Sunteți pe pagina 1din 4

Cancerul are rolul distrugerii programării interioare a echilibrului nostru şi se exprimă, în

mod special, în prima zonă atinsă. El traduce de cele mai multe ori remuşcări, răni care nu
pot sau nu vor să se cicatrizeze şi care adesea, sunt asociate cu un sentiment de culpabilitate.
Este vorba de un fel de autopedeapsă care se vrea definitivă, de un proces de constatare
inconştientă a eşecului faţă de propria viaţă sau faţă de alegerile făcute în viaţă. Oare ce am
ratat, de ce mă pedepsesc, ce îmi reproşez atât de profund? Se pare că ne aflăm, în orice caz,
în prezenţa ultimului strigăt lansat de Stăpânul Interior, pentru că toate celelalte au dat greş
ori au fost înăbuşite.
O tumoră este o masă de ţesut inform, care poate apărea in diverse locuri ale corpului.
Tumora apare de obicei, in urma unui şoc emoţional. Dacă păstrez in mine rănile vechi,
gandurile negative, faţă de trecut, acestea se acumulează şi formează o masă care devine
apoi solidă.
O tumoră indică faptul că mă ataşez foarte uşor iar lipsa mea de incredere in mine mă
face să simt gelozie, invidie, decepţie faţă de mine insumi şi faţă de ceilalţi. Am un potenţial
nelimitat, dar nefolosit. Simt o tristeţe adancă faţă de o situaţie şi m-am resemnat, deoarece
imi spun că "am pierdut partida" şi abandonez, vreau să se termine viaţa. Este ca o cădere
morală şi emoţională şi nu ştiu dacă o să mai pot să imi revin. Am prea multe emoţii inchise
in mine şi corpul meu nu mai suportă. Cred că, dacă ii domin pe ceilalţi, dacă ii critic şi imi
folosesc puterea, acest lucru va schimba ceva, dar, in sinea mea, ştiu că nu aceasta este
soluţia.
O tumoră benignă poate creşte şi deveni malignă (cancer) atunci cand devin tot mai neli-
niştit şi imi concentrez tot mai mult atenţia pe evenimentele din trecut, care mă rod pe dină-
untru. Emoţiile mele sunt tot mai puternice şi rănile mele sunt vii. Devin atât de negativist
incât sunt tot timpul în alertă şi mă aştept la tot ce este mai rău. Există o energie negativă in
jurul meu, care devine mai puternică decât mine.
Accept ↓❤ să conştientizez faptul că această masă de celule blochează trecerea energiei in
corpul meu, energie care trebuie să circule liber. Este important să imi pot exprima triste-
ţea din mine. Trebuie să iau foarte in serios acest mesaj pe care mi-l trimite corpul. Mă con-
centrez pe prezent şi imi exprim sentimentele. Dacă refuz acest lucru, este ca şi cum, o vo-
ce interioară mi-ar şopti: "tu mori, incetul cu incetul". Învăţ să mă detaşez (desprind, izolez,
distanțez de cineva sau ceva) şi să am incredere totală in mine.

Cancerul este in primul rand legat de emoţii refulate, de resentimente profunde, care du-
rează uneori de mult timp, faţă de ceva sau de o situaţie care mă tulbură incă şi astăzi şi faţă
de care nu am indrăznit niciodată să imi exprim sentimentele profunde. Adeseori există o
legătură cu unul sau mai multe aspecte ale vieţii mele de cuplu de familie sau social. Cance-
rul se poate declanşa foarte repede, în urma unui divorţ dificil, a pierderii unui loc de
muncă, a pierderii unei fiinţe dragi etc. Cancerul este rezultatul mai multor ani de conflict
interior, de culpabilitate, de răni, de supărări inconsolabile, de ranchiună, de ură, de confuzie
şi de tensiune, care mă rod. Trăiesc disperare, respingere de sine, mă simt nenorocit 13. (13 în
franceză cancre = nefericit, cu un respect de sine foarte scăzut ) Mă macină mereu acelaşi sentiment
de eşec.
Ceea ce se intamplă in exterior este doar reflectarea a ceea ce se intamplă in interio-
rul meu. Fiinţa umană este reprezentată de celulă şi mediul de viaţă, iar societatea, prin
ţesuturi. În general, dacă sufăr de cancer, sunt o persoană iubitoare, devotată, plină de aten-
ţie şi de bunătate faţă de ceilalţi, foarte sensibilă, care seamănă iubire şi fericire in jurul său.
În tot acest timp, emoţiile mele personale sunt refulate foarte adânc în mine.
Îmi găsesc alinare şi satisfacţie in exteriorul meu, nu in interior, deoarece am un res-
pect de sine foarte scăzut. În timp ce mă ocup de toată lumea, imi las la o parte nevoile per-
sonale. Mă simt neputincios în a-mi schimba viaţa. Această neputinţă provine din faptul că
am impresia că nu am nicio putere asupra vieţii mele. Las această putere în grija unei
autorităţi mai mari decât mine, din exteriorul meu. Nu mai sunt in contact cu corpul meu şi
cu emoţiile mele. Sunt pierdut, deoarece nu mă definesc decât prin intermediul celorlalţi. Nu
mai am nicio identitate. Am devenit un străin faţă de mine insumi, imi cedez locul celorlalţi,
imi las la o parte celulele sănătoase, care reprezintă identitatea mea iar acestea sunt inlocuite
de celule străine, care nu işi au locul in corpul meu. Dar, deoarece binele celor din jurul meu
este deasupra binelui meu, decid că eu nu valorez nimic şi că ii pot lăsa pe ceilalţi să.mă
invadeze. Evit să imi iau viaţă in maini şi mă consider incapabil de acest lucru. Deoarece mi
se pare că viaţa nu imi mai aduce nimic, mă predau şi nu mai am poftă de a trăi. La ce bun
să lupt? Dacă trăiesc multe emoţii puternice, ură, culpabilitate, respingere, voi fi intr-o
reacţie foarte puternică, la fel ca şi celula. Celulele mele sănătoase se intorc impotriva mea
şi celulele bolnave preiau controlul. Mă voi simţi chiar responsabil de problemele şi de
suferinţele celorlalţi şi vreau să mă autodistrug.
Celulele canceroase trăiesc în izolare, la fel ca mine, cel care vrea să se retragă în sine în
faţa unei situaţii pe care îmi este foarte greu să o accept: vorbesc foarte puţin despre ea, imi
refulez emoţiile care mă otrăvesc."Îi port pică vieţii" este prea nedreaptă.Joc rolul "victimei"
vieţii şi devin repede "Victima" cancerului. De obicei, "ura" faţă de cineva sau faţă de o
situaţie mă "va roade pe interior" şi va determina celulele să se autodistrugă. Această ură
este foarte adânc îngropată în mine şi de obicei nu sunt conştient de existenţa ei. Este
ascunsă în spatele măştii mele de "persoană bună". Corpul meu se descompune încet
deoarece şi sufletul meu se descompune. Am nevoie să îmi împlinesc dorinţele, în loc să le
fac pe plac celorlalţi. Trebuie să îmi ofer bucurii, "mici plăceri". Am acumulat resentimente,
conflicte interioare, culpabilitate, autorespingere faţă de mine însumi, deoarece am acţionat
mereu raportat la ceilalţi şi nu în funcţie de ceea ce vreau eu. Răbdarea exemplară de care
dau dovadă este însoţită de un slab respect de sine. Evit să îmi acord dragoste şi respect,
deoarece cred că nu le merit. Voinţa mea de a trăi devine aproape inexistentă. Mă simt inutil.
"La ce bun să mai trăiesc? Este modul meu de a încheia socotelile cu viaţa. Mă autodistrug
și este de fapt, o sinucidere deghizată. Am impresia că "mi-am ratat" viaţa, pe care o consi-
der un eşec. Moartea mi se poate părea, chiar dacă inconştient, mai frumoasă decat viaţa pe
care o duc. Am nevoie să redefinesc cine sunt cu adevărat in loc să mă identific cu imagi-
nea pe care ceilalţi vreau ca eu să o proiectez, adică, să fiu cum vor ei. Am nevoie să dau
masca la o parte. Poate fi un demers dificil pentru moment, dar este esenţial pentru a-mi
redobandi controlul asupra vieţii mele. Voi descoperi că am tot curajul şi toată forţa nece-
sare pentru a-mi îndeplini toate visele.

Partea corpului care a fost atinsă de cancer îmi dezvăluie natura problemei sau proble-
melor mele: - îmi arată ce program mental sau ce atitudini trebuie să adopt pentru a face
boala să dispară.
- îmi indică exact, prin locul unde apare, care este cauza unde nu am procedat corect
(în modul de gândire și prin atitudinea mea).

Melanomul malign
Melanomul malign mai este denumit şi cancerul aluniţelor. Este vorba despre o tumoră
a nivelul pielii sau a mucoaselor de la la nivelul ochilor, care provine din celulele responsa-
bile de pigmentarea pielii (melanocite). Există forme de melanom care apar spontan şi cele
care rezultă din transformarea unei aluniţe, care sunt mai rare.
Melanomul are legătură cu anumite emoţii asemănătoare cu cele trăite în cazul apariţiei
unei simple aluniţe (lentigo), dar în acest caz sunt mult mai violente, mai profunde şi diver-
sificate. Melanomul apare într-o zonă a corpului, pe care o pot asocia cu un eveniment în
care m-am simţit MURADIT, pătat, mutilat, desfigurat, denigrat. Am simţit că a fost atin-
să integritatea corpului meu. Pielea mea se modifică, se alterează. Este ca şi cum pielea şi-ar
aminti un contact fizic neplăcut, impus, forţat, de către societate, familie sau o altă persoană.
Melanomul devine astfel un scut, o carapace pentru a evita orice altă agresiune. Îmi pun sub
semnul întrebării INTEGRITATEA mea fizică şi morală.
Am nevoie să mă ''albesc'', fie faţă de ceea ce am făcut sau am spus, fie faţă de ceva ce
mi s-a făcut, o situaţie pe care m-am simţit murdărit. Sau este posibil să fi trăit un eveniment
în care m-am simţit SMULS de lângă cineva sau de ceva care îmi era drag (bolile de piele
sunt de multe ori legate de o separare) şi faţă de care am pierdut orice urmă. De asemenea,
este posibil să îmi fie teamă că voi trăi această senzaţie de smulgere, în viitor... Pot exista
secrete de familie, precum naşterea unui copil în afara căsătoriei, despre care nu s-a vorbit
nimic şi care s-a ascuns cu mare grijă. Limitele şi graniţele mele au fost încălcate şi mă simt
foarte vulnerabil. Relaţiile mele cu ceilalţi, mai ales cu unii membri ai familiei mele, sunt
"iritante".
Melanomul se manifestă frecvent în urma unui conflict cu o persoană, care face referinţă
la un element masculin, precum tatăl meu sau o persoană care îmi aminteşte de el. Sau pot
face parte dintr-un cuplu, dar mă simt separat, despărţit de partenerul meu. Spaţiul meu vital
a fost poluat. Mă simt zdrobit, nedemn. Pot, de asemenea, să mă judec foarte sever şi să mă
consider "un gunoi "care trăieşte în disperare, nu am nicio urmă de respect faţă de mine şi
ceilalţi, sunt întotdeauna pe primul loc. Mă simt micşorat, DEVALORIZAT, în ceea ce
sunt şi în ceea ce sunt capabil să îndeplinesc. Îi las pe ceilalţi să aibă putere asupra mea şi le
ascult criticile. Situaţiile în care trebuie să fiu apropiat de ceilalţi, atât pe plan fizic cât şi
emoţional, sunt foarte dificile pentru mine. Faptul de a-mi freca pielea de altcineva îmi tre-
zeşte rănile interioare. Trăiesc o luptă continuă între faptul de a avea nevoie de ceilalţi, până
la a deveni dependent de ei şi, în acelaşi timp, dorinţa puternică de a fi autonom ! Mă pot
simţi smuls, despicat în interior. Nu îmi mai suport limitările. Am nevoie de libertate. Am
nevoie să îmi delimitez clar spaţiul. Mă simt abătut deoarece am impresia că mi-am pierdut
integritatea morală şi fizică. Am tendinţa de a vedea totul în negru.
Pentru ca toate acestea să înceteze, accept ↓❤ să readuc iubirea în situaţiile care au
declanşat acest melanom. Deşi au fost situaţii foarte dificile, în momentul în care le-am
trăit, accepţ ↓❤ să văd care este elementul pozitiv sau înţelepciunea interioară pe care am
obţinut-o.
Accept ↓❤ să cer ajutor, cand este necesar.

Ura
Multe boli au drept cauză ura. Faptul de a intreţine ura mă face să detest anumite persoa-
ne, mă face răutăcios, mă determină să arunc cuvinte jignitoare, fiind plin de furie. Senti-
mentul de ură duce la autodistrugere: distruge persoana care întreţine sentimentul de ură
mai mult decat pe persoana sau situaţia în cauză. Când trăiesc o ură, am impresia că există
ceva care arde în mine, pe mai multe sisteme: digestiv, pulmonar şi în relaţie cu vezica
biliară şi ficat.
De-a lunul vieții, omului care întreține sentimente de ură îi apar tot felul de manifestări
(stări) și afecțiuni (boli) în corp, mai ușoare sau mai grave. În evoluţia semnelor manifestate
de corp apar afecţiunidin ce în ce tot mai grave. Pot chiar să atragă un cancer.
Ura apare atunci când am impresia că ceilalţi mă impiedică să îmi trăiesc viaţa. Vreau să
trăiesc aşa cum vreau eu şi când lucrurile nu merg după placul meu, reacţionez puternic. În
loc să fiu deschis şi să vreau să inţeleg punctul de vedere al celuilalt, mă incăpăţanez să
răman pe poziţia mea. Refuz astfel orice responsabilitate în faţa vieţii.
Accept ↓❤ faptul că iubirea se află la baza oricărei vieţi. Învăţ să mă iert şi să ii iert pe
ceilalţi.
Accept ↓❤ să îi inţeleg pe oameni şi situaţiile, plin de iubire. Doar fiind deschis faţă de
ceilalţi îmi voi putea schimba viziunea asupra lucrurilor şi mă voi elibera de judecăţi şi de
această ură a cărui prizonier eram.
Trebuie să reintru in contact cu "eul" meu interior şi să mă accept ↓❤ aşa cum sunt,
cu calităţile, cu defectele, cu puterea şi cu slăbiciunile mele.
Accept ↓❤ să las la o parte vechile atitudini şi obiceiuri morale.
Acceptarea ↓❤ bolii este esenţială pentru ca apoi să pot lupta. Dacă refuz să accept ↓❤
boala, cum voi putea să o vindec?
Accept ↓❤ să reiau contactul cu acea parte din mine de care m-am deconectat, pentru a
reintra in contact cu viaţa mea. Îmi deschid inima ❤ şi devin conştient de tot ceea ce imi
poate aduce viaţa şi cât de mult fac parte din viaţa mea.
Accept ↓❤ să liniştesc emoţiile pe care le amîn mine. Îmi reiau controlul asupra propriei
mele vieţi. Doar eu ştiu ceea ce este bun pentru mine! Doar eu pot decide să mă vindec..
Accept ↓❤ să mă pot vindeca deoarece am multe lucruri de indeplinit, multe vise de
realizat.
Accept ↓❤ să trăiesc în prezent, acceptându-mi trecutul, ca pe o perioadă de pregătire
pentru a mă descoperi, pentru a şti cine sunt cu adevărat. Lăsand să curgă viaţa din mine,
celulele mele vor fi bine hrănite şi le vor inlocui pe cele de care nu mai am nevoie.

Chiar dacă, iniţial cancerul pare a avea rolul negativ, adică al duşmanului, îmi dau seama
că este un catalizator pentru a mă determina să aduc schimbări majore în viaţa mea. Faptul
de a primi un tratament natural pentru vindecare, masaje sau orice alte tehnici cu care mă
simt bine, va avea un efect de armonizare şi mă va ajuta să îmi deschid conştiinţa în faţa
tuturor minunilor vieţii şi a frumuseţii din jurul meu, lucru care va întări astfel sistemul meu
imunitar.