Propunerea temei de cercetare doctorală (doctorat profesional)

Coordonate Stilistico-interpretative în creația pentru

chitară a compozitorilor români

Candidat: Cioceanu Bogdan-Alexandru

Profesor îndrumător: prof. univ. dr. Șerban-Dimitrie Soreanu

Instrument: Chitară clasică

Examen de admitere
Septembrie 2018
 Universul chitaristic cunoaşte astăzi o înflorire universală, ajungând, după secole de
căutări, la apogeul existenței sale. La începutul secolului nostru, chitara este un instrument foarte
diversificat din punct de vedere al construcției (chitara clasică, flamenco, electrică, semi-
acustică,etc.) și este prezentă într-o mare varietate de genuri muzicale (clasic, jazz, pop, rock,
blues, etc.). Această popularitate se datorează pe de o parte diversității de gusturi muzicale pe care
chitare le cuprinde și accesibilității acesteia, iar pe de altă parte numărului impresionant de virtuozi
ai instrumentului, exponenți ai unor tradiții bine dezvoltate de-a lungul secolul trecut. În ceea ce
priveşte chitara clasică, după anevoiosul proces de transformare, căutare și perfecționare desfășurat
de-a lungul secol XX, aceasta ocupă acum un loc aparte în rândul instrumentelor tradiționale ale
muzicii culte.
Modernizarea chitarei a facilitat apariția unui repertoriu care pune în valoare capacitățile
sale concertante, dar şi cerințele estetice ale începutului de secol XX. Acest repertoriu va conține
capodopere ale genului precum celebrele lucrări ale lui Joaquin Rodrigo (1901-1991): Concierto
de Aranjuez (1939) și Fantasia para un Gentilhombre (1854); Mario Caselnuovo-Tedesco (1895-
1968) Concertul nr. 1 pentru chitară op. 99 în Re major (1939) și Heitor Villa-Lobos (1887-1959)
Concertul pentru chitară și orchestră de cameră W501 (1951).
În ceea ce privește creația autohtonă pentru chitară (atât camerală cât și concertantă),
aceasta a început să se dezvolte în a doua jumătate a secolului trecut prin efortul concentrat al unor
compozitori precum Anatol Vieru (1926-1998), Dumitru Capoianu (1929-2012), Cornel Țăranu
(1934), Dan Voiculescu (1940-2009) sau Liviu Dănceanu (1954-2017). Procesul continuă în mod
accelerat în zilele noastre, chitara atrăgând atenția mai multor creatori precum Cătălin Ștefănescu-
Pătrașcu (1971), Dan Dediu (1967),Carmen Cârneci (1957) sau Maia Ciobanu (1952).
Diversitatea stilistică a acestui repertoriu impune o examinare pre-interpretativă, focalizată
pe aspecte de muzicologie, estetică, organologie și tehnică instrumentală. Totodată consider că o
cercetare serioasă a arhivelor Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România și a Bibliotecii
Academiei Române este absolut necesară pentru a descoperi mai multe lucrări uitate sau
nepublicate. De asemenea, consultarea compozitorilor (sau membrilor familiei acestora) în
vederea readucerii pe scenă a unor lucrări uitate în biblioteca personală poate fi dublată de
comisionarea unor lucrări noi destinate instrumentului cu șase coarde. Chitaristul trebuie să
modeleze toate coordonatele interpretative (dinamica, agogica, articulația şi frazarea, coloristica,
semantica) în vederea individualizării expresiei muzicale. În cazul muzicii românești, rezolvarea
unor probleme ce țin de adaptarea tehnicii şi sonorității, de înțelegerea particularităților notației
contemporane nu poate fi realizată decât prin consultarea informațiilor provenite din sursele
documentare ale secolelor XX-XXI (lucrări teoretice, metode, partituri, scrieri despre muzică,
corespondență, interviuri, etc.) şi printr-o relaționare directă cu compozitorii.
Actualitatea temei este determinată de lipsa repertoriului autohton destinat chitarei atât pe
scena de concert, din programele școlare cât și din cadrul concursurilor naționale de profil. De
aceea este necesară fixarea unor repere stilistice specifice chitarei care să clarifice în întregime
detaliile textului muzical și să apropie deopotrivă interpreții și publicul de muzica românească
pentru chitară.
Obiectivul cercetării doctorale este de a expune pe larg toate aspectele modului de abordare
a interpretării repertoriului mai sus menționat, prin realizarea următoarelor obiective:
 precizarea coordonatelor în care se încadrează elementele de bază ale interpretării
muzicale (dinamica, agogica, tempoul, sonoritatea, articulația, frazarea).
 stabilirea unor principii de transformare a tehnicii şi sonorității chitarei la realitățile
specifice.
 prezentarea unor modele de hermeneutică muzicală, aplicate pe texte
reprezentative, hermeneutică ce îşi propune descoperirea înțelesurilor ce au
relevanță în transmiterea mesajului muzical spre public.
Lucrarea se va concentra pe latura practică a interpretării muzicale, prezentând cu
minuțiozitate aspecte legate de tehnica instrumentală, de stilistică precum şi diferite modalități de
înțelegere a textului muzical în vederea transmiteri unui mesaj muzical clar și expresiv către
ascultătorul interesat. Astfel, viitoarea cercetare va avea şi o funcție de ghid interpretativ pentru
chitaristul român interesat de conturarea stilistică a muzicii autohtone.
Bibliografia (privind tema propusă)

BUCIU, Dan, Mic tratat de scriitură modală, Editura Grafoart, București, 2014
BUGHICI, Dumitru, Dicţionar de forme şi genuri muzicale, Editura Muzicală, Bucureşti 1986
BUGHICI, Dumitru, Sonata și suita, Editura Muzicală, București, 1965
CONSTANTINESCU, Grigore. BOGA, Irina, O călătorie în istoria muzicii, Editura Didactica şi
pedagogica, Bucureşti 2007
COLȚEA, Vasile, Tehnici vechi și noi în creația și interpretarea chitaristică, Editura Regis,
București,
COSMA, Lazăr-Octavian, Hronicul muzicii românești (9 volume), Editura Muzicală, 1983
COSMA, Viorel, Muzicieni români – Lexicon, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor,
București, 1970
FIRCA, Gheorghe, Dicționar de termeni muzicai, Editura Enciclopedică, București, 2008
GIULEANU, Victor, Teoria ritmului (volumele I și II), Editura Grafoart, București, 2015
GIULEANU, Victor, Tratat de teoria muzicii. Editura Muzicală, Bucureşti 1986
NEMESCU, Octavian, Capacitățile semantice ale muzicii, Editura Muzicală, București, 1983
ȘTEFĂNESCU-PĂTRAȘCU, Cătălin, Interpretarea muzicii din Renaștere și Baroc la chitara
clasică, Editura Muzicală, București, 2014
TEODORESCU-CIOCĂNEA, Livia, Tratat de forme și analize muzicale, Editura Muzicală,
București, 2005
VANCEA, Zeno, Dicționar de termeni muzicali, Editura Științifică și Enciclopedică, București,
1984
VIERU, Anatol, Cartea modurilor, Editura Muzicală, București, 1980
Partituri

ALMAȘI, Gabriel, Suspin, facsimil

ANDRONE, Sebastian, Improvisation, facsimil, București, 2016
CAPOIANU, Dumitru, Piese pentru chitara clasică, Editura Muzicală, București, 2001
CÂRNECI, Carmen, Origami Orientalis, facsimil
DĂNCEANU, Liviu, Trei piese penru chitară (Quaifuga op.11, Quasi preludiu op.16,
Quasipostludiu – Addenda – op.19), Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor
din România, București
DEDIU, Dan, Zaira, facsimil, București, 2016
DEDIU, Dan, Zemrude, facsimil, București,
MARTON, Eugen-Mihai, y mis manos son lo unico que tengo, Edition Moeck, Celle (Germania),
1984
MĂLĂNICIOIU, Gabriel, Badriya, facsimil, 2011
MĂLĂNICIOIU, Gabriel, Campus Stellae, facsimil, 2013
ȘTEFĂNESCU-PĂTRAȘCU, Cătălin, Muzică pentru chitară volumele I și II, Editura Muzicală,
București, 2014
ȘTEFĂNESCU-PĂTRAȘCU, Cătălin, Concertul nr. 2 pentru chitară și orchestră de coarde,
facsimil, București,
ȘTEFĂNESCU-PĂTRAȘCU, Cătălin, La voce della luna, facsimil, București, 2011
ȘTEFĂNESCU-PĂTRAȘCU, Cătălin, Orașele Invizibile (Laudomia, Perinzia, Pentesilea),
facsimil, București, 2016
ȚĂRANU, Cornel, Resonances (I. Pour guitare seule, II Pour guitare et cordes avec piano ou
vibraphone ad libitum), Editura Arpeggione, Cluj-Napoca, 2014
VIERU Anatol, Musique pour guitare et orchestre (Concerto pour guitarre et orchestre)
(manuscris), București, 1996