CAP.

4 ANALIZA RIGIDITĂȚII CADRELOR - I

4. ANALIZA RIGIDITĂȚII CADRELOR I

Obiectivul capitolului este formularea matricii de rigiditate a elemntului de cadru
prismatic bisimetric având 12 grade de libertate.

Formularea matricii de rigiditate al elementului necesită o înțelegere a relației tensiune

deformație a materialului și este facilitată de folosirea conceptelor energetice și
teorema reciprocității.

4.1 RELAȚIA TENSIUNE DEFORMAȚIE

Teorii ale comportării structurii trebuie să incorporezelegi ce leagă tensiuni de
deformații. Astfel aplicarea oricărei teorii implică cunoașterea proprietăților fizice ale
materialului folosit.

Ipoteze:

- presupunem că structura se comportă liniar elastic

- materialul este omogen și izotrop

Considerând aceste ipoteze de rezulltă doar trei proprietăți independente ale

materialului care ne interesează în analiză. Acestea sunt:

E – modulul de elasticitate longitudinal – raportul dintre tensiunea normală și

deformația corespunzătoare petru un element solicitat uniaxial.

G – modul de elasticitate transversal – raportul dintre teniunea tangențială și

deformația corespunzătoare (lunecarea specifică)

coeficientul lui Poisson care leagă E cu G – raportul dintre deformația transversală

(lunecarea specifică) și deformația specifică (axială)

Deformații de bază:

Ecuații ce leagă tensiunile de deformații:

𝜎
𝜀=
𝐸
𝜎
𝜀𝑙 = −𝜗 ∗ 𝜀 = −𝜗 ∗
𝐸
1
CAP.4 ANALIZA RIGIDITĂȚII CADRELOR - I

Semnul minis pentru 𝜀𝑙 semnifică că materialul se contractă

𝜏
𝛾=
𝐺
Prin echilibru, starea de forfecare pură din element este egală cu o stare de tensiune de
întindere și compresiune egale pe direcția diagonală a elementului.

Analiza deformațiilor elastice mici din element duce la următoarea relație dintre
modulul de elasticitate transversal, modulul de elasticitate longitudinal și coeficientul
lui Poisson.

𝐸
𝐺=
2 ∗ (1 + 𝜗)

Relația de dependență cel mai des folosită – în această relație oricare din cele trei
variabile pot fi făcute variabila dependentă.

OȚEL (relații 𝜎 − 𝜀)

Oțelul moale intră în curgere având o alungire permanentă pronunțată când se atinge
tensiunea de curgere 𝜎𝑦𝑚

Oșelul de rezistență mare curge gradual, necesitând o definire arbitrară a tensiunii de

curgere 𝜎𝑦ℎ (cum ar fi criteriu (offset) des folosit de 0.2%)

Coeficient lui poisson folosit este de 0.3

BETON (relații 𝜎 − 𝜀)

Proprietățile mecanice ale betonului sunt mai puțin previzibile decât cele ale oțelului,
dar sub încărcări de compresiune de scurtă durată nu mai mari decât jumate din
rezistența la compresiune a betonului comportamentul materialului este în mod
rezonabil liniar.

Coeficient lui Posisson folosit este de 0.15

Beotnul curge lent iar deformațiile betonului din această cauză cresc încet încet, sub
tensiuni de compresiune constate. Oțelul nu curge lent la temperaturi ordinare.

2
CAP.4 ANALIZA RIGIDITĂȚII CADRELOR - I

Ambele materiale nu sunt perfect omogene și izotrope (betonul este mai puțin omogen
și izotrop ca oțelul). În majoritatea cazurilor aceste insuficiențe față de cazul ideal
considerat la derivarea analizei sunt ignorate dar sunt multe probleme ractice unde
dacă se ignoră aceste realități atunci se compromite validitatea rezultatelor.

4.2 LUCRUL MECANIC ȘI ENERGIA

Lucrul mecanic 𝑑𝑊 (bucatade lucru mecanic) al unei forțe F ce acționează pe o
schimbare a deplasării 𝑑∆ ce are loc în direcția forței este:

𝑑𝑊 = 𝐹 ∗ 𝑑∆

Lucrul mecanic făcut pe taotă deplasarea ∆1 este:

∆1
𝑊 = ∫ 𝐹 ∗ 𝑑∆
0

În cazul comportamentului static – forța se consideră aplcată pe structură gradual astfel

încât forțele de inerție datorită comportamentului dinamic al structurii se presupun
neglijabile).

Dacă limită atenția doar la comportarea liniară, deplasările și forțele sunt proporționale
prin definiție. Astfel o singură forță variază liniar cu deplasarea pornind de la valoarea 0
la valoarea sa finală.

Relația se paote scrie sub forma:

𝐹 =𝑘∗∆

Unde 𝑘 – este constant și reprezintă raportul în fiecare moment dintre forța aplicată și
deplasarea aferentă = raportul dintre forța finală pe deplasarea finală (care este
întotdeauna constant datorită comportării liniare).

𝐹1
𝑘=
∆1

Rezultă:

∆1
𝑊 = ∫ 𝑘 ∗ ∆ ∗ 𝑑∆
0

∆1 (∆1 )2 𝐹1 (∆1 )2 1
𝑊 = 𝑘 ∫ ∆ ∗ 𝑑∆ = 𝑘 ∗ = ∗ = ∗ 𝐹1 ∗ ∆1
0 2 ∆1 2 2

3
CAP.4 ANALIZA RIGIDITĂȚII CADRELOR - I

Matricea(Vectorial) lucrul mecanic al tuturor forțelor de pe structură este reprezentat

sub forma:

1
𝑾= ∗𝑭∗∆
2

În relațiile de mai sus avem produs scalar.

În exemplu dat la început am considerat doar foțe pe direcția x rezultă:

Considerând pe întreaga structurp {𝐹} = [𝑘] ∗ {∆} și {𝐹} = {𝑃}

{𝑃} – sistemul de forțe ce acționează ep structură.

Rezultă pe baza ecuațiilor de rigiditate:

4.4a

Rezultă pe baza ecuațiilor de flexibilitate:

4.4b

U – energia de deformație a deformațiilor corespunzătoare lucrului mecanic W

𝑊 ∗ - lucrul mecanic complementar iar 𝑈 ∗ energia de deformație complementară.

Pentru o comportare linair elastică: 𝑊 = 𝑊 ∗ și 𝑈 = 𝑈 ∗ dacă nu avem o deformație

inițială.

Când răspunsul structurii la forțele aplicate este unul neliniar atunci: 𝑊 ≠ 𝑊 ∗ și 𝑈 ≠

𝑈∗

̅ și 𝑈
𝑈 ̅ ∗ - valorile energiei de deformație pe unitate de volum. Dacă integrăm aceste
valori pe întreg volumul rezultă 𝑈 respectiv 𝑈 ∗ .

4
CAP.4 ANALIZA RIGIDITĂȚII CADRELOR - I

Ecuațiile 4.4a și 4.4b sunt de formă cuadratică ceea ce înseamnă că expansiunea lor dă 𝑈
respectiv 𝑈 ∗ sub formă de polinoame cuadratice omogene funcție de parametrii {∆}
respectiv {𝐹𝑓 }.

Aceste ecuații au fost dezvoltate funcție de lucrul mecanic făcut pe un element. Este clar,
totuși că aceste ecuații sunt aplicabile pe întregul sistem, o dată ce se fac înlocuirile
corespunzătoare pentru definirea forțelor, deplasărilor, rigidităților și flexibilităților.

4.3 RECIPROCITATEA
Teorema reciprocității lui Maxwell

𝑑𝑖𝑗 = 𝑑𝑗𝑖 − î𝑛 𝑐𝑎𝑧𝑢𝑙 𝑚𝑎𝑡𝑟𝑖𝑐𝑖𝑖 𝑑𝑒 𝑓𝑙𝑒𝑥𝑖𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒

𝑘𝑖𝑗 = 𝑘𝑗𝑖 − î𝑛 𝑐𝑎𝑧𝑢𝑙 𝑚𝑎𝑡𝑟𝑖𝑐𝑖𝑖 𝑑𝑒 𝑟𝑖𝑔𝑖𝑑𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒

Teorema reciprocității lui Maxwelleste de obicei definită ca și un caz special a legii lui
Betti, care spune că lucul mecanic efectuat de un sistem de forțe {𝑃1 } ce acționează prin
deplasările {∆1 }2 cauzate de un sistem de forțe {𝑃2 } este egal cu lucrul mecanic făcut de
sistemul de forțe {𝑃2 } ce acționează prin deplasările {∆2 }1 cazuzate de un sistem de forțe
{𝑃1 }.

{∆1 }2 ∗ {𝑃2 } = {∆2 }1 ∗ {𝑃1 }

4.4 TRANSFORMAREA DIN ECUAȚII DE FLEXIBILITATE ÎN ECUAȚII DE

RIGIDITATE ȘI INVERS
Fiind date una din relațiile forță deplasare este posibil să se obțină formulări alternative
prin operații simple.

Transformările din ecuații de flexibilitate în ecuaii de rigiditate și invers se bazează doar

pe operații matematice generale și principiul echilibrului și energiei aplicându-se atât
pentru element cât și pentru întreaga structură (sistem structural)

4.4.1 TRANSFORMAREA DIN MATRICEA DE RIGIDITATE CEA DE FLEXIBILITATE

Pornim de la ecuația de rigiditate:

{𝑭} = [𝑲] ∗ {∆}

Un asamblu de bare poate fi văzut ca și un element al unei structuri mai mari.

Pentru a obține erela ții de flexibilitate utile trebuie un element trebuie rezemat static
determinat într-o manieră stabilă

5
CAP.4 ANALIZA RIGIDITĂȚII CADRELOR - I

Cantitățile care au legătură cu reazemele vor avea indicele s (support) iar gradele de
libertate rămase se vor nota cu indicele f.

Astfel matricea de rigiditate a unui element poate fi împărțită (partiționată) astfel:

Fie elementul (anasamblul de elemente)

Împărțirea elementelor ecuație de rigiditate se face în felul următor:

Unde avem reazem deplasările sunt 0 ({∆𝑠 } = 0), rezultă:

De aici ecuația de peste linai de partiție avem un sistem de ecuații ce leagă forțele
exterioare {𝐹𝑓 } de deplasările corespunzătoare ale nodurilor, rezultă:

Unde

Matricea [𝑑] este setul de coeficienți de flexibilitate căutați.

Flexibilitățile au fost derivate din rigidități prin definirea unui sistem de rezemare static
determiant și stabil, îndepărtând din matricea de rigiditate rândurile și coloanele
corespunzătoare componentelor rezemelor și inversând ce a rămas.

Condițiile asupra reazemelor:

- Stabilitate – este necesară pentur a preveni mișcarea de corp rigid sub acțiunea
forțelor aplicate.

6
CAP.4 ANALIZA RIGIDITĂȚII CADRELOR - I

- Determinarea statică – se ăpate arăta că dacă un element este rezemat într-o

manieră static determinată, energia de deformație complementară are o valoarea
independentă de mocul de rezemare al structurii., rezultă energia de deformație
complementară este aceași pentru orice configurație a reazemelor.

Dacă o structură este rezemată static nedeterminat, atunci deformațiile sunt

dependente de modul de alegere al rezemării elementului, În acest caz energia de
deformație complementară este diferită pentru configurații diferite de rezemare.

Deoarece ecuațiile de analiză globală pot fi obținute prin adunarea energiile de

deformație ale elementului aceastea trebuie, în general să fie independnete de
condițiile de rezemare locale.

4.4.2 TRANSFORMAREA DIN MATRICEA DE FLEXIBILITATE CEA DE RIGIDITATE

Pornim de la ecuația de flexibilitate:

{∆𝑓 } = [𝒅] ∗ {𝑭𝑓 }

Inversăm matricea de flexibilitate:

Pe urmă mai trebuie făcut ceva deoarece inversare matricii de flexibiltiate nu ne dă

matricea de rigiditate completă (doar partea matricii de rigiditate ce cuprinde gradele
de liberate libere nu și cele restricțiuonate de reazeme).

Fiecare coloană a metricii de rigiditate reprezintă un sistem de forțe aflate în echilibru.

(de aici bine matricea de echilibru 𝜙)

De asemenea forțele corespunzătoare reazemelor sunt forțe corespunzătoare

reazemelor static determinate.

Folosind ecuațiile de echilibru putem cosntrui ecuații de forma:

j – reprezintă nr. coloanei

𝜙 – reprezintă matricea de echilibru sau matricea coeficienților din ecuațiile de

echilibru static.

Rezultă întreaga matrice este:

7
CAP.4 ANALIZA RIGIDITĂȚII CADRELOR - I

Orice set de forțe F.f ce rezultă din una sau o combinație de coloane a matricii de
rigiditate, sunt legate prin amtricea de echilibru de ofrțele (reacțiunile) F.s din partea
inferiară a matricii de rigiditate.

De aici:

Din ecuația de mai sus:

Deci:

Pe baza teoremei reciprocității rezultă:

Matricea de fexibilitate [𝑑] fiind simetrică inversa s-a este ea însăși

Dacă

Rezultă deasemenea că și:

Acest produs triplu se numește congruent transformation, ce produce o matrice

simetrică când matricea din mijloc este simetrică astfel matricea de flexibiltiate [𝑑] fiind
simetrică și matricea [𝑘𝑠𝑠 ] este simetrică

Rezultă formula de determinarea matricii de rigiditate pe baza matricii de flexibilitate

este:

Formula include termeni de mișcare de corp rigid.

Numărul de reacțiuni s este dictate de necesesitatea unei strucutri stabile, static

determinate dar nu avem o limitare pentru f (gradele de libertate nelegate = forțe
exterioare – care reprezintă ordinul matricii de flexibilitate).

8
CAP.4 ANALIZA RIGIDITĂȚII CADRELOR - I

4.5 MATRICEA DE RIGIDITATE A ELEMENTELOR CADRULUI