Dezvoltarea colectiilor de biblioteca

Colecţia de bibliotecă reprezintă totalitatea documentelor deţinute de bibliotecă, purtătoare de

informaţii, organizate după anumite criterii menite să faciliteze regăsirea fiecărei unităţi
constitutive, precum şi un grup de unităţi documentare alcătuite şi orânduite după anumite criterii
şi care constituie un anumit fond. Colecţiile de bibliotecă se compun din serii de documente
asemănătoare şi reprezentative, sunt constituite în timp, în mod sistematic şi unitar după
anumite criterii cum ar fi conţinutul, destinaţia, limba, modul de organizare etc. Colectia poate
cuprinde:

- documente tipărite – cărţi, publicaţii seriale, documente muzicale (partituri, stime), materiale
cartografice ( hărţi, atlase, globuri pământeşti);
– non-cărţi(foi volante, afişe, anunţuri, programe etc.)
– înregistrări multimedia – discuri, casete audio-video, microfilme, microfişe, diapozitive;
– documente electronice – dischete, CD-uri, DVD-uri, programe de calculator; – documente
multiplicate prin proceduri fizico-chimice (dactilograme, litografii, fotografii);
–e-book-uri.
Dezvoltarea colecţiilor unei biblioteci cuprinde totalitatea operaţiunilor necesare asigurării creşterii
normale a fondurilor de documente, în funcţie de dinamica pieţei de tipărituri, de dimensiunea şi
profilul bibliotecii, precum şi de interesele de documentare, în continuă creştere şi schimbare, ale
membrilor comunităţii în slujba căreia se află aceasta. Prin aceste operaţiuni se urmăreşte
procurarea documentelor (cărţi, seriale, alte tipuri de documente) prin diferite mijloace
(cumpărare, donaţii, transfer, schimb intern sau internaţional, sponsorizare), în urma unei selecţii
riguroase impusă de profilul colecţiei, de posibilităţile bugetare, de capacitatea depozitelor etc. Se
vor selecta doar documentele reprezentative pentru colecţiile bibliotecii, în numărul de exemplare
corespunzător, echilibru cantitativ şi calitativ asigurând fondului un caracter enciclopedic. Este
foarte important ca, în procesul de dezvoltare a colecţiilor, să se anticipeze schimbările pe plan
social din colectivitatea pe care biblioteca o deserveşte, apariţia unor noi profesii şi categorii de
utilizatori în urma acestor schimbări, implementarea de noi specialităţi şi discipline de studiu în
învăţământul formal şi informal aflat într-o continuă schimbare.

Achiziţia este una din principalele activităţi de bibliotecă alături de indexare, clasificare, descriere
şi utilizare. Bibliotecile publice trebuie să achiziţioneze publicaţii variate atât pentru adulţi cât şi
pentru copii. În funcţie de documentele care intră în bibliotecă, completarea este curentă sau
retrospectivă.

Completarea curentă are ca obiect procurarea documentelor pe măsura apariţiei lor şi reprezintă
metoda prin care colecţiile bibliotecii se menţin în actualitatea producţiei de tipărituri.

Completarea retrospectivă are ca obiect, pe de o parte procurarea de documente din categoria

colecţiilor speciale, de mare valoare documentară (de ex. lucrări ce fac parte din patrimoniul
cultural naţional sau documente moderne dar cu valoare bibliofilă), pe de altă parte, procurarea
de cărţi şi periodice moderne sau contemporane care nu există în fondurile bibliotecii, dar sunt
considerate necesare.
Dezvoltarea colecţiilor unei biblioteci trebuie să vizeze actualitatea, universalitatea, diversitatea,
specializarea şi modernizarea informaţională şi are la bază tipul, profilul şi dimensiunea bibliotecii,
interesele de lectură, studiu şi divertisment ale utilizatorilor. Stabilirea priorităţilor într-o politică
corectă şi judicioasă de completare a colecţiilor trebuie să aibă în vedere o serie de principii, care
vor sta la baza selecţiei documentelor din multitudinea şi varietatea ofertelor editorial.

În funcţie de modalitatea de obţinere a publicaţiilor, dezvoltarea colecţiilor unei biblioteci se face

pe mai multe căi:

A.Prin achiziţie – este calea principală, activă de completare a colecţiilor unei biblioteci cu
documente româneşti sau străine. Completarea curentă cu plată se face fie direct de la
producători (edituri româneşti sau străine, agenţi economici a căror activitate este
producţia de carte sau universităţi, institute de cercetări etc.), fie indirect, prin intermediari
(societăţi comerciale care au ca obiect de activitate difuzarea publicaţiilor de orice tip,
produse pe teritoriul României sau aduse din exterior). Dezvoltarea colecţiilor cu
documente curente străine se face fie de pe piaţa românească de publicaţii, prin societăţile
particulare de import, fie de pe piaţa externă, direct de la editorul străin sau prin
intermediul unui agent extern specializat în procurarea de publicaţii.

B.Prin donaţii:

– Depozitul legal de tipărituri şi alte documente grafice şi audiovizuale bibliotecile primesc,

de la editori, cu titlul gratuit, un număr limitat de exemplare din documentele produse pe
teritoriul ţării. De câte un exemplar din aceste gratuităţi beneficiază bibliotecile care au,
prin lege, statut de depozit legal la nivel naţional sau judeţean.

– Schimbul interbibliotecar implică o contrapartidă, un schimb cu publicaţiile proprii, editate

de bibliotecă (reviste, anuare, rapoarte, ghiduri, cataloage).

– Schimbul internaţional este o formă de cooperare între ţări prin care se obţin documente
străine de la partenerii cu care biblioteca întreţine relaţii de schimb. Avantajul principal îl
constituie favorizarea în bibliografiile naţionale sau publicaţiile proprii ale structurilor info-
documentare, publicaţiile oficiale etc.

– Donaţia este calea pe care se dezvoltă, curent şi retrospectiv colecţiile de documente

româneşti şi străine oferite cu titlu gratuit de către persoane fizice (autori, descendenţi ai
autorului, persoane particulare etc.), sau juridice (edituri, asociaţii culturale, organizaţii
guvernamentale şi neguvernamentale, ambasade etc.). Documentele donate, dar care nu
se înscriu în profilul bibliotecii pot fi reorientate către alte biblioteci. Se recomandă
confirmarea fiecărei donaţii printr-o scrisoare de confirmare-mulţumire. Aceste documente
se înscriu într-un borderou de intrare care trebuie să conţină: numele donatorului, date
minime de identificare bibliografică a documentului (autor, titlu, an de apariţie, preţ) şi
valoarea de inventar a acestora.

– Sponsorizarea este activitatea care se desfăşoară pe baza unui contract încheiat între
sponsor şi bibliotecă. Aceştia consimt asupra mijloacelor financiare şi a bunurilor materiale
care se acordă ca sprijin, precum şi a altor condiţii ale sponsorizării (durata, locaţie,
valoarea şi destinaţia finanţărilor, beneficiile sponsorului etc.)