Eruptii vulcanice, taifunuri, deversări de produse petroliere, tăieri neraționale

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu

sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor.
Aceasta poate fi :
- Naturală : erupțiile vulcanice, taifunurile
- Artificială (produsă de om) : poluarea cu produse petroliere, tăierile neraționale (defrișări)
1. Erupția vulcanică este una din cele mai cunoscute forme ale vulcanismului,
manifestându-se printr-o eliminare în cantități diferite de material provenite din camera sau
rezervorul de magmă, a vulcanului. Acestea pot provoca daune imese și decese în masă. Ele pot
provoca, de asemenea, modificări substanțiale în climă. Particulele care sunt aruncate în atmosferă
împiedică lumina soarelui să ajungă la suprafața pămantului. Acest lucru poate duce la scăderea
temperaturii la nivel mondial. Uneori sunt aruncate cantități mari de gaze, precum dioxidul de sulf
(SO2), clorura de hidrogen (HCl) și fluorura de hidrogen (HF). Acestea reacționează cu apa din
atmosferă și produc ploile acide. Aceste ploi nu distrug numai culturile, ci și toate ființele vii.
Erupţiile vulcanice pot produce şi cutremure dar şi valuri de tip tsunami.
2. Taifunul, uraganul sau ciclonul sunt termeni care desemnează acelaşi fenomen
meteorologic înregistrat în apele tropicale şi care provoacă o furtună violentă, ce dezvoltă o putere
ce poate echivala cu până la 10 bombe de tipul celei lansate la Hiroshima şi cu viteze ale vântului
care depăşesc 120 de kilometri pe oră. Fenomenul este denumit taifun dacă are loc în Pacificul de
Vest sau în Oceanul Indian, cum este cazul lui Haiyan, iar dacă are loc în Caraibe şi Marea Arabică
atunci se numeşte uragan şi, respectiv, ciclon.
Oricare ar fi denumirea sa, un uragan are întotdeauna aceleași caracteristici. Este o furtună de
proporții uriase, aducând cu sine vânturi foarte puternice, tunete și fulgere, precum și ploi torențiale.
Un uragan de gradul 1 provoacă oarecare pagube în recolte, în timp ce un uragan de gradul 5
izbucnește în rafale cu alarmanta viteză de 280 km/h, ridicând în aer obiecte foarte grele și
provocând distrugeri masive în calea sa.
3. În ultimele cinci decenii poluarea cu produse petroliere a mediului marin a căpătat
accente dramatice. Transportul maritim al petrolului, explorarea şi exploatarea zăcămintelor de
hidrocarburi din domeniul marin, prelucrarea acestora în rafinării situate în vecinătatea zonei
litorale, la care se adaugă alte activităţi cu caracter antropic, generează o serie de factori de risc, care
implică producerea a numeroase incidente de poluare. Accidentele de navigaţie ale unor mari tancuri
petroliere sau incidentele la platforme marine de foraj şi exploatare au provocat dezastre ecologice
de proporţii, cu consecinţe dintre cele mai severe. Ecosistemele marine din regiunile poluate au
suferit pierderi şi dereglări majore, care s-au resimţit pentru mult timp.
Consecinţele cele mai dezastruoase le-au avut mareele negre produse în regiunile costiere şi,
în special, în zone unde pânza de petrol s-a concentrate pe suprafețe reduse sau cu adancimi mici:
Marea Mânecii, Golful Biscaya, Golful Alaska, Golful Persic.
Conform unor estimări, poluarea cu petrol ar provoca, în fiecare an, moartea a cca 500.000
păsări. (F.Ramade, 1999).
Cauzele morții păsărilor marine sunt atribuite unor efecte ca: pierderea penajului,
îngreunarea aripilor, imposibilitatea de mișcare, dereglarea funcțiilor intestinale și glandulare prin
care păsările obțin apa dulce din mare, pierderea calității hidrofuge a penajului , ceea ce duce la
imposibilitatea menținerii căldurii corpului în contactul cu apa. În timpul clocitului, petrolul care
acoperă penajul păsărilor adulte contaminează ouăle și provoacă moartea embrionilor.
4. Tăierile neraționale
Despădurirea reprezintă totalitatea acțiunilor prin care pădurile sunt înlăturate complet de pe
anumite suprafețe atât din cauze naturale (incendii) cât mai ales din cauze antropice.
În conformitate cu Convenţia Cadru a Naţiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC),
cauza copleşitoare a despăduririi este agricultura. Agricultura de subzistenţă este responsabilă pentru
48% din despăduriri; agricultura comercială este responsabilă pentru 32% din despăduriri;
necesitatea de lemn în domeniul construcţiilor este responsabilă pentru 14% din defrişări şi
utilizarea lemnului pe post de combustibil cauzează 5% din defrişări.
Acţiunea de defrişare are loc din mai multe motive: copacii sunt folosiţi sau vânduţi pentru
combustibil sau ca lemn, în timp ce terenul rămas neocupat este folosit ca păşune pentru animale,
plantaţii, sau pentru aşezări umane.
Tăierile neraționale, fără a reîmpăduri suficient a dus la deteriorarea habitatului, la pierderea
biodiversităţii şi la ariditate. Au efecte negative asupra biosferei favorizând emisiile de dioxid de
carbon în atmosferă. De asemenea, defrişarea duce la eroziunea solului. Există numeroase cazuri
când în urma defrişărilor masive nu rămân decât suprafeţe imense de teren pustiu, nefolosit.
Ignoranţa oamenilor, ignorarea valorii pădurilor, managementul prost al resurselor naturale, precum
şi legile deficitare de mediu sunt câţiva dintre factorii care permit despădurirea pe scară largă.
Defrişările cauzează modificări permanente asupra condiţiilor climatice,deşertificarea, încălzirea
globală, efectul de seră, deplasarea populaţiilor.