Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cardio - CURS 9
Cardio - CURS 9
PATOLOGIA ARTERELOR
1
c) pulsatiile aortei abdominale se observa in anevrismul acestei portiuni a aortei (dar si normal la
indivizii slabi);
Prezinta importanta caracteristicile pulsului: simetria, sincronismul, volumul pulsului, ritmul,
frecventa, forma sau tipul undei de puls. Deasemeni este importanta ascultatia arterelor, putand exista
sufluri periferice.
Metode de explorare
1.Oscilometria – permite evidentierea pulsatiilor arteriale la un segment de membru si
masurarea amplitudinii lui.
2. Metoda Doppler cu ultrasunete – permite masurarea vitezei de circulatie si localizarea
stenozei sau obstructiei arteriale.
3. Alte metode: arteriografia, termografia, pletismografia, metode radioizotopice.
2
La palpare se evidentiaza, distal de obstacol, racirea tegumentelor si reducerea pana la disparitie
a pulsului. Ascultatia arterelor releva sufluri sistolice la nivelul stenozei.
Tratamentul – consta, in primul rand, in tratarea sau inlaturarea cauzei (mentinerea unei glicemii
aproape de normal, intreruperea fumatului)
-administrarea de aspirina in doze mici (80-300 mg/zi) si Pentoxifilin 400 mg × 3/zi
Anevrismul de aorta
Anevrismele aortice realizeaza o dilatare a lumenului, cu pierderea paralelismului peretilor
vasului, consecutive afectarii tunicii medii.
Anevrismele aortei intereseaza segmentele toracic sau abdominal.
Anevrismele aortei toracice sunt complicatii ale aortitei sifilitice. Anevrismele voluminoase pot
eroda peretele toracic anterior (sternul si coastele), luand aspectul unor formatiuni pulsatile si
dureroase. Anevrismul crosei aortice poate comprima bronhia pricipala stanga, determinand dispnee,
wheezing, tuse iritativa bitonala (paralizia nervului recurent stang).
Anevrismele aortei toracice descendente determina compresia esofagului (disfagie), a nervului
recurent stang si a canalului toracic.
Anevrismele aortei abdominale – originea lor este predominant aterosclerotica si incidenta
creste progresiv dupa varsta de 50 de ani. Anevrismele pot eroda in vena cava si in peretele intestinului
subtire, determinand sangerari importante. Bolnavii prezinta durere in epigastru cu iradiere in flancuri,
hipotensiune arteriala severa. In cavitatea anevrismului se formeaza trombi si sunt sechestrate
plachete, fiind favorizata coagularea intravasculara diseminata. Tromboza intraanevrismala poate
determina embolii periferice.
Anevrismul abdominal se poate complica cu ruptura in cavitatea peritoneala sau retroperitoneal,
manifestata prin durere intense, paloare, transpiratii reci, hipotensiune arteriala, puls filiform.
Pentru diagnosticul anevrismelor abdominale se utilizeaza urmatoarele metode: radiografie
simpla, eco Doppler, CT, RMN.
Tratament
Rezectia chirurgicala cu protezarea segmentului excizat, este tratamentul de electie pentru
majoritatea anevrismelor de aorta abdominala. In ultimii ani , a fost propusa o noua metoda de
tratament, care consta in implantarea de endoproteze vasculare.
Disectia de aorta
Disectia de aorta apare consecutiv unei solutii de continuitate in intima (endoteliu), insotita de
penetrarea sangelui in tunica medie si disectia acesteia, cu formarea unui canal fals ce inainteaza si
poate determina repenetrarea in lumen sau peforarea adventicei.
Poate aparea in boli ale peretelui vascular (diselastoze), in hipertensiune si coarctatia de aorta,
consecutiv traumatizarii intimei dupa angiografie si chirurgie cardiaca.
Tabloul clinic este dominat de durerea instalata acut, cu intensitate maxima de la inceput, sediul
in torace, coloana vertebrala toraco-abdominala, abdomen.
Dignosticul clinic se bazeaza pe :
- durerea violenta, instalata brusc, iradiata la baza gatului, coloana, abdomen, lombe;
- inegalitatea pulsului si a tensiunii arteriale la nivelul membrelor
- sufluri de insuficienta aortica, carotidiene, subclaviculare, abdominale, femurale.
Confirmarea diagnosticului se face prin radiografie, CT, RMN, eco Doppler. Mortalitatea este
influentata de sediul si lungimea disectiei.
Tratament
3
Tratamentul medical – presupune masuri incisive de scadere a TA, chiar inainte ca diagnosticul sa
fie cert; tratamentul vizeaza scaderea presiunii sistolice la 100 mmHg si a fluxului aortic prin
administrarea in perfuzie a unui agent antihipertensiv cu actiune rapida (Nitroprusiat de sodiu) si
propranolol intravenos, pentru mentinerea unei frecvente cardiace de 60/min.
Tratamentul chirurgical presupune rezectia zonei de origine a disectiei.
PATOLOGIA VENELOR
Bolile venelor (boala varicoasa, tromboflebitele) sunt caracteristice adultilor si varstnicilor.
Un risc major in aparitia tromboflebitei il reprezinta interventiile chirurgicale, bolile
hematologice (poliglobulia, leucemia) si cardiace (insuficienta cardiaca, infarctul de miocard), ultimele
prin imobilizarea indelungata pe care o determina. Cancerul visceral (pancreatic, gastric ) se insoteste
adesea de tromboflebite “migratorii” (repetate, cu localizari diferite).
Profesiunile care impun ortostatism indelungat (stomatologi, frizeri) reprezinta factori favorizanti
pentru boala varicoasa.
Principalele simptome si semne in bolile venelor
Durerea spontana, in tromboflebite, se manifesta ca o senzatie de greutate, de tensiune
musculara, localizata la nivelul traiectului venos interesat, exacerbata de miscare.
Durerea provocata: palparea compresiva a moletului provoaca durere vie in tromboflebita
profunda a gambei; de asemeni, flexia dorsala brusca a labei piciorului este limitata si determina dureri
in molet.
Manifestari generale: febra moderata, fara frison, si tahicardia se intalnesc in tromboflebita.
Obiectiv, la subiectii sanatosi, venele superficiale se observa la plica cotului sip e fata dorsala a
mainilor si picioarelor. In conditii patologice, se observa:
-in tromboflebita superficiala – traiectul venei bolnave sub forma unui cordon dur, de culoare
rosie, cu tegumente invecinate rosii, edematiate si calde (edem inflamator);
- in tromboflebita profunda – edem de staza, localizat dedesubtul zonei obstruate, extinzandu-se
apoi la intregul membru, de consistenta moale, (ca de ceara), sensibil si palid (phlegmatia alba
dolens)sau de culoare albastra (phlegmatia caerulea dolens).
- circulatia colaterala dezvoltata
- varicele membrelor inferioare: vene dilatate, cu aspect mamelonat, de culoare violacee,
frecvent localizate pe fata posterioara a gambelor; sunt, de obicei, insotite de un edem dur, dermatita
pigmentara (tegumente brun-cianotice) si tulburari trofice (ulcer varicos).
4
2. obiectiv – roseata si eritem de-a lungul traiectului venos interesat, iar la palpare – prezenta
cordonului venos, indurat si foarte sensibil. De notat absenta semnelor generale (inclusiv febra) si a
edemului.
Tratament – daca procesul este bine localizat, sunt suficiente aplicarea de caldura si repausul la
pat, cu piciorul ridicat; medicatia antiinflamatorie amelioreaza simptomele. Daca tromboflebita este
septica, se va asocia antibioterapie antistafilococica.
Tromboflebita profunda – cea mai frecventa localizare este la nivelul gambei – se caracterizeaza:
1.subiectiv – durere in molet
2. obiectiv – febra, tahicardie progresiva (puls “catarator”), tumefierea gambei, circulatie
colaterala (localizata in special pe fata antero-interna a gambei), sensibilitate la apasarea gambei si
durere in molet, la dorsiflexia piciorului pe gamba.
Tratament
In caz de edem masiv, picioarele trebuie ridicate la 15-20 de grade, membrul fiind usor flectat la
nivelul genunchiului.
Tratamentul cu anticoagulante este considerat de electie in majoritatea cazurilor de
tromboflebita; se utilizeaza heparina, si, mai recent heparinele cu greutate moleculara mica. Heparina
se administreaza 7-10 zile, dupa care se continua pana la 3 luni cu anticoagulante orale.