei HIV/VHC la 1 lună, cu respectarea
confidențialității, conform legislației în vigoare;
- anual completează evidența vaccinărilor personalului
medico-sanitar expus la produse biologice (figura 2) și o
trimite la serviciul/compartimentul sau medicul
responsabil pentru prevenirea infecțiilor asociate
asistenței medicale;
- raportează expunerile accidentale la produse biologice
a personalului din sistemul sanitar către inspectoratul
teritorial de muncă, în conformitate cu Legea securității
și sănătății în muncă nr. 319/2006, cu modificările
ulterioare, și cu Hotărârea Guvernului nr. 243/2013
privind cerințele minime de securitate și sănătate în
muncă pentru prevenirea rănirilor provocate de obiecte
ascuțite în activitățile din sectorul spitalicesc și cel al
asistenței medicale;
- face analiza semestrială a cazurilor de expunere
accidentală profesională și de seroconversie înregistrate
în unitate.

VI. Atribuțiile direcțiilor de sănătate publică județene și

a municipiului București
- centralizează trimestrial fișa de raportare a expunerii
accidentale a personalului medico-sanitar, de îngrijire și
auxiliar la produse biologice din toate unitățile sanitare,
- analizează datele în conformitate cu metodologia
transmisă de Institutul Național de Sănătate Publică -
Centrul Regional de Sănătate Publică București;
- transmit trimestrial fișele de raportare a expunerii
accidentale la produse biologice și rezultatele analizei
către Institutul Național de Sănătate Publică - centrul
regional de sănătate publică la care sunt arondate;
- colectează și centralizează datele din fișa unității
sanitare privind vaccinarea antihepatită B a personalului
medico-sanitar, de îngrijire și auxiliar (figura 3) și
transmit anual, până la data de 1 martie pentru anul
precedent, datele centralizate la Institutul Național de
Sănătate Publică - Centrul Regional de Sănătate Publică
București.
VII. Atribuțiile Institutului Național de Sănătate Publică
- primește prin centrele sale regionale, de la direcțiile de
sănătate publică județene, fișele de raportare a
expunerii accidentale a personalului medico-sanitar, de
îngrijire și auxiliar la produse biologice și efectuează
analiza datelor la nivel regional și național;
- transmite Ministerului Sănătății raportul de analiză
anual și propuneri de intervenții pentru limitarea
expunerii;
- elaborează ghiduri de proceduri în vederea limitării
expunerii accidentale la produse biologice a
personalului medico-sanitar, de îngrijire și auxiliar din
unitățile sanitare.
Figura 1
 Figura 2
Tabel privind situația vaccinărilor personalului medico-
sanitar în urma expunerii accidentale la produse
biologice

Anul raportării . . .
....... Unitatea sanitară . . . . . . .
Județul . . . . . . . . . . . .
.
 Persoa Persoane cu
ne seroconversie
Nr. de Persoan
testate
expune e
la 6
ri vaccinat
luni de
accide e Persoane
la
ntale la postexp testate
expune
produs unere imediat
rea
e accident după VHB
accide
biologi ală la expunere
ntală la V
ce produse HI
produs H
înregis biologic V
e C
trate e
biologi
ce
Ac
Ag
anti
HBs
HBs
pozi
pozit
tiv
iv
total total total total total
medi medi
medici medici medici
ci ci
asisten asistent asiste asisten asiste
te e nte te nte
perso perso
person person
personal nal nal
al de al de
de de de
îngrijir îngrijir
îngrijire îngrij îngrij
e e
ire ire
person perso person perso
al personal nal al nal
auxilia auxiliar auxil auxilia auxil
r iar r iar

Medic
Manager, medicina
. . . . . . . . muncii,
.. ........
..
Figura 3
Fișa unității sanitare privind vaccinarea antihepatită B a
personalului medico-sanitar, de îngrijire și auxiliar

Anul raportării . . . .
...... Unitatea sanitară . . . . . . . . . .
Județul . . . . . . . . . .

Persona
Nr.
l Nr. personal cu
persona
vaccina Personal Ac antiHBs
Person l
t HB vaccinat HB prezenți
al vaccina
înainte în anul (vaccinare
angajat t în anul
de anul raportării incertă/neefectua
raportăr
raportăr tă)
ii
ii
total total total
medici medici medici
asistent asistent asistent
e e e
person person
persona
al de al de
l de
îngrijir îngrijir
îngrijire
e e
person persona person
al l al
auxiliar auxiliar auxiliar

Șeful serviciului/compartimentului
Manager, de prevenire
........ a infecțiilor asociate asistenței
.. medicale,
..........

ANEXA Nr. 4
 PRECAUȚIUNILE STANDARD
Măsuri minime obligatorii pentru
prevenirea și limitarea infecțiilor asociate
asistenței medicale

Măsurile standard reprezintă măsurile minime de

prevenire a infecției care se aplică tuturor pacienților
îngrijiți, indiferent de statutul de infecțiozitate suspectat
sau confirmat al pacientului, în orice cadru unde este
asigurată asistență medicală .
Aceste proceduri sunt concepute atât pentru a proteja
personalul sanitar, cât și pentru a preveni răspândirea
infecțiilor în rândul pacienților.
Măsurile standard includ:
1. igiena mâinilor, care este esențială pentru a reduce
riscul de răspândire a infecțiilor. Utilizarea antisepticelor
alcoolice este metoda preferată în toate situațiile clinice,
cu excepția cazurilor când mâinile sunt vizibil murdare
(de exemplu, sânge, alte fluide biologice) sau după
examinarea pacienților cu infecție cu Clostridium
difficile sau norovirus, situații în care trebuie utilizate
apa și săpunul;
2. utilizarea echipamentului individual de protecție (de
exemplu: mănuși, halate, protectoare faciale), în funcție
de expunerea anticipată. Igiena mâinilor este
întotdeauna etapa finală după îndepărtarea și aruncarea
echipamentului;
3. practici sigure de injectare, proceduri specifice pentru
a preveni transmiterea bolilor infecțioase de la un
pacient la altul sau între un pacient și personalul medical
în timpul preparării și administrării medicamentelor de
uz parenteral;
4. manipularea în condiții de siguranță a echipamentelor
medicale sau contactul cu suprafețele potențial
contaminate din imediata apropiere a pacientului,
proceduri specifice pentru prevenirea transmiterii
bolilor infecțioase de la un pacient la altul sau între un
pacient și personalul medical în timpul manipulării
echipamentelor medicale și contactul cu obiectele sau
suprafețele din mediu;
5. igiena respiratorie și eticheta de tuse (tehnica de tuse
și strănut cu utilizarea de batiste de nas de unică
folosință cu poziționarea la minimum 1 metru față de
celelalte persoane, urmată de igiena mâinilor), ca
element al precauțiilor standard care se adresează în
primul rând pacienților și însoțitorilor acestora cu
simptomatologie de posibilă infecție respiratorie care se
aplică oricărei persoane cu asemenea manifestări când
intră în unitatea sanitară. Acest element al precauțiilor
standard este aplicat pentru prevenirea promptă a
infecțiilor respiratorii și trebuie aplicată la intrarea în
unitatea sanitară (zonele de recepție și de triaj ale
pacienților).
Precauțiile adresate căii de transmitere
Măsuri de precauție care se adresează căii de
transmitere a agentului patogen sunt destinate să
completeze precauțiile standard la pacienții cu
colonizări sau infecții, probabile sau cunoscute, cu
agenți patogeni transmisibili sau cu patogeni importanți
din punct de vedere epidemiologic. Aceste măsuri de
precauție suplimentare sunt utilizate pentru situațiile în
care calea de transmitere nu este complet întreruptă
prin utilizarea precauțiilor standard.
Cele trei categorii de măsuri adresate căilor de
transmitere includ:
- Căile de transmitere pentru care pot fi necesare măsuri
suplimentare de precauție sunt:
1. Transmiterea prin contact:
1.1. direct, când microorganismul se poate transmite de
la o persoană la alta (contactul cu produse biologice): în
timpul asistenței medicale și îngrijirii bolnavului de către
cadrele medicale sau în contact cu membrii familiei sau
cu alți pacienți;
1.2. indirect, prin intermediul suprafețelor/obiectelor
contaminate care implică transferul unui microorganism
printr-o contaminare intermediară (de exemplu,
contaminarea obiectelor, echipamentului, mâncării),
când:
1.2.1. igiena mâinii personalului ce asigură actul
medical/îngrijire este inadecvată;
1.2.2. echipamentul nu este curățat, dezinfectat sau
sterilizat corespunzător între pacienți;
1.2.3. patogenii sunt transferați prin instrumentar.

2. Transmiterea prin picături:

2.1. picăturile infecțioase expulzate, atunci când se
strănută sau se tușește, sunt prea grele pentru a pluti în
aer și se transferă la mai puțin de 2 m de la sursă;
2.2. răspândirea picăturilor poate fi:
2.2.1. directă - se realizează când acestea ajung la nivelul
mucoaselor sau sunt inhalate;
2.2.2. indirectă - se realizează când acestea cad pe
suprafețe sau mâini și sunt transmise pe mucoase sau
alimente. Acest mod de transmitere este mai frecvent și
este descris în infecțiile respiratorii comune, gripă,
infecții cu virus sincițial.
3. Transmiterea aeriană - transmitere care se realizează
prin intermediul particulelor mici (≤ 5µm în mărime)
care transportă microbii și pot fi transferați prin
intermediul curenților de aer pe o distanță mai mare de
2 m de la sursă. Aceste particule sunt inhalate (de
exemplu, în cazul varicelei zoster, rujeolei și tuberculozei
pulmonare).
Măsurile suplimentare de precauție care vizează calea
de transmitere includ:
1. pentru transmiterea prin contact:
1.1. utilizarea echipamentului de protecție când este
posibil contactul cu un mediu contaminat cu microbi
rezistenți la antibiotice (de exemplu, enterococi
rezistenți la vancomicină (VRE), Staphylococcus aureus
rezistent la meticilină MRSA) sau Clostridium difficile;
1.2. pacientul se poate amplasa într-o rezervă singur sau
într-un salon cu un alt pacient infectat cu același
patogen;
1.3. la intrarea în salon trebuie purtate mănuși curate și
echipament de protecție curat;
2. pentru transmiterea prin picături pacientul se
amplasează într-o rezervă singur sau se cohortează într-
un salon cu alți pacienți infectați cu același agent
patogen.
Este necesară purtarea de protectoare faciale când se
lucrează la 1-2 metri de pacient. În situația în care este
necesar transportul pacientului, acestuia i se aplică o
mască.
3. pentru transmiterea aeriană - plasarea pacientului
într-o cameră de izolare cu presiune negativă a aerului
în raport cu coridoarele, aerul fiind evacuat direct spre
exterior sau recirculat prin filtre HEPA de înaltă eficiență
cu 6-12 schimburi de aer pe oră.
În rezervele cu antecameră (sasuri), riscul de circulație al
aerului între cameră și coridor este redus la minimum.
Acest sistem este mai ușor de susținut, dar dificil de
amenajat din punct de vedere arhitectonic.
În situația în care nu există astfel de facilități simpla
plasare a pacientului singur într-o rezervă care să aibă
grup sanitar și duș reduce riscul de transmitere.
Pentru bolile care au mai multe căi de transmitere se
poate utiliza o combinație de măsuri de precauție. Fie că
aceste măsuri sunt utilizate singular sau în combinație,
acestea trebuie utilizate întotdeauna în plus față de
precauțiile standard.
Este important de reținut:
Microorganismele care cauzează infecții asociate
asistenței medicale pot să fie transmise de la pacienți
infectați sau colonizate la alți pacienți și la personalului
medical, de îngrijire sau auxiliar. Măsurile adecvate și
aplicate în mod corespunzător pot reduce transmiterea
acestora.
Măsurile se aplică în conformitate cu semnele și
simptomele pacientului și în general nu se așteaptă
rezultatele de laborator.

2. TEHNICA DE LUCRU ȘI INTERPRETARE

pentru testele de evaluare a eficienței procedurii de
curățenie și dezinfecție
I. Definiții
Teste de autocontrol = teste efectuate de o unitate
sanitară în vederea cunoașterii circulației germenilor
patogeni în mediul spitalicesc și a evaluării eficienței
procedurilor de curățenie și dezinfecție cu scopul
prevenirii apariției infecțiilor asociate îngrijirilor
medicale. Acestea cuprind:
Teste de sterilitate = teste efectuate pentru controlul
sterilității a instrumentarului și altor materiale sanitare
prin proceduri de sterilizare fizică și chimică;
Teste de aeromicrofloră = teste efectuate pentru
controlul gradului de încărcare a aerului cu floră
microbiană atmosferică în zonele de risc;
Teste de sanitație = teste de verificare a eficienței
curățeniei și dezinfecției suprafețelor și altor materiale
(de exemplu, lenjerie) efectuate în cadrul unității
sanitare.
II. Recoltarea și pregătirea probelor primare
1. Controlul sterilității
a) Se constată în mod indirect efectul sterilizării prin
cercetarea florei microbiene de pe obiectele care au fost
supuse sterilizării, fie prin însămânțarea directă a
suprafeței obiectului pe mediul de cultură, fie a
produsului de spălare și ștergere.
b) Se va folosi bulion simplu în recipiente sterile, bulion
thioglicolat sau tampoane sterile în care s-a pus în
laborator 1 ml de ser fiziologic în condiții de sterilitate.
c) Toate materialele care pot fi luate ca atare (ace de
seringă, ace de sutură, ace de stomatologie, agrafe, ață
chirurgicală, comprese mici etc.) vor fi însămânțate pe
mediile de cultură în condiții de asepsie.
d) Obiectele sterile mari, inventar moale sau
instrumentar vor fi șterse de 2-3 ori cu un tampon steril
umezit în ser fiziologic, ce va fi reînsămânțat în laborator
în bulion simplu.
e) Apa sterilă va fi însămânțată direct într-un recipient
cu bulion după o prealabilă flambare a robinetului și
lăsarea apei să curgă timp de aproximativ 5 minute.
f) Ața de sutură, catgut și comprese vor fi însămânțate și
în bulion thioglicolat.
g) Se inscripționează recipientul cu numărul probei,
locul de recoltă, apoi proba se înregistrează în procesul-
verbal de recoltare.
2. Controlul aeromicroflorei

a) Se va determina flora microbiană atmosferică din

acele încăperi unde riscurile de colonizare/infectare
pentru asistați ar putea fi mai mare: săli de operații, săli
de pansamente, săli de nașteri, saloane de prematuri
etc.
b) Se folosește metoda sedimentării Koch sau o metodă
volumetrică cu ajutorul aparaturii necesare dedicate
conform standardului indicat de producător.
c) Pentru metoda sedimentării - pentru fiecare încăpere
se vor folosi 2 grupe de plăci Petri a câte 10 cm diametru,
fiecare grupă cuprinzând câte o placă de geloză simplă și
o placă de geloză sânge, ambele plăci cu medii fără lichid
de condensare.
d) Un grup de plăci se va expune în mijlocul încăperii pe
o masă/la înălțimea unei mese (la 60-100 cm de
pardoseală), al doilea grup va fi expus într-un colț al
încăperii la înălțimea unei mese (la 60-100 cm de
pardoseală). Numărul de plăci necesare se calculează în
funcție de volumul încăperii.
e) Expunerea se va face prin ridicarea capacului cutiilor
Petri și așezarea capacelor cu deschiderea în jos alături
de cutiile Petri cu mediile selectate.
f) Timpul de expunere va fi strict cronometrat din
momentul ridicării capacelor de la plăcile Petri cu medii,
acestea urmând să fie lăsate deschise 10 minute.
3. Controlul suprafețelor și inventarului moale
a) Se vor lua probe de pe suprafețele care sunt
considerate curate și dezinfectate.
b) Dacă pentru suprafețele respective a fost utilizat
recent un dezinfectant, recoltarea va fi efectuată numai
după expirarea timpului de contact.
c) Se folosește tampon steril umezit în 1 ml ser fiziologic
steril cu care se șterge o suprafață de 25 cm pătrați prin
trecerea tamponului de 2-3 ori în sensuri diferite pe
toată suprafața celor 25 cm pătrați și se va imersa
tamponul în 1 ml ser fiziologic din recipient, agitându-se
puternic pentru omogenizarea concentrației
microbiene.
III. Tehnica executării analizei, calculul și interpretarea
rezultatelor
A. Pentru controlul bacteriologic al probelor de pe
tegumente
1. Prelucrarea probelor se va face în minimum de timp
de la recoltare pentru a preveni uscarea lor.
2. În fiecare tampon se repartizează 9 ml ser fiziologic,
se agită bine pentru omogenizare (diluție 1/10).
3. Se depune câte 0,1 ml din suspensia de 1/10 în centrul
unei plăci de geloză sânge și mediu lactozat cu suprafața
bine uscată, apoi se dispersează uniform inoculul cu
ansa sterilă.
4. Se pot face din diluția de 1/10 alte diluții seriale
1/100, 1/1000 etc. și se procedează ca la diluția 1/10.
5. Se incubează 24-48 de ore plăcile la termostat, la
37°C.
6. Se identifică germenii conform procedurilor de
laborator specifice.
7. Se numără coloniile de pe placă folosind următoarea
formulă:
X = N x D/volumul însămânțat,
unde:
X = nr. colonii ( UFC )/mL;
N = nr. colonii/placă;
D = inversul diluției.
8. Plăcile cu un număr mai mare de 300 colonii/placă vor
fi raportate ca atare.
9. Se raportează unități formatoare de colonii pe probă.
10. Se raportează:
a) prezența Escherichia;
b) prezența Proteus;
c) prezența Staphylococcus aureus;
d) prezența Pseudomonas spp.;
e) prezența Klebsiella spp.;
f) prezența Acintotobacter;
g) prezența Enterococcus rezistent la vancomicină.
Interpretare: Se consideră o mână curată aceea la care:
a) încărcătura microbiană nu este mai mare de 100
UFC/ml pentru personalul îngrijitor și infirmiere;
b) încărcătura microbiană nu este mai mare de 40
UFC/ml pentru personalul mediu și medical;
c) încărcătura microbiană nu este mai mare de 10
UFC/ml pentru personalul care trebuie să efectueze
intervenții aseptice;
d) nu trebuie să conțină germeni patogeni;
e) la germenii patogeni izolați se va efectua, la cererea
departamentului SPIAAM, testarea rezistenței la
antibiotice.

B. Pentru controlul bacteriologic al sterilității:

1. tuburile cu bulion nutritiv se incubează 3-5 zile la
termostat la 37°C;
2. se raportează microorganismul/microorganismele
identificate.
Interpretare: Se consideră probă conformă proba
sterilă, fără prezența germenilor de orice tip.
C. Pentru controlul bacteriologic al aeromicroflorei:
1. plăcile se vor incuba 24-48 de ore la termostat la 37°C;
2. se numără coloniile crescute pe suprafața gelozei
simple după 48 de ore și numărul total de colonii
hemolitice crescute pe suprafața gelozei sânge după 24
de ore;
3. raportarea la mc de aer se face prin aplicarea formulei
lui Omelianski:
N x 10000/S x K = număr germeni/mc aer,
unde:
a) N = număr de colonii de pe suprafața plăcii Petri;
b) S = suprafața plăcii Petri în cmp (63,5 cm2);
c) K = coeficientul timpului de expunere k = 1 pentru 5
minute, k = 2 pentru 10 minute, k = 3 pentru 15 minute;
4. se raportează:
a) numărul total de germeni/m3 aer;
b) numărul total de germeni hemolitici/m3 aer.
Interpretare:
a) Numărul total de germeni/m3 aer nu trebuie să
depășească 500-1500 după gradul de activitate din
încăpere, începutul sau sfârșitul zilei de lucru.
b) În sălile de operații (în timpul lucrului), în saloanele de
nou- născuți și sugari se admit maximum 300
germeni/m3 aer, cu absența florei hemolitice.
D. Pentru controlul bacteriologic al suprafețelor și
inventarului moale:

1. se adaugă 9 ml ser fiziologic peste tamponul inițial și

se agită energic - diluție 1/10;
2. se mai face încă o diluție zecimală seriată cu 9 ml ser
fiziologic - diluție 1/100;
3. se dispersează 0,1 ml din fiecare diluție pe câte o
placă de geloză sânge și mediu lactozat și se incubează
24-48 de ore la termostat la 37°C;
4. se numără coloniile de pe fiecare placă și se aplică
formula de mai jos:
N1 x D1 x cantitatea dispersat./25 cm2 + N2 x D2 x
cantitatea dispersată/25 cm2 = nr. germeni/cm2,
unde:
N1, N2 - numărul de germeni de pe fiecare placă de
geloză sânge;
D1, D2 - diluțiile folosite pentru fiecare placă Petri;
5. se raportează:
a) numărul de germeni/cm2 de suprafața ștearsă;
b) prezența oricăror germeni patogeni identificați.
Interpretare: Se consideră curată o suprafață/un
material moale pe care se dezvoltă sub 5 colonii/cmp și
nu sunt prezenți germeni patogeni.
3. ANEXA Nr. 3
4. PROCEDURILE RECOMANDATE
pentru dezinfecția mâinilor, în funcție de nivelul de
risc

Nivelul de
Proceduri aplicate Indicații
risc
Minim - spălarea simplă - când mâinile sunt
igienică a mâinilor vizibil murdare
cu apă și săpun - la începutul și la
lichid sfârșitul programului de
lucru
- înainte și după
utilizarea mănușilor
(sterile sau nesterile)
- înainte și după
activitățile de curățare
- înainte și după
contactul cu pacienții
- după utilizarea
grupului sanitar (WC)
Intermediar - spălare cu apă și - după contactul cu un
săpun lichid, urmată pacient septic izolat
de dezinfecția - înainte de realizarea
igienică a mâinilor unei proceduri invazive
prin frecare cu un - după orice contact
antiseptic, de regulă accidental cu sângele
pe bază de alcooli sau cu alte lichide
sau biologice
- dezinfecția - după contactul cu un
igienică a mâinilor pacient infectat și/sau cu
prin spălare cu apă obiectele din salonul
și săpun antiseptic acestuia
- după toate manevrele
potențial contaminante
- înainte de contactul cu
un pacient izolat
 profilactic
- înaintea manipulării
dispozitivelor
intravasculare, tuburilor
de dren pleurale sau
similare
- între manevrele
efectuate succesiv la
același pacient
- înainte și după
îngrijirea plăgilor
Înalt - dezinfecția - înainte de toate
chirurgicală a intervențiile
mâinilor prin chirurgicale, obstetricale
frecare cu antiseptic - înaintea tuturor
pe bază de alcooli, manevrelor care necesită
după spălarea o asepsie de tip
prealabilă cu apă chirurgical
sterilă și săpun
antiseptic
5. ANEXA Nr. 4
6. METODELE
de aplicare a dezinfectantelor chimice în funcție de
suportul care urmează să fie tratat

Suportul de
Metoda de aplicare Observații
tratat
Suprafețe
Pavimente Ștergere Curățare
(mozaic, riguroasă, apoi
ciment, dezinfecție (ce
linoleum, poate fi de
lemn etc.) nivel scăzut,
mediu sau
înalt, în cazul
prezenței
produselor
biologice)
Pereți Ștergere Se insistă
(faianță, tapet Pulverizare*) asupra
lavabil, curățării
uleiați etc.), părților
uși, ferestre superioare ale
(tocărie) pervazurilor și
a altor
suprafețe
orizontale,
precum și ale
colțurilor,
urmată de
dezinfecție (ce
poate fi de
nivel scăzut,
mediu sau
înalt, în cazul
prezenței
produselor
biologice).
Mobilier, Ștergere Curățare
inclusiv Pulverizare*) riguroasă și
paturi și dezinfecție de
noptiere (din nivel scăzut
lemn, metal, sau mediu a
plastic) suprafețelor
orizontale
(partea
superioară a
dulapurilor, a
rafturilor etc.)
Mese de Ștergere Dezinfecție de
operație, Pulverizare*) nivel înalt,
mese curățare
instrumentar, riguroasă,
suprafețe dezinfecție de
pentru nivel înalt
pregătirea
tratamentului,
suprafețe
pentru
depozitarea
temporară a
produselor
patologice
recoltate,
lămpi
scialitice,
mese de
înfășat, mese
de lucru în
laborator

Mușamale Ștergere Dezinfecție de

din cauciuc Imersie nivel mediu,
sau plastic, apoi curățare
colac din
cauciuc etc.
Cărucioare, Ștergere Curățare,
tărgi dezinfecție de
nivel mediu
sau înalt
În funcție de
prezența
produselor
biologice de la
pacienți, întâi
se realizează
dezinfecția de
nivel înalt,
apoi curățare,
dezinfecție de
nivel înalt.
Obiecte sanitare, recipiente de colectare, materiale de
curățare
Băi, băițe Ștergere Curățare,
pentru copii, dezinfecție de
chiuvete, nivel mediu
sau înalt
bazine de
spălare
Ploști, olițe, Imersie Dezinfecție de
urinare Mașini automate nivel mediu,
curățare,
dezinfecție de
nivel înalt
Se păstrează
uscate în locuri
special
destinate.
În cazul
mașinilor
automate se
urmează
instrucțiunile
producătorului.
Grupuri Ștergere Curățare,
sanitare (WC, dezinfecție de
bazine, nivel mediu
scaune WC,
pisoare),
grătare din
lemn sau
plastic pentru
băi și dușuri
Sifoane de Se toarnă un produs Dezinfecție de
pardoseală, dezinfectant de nivel nivel scăzut
sifoane de scăzut.
scurgere
Găleți pentru Spălare Curățare,
curățare, dezinfecție de
ustensile nivel scăzut
pentru În cazul
curățare contactului cu
(perii, mop, produse
teu, lavete, biologice, întâi
cârpe etc.) dezinfecție de
nivel mediu
sau scăzut,
apoi curățare și
dezinfecție de
nivel scăzut.
Recipiente Spălare Curățare,
pentru dezinfecție de
colectarea nivel scăzut
deșeurilor
menajere,
pubele
Lenjerie și
echipamente
de protecție
Lenjerie Imersie Dezinfecție de
contaminată nivel mediu
(murdărită cu Se pot folosi
excremente, mașini de
produse spălat
patologice și automate cu
lenjerie care program de
provine de la dezinfecție
bolnavi inclus; necesită
contagioși) predezinfecție
inițială înaltă
și dezinfecție
finală de nivel
mediu.
Alte categorii Spălare la
mașini
automate cu
ciclu termic de
dezinfecție sau
fierbere
Echipament Imersie Curățare,
de protecție și dezinfecție de
de lucru din nivel scăzut
material textil sau înalt,
pentru cel
contaminat cu
produse
biologice
Șorțuri Ștergere Dezinfecție de
impermeabile nivel mediu,
din cauciuc și curățare
plastic urmată de
dezinfecție de
nivel mediu
Zone de
preparare și
distribuire
alimente
Veselă, Imersie sau ștergere Curățare,
tacâmuri, alte dezinfecție de
ustensile de nivel mediu,
consum, clătire
echipamente Pentru
dezinfecție se
utilizează un
produs biocid
care se
încadrează în
tipul de produs
4. Acestea pot
fi procesate și
în mașini
automate.
Suprafețe Ștergere Curățare,
(pavimente, Pulverizare*) dezinfecție de
pereți, mese) nivel mediu,
clătire
Pentru
dezinfecție se
utilizează un
produs biocid
care se
încadrează în
tipul de produs
2.
Instrumentar, echipamente
Nu se utilizează detergenții casnici, anionici pentru
curățarea instrumentarului, echipamentelor.
La curățare se utilizează numai detergenți special
destinați, inclusiv detergenți enzimatici urmați de
dezinfectanți de nivel înalt. Dacă se utilizează
dezinfectanți de nivel înalt cu efect de curățare nu se
mai folosesc detergenții enzimatici, curățarea și
dezinfecția având loc simultan și complet.
Procesarea Imersie Dezinfecție cel
suporturilor Mașini automate puțin de nivel
(instrumentar, mediu și
echipamente) curățare
critice urmată de
sterilizare
Dezinfecție cel
puțin de nivel
mediu,
curățare
urmată de
dezinfecție de
tip înalt
(pentru
instrumentarul
care nu suportă
sterilizarea
prin căldură)
sau sterilizare
cu plasmă
Procesarea
automată se va
efectua în
funcție de
 recomandările
producătorului.

Procesarea Imersie Dezinfecție de

suporturilor Ștergere pentru nivel mediu,
(suprafețe, suprafețe curățare sau
instrumentar, urmată de
echipamente) dezinfecție de
semicritice tip înalt sau
sterilizare cu
plasmă, după
caz
Termometre Imersie Ștergere Dezinfecție de
(orale, nivel mediu,
rectale) curățare,
clătire A nu se
amesteca în
timpul
procesării
termometrele
orale cu cele
rectale.
Incubatoare, Ștergere Curățare,
izolete, măști urmată de
de oxigen dezinfecție de
nivel înalt
Barbotoare
În funcție de materialul din care sunt fabricate,
componentele vor fi curățate, dezinfectate cel puțin
de nivel mediu și sterilizate în conformitate cu natura
lor și recomandările producătorului. Barbotoarele
sunt utilizate per pacient pe durata internării acestuia;
se interzice menținerea barbotorului conectat după
externarea pacientului, se interzice reutilizarea la alt
pacient fără dezinfecție/sterilizare.
Cazarmament
Folosirea dezinfectantelor special destinate, de nivel
mediu, iar pentru obiectele care provin de la bolnavii
cu tuberculoză pulmonară, în spații special amenajate,
a dezinfectantelor de nivel înalt, în absența
pacienților.
Reglementările privind lenjeria se regăsesc în
Normele privind serviciile de spălătorie pentru
unitățile medicale, aprobate prin Ordinul ministrului
sănătății nr. 1.025/2000**)
Saltele, huse Pulverizare*) În spații
pentru saltele, etanșeizate și
perne, pături, în funcție de:
halate din - temperatură;
molton, - umiditate
îmbrăcăminte relativă;
- timpul de
expunere.
Vaporizare Cameră
specială
 Vaporizare În saloane și
alte spații de
cazare și în
funcție de:
- temperatură;
- umiditate
relativă;
- timpul de
expunere.
Doar în cazuri
speciale
(eliminatori de
BK)
Spații închise
Folosirea dezinfectantelor special destinate
dezinfecției aerului, de nivel înalt, lipsite de
toxicitate; se interzice utilizarea aldehidelor de orice
natură, cu excepția dezinfecției terminale în cazul
bolnavilor eliminatori de BK
Săli de Pulverizare*) În spații etanșe
operație, săli și în funcție
de naștere, de:
saloane, - temperatură;
cabinete - umiditate
relativă;
- timpul de
expunere.
Vaporizare/Aerosolizare Aparatura
electronică și
de respirație
 este protejată
sau scoasă din
spațiul în care
se face
dezinfecția.
Diverse
Jucării din Spălare Ștergere Curățare și
plastic, Pulverizare*) dezinfecție de
cauciuc sau nivel înalt sau
lemn, jucării mediu
din material Atenție clătire!
textil
Telefoane Ștergere Curățare și
dezinfecție de
nivel scăzut,
mediu
Ambulanțe, Pulverizare*) Curățare și
mijloace auto Ștergere dezinfecție de
nivel mediu
sau înalt
*) În cazul în care dezinfectantul se aplică prin
pulverizare se va utiliza cantitatea specificată în aviz
pentru a fi utilizată pentru un m2 sau un m3 la timpii
recomandați.
**) Ordinul ministrului sănătății nr. 1.025/2000 pentru
aprobarea Normelor privind serviciile de spălătorie
pentru unitățile medicale nu a fost publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Capitolul V Colectarea deşeurilor
medicale la locul de producereArticolul
12(1) Colectarea separată a deşeurilor este
prima etapă în gestionarea deşeurilor
rezultate din activităţi medicale.(2)
Producătorii de deşeuri medicale au obligaţia
colectării separate a deşeurilor rezultate din
activităţile medicale, în funcţie de tipul şi
natura deşeului, cu scopul de a facilita
tratarea/eliminarea specifică fiecărui
deşeu.(3) Producătorii de deşeuri medicale
au obligaţia să nu amestece diferite tipuri de
deşeuri periculoase şi nici deşeuri periculoase
cu deşeuri nepericuloase. În situaţia în care
nu se realizează separarea deşeurilor,
întreaga cantitate de deşeuri în care au fost
amestecate deşeuri periculoase se tratează
ca deşeuri periculoase.
VII. Transportul deşeurilor rezultate din
activităţile medicaleArticolul 36
Transportul deşeurilor medicale periculoase
în incinta unităţii în care au fost produse se
face pe un circuit separat de cel al pacienţilor
şi vizitatorilor. Deşeurile medicale
periculoase sunt transportate cu ajutorul
unor cărucioare speciale sau cu ajutorul
containerelor mobile. Atât autovehiculele, cât
şi cărucioarele şi containerele mobile se
curăţă şi se dezinfectează după fiecare
utilizare în locul unde are loc descărcarea,
utilizând produse biocide autorizate, fapt
demonstrat de un document scris.Articolul
37În scopul protejării personalului şi a
populaţiei, transportul deşeurilor medicale
periculoase până la locul de eliminare finală
se realizează cu mijloace de transport
autorizate şi cu respectarea prevederilor
legale în vigoare.Articolul 38(1) Deşeurile
medicale periculoase şi nepericuloase se
predau, pe bază de contract, unor operatori
economici autorizaţi conform legislaţiei
specifice în vigoare.(2) Transportul deşeurilor
medicale periculoase se realizează pe bază de
contract cu operatori economici autorizaţi
pentru pentru desfăşurarea acestei
activităţi.(3) Producătorii de deşeuri
periculoase au obligaţia să elaboreze, în
condiţiile legii, planuri de intervenţie pentru
situaţii deosebite şi să asigure condiţiile de
aplicare a acestora.Articolul 39În situaţia în
care o unitate sanitară este formată din mai
multe clădiri situate în locaţii diferite,
transportul deşeurilor medicale periculoase
se realizează prin intermediul operatorului
economic contractat de unitatea sanitară
respectivă.Articolul 40(1) Transportul
deşeurilor medicale periculoase în afara
unităţii sanitare în care au fost produse se
face prin intermediul unui operator economic
autorizat potrivit legii şi care se conformează
prevederilor:a) Legii nr. 211/2011, cu
modificările ulterioare;b) Hotărârii
Guvernului nr. 1.061/2008 privind
transportul deşeurilor periculoase şi
nepericuloase pe teritoriul
României;c) Hotărârii Guvernului nr.
1.175/2007;d) Ordinului ministrului
transporturilor şi infrastructurii nr.
396/2009 privind înlocuirea anexei la Ordinul
ministrului transporturilor, construcţiilor şi
turismului nr. 2.134/2005privind aprobarea
Reglementărilor privind omologarea,
agrearea şi efectuarea inspecţiei tehnice
periodice a vehiculelor destinate
transportului anumitor mărfuri periculoase -
RNTR 3;e) Ordinului ministrului sănătăţii nr.
613/2009 privind aprobarea Metodologiei de
evaluare a autovehiculelor utilizate pentru
transportul deşeurilor periculoase rezultate
din activitatea medicală, cu care unitatea
sanitară încheie un contract de prestări de
servicii sau prin mijloace de transport proprii
autorizate potrivit legii;f) Ordinul ministrului
mediului şi dezvoltării durabile nr.
1.798/2007 pentru aprobarea Procedurii de
emitere a autorizaţiei de mediu, cu
modificările şi completările ulterioare;g) altor
prevederi legale în domeniu.(2) Unitatea
sanitară, în calitate de generator şi expeditor
de deşeuri, are obligaţia să se asigure că, pe
toată durata gestionării deşeurilor, de la
manipularea în incinta unităţii, încărcarea
containerelor în autovehiculul destinat
transportului, până la eliminarea finală, sunt
respectate toate măsurile impuse de lege şi
de prevederile contractelor încheiate cu
operatorii economici autorizaţi.
Responsabilităţi în domeniul gestionării
deşeurilor medicale
Articolul 57Reprezentantul legal al unităţii
medicale (manager, director, administrator,
medic titular) are următoarele atribuţii:a)
iniţiază, implementează şi conduce sistemul
de gestionare a deşeurilor medicale;b)
asigură fondurile necesare pentru asigurarea
funcţionării sistemului de gestionare a
deşeurilor medicale, inclusiv sumele necesare
acoperirii costurilor prevăzute la art. 45 alin.
(5);c) desemnează o persoană, din rândul
angajaţilor proprii, respectiv coordonatorul
activităţii de protecţie a sănătăţii în relaţie cu
mediul, care să urmărească şi să asigure
îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de Legea
nr. 211/2011, cu modificările ulterioare, de
prezentele norme tehnice, precum şi de
legislaţia specifică referitoare la
managementul deşeurilor medicale în ceea ce
priveşte obligaţiile
deţinătorilor/producătorilor de deşeuri;d)
controlează şi răspunde de încheierea
contractelor cu operatorii economici care
transportă, tratează şi elimină deşeurile
rezultate din activităţile medicale;e)
controlează şi răspunde de colectarea,
transportul, tratarea şi eliminarea deşeurilor
rezultate din activităţile medicale;f) poate
delega atribuţiile menţionate la lit. d) şi e)
către coordonatorul activităţii, de protecţie a
sănătăţii în relaţie cu mediul;g) aprobă planul
de gestionare a deşeurilor rezultate din
activităţi medicale pe baza regulamentelor
interne, a codurilor de procedură a sistemului
de gestionare a deşeurilor medicale
periculoase din unitatea sanitară respectivă,
în conformitate cu anexa nr. 4 la ordin;h)
aprobă planul de formare profesională
continuă a angajaţilor din unitatea sanitară
cu privire la gestionarea deşeurilor
medicale.Articolul 58Coordonatorul
activităţii de protecţie a sănătăţii în relaţie cu
mediul din unităţile sanitare:a) este cadru
medical certificat de către Institutul Naţional
de Sănătate Publică - Centrul Naţional de
Monitorizare a Riscurilor din Mediul
Comunitar (CNMRMC), o dată la 3 ani;b)
elaborează şi supune spre aprobarea
conducerii planul de gestionare a deşeurilor
rezultate din activităţi medicale, pe baza
regulamentelor interne şi a codurilor de
procedură pentru colectarea, stocarea,
transportul, tratarea şi eliminarea deşeurilor
medicale periculoase; în acest scop el
colaborează cu epidemiologi în elaborarea
unui plan corect şi eficient de gestionare a
deşeurilor rezultate din activităţile
medicale;c) coordonează şi răspunde de
sistemul de gestionare a deşeurilor în
unitatea sanitară; în acest scop el elaborează
regulamentul intern referitor la colectarea
separată pe categorii, stocarea temporară,
transportarea şi eliminarea deşeurilor şi
clasifică deşeurile generate în conformitate
cu anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr.
856/2002, cucompletările ulterioare;d)
stabileşte codul de procedură a sistemului de
gestionare a deşeurilor medicale
periculoase;e) evaluează cantităţile de
deşeuri medicale periculoase şi nepericuloase
produse în unitatea sanitară; păstrează
evidenţa cantităţilor pentru fiecare categorie
de deşeuri şi raportează datele în
conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.
856/2002, cu completările ulterioare;f)
coordonează activitatea de culegere a datelor
pentru determinarea cantităţilor produse pe
tipuri de deşeuri, în vederea completării bazei
naţionale de date şi a evidenţei gestiunii
deşeurilor medicale;g) supraveghează
activitatea personalului implicat în
gestionarea deşeurilor medicale
periculoase;h) se asigură de cântărirea
corectă a cantităţii de deşeuri medicale
periculoase care se predă operatorului
economic autorizat, utilizând cântare
verificate metrologic;i) propune şi alege
soluţia de eliminare finală într-un mod cât
mai eficient a deşeurilor medicale periculoase
în cadrul fiecărei unităţi sanitare;j) verifică
dacă operatorul economic ce prestează
servicii de transport al deşeurilor medicale
este autorizat, conform prevederilor legale,
pentru efectuarea acestei activităţi şi dacă
autovehiculul care preia deşeurile
corespunde cerinţelor legale;k) verifică dacă
destinatarul transportului de deşeuri este un
operator economic autorizat să desfăşoare
activităţi de eliminare a deşeurilor;l)
colaborează cu persoana desemnată să
coordoneze activitatea de gestionare a
deşeurilor rezultate din unităţile sanitare în
scopul derulării unui sistem de gestionare
corect şi eficient a deşeurilor periculoase;m)
este responsabil de îndeplinirea tuturor
obligaţiilor prevăzute de lege în sarcina
deţinătorului/producătorului de deşeuri,
inclusiv a celor privitoare la încheierea de
contracte cu operatori economici autorizaţi
pentru transportul, tratarea şi eliminarea
deşeurilor medicale.Articolul 59Consilierul
pe probleme de siguranţă din unităţile
sanitare are următoarele atribuţii:a)
monitorizează activitatea de tratare şi
transport al deşeurilor medicale periculoase
efectuată de unitatea sanitară în vederea
conformării cu prevederile legale ce
reglementează tratarea şi transportul
mărfurilor periculoase;b) consiliază
reprezentantul legal al unităţii sanitare în
privinţa transportului mărfurilor
periculoase;c) efectuează demersurile
necesare ca unitatea sanitară să se asigure
că incidentele/accidentele în care sunt
implicate deşeuri medicale periculoase sunt
investigate corect şi sunt raportate
corespunzător;d) elaborează raportul anual
privind activităţile cu mărfuri periculoase;
aceste rapoarte anuale sunt păstrate 5 ani şi
sunt puse la dispoziţia autorităţilor naţionale
competente la solicitarea acestora;e)
monitorizează aplicarea practicilor şi
procedurilor instituite de unitatea sanitară
referitoare la transportul deşeurilor medicale
periculoase.Articolul 60Medicul delegat cu
responsabilităţi în prevenirea şi combaterea
infecţiilor nozocomiale din unităţile sanitare
are următoarele atribuţii:a) participă la
stabilirea codului de procedură a sistemului
de gestionare a deşeurilor medicale
periculoase;b) participă la buna funcţionare a
sistemului de gestionare a deşeurilor
medicale periculoase;c) supraveghează
activitatea personalului implicat în
gestionarea deşeurilor medicale
periculoase;d) răspunde de educarea şi
formarea continuă a personalului cu privire la
gestionarea deşeurilor medicale
periculoase;e) elaborează şi aplică planul de
educare şi formare continuă cu privire la
gestionarea deşeurilor medicale
periculoase.Articolul 61Şeful serviciului
administrativ din unităţile sanitare are
următoarele atribuţii:a) asigură şi răspunde
de aprovizionarea unităţii cu materialele
necesare sistemului de gestionare a
deşeurilor medicale periculoase;b) asigură şi
răspunde de întreţinerea instalaţiilor de
tratare prin decontaminare termică din
incinta unităţii sanitare, dacă este cazul;c)
controlează respectarea de către unitatea
sanitară a condiţiilor tehnice stipulate în
contractul încheiat cu operatorii economici
care prestează activităţile de tratare,
transport şi eliminare finală a deşeurilor
medicale periculoase, astfel încât să
demonstreze trasabilitatea deşeurilor în
sensul prevenirii abandonării în locuri
nepermise sau eliminării necorespunzătoare
a acestora.Articolul 62Medicul şef de secţie
din unităţile sanitare are următoarele
atribuţii:a) controlează modul în care se
aplică codul de procedură stabilit pe secţie;b)
semnalează imediat directorului adjunct
economic şi şefului serviciului administrativ
deficienţele în sistemul de gestionare a
deşeurilor rezultate din activităţile
medicale.Articolul 63Asistenţa-şefă din
unităţile sanitare are următoarele atribuţii:a)
răspunde de aplicarea codului de
procedură;b) prezintă medicului şef de secţie
sau coordonator planificarea necesarului de
materiale pentru sistemul de gestionare a
deşeurilor medicale periculoase;c) aplică
metodologia de culegere a datelor pentru
baza naţională de date privind deşeurile
rezultate din activităţi medicale.Articolul
64Asistenţa din unităţile sanitare are
următoarele atribuţii:a) aplică procedurile
stipulate de codul de procedură;b) aplică
metodologia de culegere a datelor pentru
baza naţională de date privind deşeurile
rezultate din activităţi medicale.Articolul
65Infirmiera din unităţile sanitare are
următoarele atribuţii:a) aplică procedurile
stipulate de codul de procedură;b) aplică
metodologia de culegere a datelor pentru
baza naţională de date privind deşeurile
rezultate din activităţi medicale.Articolul
66Îngrijitoarea pentru curăţenie din unităţile
sanitare are următoarele atribuţii:a) aplică
procedurile stipulate de codul de
procedură;b) asigură transportul deşeurilor
pe circuitul stabilit de codul de
procedură.Articolul 67Medicul care îşi
desfăşoară activitatea în sistem public sau
privat, în spital sau, după caz, ca medic de
familie, medic de întreprindere, medic şcolar,
medic stomatolog, medic al unităţii militare,
medic al penitenciarului are următoarele
atribuţii:a) supraveghează modul în care se
aplică codul de procedură stabilit în sectorul
lui de activitate;b) aplică procedurile
stipulate de codul de procedură;c) aplică
metodologia de culegere a datelor pentru
baza naţională de date privind deşeurile
rezultate din activităţi medicale.Articolul
68Persoana desemnată să coordoneze
activitatea de gestionare a deşeurilor
rezultate din activitatea unităţilor care
desfăşoară activităţi conexe celor medicale
(cabinete de înfrumuseţare corporală, îngrijiri
paleative şi îngrijiri la domiciliu etc.) are ca
atribuţii să coordoneze şi să răspundă de
colectarea, transportul, tratarea şi eliminarea
deşeurilor rezultate din activitatea proprie.

TOALETA BOLNAVULUI Toaleta bolnavului

constituie una din condiţiile indispensabil»» ale
procesului de vindecare. Prin toaleta de dimineaţa se
îndepărtează de pe suprafaţa pielii stratul cornos,
descuamat şi impregnat cu secreţiile glandelor sebacee şi
sudoripare, amestecate cu praf, alimente, resturi de
dejecţii şi alte substanţe străine care aderă de piele,
îndepărtarea acestora deschide orificiile de excreţie ale
glandelor pielii, înviorează circulaţia cutanată şi a
întregului organism, produce <> hiperemie activă a pielii,
favorizînd mobilizarea anticorpilor formaţi în celulele
reticulo-endoteliale din ţesutul celular subcutanat.
Toaleta, de dimineaţă linişteşte bolnavul, îl creează o
stare plăcută de confort, avînd un efect evident sedativ
asupra organismului. Majoritatea bolnavilor, obişnuiţi cu
toaleta completă de acasă, reclamă spălarea corpului, a
dinţilor, a părului, schimbarea lenjeriei etc., dar există
bolnavi mai puţin îngrijiţi, cărora asistenta în timpul
spitalizării, trebuie să le dezvolte deprinderile unei
toalete complete pe baza normelor ştiinţifice ale iginei
personale. Din acest motiv, 208 nistenta se va îngriji şi va
controla felul cum îşi fac toaleta şi boliivii care se pot
scula. Toaleta zilnică a bolnavului trebuie executată în
condiţii de M nişte şi confort. Deşteptarea de dimineaţă
trebuie făcută liniştit, u mult tact, fără să sperie bolnavii
printr-un dinamism exagerat urc nu are ce căuta în
spitale. Asistenta va crea bolnavilor în stare nai puţin
gravă condiţiile necesare pentru a-şi executa singuri
naleta, iar celor în stare mai gravă le va executa ea toate
manoperele loccsare. Asistenta va programa ordinea în
care va face toaleta bolnaIlor, asigurîndu-şi timp suficient
pentru a se ocupa de fiecare, în nil,sura cerută de starea
lui. Pentru efectuarea toaletei bolnavului la pat este
nevoie de irmătorul material: un paravan, trei prosoape
de culori diferite, lună mănuşi de baie de culori deosebite,
pentru a le putea deosebi ;! utiliza pe regiuni, săpun
neutru, săpunieră, perii de unghii, foarfece pi'iitru unghii,
pilă, perie de dinţi, pastă de dinţi, pahar pentru • palat pe
dinţi şi un pahar cu soluţie antiseptică pentru gargară,
litfliean, muşama, pudrieră cu pudră de talc, cană pentru
apă caldă, u găleată pentru apă murdară, o flanelă sau un
cearşaf, un termometru il« baie şi spirt mentolat sau
camforat. Materialele pentru toaleta bolnavului se vor
aşeza pe o măsuţă iicoperită cu o faţă de masă de material
plastic sau muşama sau liit,r-o tavă pe un scaun. Se
îndepărtează noptiera şi în jurul patului «PI întinde
paravanul. Baia parţială la pat constă în spălarea
întregului corp pe regiuni, ili'Kcoperind progresiv numai
partea care se va spăla. Asistenta va HVtMi grijă ca
temperatura din salon să fie de cel puţin 20° şi să nu f l«
curenţi de aer rece; ea va închide geamurile şi va înterzice
să se iliwîhidă uşa în timpul efectuării toaletei. Se umple
ligheanul 2/3 cu apă caldă (37°) şi se controlează
temperaturii apei cu ajutorul termometrului de baie sau
cu cotul, ca să nu (Io prea caldă. Se îndepărtează una
dintre perne, iar celaltă se acoperă cu o muşama, pentru
a o proteja de umezeală, peste muşama aşezîndu-se nu
prosop sau un cearşaf. în timpul toaletei, pătura se poate
înlocui cu o flanelă, bolnavul ifliuînînd dezbrăcat şi
acoperit cu cearşaful şi flaiiela. în faţa bolnavului se
aşază un prosop, pentru a nu se umezi acoperitoarea.
Ordinea t» care se va efectua toaleta trebuie să fie
respectată : se va tlioope totdeauna cu faţa, apoi urmează
gîtul, membrele superioare, ţmt'tca anterioară a toracelui,
abdomenul, partea posterioară a toracelui, regiunea
sacrată, coapsele, membrele inferioare, organele jjimitale
şi la sfîrşit regiunea perianală. 209 Cu mîna îmbrăcată în
prima mănuşă de baie (fig. 105), umezită, se spală ochii,
de la comisura externă la cea internă, unde se adun:i
secreţiile în timpul nopţii, şi se şterge imediat cu primul
prosop. Se continuă cu fruntea, de la mijloc spre tîmple,
se spală cu mişcări circulare regiunea periorală şi
perinazală. La urechi se insistă în Fig. 105. — Mănuşă de
baie. şanţurile pavilionului şi la regiunea retroauriculară.
După ce s-a spălat cu săpun şi s-a limpezit cu apă de
cîteva ori, porţiunea spălaţii trebuie ştearsă imediat
pentru a nu rămîne umedă şi a predispune bolnavul la
răceală. Urmează apoi spălarea gîtului, a membrelor
superioare muţind muşamaua sub regiunea respectivă.
Muşamaua şi prosopul se întind sub întreg braţul,
deasupra învelitorii şi prin mişcări circulare w execută
spălarea, începînd de la umăr spre capătul distal,
ştergîndu se imediat. Se va insista în special la axile,
tamponîndu-se pînfi la perfecta uscare (fig. 106). Dacă
bolnavul se poate întoarce în decubit lateral spălarea
celuilalt membru superior se va face în această poziţie.
Dacă nu se poate întoarce, asistenta va trece do partea
opusă şi va efectua spălarea după tehnica descrisă.
Toaletii se continuă cu partea anterioară a toracelui,
insistînd la femei Li pliurile submamare şi apoi se trece
la abdomen, unde se va aven grijă în special de ombilic,
unii bolnavi internîndu-se în spital cu 210 imbilicul foarte
murdar, îndepărtarea depozitului de murdărie f poate face
cu ajutorul unui tampon de vată montat pe porttampon i
înmuiat în benzină, ombilicul se spală cu apă şi săpun, iar
la bolna- •u pielea sensibilă, pentru a se evita iritaţiile, se
unge regiunea iselină. Spatele bolnavului este bine să se
spele în poziţie şezînd • este posibil, iar dacă nu • ^cubit
lateral, fiind sus- . ,, 'ţ « ? ', după tehnica descrisă .cerea
patului în lungiaşezînd muşamaua pe i r a pînă sub
bolnav, îna-i' - d e a se apuca de baia •' i. ială a jumătăţii
inf erioa-i corpului bolnavului, apa, 11 uşa de baie şi
prosopul fi înlocuite cu altele cura-i 'entru spălarea!
membre-i iiferioare 'se readuce bolul în decubit dorsal, şi
se I ă. coapsele, insistînd asuplicilor din regiunea înghi-
.1. şi poplitee. Gambele şi ionii vor fi spălate ca şi I1
ibrele superioare, cu aten- 'leosebită la spaţiile inl»
continuă pieptănatul în felul descris. Dacă bolnava nu
are pieptene propriu, pieptenul şi peria utilizate vor fi
spălate după fiecare 215 bolnavă în parte. Dacă
pieptănatul se face conştiincios în fiecaro zi, părul nu va
fi încîlcit şi nici nu va fi dificil la pieptănat. Ingrijireu
este mai uşoară dacă părul este tăiat scurt, dar asistenta
nu aro voie să-1 taie decît cu consimţământul bolnavei şi
numai în cazuri absolut necesare, fără să caute să o
influenţeze în această direcţie. Pieptănarea păr ului se
va face foarte atent la bolnavele îu stare inconştientă,
întrucît pă - rul încîlcit în această perioadă nu va putea
fi desfăcut mai tîrziu, necesitînd tăierea. Spălarea
pârului. Bolnavii care se pot scula din pat sînt conduşi la
baie. Se aşază pe un scaun cu capul spre cadă sau
lighean, avînd spatele acoperit cu o flanelă pentru ca să
nu răcească, spălarea decurgînd du - pă toate regulile
igienice obiş - nuite. Spălarea părului la pat. Spălarea
părului la pat se exe - cută la bolnavii imobilizaţi.
Materialul necesar. Muşamaua, un cearşaf, 2 prosoape,
săpun lichid sau şampon, piep - tene, găleată, cană cu
apă cal - dă şi rece, oţet pentru clătirea părului,
compresă de tifon, apa - rat Foehn, toate pregătite pe o
tavă. înainte de a începe spălarea, se va controla
temperatura din salon şi se va acoperi bine bolnavul. La
marginea patului, pe un taburet, se va aşeza tava cu tot
materialul necesar, pentru ca în timpul spălatului
asistsnta să nu plece de lingă bolnav. Una dintre
metodele care se întrebuinţează pentru spălarea părului
este aceea de a duce bolnavul cu capul la marginea
patului, aşezîndu-1 în poziţie, oblică şi îndepărtînd peina
de sub cap (fig. 110). Tehnica. Se rulează spre centru cele
două capete ale muşamalei şi se aşază pe patul
bolnavului în aşa fel ca marginea de sus să fie sub capul
bolnavului, iar marginea de jos să fie introdusă în
găleata 216 Fig. 109. — Pieptănatul părujui. pregătită.
Cele două capete rulate vor forma jgheabul prin care *n
scurge apa în găleată. Muşamaua se acoperă cu un
prosop la nivelul cefei pentru ca să nu vină în atingere
directă cu pielea bolnavului. în jurul gîtului se aşază un
cearşaf, pentru ca apa să nu ude ItMijeria. Se acoperă
ochii bolnavului cu o compresă pentru a se feri «Io
săpun. Asistenta susţine capul bolnavului cu mîna stingă,
1 < treapta umezeşte părul, apoi irnă puţin cîte puţin
şampon 'i săpun lichid. Se sp ală l n i io rădăcina părului,
masînd (•idea capului cu vîiful degetelor, fără să o zgîrie.
Se limpeniujte apoi cu apă multă, pentru ii îndepărta
săpunul de pe păr. Iu ultima apă de limpezire se tidaugă
oţet sau zeamă de lăiniic. După ce s-a spălat toată piolea
păroasă şi părul, cu mîna ni i ligă se ridică capul
bolnavului, se lasă să alunece muşamaua în găleată, iar
cu mîna ilroaptă se introduce sub capul lui un prosop
încălzit. Se şterge fiiţa bolnavului cu prosopul aşeRiii în
jurul gîtului. Părul se timică prin tamponare şi frecare m
un prosop încălzit (fig. 111). Hn leagă apoi capul cu un
prosop iMii'sit sau cu un batic şi se lasă dteva minute,
după care se paptănă. Pentru ca uscarea paFig. 110. —
Spălarea părului. l ului să fie grăbită, se utilizează
aparatul Foehn cu aer cald (vezi voi. II) Sau, dacă starea
bolimvului o permite, cu aprobarea medicului, se aşază
în jurul părului ti i poziţie şezînd, cu ajutorul unui duş
mobil. Bolnavii care nu pot •i expuşi nici la acest efort,
vor fi culcaţi pe un grătar de lemn şi l tăiaţi cu duşul
mobil. Spălarea sub duş exercită şi o acţiune mecanică
•Kupra organismului, prin presiunea jetului de apă.
Forţa presiunii i deci efectul ei variază în funcţie de
distanţa la cară va fi apropiată ozeta dusului mobil de
suprafaţa corpului. Se va avea grijă să nu i 1 , acţioneze
cu o presiune prea mare asupra bolnavilor slabi,
astenici, (mizaţi, ţinînd duşul la o distanţă mai mare.
Bolnavii adinamici care fac duş în poziţie culcat se
dezbracă .i se aşază pe grătar de lemn. Cu ajutorul
duşului mobil, asistenta \ a proiecta apa umezind
suprafaţa tegumentelor, dar evitînd capul (faţa, urechile
şi gîtul se vor spăla cu mănuşa de baie după tehnica. 221
arătată la baia parţială). După aceea se săpuneşte
suprafaţa corpului şi se spală cu ajutorul duşului mobil.
După terminarea băii de curăţenie se va continua
stropircu suprafeţei corpului cu apă la o temperatură
mai scăzută ca şi iu cazul băilor în cadă. în afară de
faptul că baia cu duş în poziţie culcat este biiw suportată
şi de bolnavii în stare gravă, aceasta, prin efectul ei
mecanic, tonifică ţesuturile, înviorează circulaţia şi
respiraţia şi îmbunătăţe^t starea generală a bolnavului.
Asistenta nu trebuie să considere ca o muncă degradantă
îngriji rea corporală a bolnavilor care nu pot părăsi
patul, ci dimpotrivil, trebuie să le acorde o atenţie
deosebită, deoarece, de felul cum sînl îngrijiţi, depinde
în mare măsură evoluţia bolii lor. Pentru captarea
produselor dejecţiilor fiziologice şi patolo gice se
utilizează plosca (bazinetul), urinarul, scuipătorul, tăviţu
renală etc. Plosca (bazinetul). Bolnavii imobilizaţi la pat
întrebuinţea/ii, pentru actul de defecare plosca
confecţionată din metal emailai, faianţă, porţelan,
cauciuc sau material plastic, în mod curent w utilizează
cele din metal emailat, de formă ovală, prevăzute cu
mîner şi capac, în lipsa capacului se pot acoperi cu un
şervet confec ţionat din material plastic, care se poate
curaţi uşor. Se va avea grijii de integritatea lor, cele cu
smalţul dezlipit putînd leza bolnavul în timpul utilizării
şi fiind greu de curăţit. Plosca de cauciuc se
întrebuinţează la bolnavii slăbiţi, la cari' simpla atingere
a pielii produce dureri. Plosca de cauciuc este confec
ţionată într-un mod asemănător cu colacul de cauciuc,
însă la mijloc este închisă cu o placă de cauciuc
impermeabilă, înainte de întrebuin ţâre, plosca este
umflată la fel ca şi colacul de cauciuc, cu o pompă.
Plosca se utilizează pentru necesităţile bolnavilor, la
efectuare; i toaletei organelor genitale, pentru clisme
etc. Pentru ca atingere:i rece a metalului sau cauciucului
să nu producă o senzaţie neplăcuţii, înainte de a fi
introdusă sub bolnav, va fi încălzită cu apă fierbinte
Dacă bolnavul este internat într-un salon comun, în jurul
patului se aşază un paravan ori de cîte ori are nevoie de
ploscă. Sub bolnav se aşază o muşama şi o aleza. Dacă
bolnavul se poate ajuta singur este solicitat să se ridice
puţin, iar dacă nu poati', asistenta sau infirmiera îi ridică
cămaşa de noapte sau îi dezbracă pijamaua. Introduce
apoi mîna stingă cu palma în sus sub regiuneu sacrată,
ridică bolnavul şi în acelaşi timp cu mîna dreaptă
introduce* 222 (iloHcu sub bolnav. Bolnavul este
acoperit şi menţinut aşa pînă i'iinină actul defecării.
După aceea i se dă hîrtie igienică şi în caz l o iic,voie se
spală regiunea perianală. îndepărtarea ploştii se face ii
multă precauţie pentru a nu se răsturna şi împrăştia
conţinutul l l »i i lenjerie sau duşumea. Se acoperă
imediat cu capacul sau şervetul (MVKiltit şi se
îndepărtează din salon. Asistenta reface patul
bolnavului, aeriseşte salonul, spală mîinile lioliutvului şi
se spală şi ea pe mîini. Numeroşi bolnavi imediat ce se
pot ajuta refuză plosca şi pretind i fio lăsaţi sau duşi la
W.C. Pentru aceşti bolnavi se poate utiliza 'imul rulant
special a cărui înălţime corespunde cu înălţimea 'imului
W.C. -ului (fig. 115). Aşezarea bolnavilor pe acest
scaun l i ce la fel ca şi aşezarea lor în fotolii. Dacă
materiile focale trebuie păstrate pînă la vizita medicală,
1 11 să plosca acoperită într-o cameră specială a
grupului sanitar, nul ataşat un bilet cu numele
bolnavului, numărul salonului şi IM i ului şi cu ora
evacuării. Curăţirea ploştilor cade în sarcina
infirmierelor sau îngrijitoarelor, dar starea lor de
întreţinere trebuie să fie controlată de asistentă. După ce
plosca a fost golită se spală cu apă rece, apoi cu apă .
îndepărtarea resturilor de pe pereţii vasului se face cu
ajutorul perii, care se întrebuinţează numai pentru acest
scop. Peria. «n păstrează în soluţii dezinfectante : lizol
5%, cloramină 5%, clorură tio var 20%, leşie etc., care
se folosesc şi pentru ploscă. Spălarea mai corectă se
face mecanic cu jeturi de vapori fierbinţi, oiu'o
dezinfectează şi curăţă vasele cu dejecţiile bolnavului
(fig. 114). Urinatele sînt recipiente confecţionate din
metal, sticlă sau mul criale plastice, destinate captării
urinii bolnavilor la pat. Deschiză-I ii rit lor este diierită :
pentru bărbaţi în formă de tub, pentru femei unii scurtă
şi lăţită, pentru a permite adaptarea lor la organele Mt
tăviţă renală curată a şi uscată. Pentru protejarea
lenjeriei şi a rufelor de pat, peste pătură se pune
muşamaua, iar în faţa bolnavului un prosop. Dacă starea
bolnavului nu permite ridicarea în poziţie şezînd, el va
rămâne culcat şi numai capul îi va fi întors într-o parte.
Sul» cap se pune un prosop. Asistenta va sprijini cu o
mînă fruntea bolnavului, iar cu cealaltă mînă va ţine
tăviţă renală curată şi uscalA 226 j.h faţa acestuia luînd
în prealabil măsuri de îndepărtare a protezedentare
mobile din cavitatea bucală. Dacă bolnavul prezintă
vărsături după intervenţii chirurgicale i iiabdominale, el
va fi sfătuit ca în timp ce vomează să comprime • i r ou
palma plaga operatorie, în acest fel durerile vor
diminua, pericolul de desfacere a suturii va fi mai mic.
Cînd bolnavul s-a liniştit se îndepărtează tăviţa renală şi
i se o soluţie aromată săşi clătească gura. Această
soluţie se va arunca r-un alt vas, pentru ca produsele
vomitate să se păstreze în forma iniţială. Se şterge gura
bolnavului, se scot muşamaua, prosopul ne aeriseşte
salonul. Bolnavul este aşezat apoi în repaus şi
supravegheat în continuare. • vizita medicului, asistenta
va raporta frecvenţa, orarul, caracterul, ulitatea,
conţinutul vărsăturilor, precum şi simptomele
însoţitoare rvate la bolnav.