Frederic L.

Kirgis Jr, “The Security Council's First Fifty Years”, in The American
Journal of International Law, Vol. 89, No. 3 (Jul., 1995), pp. 506-539 ©Giovanni

Frederic L. Kirgis Jr, “The Security Council's First Fifty Years”, in The American
Journal of International Law, Vol. 89, No. 3 (Jul., 1995), pp. 506-539

De cand a fost adoptata Carta in 1945 si pana astazi foarte putine lucruri s-au schimbat
in substanta ei. CS a fost crescut de la 11 membri la 15 in 1965. Veto-ul membrilor
permanenti a ramas acelasi.
In schimb in practica CS multe lucruri s-au modificat de la nasterea ONU.

Planul original

ONU a fost creat in 1944 la Dumbarton Oaks de catre SUA, UK, URSS si cu ajutor
si din partea Chinei nationaliste- si a fost destinat sa fie un mecanism pentru pacea lumii post
IIRM. Planul a fost modelat mai tarziu la Yalta si transpus intr-o carta la San Francisco.
Viziunea lor era cladita pe practica LN dar modificata. Regula unanimitatii din LN era
inlocuita ca masura de salvgardare cu veto ul membrilor permanenti in CS.
Initial URSS dorea drept de veto extins asupra mai multor chestiuni, SUA, FRA si UK
si alte state mai mici se opuneau asupra unui drept de veto extrem.
Rezultatul a fost un compromis din partea marilor puteri. A fost creat un CS care era
investit dreptul de interventie militara in probleme de securitate mondiala, in cazul in care
membrii permanenti nu erau implicati direct.
Fondatorii se asteptau ca CS sa joace un rol determinant in toate conflictele ce vor
exista in lume. Supozitia acestora era ca viitoarele conflictele vor fi doar unele localizate,
regionale fara interese din partea MP. Daca Cs nu ar fi putut trimite trupe militare in zona de
conflict, macar ar fi jucat un rol de mediator. Initial CS parea a fi un organism cu atributii prea
extinse, iar statele mici se temeau de folosirea lor discretionara. A.i. unele concesii au fost
facute statelor mici prin Adunarea Generala, aceasta urma sa aiba niste atributii in chestiuni
de pace/securitate. Secretariatul General putea aduce pe agenda CS discutii cu privire la
probleme internationale de pace si securitate.
ONU era limitata in 1945 in scopurile sale, ea fiind o creatie a timpului sau. Putini o
considerau ideala si putini credeau in longevitatea ei.

CONSILIUL DE SECURITATE IN PRACTICA: CHESTIUNI GENERALE

Chestiunile legale si discutiile minutioase au constituit cadrul in care CS a luat nastere. S-a
incercat definirea cat mai precisa a domeniului de autoritatea al acestuia.
Existau neintelegeri intre membri CS atunci cand trebuia definita o "disputa", mai ales daca
unul dintre membri era parte in acea disputa. De multe ori datorita conflictelor de interese ale
memrilot permanenti acestia fie s-au obtinut de la vot, fie deciziile s-au luat prin consens si nu
prin vot.
In timpul RR, CS a actionat foarte rar invocand cap7, a facut-o doar atunci cand a fost
nevoie sa sanctioneze Rep S Africana pe temeiul apartheidului si vestigiilor coloniale
existente acolo.
Cand RR s-a incheiat CS a invocat art 39, dar s-a pus in discutie de comunitatea
internationala in ce masura invadarea Kuwaitului reprezenta o problema de securitate
internationala.
Frederic L. Kirgis Jr, “The Security Council's First Fifty Years”, in The American
Journal of International Law, Vol. 89, No. 3 (Jul., 1995), pp. 506-539 ©Giovanni

De multe ori Dupa 1990 CS nu a fost explicit atunci cand a venit vorba sa justifice
cum acele chestiuni in care intervenea invocand cap 7 reprezentau probleme de pace si
securitate internationala. Ex. Cazul Somaliei.
Prin interventiile sale in Somalia si Libia CS a inceput sa considere in mod practic, cel
putin la nivel declarativ, ca actele teroriste au inceput si ele sa fie considerate ca
amenintatoare pt sec int.
Dupa ce CS a fost destul de inactiv in anii RR dupa 1990 autorul considera ca CS a
devenit destul de neglijent in invocarea cap 7. Si asta destul de des in doar 5 ani. In anii RR
desi existau amenintari clase la adresa sec int foarte rar a fost invocat cap 7.
Daca CS doreste sa fie eficient pe termen lung el trebuie sa dovedeasca ca-si foloseste
puterile intr-un mod judicios.
Problema nu ar fi ca CS a largit definitia articolului 39, ci ca isi foloseste in mod
abuziv prerogativele.

Majoritatea hotararilor luate de CS dupa 1990 au fost luate in sedinte private.

Interventiile publice au avut loc adoar atunci cand se hotarase deja rezolutia si acesta urma
doar sa fie prezentata publicului. Majoritatea deliberarilor cu privire la destramarea YUG si
conflictul din BiH au fost facute in privat.

Iesirile publice ale presedintelui

In ultimii ani, Consiliul de Sec s-a bazat tot mai mult pe emiterea declaratiilor
publice de catre presedintele sau, dupa ce hotararile fusesera luate deja in dezbateri private.
Nu este insa o practica noua, ea dateaza inca de la 1948, dar atunci era folosita la o scala
modesta. Recent a devenit o practica comuna si des intrebuintata.

ACTIVITATEA CONSILIULUI DE SECURITATE:

Acte quasi-legislative

De la inceput se poate considera ca CS a avut o autoritate quasi-legislativa sau

legislativa legitima atunci cand putem vorbi de legislatie referitoare la amenintarile asupra
pacii si securitatii.

Carta ONU legitimeaza CS sa ia actiuni conforme cu definitia data mai sus.

Articolele 41 si 42 permit clar CS sa faca lucrul asta.

ART. 41
Consiliul de Securitate poate hotari ce masuri, care nu implica folosirea fortei armate, trebuie
luate spre a se da urmare hotaririlor sale si poate cere Membrilor Natiunilor Unite sa aplice
aceste masuri. Ele pot sa cuprinda intreruperea totala sau partiala a relatiilor economice si a
Frederic L. Kirgis Jr, “The Security Council's First Fifty Years”, in The American
Journal of International Law, Vol. 89, No. 3 (Jul., 1995), pp. 506-539 ©Giovanni

comunicatiilor feroviare, maritime, aeriene, postale, telegrafice, prin radio si a altor mijloace
de comunicatie, precum si ruperea relatiilor diplomatice.
ART. 42
In cazul in care Consiliul de Securitate va socoti ca masurile prevazute in Articolul 41 nu ar fi
adecvate ori ca s-au dovedit a nu fi adecvate, el poate intreprinde, cu forte aeriene, navale sau
terestre, orice actiune pe care o considera necesara pentru mentinerea sau restabilirea pacii si
securitatii internationale. Aceasta actiune poate cuprinde demonstratii masuri de blocada si
alte operatiuni executate de forte aeriene, maritime sau terestre ale Membrilor Natiunilor
Unite.

Cu toate acestea CS nu a actionat explicit niciodata invocand art 42. Practica CS in

contextul conflictelor si primejdiilor la securitatea mondiala a aratat ceva foarte interesant.
Carta Onu actioneaza de multe ori ca o constitutie care isi largeste constant flexibilitatea
pentru a se adapta circumstantelor ivite in sistemul international. CS a extins continuu dupa
RR domeniul de aplicatie al unor articole din cap7, interpretandu-le intr-o maniera poate
diferita fata de cea pe care au facut-o parintii fondatori.
In cele din urma, nu este important sau semnificativ daca CS invoca un anumit articol din
cap7 sau se bazeaza pe fortele proprii cu care a fost investit initial.

concluzii...