EFECTUAREA TOALETEI PE REGIUNI LA BOLNAVUL IMOBILIZAT LA PAT

Pentru efectuarea toaletei infirmiera trebuie să respecte următoarele:

a. să asigure o temperatură adecvată în salon, pentru a feri bolnavul de răceală,
b. să pregătească materialul necesar, în prealabil astfel ca îngrijirea să se
desfăşoare operativ,
c. să acţioneze rapid, cu mişcări sigure, dar totodată blânde, pentru a scuti bolnavul
de alte suferinţe şi oboseală,
d. să menajeze bolnavul, protejându-l cu un paravan faţă de cei din jur,
e. pentru a fi acceptată efectuarea îngrijirilor de curăţenie corporală a bolnavului,
infirmiera trebuie să-l convingă cu mult tact şi delicateţe,
f. toaleta zilnică permite controlul regiunilor expuse escarelor şi acţionează în
vederea prevenirii lor.

MATERIALE NECESARE: două scaune, un paravan sau două stative şi două cearşafuri, material
impermeabil pentru protejarea patului (muşama), aleze, tavă medicală pe care se aşează materialele
necesare, lighean, cană cu apă caldă, cană cu apă rece, două bazinete, tăviţă renală, un cearşaf, o
pereche de mănuşi de cauciuc, trei mănuşi de baie confecţionate din prosop de diferite culori (câte una
pentru faţă, trup, membre şi organe genitale), trei prosoape în culori diferite, săpun neutru, alcool mentolat
sau camforat, cutie (pudrieră, cu pudră de talc), lenjerie de corp curată (cămaşă de noapte, tulpan sau
bonetă), căldare pentru apa murdară, sac de lenjerie murdară, termometru de baie, materiale pentru
îngrijirea unghiilor, foarfece, pilă, material pentru igiena bucală: periuţă de dinţi, pastă de dinţi, un pahar cu
apă pentru gargară, un pahar cu apă pentru eventualele proteze dentare.

1. Pregătirea materialelor necesare:

- se aleg şi se pregătesc materialele necesare (toate sau unele în funcţie de regiunile care vor fi
spălate),
- se anunţă bolnavul
- se explică simplitatea tehnicii (pentru a nu-i crea stări emotive şi a-i obţine acordul)

2. Pregătirea condiţiilor de mediu

- se închid ferestrele (dacă sunt deschise)
- se verifică temperatura din salon
- se verifică să nu fie curenţi de aer rece
- este interzis ca în timpul efectuării toaletei să se deschidă uşa
- se încălzeşte lenjeria curată
- se pregăteşte un termofor
- se îndepărteză noptiera de pat
- se aşează două scaune lângă patul bolnavului
- se aşează paravanul în jurul patului

3. Efectuarea toaletei feţei

- se îndepărtează, una din perne, susţinând capul bolnavului
- cealaltă pernă se acoperă cu muşamaua pentru a o proteja de umezeală, iar peste muşama se
aşează o aleza
- se aşează capul bolnavului pe partea acoperită
- pătura se pliază sub formă de armonică şi se aşează pe scaun
- se dezbracă bolnavul şi se acoperă cu cearşaful şi pătura
- spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun!
- se umple ligheanul 2/3 cu apă caldă (37°C)
- se controlează temperatura apei cu ajutorul termometrului de baie
- se aşează în jurul bolnavului un prosop
- se îmbracă prima mănuşă de baie şi se umezeşte
1
 - se spală ochii de la comisura externă la cea internă şi se şterg cu primul prosop curat
- se spală fruntea de la mijloc spre tâmple
- se spală regiunea periovală şi perinazală prin mişcări circulare
- se şterge imediat prin tamponare

4. Efectuarea toaletei urechilor

- se săpuneşte o ureche insistând în şanţurile pavilionului şi în regiunea retroauriculară (cu aceiaşi
mănuşă)
- se clăteşte bine şi se şterge cu prosopul
- se întoarce uşor capul bolnavului şi se prodedează la fel şi cu cealaltă ureche

5. Efectuarea toaletei gâtului

- se descoperă gâtul bolnavului şi se spală cu apă şi săpun
- se clăteşte bine şi se şterge imediat pentru ca bolnavul
- se acoperă gâtul bolnavului cu cearşaful
- se aruncă apa din lighean

6. Efectuarea toaletei membrelor superioare

- se umple ligheanul cu 2/3 apă caldă (37 C)
- se verifică temperatura apei
- se descoperă unul din membrele superioare şi se aşează muşamaua şi aleza sub întreg braţul
deasupra învelitorii
- se săpuneşte circular începând de la umăr spre capătul distal, insistând la axilă
- se limpezeşte şi se şterge imediat cu prosopul curat
- se acoperă braţul bolnavului
- se taie unghiile cu grijă, nu prea adânc şi se pilesc
- se întoarce în decubit lateral de partea corespunzătoare braţului spălat şi se efectuează spălarea
după aceeaşi tehnică

7. Efectuarea toaletei toracelui

- se desoperă partea anterioară a toracelui
- la femei se săpuneşte şi se insistă la pliurile submamare
- se şterge prin tamponare

8. Efectuarea toaletei spatelui

- se întoarce bolnavul şi se susţine în decubit lateral
- se aşează sub bolnav muşamaua acoperită de aleza
- se săpuneşte spatele şi regiunea lombo-sacrală
- se limpezeşte bine şi se şterge prin tamponare
- se pudrează cu talc
- se îndepărtează muşamaua împreună cu aleza
- se readuce bolnavul în decubit dorsal
- se acoperă toracele bolnavului

9. Efectuarea toaletei abdomenului

- se aşează muşamaua împreună cu aleza sub abdomenul bolnavului
- se săpuneşte abdomenul
- cu ajutorul unui tampon de vată montat pe portampon şi înmuiat în benzină se insistă asupra regiunii
ombilicale, îndepărtând murdăria
- se spală apoi ombilicul cu apă şi săpun
- se limpezeşte şi se şterge imediat
- se unge regiunea ombilicală cu vaselină
- se scoate mănuşa utilizată şi se pune în tăviţa renală
- se fricţionează braţele şi toracele cu alcool
2
 - se pudrează cu talc gâtul, toracele, abdomenul şi mai ales braţele şi axilele
- se îmbracă bolnavul cu cămaşa de noapte
- se aruncă apa murdară în căldare

10. Efectuarea toaletei membrelor inferioare

- se umple ligheanul cu 2/3 apă .caldă (37"°C)
- se îmbracă cea de-a doua mănuşă de baie
- se mută muşamaua împreună cu aleza în regiunea coapselor
- se săpunesc coapsele, insistând în regiunea inghinală
- se limpezesc şi imediat se şterg
- se flecteză gambele bolnavului pe coapse
- se mută muşamaua mai jos şi se aşează ligheanul pe muşama
- se intoarce piciorul în lighean
- se săpuneşte gamba şi spaţiile interdigitale
- se limpezeşte şi se şterge imediat cu cel de-al doilea prosop curat
- se procedează la fel şi cu piciorul celălalt
- se fricţionează membrele inferioare cu alcool şi se pudrează plicile cu talc
- se taie unghiile nu prea scurt, pentru a nu se produce leziuni şi se pilesc

11. Efectuarea toaletei organelor genitale externe

- se prezintă bolnavului bazinetul pentru a urina
- se îndepărtează bazinetul
- se izolează salteaua cu muşamaua şi traversa

MATERIALE NECESARE
- bazinet
- pensă porttampon
- tampoane cu vată
- cană cu apă caldă
- prosop (special)
- mănuşă de cauciuc
- mănuşă de baie

- se aşează bolnavul în poziţie ginecologică

- se aşează sub regiunea serală a bolnavului bazinet curat
- se îmbracă mănuşa de cauciuc
- se îmbracă peste ea a treia mănuşă de baie
- se efectuează spălarea dinspre partea anterioară înspre anus, cu săpun neutru, care nu irită pielea
şi mucoasele
- se limpezeşte cu ajutorul unui jet de apă curată turnat într-o cană, după o prealabilă verificare a
temperaturii apei, turnând câteva picături pe faţa internă a antebraţului
- se îndepărtează cu atenţie resturile de săpun care pot produce prurit sau inflamaţii
- se scoate bazinetul de sub bolnav
- organele genitale şi regiunea din jur se şterg cu cel de-al doilea prosop curat
- se şterg cu mare grijă plicile
- se pudrează cu talc

12. Efectuarea toaletei părului

MATERIALE NECESARE:
- piaptăn
- şampon
- aparat de uscat părul
- lighean
- apă caldă
3
 - prosop

se ridică uşor capul bolnavului se

îndepărtează perna
se susţine capul bolnavului şi se îndoaie salteaua sub restul saltelei se aşează o
muşama pe somieră şi deasupra saltelei îndoite se aşează ligheanul cu 2/3 apă caldă pe
muşama se protejează salteaua cu aleza
peste aceasta se aşează o muşama rulată de ambele laturi, astfel încât să formeze un jgheab
se aşează capul bolnavului în uşoară hiperextensie atârnând uşor deasupra ligheanului
se protejează ceafa bolnavului cu un prosop
sub ceafa bolnavului se aşează capătul mai îngust al muşamalei rulate, iar celălalt capăt se
introduce în ligheannul aşezat pe somieră sau într-o căldare aşezată lângă pat
se controlează temperatura apei
se umezeşte părul şi apoi se şamponează
se fricţionează părul cu ambele mâini şi se masează uşor pielea capului pentru activarea circulaţiei
sangvine se limpezeşte părul se repetă manopera de două, trei ori
se acoperă părul după o clătire abundentă, cu un prosop încplzit
se îndepărtează muşamaua, întroducând-o în lighean
se aşează bolnavul la poziţia iniţială
se usucă părul cu uscătorul
se piaptănă părul cu grijă, începând de la rădăcină
- în cazul femeilor cu păr lung, se împletesc cozi începând din dosul urechii, pentru a nu jena când
este culcată bolnava
se acoperă părul bolnavului cu tulpan sau bonetă
- se spală obiectele de pieptănat şi se introduc în soluţie dezinfectantă spălarea pe mâini
cu apă curată şi săpun!

13. Efectuarea toaletei cavităţii bucale (după două tehnici diferite)

- în funcţie de starea bolnavului, acesta este adus în poziţie semişezândă sau în decubit lateral
- se pune pasta de dinţi pe periuţă
- se protejează lenjeria bolnavului cu un prosop şi aleza
- se servesc bolnavului paharul cu apă şi periuţa cu pasta
- se spală dinţii prin mişcări energice dinspre gingie
- se limpezeşte gura cu apă pentru garagră
- în condiţiile poziţiei de decubit lateral, clătirea gurii bolnavului se face cu cană cu cioc sau cu tub de
cauciuc
La bolnavii inconştienţi sau comatoşi: MATERIALE
NECESARE:
- tampoane pe portampoane sterile
- deschizător de gură steril
- apă boricată
- glicerina boraxată 20%
- spatulă linguală
- tăviţă renală
- mănuşă sterilă

- bolnavul este în decubit dorsal

- se întoarcelateral capul bolnavului
- sub bărbie se aşează prosopul şi tăviţa renală
- se amplasează deschizătorul de gură printre arcadele dentare
- se înmoaie un tampon cu glicerina boraxată
- se şterg limba, bolta palatină şi suprafaţa internă şi externă a arcadelor dentare cu mişcări
dinaăuntru în afară
- cu alt tampon se curăţă dantura
4
 - cu degetul înfăşurat în tifon şi îmbibat în glicerina boraxată sau zeamă de lămâie se îndepărtează
depozitul gros depus pe mucoase până în faringe (după aplicarea deschizătorului de gură metalic)
- buzele uscate şi crăpate se ung ou glicerina boraxată
Infirmiera trebuie să se intereseze dacă bolnavul nu cumva are proteze dentare, întreţinerea
acestora face parte integrantă din igiena corporală a bolnavului.
Fricţionarea pielii cu alcool trebuie evitată fiindcă acesta o usucă şi mai mult şi predispune la leziuni.
Bolnavul imobilizat îşi petrece perioada respectivă a vieţii sale în pat. El nu se ridică deloc şi în
majoritatea cazurilor nu-şi poate schimba nici poziţia.
Din acest motiv patul lui trebuie transformat într-un adevărat mobilier combinat care să-i asigure un
confort maxim posibil. Atât patul cât şi accesoriile lui se vor păstra în condiţiile de perfectă curăţenie pentru
a se asigura starea de confort. Pregătirea patului poate fi executată de una sau două infirmiere.
Patul este prevăzut cu masă reglabilă, pentru alimentaţie, citit, scris, etc, sertar care înlocuieşte
noptiera când se mută patul pe terasă sau este bolnavul la tratamente sau examinare.
Dacă bolnavul este îngrijit în paturi obişnuite, atunci se vor asigura aparate, accesorii necesare
confortului: masă peste pat, rezămător.
- uşor de mânuit şi în aceeaşi măsură uşor de dezinfectat
- să asigure accesibilitatea, respectiv posibilitatea de a acorda cu uşurinţă îngrijirile şi de a efectua
tratamentele.

SCHIMBAREA LENJERIEI DE PAT A BOLNAVULUI IMOBILIZAT

SCOP: asigurarea condiţiilor igienice, de confort, pentru odihna şi îngrijirea bolnavului

1. Pregătirea materialelor necesare

- lenjeria se împătureşte şi se aşează pe un scaun în ordinea întrebuinţării: pătura şi cearşaful se
împăturesc în trei sub formă de armonică, aleza împreună cu muşamaua se rulează în lăţime, cearşaful
de pat va fi rulat în lungime, pe faţă, într-o singură direcţie.
- se depărtează noptiera de pat

2. Pregătirea psihică a bolnavului

- se anunţă bolnavul şi i se explică acestuia simplitatea tehnicii pentru a nu-i crea stări emotive

3- Schimbarea cearşafului de pat

- spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun!
- infirmiera, din partea dreaptă prinde bolnavul cu mâna stângă în axila dreaptă a bolnavului,
sprijinindu-i capul de antebraţ
- se trage perna uşor cu mâna stângă spre marginea patului
- se flectează uşor cu mâna stângă gambele bolnavului spre coapsă
se întoarce bolnavul în decubit lateral drept, spijinindu-l în regiunea omoplaţilor şi a genunchilor
- se menţine bolnavul bine acoperit în această poziţie
- sora din partea stângă rulează cearşaful bolnavului
- cearşaful împreună cu muşamaua şi aleza pregătite anterior se derulează pe jumătatea liberă a
patului, fără ca lenjeria curată să se atingă de cea murdară
- infirmiera din partea dreaptă flectează membrele inferioare ale bolnavului
- sprijinind bolnavul în regiunea omoplaţilor şi subgenunchi, el se aduce în decubit dorsal cu foarte
mare atenţie
- prinzând bolnavul de axila stângă infirmiera din partea stângă îl ridică uşor şi introduce mâna
dreaptă sub spatele bolnavului
- se sprijină capul bolnavului pe antebraţul stâng
- cu mâna dreaptă se trage perna pe marginea stângă a patului
- se aşează capul bolnavului pe pernă
- sprijinind bolnavul se spate, el se aduce (cu foarte mare atenţie) în decubit lateral stâng, dincolo de
cele două suluri de lenjerie
5
 - se menţine bolnavul bine acoperit în această poziţie
- infirmiera din partea dreaptă rulează lenjeria murdară
. lenjeria murdară se introduce în sacul special prin mişcări lente pentru'a se evita împrăştierea în aer a
impurităţilor prafului
- spălarea pe mâini cu apă curenta şi săpun!
. se întind bine cearşaful, muşamaua şi aleza şi pe cealaltă jumătate a patului . se execută colţurile
- sprijinind bolnavul în regiunea ompplaţilor şi sub genunchi, acesta se readuce în decubit dorsal cu
foarte mare atenţie

5. Schimbarea cearşafului de pătură

- se îndepărteză pătura cu mişcări lente, iar bolnavul rămâne acoperit numai cu cearşaful
- se aşează peste bolnav cearşaful curat, împăturit în trei, în formă de armonică
- menţinerea colţurilor de sus ale cearşafului va fi efectuată de o a treia infirmieră

6. Schimbarea fetei de pernă

- spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun!
- faţa de pernă se înlocuieşte cu una curată

7. Reorganizarea locului de muncă

- se aeriseşte salonul
- se aşează noptiera la locul ei
- se aşează scaunul la locul lui
- scaunul cu lenjerie murdară se scoate din salon

Schimbarea lenjeriei cu bonavul în pat se execută dimineaţa înainte de curăţenia salonului, după
măsurarea temperaturii, pulsului şi toaleta bolnavului sau ori de câte ori este necesară înlocuirea lenjeriei
murdare.
Bolnavul va fi menţinut acoperit tot timpul manoperei pentru a nu răci şi va fi mişcat cât mai puţin pentru
a nu-l obosi.
În instituţiile spitaliceşti programul de zi al bolnavului se acomodează programului secţiei.
Totuşi bolnavii imobilizaţi timp îndelungat la pat necesită o preocupare deosebită. Ceilalţi bolnavi se
scoală în anumite perioade ale zilei, fac plimbări în parcul spitalului, se duc la examinări şi tratamente pe
când aceşti bolnavi nu au nici o posibilitate de a schimba mediul. în majoritatea cazurilor bolnavii imobilizaţi
vor fi scoşi în aer liber (terasă, balcon, verandă, grădină), aceasta se va face cu patul, fără ca ei să fie
mobilizaţi. în acest scop bolnavul trebuie îmbrăcat adecvat condiţiilor climaterice şi de anotimp. Dacă
starea nu permite îmbrăcarea şi dezbrăcarea, atunci va fi bine învelit, între învelitori se vor aşeza câteva
terrnofoare calde. Obişnuirea bolnavului cu aer liber trebuie făcută progresiv, putând ajunge până la 7-8
zilnic petrecute în afara salonului.

Satisfacerea preocupărilor interesului intelectual ale bolnavului Este una din sarcinile cele mai importante
ale infirmierei. Interesul intelectual al bolnavului trebuie făcut (satisfăcut) sau la nevoie trezit, căci astfel
bolnavul suportă mai bine imobilizarea îndelungată. Din acest motiv este bine dacă aceşti bolnavi au la
dispoziţie instalaţii de radio şi televizor. Este foarte bine şi important ca amplasarea televizorului în salon să
nu reclame din partea bonavului poziţii forţate, obositoare din acest motiv aparatul trebuie aşezat la o
înălţime de 180-200 cm. Infirmiera se va îngriji de o lectură corespunzătoare pentru bolnav, care o va
procura din biblioteca secţiei spitalului şi va încerca să asigure legătura bolnavului cu mediul lui obişnuit
extraspitalicesc.
Timpul petrecut de bolnavi în stare imobilizată dacă starea lui o permite poate fi utilizat pentru trezirea
interesului lui în direcţia unor noi probleme legate de profesiunea lui, pentru a-i da un elan creator pe care-l
va putea valorifica după părăsirea spitalului.

Stimularea interesului intelectual contribuie mult la procesul de vindecare, însă ea nu trebuie dusă la
extrem, având grijă ca nu cumva bolnavul să nu-şi solicite prea mult sistemul nervos.

6
 Infirmiera va purta discuţii cu bolnavii în legătură cu lectura, audiţiile radio sau televizor având rol
conducător în preocuparea intelectuală a bolnavului, de aceea ea va trebui să ţină pasul cu evenimentele
culturale.

Comportarea personalului faţă de bolnavul imobilizat pe lungă durată la pat trebuie să fie cât se poate
de atentă.
Ei sunt irascibili, mai nervoşi, capricioşi. Infirmiera trebuie să ţină cont de starea sistemului lui nervos şi
să înlăture orice discuţie contradictorie cu ei.

Comportarea plină de blândeţe, atitudinea, căldura, gesturile lipsite de repezeală sau violenţă,
promptitudinea cu care trebuie să înconjoare bolnavul contribuie la întărirea încrederii şi fac bolnavul să
suporte mai uşor starea de imobilizare la pat.