Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:

A. „În 1948 se creează Securitatea [...]. Sub directa supraveghere a acesteia au loc toate
arestările şi detenţiile din închisori, de pe şantierele Canalului Dunăre - Marea Neagră, din Bărăgan.
La ordinul lui Stalin (căruia Gheorghiu-Dej i se supune slugarnic), în iunie1951, începe, în cele mai
inumane condiţii, deportarea a 10 288 de familii în Bărăgan sau în Moldova. [...] În închisori şi lagăre
se trece la un regim de suprimare neînchipuit de dur.

În cultură se aplică acelaşi model de la răsărit, ca ş i în toate celelalte domenii. Se distrug sau
se rescriu valorile tradiţionale. Relaţiile cu Occidentul sunt complet întrerupte. Învăţământul este
reorganizat după modelul sovietic. [...] Pân ă şi manualele sunt traduse din limba rusă (limbă care
devine obligatorie din clasa a IV-a primară). [...] Istoria naţională este rescrisă pe baze marxist-
leniniste şi pe criteriile prieteniei cu Uniunea Sovietică. O nouă lege a învăţământului las ă pe dinafară
toate cadrele didactice care nu voiau să colaboreze cu noul regim. [...] Presa de opoziţie e interzisă.
Ministerul Propagandei este transformat în Ministerul Informaţiilor pentru a controla presa, radioul,
cinematografia, teatrul. În 1948 erau interzise 8000 de titluri de cărţi şi reviste.”

(I. Bulei, O istorie a românilor )

B. „În 1963, pentru prima oară, România votează la ONU altfel decât Uniunea Sovietic ă. Ulterior,
pe măsura acutizării conflictului chino-sovietic, pe care Gheorghiu-Dej se oferă să-l medieze, voturile
independente ale României se înmulţesc. Regimul capătă respectabilitate în ochii Occidentului,
interesat să slăbească coeziunea Pactului de la Varşovia. [...]. Delegaţii economice române şti sunt
primite în Elveţia, Marea Britanie, Belgia, Olanda, Italia, în Japonia. În 1962 se semnează un acord cu
un consorţiu anglo-francez pentru construirea Combinatului siderurgic de la Galaţi. [...] Refuzând s ă
secondeze Moscova în dorinţele sale de hegemonie asupra mişcării comuniste şi muncitoreşti
internaţionale, România îşi ia ca aliaţi China şi încurajările Occidentului. Şi, profitându-se de conflictul
chino-sovietic, într-o declaraţie din aprilie 1964 a PMR, cunoscută ca «Declara ţia de independenţă»,
se afirm ă dreptul la libera manifestare a fiecărui partid comunist. [...] Detaşarea lui Gheorghiu-Dej de
Moscova trebuie explicată prin teama lui de procesul de destalinizare [...] care substituie, înţările
«socialiste», echipele instaurate la putere de Stalin după 1945 şi care putea aduce schimbări nedorite
şi în echipa conducătoare de la Bucureşti.

(Ion Bulei, O istorie a românilor)

Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi, din sursa A, instituţia de represiune înfiinţată în 1948.

2. Precizaţi, din sursa B, o informație referitoare la relațiile economice ale statului român.

3. Numiţi doi conducători politici la care se referă atât sursa A, cât şi sursa B.

4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că atitudinea României faţă
de Uniunea Sovietică este apreciată de Occident.

5. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa A, precizând rolul
fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect).

6. Prezentaţi alte două practici politice totalitare utilizate în România, în afara celor la care se referă
sursele date.

7. Menţionaţi o asemănare între acţiunile desfășurate în România, în perioada postdecembristă.

Subiectul I

1. Securitatea.

2. În 1962 se semnează un acord cu un consorţiu anglo-francez pentru construirea Combinatului

siderurgic de la Galaţi.

3. Gheorghiu Dej şi Stalin.

4. B.

5. Informaţia cauză: „Ministerul Propagandei este transformat în Ministerul Informaţiilor”

Informaţia efect: „pentru a controla presa, radioul, cinematografia, teatrul”.

6. Una dintre caracteristicile regimurilor totalitare este controlul total al statului asupra economiei. În
regimul comunist acest control se realizează prin trecerea tuturor averilor (a mijloacelor de producţie,
în limbaj marxist) din proprietatea privată în proprietatea statului. Două practici specifice regimurilor
comuniste, care au dus foarte rapid la controlul total al statului asupra economiei, au fost
naţionalizarea industriei şi colectivizarea agriculturii.

În România, naţionalizarea industriei, mai exact trecerea tuturor întreprinderilor şi băncilor în

proprietatea statului, s-a realizat în 1948. Drept urmare, a fost desfiinţată iniţiativa privată şi toată
economia a devenit de stat. S-a început apoi un program de industrializare forţată în încercarea de a
transforma România din stat agrar în stat industrial. Accentul s-a pus pe industria grea (cu precădere
siderurgia). Au fost elaborate nişte planuri cincinale, după model stalinist, care fixau obiectivele
economice pentru o perioadă de 5 ani pentru fiecare ramură industrială. Angajaţii care erau suspectaţi
că nu îşi dau toată silinţa pentru îndeplinirea planului erau consideraţi sabotori şi puteau fi închişi.

În agricultură, comuniştii urmăreau colectivizarea, adică trecerea pământurilor din proprietatea

privată în proprietatea statului. Totuşi, pentru a câştiga încrederea ţăranilor, primul guvern comunist a
făcut o amplă reformă agrară, în 1945, prin care ţăranii au fost împroprietăriţi, iar marile proprietăţi au
fost reduse la maxim 50 de hectare. În 1949, partidul a decis desfiinţarea micii proprietăţi rurale,
încurajându-se crearea unor gospodării agricole colective şi de stat. Deoarece ţăranii refuzau să
renunţe la proprietăţile lor, s-a început o campanie de propagandă, arătându-se beneficiile
colectivizării, şi în acelaşi timp au fost impuse dări foarte mari către stat (cote) care duceau la ruinarea
ţăranilor. Aceste cote erau astfel repartizate încât cei care aveau mai mult pământ rămâneau cu mai
puţine recolte decât ţăranii săraci. După 1958 s-a început colectivizarea forţată. Comuniştii au trecut la
metode foarte dure (şantajul, bătaia, închisoarea, deportarea) pentru a-i face pe ţărani să renunţe la
proprietate. În 1962 s-a încheiat colectivizarea agriculturii, peste 90% din suprafaţa agricolă a ţării
ajungând în proprietatea statului.

7. După 22 decembrie 1989, în România au loc schimbări instituţionale fundamentale. Chiar la

sfârşitul anului, a fost dat un decret prin care s-a revenit la pluripartidism, în 1990 au fost restituite
loturile agricole luate în anii colectivizării către foştii proprietari sau urmaşii lor, în 1991este adoptată
constituţia care garantează drepturile şi libertăţile cetăţeneşti şi instituie separaţia puterilor în stat.
Asemănarea între aceste acţiuni este aceea că ele urmăresc trecerea României de la regimul totalitar
comunist, bazat pe partidul unic şi proprietate de stat, la regimul democratic, bazat printre altele, pe
pluripartidism, separaţia puterilor în stat, drepturi şi libertăţi cetăţeneşti şi respectarea proprietăţii
private.
ESEU Tema 6.

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre România postbelică, având în vedere:

- prezentarea unui fapt istoric desfăşurat în perioada stalinismului în România şi menţionarea unei
consecinţe a acestuia pentru statul român;

- menţionarea a două fapte istorice, desfăşurat pe plan internaţional, la care participă România în
timpul regimului stalinist;

- prezentarea unui eveniment/acțiuni la care participă România, pe plan internaţional, în timpul

regimului naţional-comunist;

- formularea unui punct de vedere cu privire la regimul naţional-comunist în România şi susţinerea

acestuia printr-un argument istoric.

La 23 august 1944, regele Mihai a organizat o lovitură de stat prin care l-a arestat pe
mareşalul Antonescu, punând capăt dictaturii militare a acestuia, şi a numit un nou guvern. Lovitură de
stat a fost sprijinită de principalele partide democratice, dar şi de Partidul Comunist. Totodată
România a ieşit din războiul alături de Germania, aliindu-se Naţiunilor Unite. Cu toate acestea, când
armata sovietică a pătruns pe teritoriul românesc s-a comportat ca o armată de ocupaţie, favorizând şi
preluarea puterii politice de către comunişti. Evenimentele prin care s-a instaurat un regimul totalitar s-
au succedat foarte rapid. În 1944, Partidul Comunist a participat în guvern cu un ministru, apoi cu
şapte. În 1945, regele a fost obligat de sovietici să numească un guvern integral comunist. În 1946,
comuniştii au falsificat alegerile parlamentare. În 1947, guvernul a eliminat toate partidele de pe scena
politică a ţării şi l-a obligat pe rege să abdice. România a devenit republică, având o constituţie nouă
în 1948. Regimul comunist din România a avut două etape: cea a regimului stalinist, când la
conducere s-a aflat Gheorghe Gheorghiu Dej (1945-1965), şi cea a regimului naţionalist-comunist,
condus de Nicolae Ceauşescu (1965-1989).

Începând cu 1948, au fost luate o serie de măsuri care au arătat că România se transformase în stat
totalitar. Naţionalizarea industriei (trecerea întreprinderilor şi băncilor în proprietatea statului) a fost
unul dintre cele mai dramatice evenimente. S-a început apoi un program de industrializare forţată,
punându-se accentul pe industria grea (cu precădere siderurgia). Au fost elaborate nişte planuri
cincinale care fixau obiectivele economice pentru o perioadă de 5 ani. Angajaţii care erau suspectaţi
că nu îşi dau toată silinţa pentru îndeplinirea planului în întreprindere, erau consideraţi sabotori şi
puteau fi închişi. Consecinţa a fost transformarea României din stat agrar în stat industrial. În 1948 a
fost creată Direcţia Generală a Securităţii Poporului, instituţia care s-a ocupat, de fapt, cu reprimarea
oricăror proteste împotriva regimului comunist, folosind ca mijloace de represiune: detenţia în închisori
în care deţinuţii erau supuşi la tratamente inumane, munca forţată în lagăre de muncă, deportarea.

În anii ’50 nu se poate spune că România a avut o politică externă proprie, deoarece a adoptat
poziţia sovietică în toate problemele de politică internaţională: a fost membră fondatoare a CAER-
ului, organizaţia economică a statelor comuniste (1949) şi a Pactului de la Varşovia, organizaţia
militară condusă de U.R.S.S. (1955), a susţinut politica U.R.S.S. în toate conflictele pe care le-a avut
această superputere, chiar şi cu statele comuniste Iugoslavia şi Ungaria.

În 1965 Dej a murit, iar în funcţia de secretar general al partidului a fost ales Nicolae Ceauşescu.
Venirea lui Ceauşescu la putere a adus câteva schimbări care au liberalizat regimul comunist. Mai
întâi el a condamnat abuzurile Securităţii din anii ’50, apoi a început o deschidere importantă spre
cultura occidentală. În plan extern, a continuat distanţarea de sovietici, începută de Dej. Mai mult, el a
transformat independenţa faţă de sovietici într-o marcă a politicii externe româneşti. Evenimentul care
i-a adus lui Ceauşescu cel mai mare prestigiu pe plan internaţional, dar şi intern, a fost refuzul de a
participa, în 1968, la reprimarea revoluţiei anticomuniste din Cehoslovacia (Primăvara de la Praga).
România a fost singurul stat membru al Tratatului de la Varşovia care a refuzat trimiterea de trupe în
Cehoslovacia, motivând că nu vrea să se amestece în treburile interne ale altor state. Opoziţia lui
Ceauşescu faţă de U.R.S.S. a avut drept consecinţă şi o deschidere a Occidentului către România:
Preşedinţii Franţei, Charles de Gaulle, şi S.U.A., Richard Nixon, au venit la Bucureşti. În anii ’70
Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială au acordat împrumuturi României, singura ţară
comunistă finanţată de acestea.

Și formularea unui punct de vedereeeeeeeeeeeee......cu privire la regimul naţional-

comunist în România.!!!

Regimul Ceauşescu, deşi a început ca unul reformator, a ajuns să fie foarte

dur. Securitatea a folosit alte metode decât în vremea lui Dej: suprimarea fizică şi tortura au fost
înlocuite cu ascultarea telefoanelor, citirea corespondenţei, îngrădirea libertăţii personale (domiciliul
forţat) şi în cazuri extreme, bătaia. Regimul Ceauşescu a fost foarte dur în ultimii ani datorită
restricţiilor la produsele elementare necesare traiului şi datorită metodelor sofisticate de urmărire a
tuturor cetăţenilor, folosite de Securitate.

Și/sau.....

Protestele românilor faţă de regimul comunist au fost mult mai palide decât în alte state
comuniste (Cehoslovacia, Polonia, Ungaria), unde s-au înregistrat numeroase greve, mitinguri,
organizaţii anticomuniste, proteste oficiale ale intelectualilor. La noi, cu excepţia minerilor şi
muncitorilor braşoveni, protestele au fost individuale şi izolate. Una dintre cauze a fost duritatea
persecuţiilor orchestrate de poliţia politică. Totuşi, căderea regimului comunist s-a produs prin cele mai
mari mişcări de protest înregistrate în Europa de est.

Te rog să-l mai citești încă o dată !!!