SIMULAREA SI CALCULUL ARCULUI DIN MATERIALE COMPOZITE
TERMOPLASTICE, CAT SI A UNUI ARC DE OTEL
3.1. Simularea arcurilor
Pentru a ne asigura că această cercetare reprezintă un
succes, am realizat câte o analiză de element finit in programul ABAQUS CAE atât pentru arcul din materiale compozite termoplastice, cât și pentru un arc de oțel, având dimensiuni similare cu cel din materiale compozite termoplastice. 3.1.1. Simulare arc din oțel
Analiza de element finit în programul ABAQUS CAE se
realizează în mai mulți pași: 1. Se creează un model 3D, deformabil, de tip solid, prin revoluție (Figura 3.1.1, respective Figura 3.1.2.);
Fig. 3.1.1.1. Schiță modelare
obiect ABAQUS Fig. 3.1.1.2. Arc elicoidal în Sursa: realizata de autor in software-ul ABAQUS ABASQUS Sursa: realizat de autor pe baza 2. Se creează materialul, rezultatelor obtinute in ABASQUS definindu-i acestuia densitatea și propietățile mecanice astfel: Densitatea 𝜌 = 7,9 ∙ 10−9 Modulul lui Young 2,1 ∙ 105 Coeficientul lui Poisson 0,315 3. Se definește secțiunea, aceasta fiind de tipul solid, omogenă, după care se selectează arcul și se continuă. 4. Se asociază secțiunea arcului creat. 5. Se definește un ansamblu în care se crează o instanță, în aceasta din urmă adăugându-se arcul creat. 6. În continuare se discretizează modelul, din submeniul “Mesh”, astfel: Se discretizează cu elemente finite hexaedrale structurate, de tip 3D Stress, pătratice, din biblioteca standard iar dimensiunea elementelor este aproximativ 3 mm. (Figura 3.1.3)
Figura 3.1.1.3. Modelul (arc)
discretizat Sursa: realizat de autor 7. Se definește cazul din meniul “Steps”, prin crearea unui nou pas (step) “preload”, folosind procedura generală de tip dinamică, implicită cu un numar maxim de 500 de incremente. 8. În pasul creat, se definesc câmpurile de ieșire, acestea fiind: Eforturi-S, Tensiuni-PE, PEEQ, PEMAG, LE Deplasări/Viteză/Accelerație-U, V, A Forțe/Reacțiuni-RF, CF Contact-CSTRESS, CDISP 9. Se crează două puncte de referință, RP-1, respectiv RP-2, pe axa centrală a arcului, coincidente cu suprafețele extreme ale arcului (Figuea 3.1.4.) Figura 3.1.1.4. Puncte de referință pe model Sursa: realizata de autor 10. În continuare se realizează constrângeri de tipul cuplaj între punctele de referință create anterior și suprafețele extreme în următorul mod: RP-1 cu suprafața din partea de jos (Figura 3.1.1.5.)
Figura 3.1.1.5. Constrângere de tipul cuplaj între RP-1
și suprafața de jos
Sursa: realizata de autor
Figura 3.1.1.6. Constrângere de tipul cuplaj între RP-1 și
suprafața de jos Sursa: realizata de autor 11. Se definesc condițiile limită (Figura 3.1.1.7.) astfel: Bottom (partea de jos) selectând RP-1, din categoria Mecanică, tipul pentru pasul selectat fiind deplasare/rotație, se blochează toate gradele de libertate; Top (partea de sus) selectând RP-2, din categoria Mecanică, tipul pentru pasul selectat fiind deplasare/rotație, se blochează toate gradele de libertate, pe direcția axei Z(U3), aplicându-se o deplasare de 3 mm. (-3 mm)
Figura 3.1.1.7. Condiții limită în modelul creat
Sursa: realizata de autor 12. Se definește un job (analiză) după care se rulează acesta. În urma acestei analize, programul generează niște rezultate (Figura 3.1.1.8.)
Figura 3.1.1.8. Tensiunea calculată în ABAQUS și
deformația arcului Sursa: realizata de autor 13. În continuare se definește un grafic (Grafic 3.1.1), având pe abscisă deplasarea (mm), iar pe ordonată forța necesară (N).
Grafic 3.1.1. Forță-deplasare
Sursa: realizat de auto
3.1.2. Simulare arc din materiale compozite
termoplastice
Se procedează ca și in cazul arcului din oțel:
1. Se creează un model 3D deformabil, de tip shell prin revoluție (Figura 3.1.2.1)
Figura 3.1.2.1.Schiță modelare Figura 3.1.2.2. Arc elicoidal în
obiect ABAQUS software-ul ABAQUS Sursa: realizata de autor Sursa: realizata de autor 2. Se creează materialul, definindu-i acestuia densitatea și propietățile mecanice astfel: Densitatea 𝜌 = 1,6 ∙ 10−9 Modulul de elasticitate E1= 48900 Modulul de elasticitate E2 =48900 Nu12=0,26 G12=3000 G13=3000 G23=3000 3. Se definește secțiunea, aceasta fiind de tipul shell, tip compozit, după care se selectează arcul și se continuă. Se atribuie straturile de material în funcție de cum sunt orientate acestea. 4. Se asociază secțiunea arcului creat. 5. Se definește un ansamblu în care se crează o instanță, în aceasta din urmă adăugându-se arcul creat. 6. În continuare se discretizează modelul, din submeniul “Mesh”, astfel: Se discretizează cu elemente finite hexaedrale structurate, de tip 3D Stress, pătratice, din biblioteca standard iar dimensiunea elementelor este aproximativ 3 mm. (Figura 3.1.2.3.)
Figura 3.1.2.3. Modelul (arc) discretizat
Sursa: realizata de autor 7. Se definește cazul din meniul “Steps”, prin crearea unui nou pas (step) “preload”, folosind procedura generală de tip dinamică, implicită cu un numar maxim de 500 de incremente. 8. În pasul creat, se definesc câmpurile de ieșire, acestea fiind: Eforturi-S, Tensiuni-PE, PEEQ, PEMAG, LE Deplasări/Viteză/Accelerație-U, V, A Forțe/Reacțiuni-RF, CF Contact-CSTRESS, CDISP 9. Se crează două puncte de referință, RP-1, respectiv RP-2, pe axa centrală a arcului, coincidente cu suprafețele extreme ale arcului (Fig. 3.4)
Figura 3.1.2.4. Puncte de referință pe model
Sursa: realizata de autor in ABASQUS 10. În continuare se realizează constrângeri de tipul cuplaj între punctele de referință create anterior și suprafețele extreme în următorul mod: RP-1 cu suprafața din partea de jos (Figura 3.1.2.5) RP-2 cu suprafața superioară (Figura 3.1.2.6) Figura 3.1.2.5. Constrângere de tipul cuplaj între RP-1 și suprafața de jos Sursa: realizata de autor
Figura 3.1.2.6. Constrângere de tipul cuplaj între RP-1
și suprafața de jos Sursa: realizata de autor in ABASQUS 11. Se definesc condițiile limită (Figura 3.1.2.7) astfel: Bottom (partea de jos) selectând RP-1, din categoria Mecanică, tipul pentru pasul selectat fiind deplasare/rotație, se blochează toate gradele de libertate. Top (partea de sus) selectând RP-2, din categoria Mecanică, tipul pentru pasul selectat fiind deplasare/rotație, se blochează toate gradele de libertate, pe direcția axei Z(U3), aplicându-se o deplasare de 3 mm. (-3 mm)
Figura 3.1.2.7. Condiții limită în modelul creat
Sursa: realizata de autor 12. Se definește un job (analiză) după care se rulează acesta. În urma acestei analize, programul generează niște rezultate (Figura 3.1.2.8)
Figura 3.1.2.8. Tensiunea calculată în ABAQUS și
deformația arcului Sursa: realizata de autor 13. În continuare se definește un grafic (Grafic 3.1.2), având pe abscisă deplasarea (mm), iar pe ordonată forța necesară (N).