OAMENI DE CULTURĂ ROMÂNI – promotori ai credinţei creştine

Pe tot parcursul istoriei poporului român au existat personalităţi culturale şi

istorice care au ţinut aprinsă flacăra credinţei creştin-ortodoxe. Perioada interbelică
reprezintă un exemplu de promovare a valorilor creştine autentice prin personalităţile sale
culturale care s-au remarcat şi au fost adevarate repere pentru generaţia timpului lor şi a
celor ce au urmat.

NICOLAE IORGA ( 1871 – 1940)

Istoric, publicist, om politic, rămâne în istoria ţării noastre ca o personalitate de

neegalat, un fenomen cultural- naţional fără precedent. A studiat atât în ţară cât şi în
străinătate, devenind profesor la Catedra de Istorie a Universităţii din Bucureşti, membru
al Academiei Române. A deţinut diverse funcţii politice. Este fondatorul Institutului de
Studii Bizantine şi a Institutului de Istorie Universală. Profund marcat de maretia si
demnitatea trecutului national, calatoreste foarte mult prin tara, oprind in numeroase
locatii pentru a simti in iubire povestea nescrisa a locurilor romanesti. Se remarcă prin
ideea realizării idealului unităţii naţionale, susţinând şi demonstrnd că Ortodoxia este
parte componentă a civilizaţiei româneşti. Cele zece volume din Istoria romanilor
demonstreaza acest lucru. Opere reprezentative: Istoria literaturii religioase a românilor
până la 1688, Istoria literaturii româneşti contemporane.

NAE IONESCU (1890-1940)

 A fost un profund gânditor creştin, profesor de Logică, Metafizică, Teoria
cunoştiinţei, Filosofia religiei. Opera sa se concentrează asupra unei filosofii creştine cu
rădăcini în tradiţia ortodoxă. Susţine şi demonstrează ideea conform căreia creştinismul
este parte integrantă din fiinţa noastră naţională.
Este considerat formatorul elitei intelectuale româneşti interbelice. Opere
reprezentative: Filosofia religiei, Soluţii filosofice în problema dumnezeirii, Teoria
cunoaşterii metafizice, etc. Este arestat datorită convingerilor sale. Se stinge din viaţa in
anul 1940.

PETRE ŢUŢEA ( 1902- 1991)

A făcut parte din elita intelectuală interbelică şi postbelică, implicându-se în

domeniile: spiritual, cultural, filosofic şi politic. A propovaduit cu mult zel valorile
creştin-ortodoxe pe care le-a împletit cu iubirea faţă de neamul românesc. Opera sa se
concentrează pe doua idei fundamentale: Dumnezeu şi poporul român.
Opere reprezentative: Omul – tratat de antropologie creştină, Între Dumnezeu şi
neamul meu,. Convingerile sale politice i-au adus arestarea sa, primind 13 ani de
detenţie.

NICHIFOR CRAINIC ( 1889-1972)

 Teolog, om de cultură şi om politic a avut o prodigioasă activitate atât ca profesor
universitar cât şi ca om politic.Este întemeietorul gândirismului ca şi curent literar, în
centrul gândirii sale situându-se persoana divino-umană a Mântuitorului Hristos.
Opere reprezentative: Sfinţenia- împlinirea umanului, Nostalgia paradisului şi altele.
Pentru convingerile sale politice este condamnat în 1945 la închisoare pe viaţă din care
15 ani îi efectueză la Aiud.

VASILE VOICULESCU ( 1884-1993)

Medic militar, poet religios, laureat al Premiului Naţional de Poezie, Vasile

Vocuiculescu lasă posterităţii 7 volume de versuri, 2 volume de povestiri şi romanul
Zahei Orbul.
Abordează ca tematică literară credinţa în Dumnezeu – temei al mărturisirii
jertfelnice pentru Hristos. Este arestat de regimul comunist, fiind eliberat cu puţin timp
înainte de moarte.

NICOLAE STEINHARDT ( 1912 – 1989)

Avocat de profesie, dar şi om de litere, este condamnat la 12 ani de muncă silnică

datorită faptului că nu a acceptat să depună mărturie mincinoasă asupra unor scriitori. În
închisoare se converteşte la ortodoxie, iar după eliberare devine călugăr la Mănăstirea
Rohia din Maramureş. Cea mai importantă lucrare a sa este Jurnalul fericirii – roman
memorialistic ce surprinde timpul detenţiei sale. Opera sa exprimă profundul ataşament
faţă de valorile creştine şi faţă de neamul românesc.
DUMITRU STANILOAE(1903-1993)

Preot, profesor de Teologie, a fost unul din cei mai de seamă teologi ortodocşi ai
secolului XX. A luat parte la întâlnirile de la Mănăstirea Antim din cadrul Mişcării
Rugul Aprins, motiv pentru care a executat 5 ani de închisoare. Opera sa este foarte
vastă, dintre cele mai importante lucrări amintim: Filocalia – 12 volume, Ortodoxie şi
românism, Teologia Dogmatică ortodoxă şi altele. I s-au decernat mai multe titluri
„ Doctor Honoris causa” din partea celor mai importante Facultăţi de Teologie din
Europa.

MIRCEA ELIADE ( 1907 – 1986)

Filosof al culturii şi istoric al religiilor, prin viaţa sa dedicată culturii şi stiinţei a

devenit un nume de nivel internaţional. Se remarcă atât prin operele sale literare cât şi
prin lucrarea sa din domeniul Istoriei religiilor: „ Istoria credinţelor şi a ideilor
religioase” . El a văzut în creştinism încoronarea şi sfârşitul tuturor religiilor. Opera sa
accentueaza specificul religios al persoanei umane sustinand ca omul este legat fiintial
de sacru prin existenta sa.
CONSTANTIN BRÂNCUŞI (1876- 1957)

A fost unul dintre reprezentanţii de seamă ai sculpturii moderne universale.

Lucrările sale au fost expuse atât în ţară cât şi în Europa şi America, cele mai cunoscute
dintre ele fiind: Rugăciunea, Cuminţenia pamântului, Coloana Infinitului, Poarta
Sărutului, Masa Apostolilor, Sfânta Cină. Multe din lucrările sale transpun în limbajul
artei sculpturale credinţa în Dumnezeu , armonia comunicării omului cu Dumnezeu,
deoarece artistul nu a realizat nimic la intamplare, totul pornind din chemarea sa
interioara spre divin pe care a transformat-o in arta.