MONUMENTE ISTORICE DIN ŢARA HAŢEGULUI Poşircă Sofia Alexandra

UNIVERSITATEA ,,BABEȘ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE
MASTERATUL DE ISTORIA ȘI SOCIO-ANTROPOLOGIA EPOCII
MODERNE, ANUL I

Monumente istorice din Ţara Haţegului

Profesor coordonator:
Prof. Dr. Tudor Sălăgean

Studentă:
Poșircă Sofia Alexandra

1
 MONUMENTE ISTORICE DIN ŢARA HAŢEGULUI Poşircă Sofia Alexandra

Ţara Haţegului, situată în partea de Sud-Vest a Transilvaniei, concentrează un număr

mare de monumente istorice, bisericile şi mănăstirile remarcându-se prin simplitate şi un decor
medieval pictat unic în România, creat de buni cunoscători ai iconografiilor. Cercetarea de faţă
are ca scop ilustrarea celor mai semnificative monumente, cu caracter religios dar nu numai, fără
a se dori a fi o prezentare a tuturor elementelor ce ţin de patrimoniul material al Ţării Haţegului.
Mai mult decât atât, monumentele descrise în acest studiu au constituit subiectul unui site de pe
domeniul google pe care l-am realizat pe parcursul lunii mai 2016 şi care poate fi accesat prin
următorul link: https://sites.google.com/site/monumentetarahategului/home .
În anul 1247, în ,,Diploma Cavalerilor Ioaniţi” este menţionat pentru prima dată ţinutul:
Terra Harszoc. Rădăcina acestei denumiri poate fi identificată în limba maghiară, ,,hát-szék” ceea
ce înseamnă ,,şase scaune de judecată” sau ,,hát-szeg” - ,,cetatea de pe vârful din spate”. 1
Elitele locale româneşti au adoptat cultura slavonă, dar şi pe cea latină. Cetăţile din Ţara
Haţegului au preluat denumirile celor mai ambiţioşi şi influenţi cnezi nobili haţegani şi evoluţia
ansamblurilor fortificate a fost determinată de evoluţia politică a fiecărei familii nobiliare.
2
Majoritatea bisericilor sunt de dimensiuni reduse, în unele cazuri asistăm la restaurări foarte
fidele modelului original, dar din nefericire şi la multe cazuri de indiferenţă şi neglijenţă faţă de
patrimoniul material al Ţării Haţegului.
Monumentul emblematic din lista patrimoniului haţegan este binecunoscuta biserică
ortodoxă ,,Sfântul Nicolae din Densuş” (Fig.1). Scopul acestui edificiu sacru a constituit
subiectul unei dezbateri aprinse în istoriografia românească a secolelor XVIII-XIX,
considerându-se a fi un monument păgân, un mausoleu al generalului roman Longinus sau o
biserică realizată de goţi. 3 Din punct de vedere arhitectural, se încadrează în stilul romanic
târziu şi gotic timpuriu, din a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Meşterul care a conceput
această structură, a utilizat o serie de materiale de factură romană (monumente sculpturale şi
epigrafice care se pare că ar proveni de la un alt edificiu, de la clădirile romane de la
Sarmizegetusa).4

1
Mădălina Mirea, Haţeg, ţara bisericilor de piatră, Ed. Igloo, Bucureşti, 2007,p. 8.
2
Ileana Burnichioiu, Andrei Adrian Rusu Monumente medievale din Ţara Haţegului, Ed. Mega, Cluj-
Napoca, 2008, pp. 1-2.
3
Andrei Adrian Rusu, Ctitori şi biserici din Ţara Haţegului până la 1700, Ed. Muzeului Sătmărean, Satu
Mare, 1997, pp. 192-193.
4
Ileana Burnichioiu, Andrei Adrian, Rusu , op. cit. p.5.

1
 MONUMENTE ISTORICE DIN ŢARA HAŢEGULUI Poşircă Sofia Alexandra

Pictura murală a fost restaurată în anul 2005, fiind cea mai veche biserică de piatră în care
se celebrează Sfânta Liturghie de către preotul paroh. În folclorul local circulă legenda conform
căreia ochii sfinţilor au fost ,,scoşi” de invadatori pentru a diminua vinovăţia pe care o
resimţeau.5Culorile dominante în stilistica meşterilor care au realizat pictura iconografică sunt
albastru ultramarin pentru fond, castaniu închis, galben-ocru,alb şi liliachiu,caracterizate prin
sobrietate şi delicateţe.6
Orientarea S-N a Bisericii, face excepţie de la regula generală, zidurile sunt formate din
pietre de mormânt romane, coloane şi capiteluri de la Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Deasupra
absidei altarului se află doi lei, iar masa altarului este de asemenea o piatră funerară romană, din
secolele II-III d. Chr. Biserica şi anexele sudice sunt un ansamblu de lespezi din piatră aşezate în
trepte.7
La mică distanţă de Densuş, pe valea Odovajniţei, se află un mic sat, Peşteana, atestat, la
2 iunie 1360, prin preotul „Balk de Possana”, participant, alături de alți patru clerici hunedoreni,
la un scaun de judecată în Hațeg. 8 Pe cale arheologică, s-au constatat două faze diferite de
construcție, trădate de diferența de grosime a pereților și dispunerea navei, deviată cu 5-6 grade
spre sud față de axul altarului.
Biserica ortodoxă ,,Sfântul Prooroc Ilie” (Fig.2) se consideră a fi mai veche decât cea din
Densuş, suprafeţele pictate sunt din două straturi diferite: primul,pe latura nordică, cu un desen
primitiv, din care face parte un sfânt călare identificat drept Sfântul Gheorghe şi unul de factură
sârbo-macedoneană, ambele realizate în secolul al XV-lea, după cum observă exegeţii istoriei
artei.9 Ceea ce este deosebit la acest monument istoric este arhitectura medievală de cult, însă este
necesară conservarea ei şi restaurarea fragmentelor de pictură medievală.
Analiza fragmentelor de pictură murală a demonstrat prin diferenţele de care dă dovadă,
că iconografia Bisericii a fost opera mai multor meşteri zugravi. Altarul se integrează în stilul
romanic, format dintr-o absidă semicirculară şi o travee dreptunghiulară, turnul fiind placat în
urma restaurării din anii 1925-1926 cu un decor de inspiraţie neoclasică.10

5
Dacian Muntean, Laura Vesa, Ţara Haţegului, unde legendele trăiesc, Deva, 2013, pp. 20-22.
6
Vasile Drăguţ, Vechi monumente hunedorene, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968, p. 18.
7
Gabriela Botici, Ţara Haţegului: atracţii turistice şi unităţi de cazare,Ed. Academiei Române, Bucureşti,
2010, pp. 63-65.
8
Mădălina Mirea, op. cit., p. 92.
9
Ileana Burnichioiu, Andrei Adrian Rusu, op. cit., p. 20.
10
Vasile Drăguţ, op. cit., p. 21.

2
 MONUMENTE ISTORICE DIN ŢARA HAŢEGULUI Poşircă Sofia Alexandra

Biserica reformată Sfânta Fecioară Maria (Fig. 3), la început ortodoxă, ridicată in piatră
de cnezii din familia Cândeştilor, atestată documentar la 1363, in stil romanic, aparţine de
Comuna Sântămărie Orlea, la o distanţă de 10 kilometri de Bretea Română. Biserica constituie un
monument medieval de o valoare deosebită, atât prin arhitectura sa, cat şi prin pictura sa
murala.11
În secolul al XV-lea, biserica era tot ortodoxă, în 1447 satul fiind cedat familiei Cândea
de către Iancu de Hunedoara, apariţia ei aducând o creştere a puterii familiei Cândea. Iconografia
este opera unui pictor din sud-vestul Europei, cu elemente ce atestă originea dalmată a acestuia,
cu inscripţii în limba latină. Interiorul este format dintr-un ansamblu de pictură murală, cu straturi
create în trei etape succesive: primul, cu 2 cruci se constată a fi din perioada construirii bisericii,
al doilea, datat din 1311, cu picturile din naos, iar ultimul, reprezentat de picturile din altar
atribuite unui localnic şi cele de sub tribună, din perioada 1400.12Asemenea altor monumente din
patrimoniul material al Ţării Haţegului, biserica este într-un proces de degradare, fără a beneficia
de reastaurare sau conservare.
Această biserică reprezintă trecerea de la stilul arhitectonic romanic la cel gotic, ea
prezintă caracteristicile monumentelor derivate din stilul gotic burgund, timpuriu, răspândit de
călugării din ordinul cistercian.13
Biserica de secol XII, Streisângeorgiu (Fig. 4) , care are ca hram Sărbătoarea Sfântului
Gheorghe, constituie un monument istoric deosebit de important pentru cercetătorii din domeniul
Istoriei Artei şi nu numai, fiind şi ea pictată în mai multe etape. În 1313, cneazul Bâlea l-a
desemnat pe zugravul Teofil să picteze biserica, o a doua pictură fiind făcută în anul 1743, de un
zugrav din Făgăraş, Gheorghe Şandor.14
Porțiunea mai veche a bisericiii se aseamănă unei nave dreptunghiulare, pătrate, boltită în
semicilindru, iar în porțiunea vestică este un turn clopotniță care este cuprins în stilul romanic
prin compoziția sa. Motivele ornamentale pictate pe tencuiala oringinală și zugrăvelile post-
brâncovenești ilustrează fenomenul de unificare al picturii românești din secolul XVIII.15

11
Andrei Adrian Rusu, op. cit., pp. 309-310.
12
Gabriela Botici, op. cit., pp. 58-59.
13
Vasile Drăguţ, op. cit., pp. 30-31.
14
Mădălina Mirea, op. cit., p. 172.
15
Vasile Drăguţ, op. cit., pp. 44-45.

3
 MONUMENTE ISTORICE DIN ŢARA HAŢEGULUI Poşircă Sofia Alexandra

Pe peretele de Răsărit al clopotniţei este realizat un tablou votiv în centru aflându-se

,,ctitorul jupân Chendereşu ”cu ,,jupâniţa Nistora”, soţia lui, susţinând macheta bisericii, în
stânga lor fiind ,,jupân Laţcu”, iar în dreapta , fiul lui Chendereş, Vlaicu.16Pe bolta bisericii este
ilustrat Iisus cu semnele celor patru evanghelişti, lângă pisanie sunt Sfântul Vasile şi Sfântul
Nicolae, iar în altar este reprezentată Maica Domnului cu Pruncul Sfânt.17
Atestată documentar în anul 1526, Biserica ortodoxă din Râu de Mori (Fig. 5) se
diferenţiază de celalte biserici ale Ţării Haţegului prin turnul-clopotniţă de pe latura vestică a sa,
sprijinit de doi contraforţi masivi impunători. Din edificiul inițial s-au păstrat doar câteva
fragmente, părți ale zidului vestic al naosului fiind înglobate, la o dată neprecizabilă, într-o navă
prelungă, cu un altar semicircular nedecroșat. Din scrierile ce aparţin secolului al XVIII-lea
rezultă că atât la interiorul, cât și în afara lăcașului se găseau numeroase piese sculpturale romane
cu inscripții latine, aduse din fosta capitală Ulpia Traiana Sarmizegetusa.18
Biserica medievală din Ostrov (Fig. 6), ce are ca hram sărbătoarea Coborârii Duhului
Sfânt păstrează o superbă frescă din care se remarcă icoana de hram a Maicii Domnului
Hodighitria, deşi toate picturile au chipurile mutilate, ca şi consecinţă a manifestării reformei
religioase.19Elementele stilistice aparţin stilului gotic, iar Biserica este delimitată de un gard de
200 de pietre romane-blocuri de construcţie, ex-voto-uri, lespezi funerare- unele provenind de la
ruinele Ulpiei Traiana Sarmizegetusa, aduse în Evul Mediu de nobilii din zonă.20
În urma incendiilor din 1883 şi mai apoi 1905, Biserica a trecut printr-o serie de
transformări stilistice. Singurele elemente care permit datarea ridicării acestui edificiu sunt în
partea vestică a navei şi turnul clopotniţă. Turnul are un portal gotic în arc frânt, de asemenea şi
ancadramentele ferestrelor aparţin tot acestui stil. 21
Construită în a doua jumătate a secolului al XIV-lea - conform tradiţiei orale -de Părintele
Nicodim, Mănăstirea Prislop (Fig. 7) se bucură astăzi de un număr foarte mare de pelerini şi
turişti, care caută un loc de reculegere sufletească în special la mormântul părintelui Arsenie
Boca. Legenda spune că fiica Domnitorului Ţării Româneşti Moise Vodă, Domniţa Zamfira a
fost slăbită de o boală foarte gravă şi a venit la mănăstire, vindecându-se după ce a băut din apa

16
Dacian Muntean, Laura Vesa, op. cit., pp. 34-35.
17
Mădălina Mirea, op. cit., Aep 172.
18
Andrei Adrian Rusu, op. cit., pp. 279-280.
19
Ibidem, p. 242.
20
Dacian Muntean, Laura Vesa, op. cit., p. 19.
21
Vasile Drăguţ, op. cit., pp. 27-28.

4
 MONUMENTE ISTORICE DIN ŢARA HAŢEGULUI Poşircă Sofia Alexandra

unui izvor de acolo.Conform tradiţiei şi a ,,Plângerii sfintei Mănăstiri a Silvaşului, din eparhia
Haţegului de Prislop”, Domniţa a plătit reconstruirea acestui edificiu, rămânând aici.22
În pronaos mormântul Domniței Zamfira este pecetluit cu o lespede funerară maiestuoasă,
din momentul trecerii ei în neființă, în anul 1580. Pe lespede observăm stema Țării Românești și
o inscripție în limba latină și slavonă care laudă calitățile acestei nobile femei din istoria spațiului
hațegan.23
Data probabilă a întemeierii Mănăstirii este în intervalul cuprins între apariţia cnezatului
Densuşului sau după dezintegrarea lui şi crearea unor formaţiuni mai mici, în secolul al XV-lea.
Hramul pe care îl poartă este cel al Sfântului Ioan Botezătorul.24
Mănăstirea este construită din piatră brută, se aseamănă prin structura sa cu bolniţa
mănăstirii Cozia, în pronaos se află fragmente ale unui decor datat din 1759, pereţii ilustrează
scene din viaţa lui Iisus şi a Maicii Sale, pe peretele de apus este redată scena ,,Judecăţii de apoi”.
Picturile au fost realizate de doi zugravi : Nicolae şi Simon, originari din Piteşti.25
Conflictul dintre greco-catolici şi ortodocşi a afectat în secolul XVIII mănăstirea, iar prin
implicarea călugărilor la mişcarea lui Sofronie de la Cioara, ea a fost desfiinţată, pentru ca n 1775
să fie reînfiinţată. În noiembrie 1948 a fost adus de la Sâmbăta de Sus egumenul Arsenie Boca,
considerat ,,al treilea ctitor” al mănăstirii, pentru activitatea sa de reconstrucţie, reorganizarea şi
restabilire a Mănăstirii Prislop , în cei 41 de ani în care a fost stareț.26
În continuarea lucrării de față, voi prezenta monumente istorice care au avut alt rol decât
cel religios și care, din punct de vedere istoric, cultural și științific sunt elemente de patrimoniu
material unice în România.
Unul din cele mai cunoscute și promovate monumente cu caracter istoric din Țara
Hațegului este Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa (Fig. 8) , care cuprinde
ruinele unui grandios oraș al antichității, păstrând farmecul celor două civilizații care au locuit pe
acest teritoriu. Guvernatorul Decimus Terentius Scaurianus a pus piatra de temelie a oraşului în
numele împăratului, însă acest important funcţionar şi-a desfăşurat magistratura cândva între 109-
110,

22
Dacian Muntean, Laura Vesa,, op. cit., p. 31.
23
Vasile Drăguţ, op. cit., p. 38.
24
Andrei Adrian Rusu, op. cit., p. 129.
25
Vasile Drăguţ, op. cit., pp. 37-38.
26
Ileana Burnichioiu, Andrei Adrian Rusu, op. cit., p. 42.

5
 MONUMENTE ISTORICE DIN ŢARA HAŢEGULUI Poşircă Sofia Alexandra

fără să ştim exact când a început-o şi când a terminat-o.27

După cucerirea Daciei de către armatele conduse de împăratul Traian, Sarmizegetusa va
deveni capitala noii provincii, centrul politic, cultural și religios al Daciei romane, fiind ridicată la
cel mai înalt gradierarhiei municipale, colonia. Clădirea augustalilor, din interiorul zidurilor
cetății este cea mai impunătoare, ea fiind un palat grandios, clădirea oficială rezervată celui mai
înalt colegiu preoțesc. Unică prin modul de conservare este clădirea colegiului, Aedes
Augustalum, care impune prin măreția sa.28
În jurul Forului sunt plasate postamente pe care sunt așezate pietrele votive și statui
ridicate pentru personalitățile marcante ale provinciei sau imperiului. În zona de est este amplasat
amfiteatrul roman, unde anual au loc manifestări ale trupelor de reconstituire istorică, aici
remarcându-se Terra Dacica Aeterna,Virtus Antiqua, Legio XIII Gemina, Legio V Macedonica,
unde vizitatorii monumentului au prilejul să asiste la adevărate lecții de istorie pe viu, cu
reconstituirea unor lupte între daci și romani, lupte de gladiatori sau târguri de sclavi, dar și să
vadă, în cadrul unor ateliere interactive, cum anume se confecționau în antichitate sulițele, săbiile
sau monedele.
Necropola antică a fost identificată în sudul satului actual , fiind descoperit în urma
cercetărilor arheologice un mausoleu de formă circulară, în interiorul său se aflau mormintele.O
inscripție de la mijlocul secolului al II-lea e.n. atestă faptul că mausoleul aparținea familiei lui Q.
Aurelius Tertius decurio et flamen coloniae Sarmizegetusa.29
Trecând mai departe în timp, în Evul Mediu, la trei kilometri de cătunul Suseni, pe valea
Râușorului, se găsesc ruinele Cetășii Colțului (Fig.. 9), una din cele mai romantice ruine
medievale, care surprinde prin maiestuoyitate, dar și așezare. Aceasta a fost construită de familia
Cândea în secolul al XIV-lea și a fost unul din cele mai importante edificii militare din această
zonă în perioada de existență a cnezatelor transilvănene.30
Forma este aproximativ triunghiulară, fiind delimitată la nord, sud și est de ziduri înalte și
puternice, spre vest fiind o prăpastie spre Valea Râușorului. Donjonul atinge înălțimea de 12
metri și ceea ce este interesant la el ar fi faptul că este construit pe un colț de stâncă chiar foarte
aproape de gura prăpastiei. În secolele XVI-XVII au fost construite două turnuri poligonale în

27
Dacian Muntean, Laura Vesa, op. cit., p. 11.
28
Gabriela Botici, op. cit., pp. 30-31.
29
Ibidem, p.31.
30
Dacian Muntean, Laura Vesa, op. cit., p. 12.

6
 MONUMENTE ISTORICE DIN ŢARA HAŢEGULUI Poşircă Sofia Alexandra

exteriorul părții sudice a cetății. După ce familia Cînde și-a schimbat numele în Kendeffy,
datorită trecerii nobilimii la confesiunea catolică, cetatea a mai fost menționată în documente în
anul 1648 și a fost abandonată după construirea castelului reședință de la Sântă Mărie Orlea.31
Comparând descrierile dintre locurile prezentate în romanul ,,Castelul din Carpați” scris
de Jules Verne și realitățile zonei geografice în care se află Cetatea de Colț, putem constata că
cetatea a reprezentat modelul pentru Jules Verne în lucrarea sa. Cel care conducea satul în roman
se numea jupânul Koltz, iar numele lui Patak înseamnă Râușor, numele râului din proximitatea
Cetății de Colț. Mai multe similitudini găsim în simbolistica nordică de care se folosește autorul,
spre exemplu ciobanul Frig este și numele zeității Frigg, Frigga, din credința vikingă, podișul
Orgall este anagrama numelui greco-slav Gal-gor, Muntele Alb, ca cel care se vede din Cetatea
de Colț.32
Pe drumul care conduce spre Parcul Național Retezat, în marginea satului Mălăești se află
ruinele altei cetăți medievale, din care a supraviețuit timpului numai turnul său. Construită ca
refugiu pentru cnezii din Sălașu de Sus, în secolul XIV, Cetatea de la Mălăiești (Fig.10) este
reprezentată astăzi de un turn-locuință (donjon) și dintr-o incintă patrulateră din care a rămas
numai un fragment de zid.33
Datorită serviciilor militare aduse Hunedoreștilor, turnul a fost înconjurat de o curtină
eliptică, din care se mai conservă numai tronsonul pe nord-est. În a doua jumătate a secolului al
XVI-lea, odată cu perfecționarea armelor de foc, s-au construit patru bastioane . Se constată
puternica influență renascentistă în unele fragmente de coloane romane extrase din ruina de fermă
romană învecinată.Cetatea este menționată în documente în anul 1613, într-un act de danie a
principelui Gabriel Bethlen către alți nobili, întrucât Ștefan Sărăcin a murit fără a avea urmași pe
linie masculină.34
Comuna Răchitova, aflată la 20 de kilometri de orașu Hațeg are, prin descoperirile de aici,
o existență îndelungată, fiind atestată documentar pentru prima dară în anul 1360, sub numele de
posesiunea Reketya, într-un act de danie al Voievodului Transilvaniei către fii lui Mijin din
Densuș, Boian și Stoian.35

31
Vasile Drăguţ, op. cit., pp. 24-25.
32
Dacian Muntean, Laura Vesa, op. cit., p. 13.
33
Vasile Drăguț, op. cit., p. 34.
34
Ileana Burnichioiu, Andrei Adrian Rusu, op. cit., p. 11-13.
35
Gabriela Botici, op. cit., p. 70.

7
 MONUMENTE ISTORICE DIN ŢARA HAŢEGULUI Poşircă Sofia Alexandra

Turnul de la Răchitova (Fig.11) a fost construit de familia cnezială Mușina din Densuș
către sfârșitul secolului al XIV-lea și este formată dintr-un turn înalt de 8,5 m împrejmuit de un
șanț și un val de pământ cu palisadă, întrucât familia nu și-a permis ridicarea unor ziduri de
incintă. O latură a turnului a fost distrusă de un cutrmur și nu s-a încercat restaurarea ei până în
prezent.36
La mijlocul secolului al XV-lea, fortificația urma să fie adaptată noilor lupte cu turcii și a
fost necesară împărțirea rezidenței lor la mai mulți stăpâni. În folclorul local din comuna
Răchitova circulă legenda conform căreia turnul deținea o încăpere unde se depozitau averi, la
subsol, deasupra căreia se afla locuința cneazului și în vârful turnului se aprindea un rug atunci
când avea loc o năvălire pentru a avertiza sătenii din împrejurimi.37
Familia Cândea a influențat viața socială, economică și culturală a Țării Hațegului, iar
după catolicizare a dobândit denumirea de Kendeffy. Castelul (Fig.12), în stil baroc, construit în
1782 și transformat pe parcursul secolului al XII-lea se află aproape de centrul localităţii, se
înalţă deasupra drumului care leagă satele Râu de Mori şi Sântămăria Orlea.
Clădirea are un plan aproape dreptunghiular şi este compusă din trei unităţi, şi atrage
atenţia asupra sa mai ales datorită turnului său monumental. Castelul este poziționat pe o înălţime
delimitată printr-un parapet construit din piatră şi cărămidă, şi accesibil prin două rampe, are un
aspect predominant neogotic, prin următoarele elemente arhitecturale: turnul, balustrada cu
crenel, fiale, ferestre în arc frânt, balconul mic, şi datorită compoziţiei sale asimetrice.
Elementul cel mai spectaculos al faţadei principale este o placă barocă, opera sculptorului
clujean József Hoffmayer, pe care se văd urmele celor două blazoane ale familiilor Kendeffy şi
Bethlen şi o inscripţie referitoare la construcţie. Ferestrele în arcuri frânte și balcoanele castelului
sunt impresionante și oferă o amplă panoramă asupra parcului și asupra Munţilor Retezat, care se
văd în depărtare.38
Pentru a imita moda europeană romantică, Arpad Kendeffy a amenajat un parc de tip
englezesc în jurul clădirii, a fost plasată și o terasă și un umbrar cu trandafiri.În 1946, castelul a
fost naționalizat de regimul comunist, iar în 1982 a devenit hotel, deschis vizitelor turistice.
Soarta Castelului ia o întorsătură nefastă după ce în 1989 este revendicat de urmașii nobilior

36
Ileana Burnichioiu, Andrei Adrian Rusu, op. cit., p. 16.
37
Ibidem, p. 17.
38
Gabriela Botici, op. cit., pp. 59-60.

8
 MONUMENTE ISTORICE DIN ŢARA HAŢEGULUI Poşircă Sofia Alexandra

Kendeffy și intră în paragină.39

În concluzie, Țara Hațegului deține un patrimoniu istoric deosebit de important pentru
cultura românească, definind particularitățile unei evoluții sinuoase de-a lungul secolelor, fapt ce
se oglindește în multitudinea de monumente cu caracter istoric din această zonă geografică. Ion
Pop Reteganul afirma că ,,Țara Hațegului întrunește în sine tot ce are Ardealul mai bun și mai
frumos“40, afirmație pe care eu sper că lucrarea de față a confirmat-o, prin ilustrarea celor mai
semnificative monumente istorice din perspectiva unui localnic care a urmat un demers cât se
poate de obiectiv.

39
Ibidem, p. 60.
40
Ibidem, p.6.

9
 Anexa 1

Fig.1 Fig. 2

Fig. 3 Fig. 4
Fig.5 Fig.6
 Anexa 2
Fig. 7 Fig. 8

Fig. 9 Fig. 10

Fig. 11 Fig. 12
 Bibliografie

∑ Botici, Gabriela, Ţara Haţegului : atracţii turistice şi unităţi de

cazare, Ed. Academiei române, București, 2010;

∑ Drăguţ, Vasile, Vechi monumente hunedorene, Ed. Meridiane,

Bucureşti, 1968;

∑ Mirea Mădălina, Haţeg. Ţara bisericilor de piatră , Ed. Igloo,

București, 2007;

∑ Muntean, Dacian; Vesa, Laura, Țara Haţegului : unde legendele

trăiesc, Deva, Ed. Realitatea Românească, 2013;

∑ Rusu, Adrian, Andrei, Ctitori şi biserici din Ţara Haţegului până

la 1700, Ed. Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 1997;

∑ Idem, Monumente medievale din Ţara Haţegului, Ed. Mega, Cluj-

Napoca 2007;

∑ Vasiu, Maria, Ţara Haţegului, locuri de neuitat, Ed. Studii și

cercetări, Hațeg, 2010;

Sursa fotografiilor: www.google.com , www.wikipedia.com,

www.historia.ro .