Încă plouă

Când ochii uită să se mai ascundă

și-și spun povestea calm și în tăcere

mascând, sub zâmbet, clipa de durere,

de vaiet nu e loc când lumea-i surdă.

Când noaptea calcă cu fățărnicie

îmi iau tristețea iarăși la plimbare,

să alergăm pe aceleași culuoare,

doar eu cu ea. Surori de-o veșnicie.

Și-o să mai tac o zi , sau poate două,

și-o să mai strig în mine pănă joi,

pe stradă nu e sensul înapoi,

deci merg spre înainte. Încă plouă.

Carmen Mitrache