GRILĂ DE EVALUARE A ABILITĂŢILOR DE COMUNICARE ALE COPIILOR

(adaptată după Bishop, 2001)

Pentru fiecare enunţ, evaluatorul va trebui să hotărască dacă enunţul:

Nu se aplică
Se aplică aproximativ sau
Se aplică în totalitate.
Opţiunea „nu se ştie” este şi ea luată în considerare, dar nu se recomandă luarea în
calcul a acestei opţiuni dacă evaluatorul nu a avut ocazia să observe comportamentul în cauză.
Pentru fiecare scală, scorul de bază (totalul) este 30. În cazul itemilor negativi (notaţi cu -), se
scad două puncte din acest total pentru opţiunea „se aplică în totalitate”, şi un punct pentru
opţiunea „se aplică aproximativ”. În cazul itemilor pozitivi (notaţi cu +), se adaugă două
puncte la acest total pentru opţiunea „se aplică în totalitate” şi un punct pentru „se aplică
aproximativ”. Componenta pragmatică este suma scalelor de la C la G.

A: Vorbire:
1. + în principiu se înţelege tot ce spune copilul
2. – sunt probleme în a înţelege o mare parte din ceea ce spune
3. + rareori face erori în articularea sunetelor
4. – pronunţă greşit unul sau două sunete, dar nu este dificil de a fi înţeles; de exemplu,
pronunţă „S” interdental în loc de „S” sau „U” în loc de „R”
5. – nu pronunţă corect sunetele vorbirii, astfel articularea sunetelor este una defectuoasă,
specifică unui copil de vârstă mică; de exemplu, îl înlocuieşte pe „C” cu „T” sau pe „N” cu
„L”
6. – este imposibil să pronunţe unele sunete. De exemplu, poate avea dificultăţi în a pronunţia
„K” sau „S”, înlocuindu-le cu „T”.
7. – omite începutul sau sfârşitul cuvintelor sau chiar silabe întregi („belă” în loc de
„umbrelă”)
8. – este mai greu de înţeles atunci când vorbeşte în propoziţii decât atunci când rosteşte
cuvinte izolate.
9. + vorbirea este foarte rapidă
10. – pare să aibă dificultăţi în a-şi formula propriile idei: începe incorect, repetă cuvinte şi
sintagme întregi; de exemplu: pot să – pot să – pot – pot să mănânc – mănânc o îngheţată?
11. + sunetele sunt articulate clar şi vorbirea este fluentă

B: Sintaxa
12. – rosteşte doar una sau două sintagme, cum ar fi: „eu luat minge” sau „dă păpuşica”
13. + poate produce propoziţii lungi şi complicate, cum ar fi: „Când am fost în parc m-am dat
în leagăn”; „L-am văzut pe acest om stând în colţ”
14. – are tendinţa de a omite cuvinte şi terminaţii/morfeme rostind propoziţii ca: „Eu găsit doi
câine”; „Ion merge acolo ieri”; „Bunica mea fost bolnavă”
15. – uneori foloseşte incorect pronumele, spunând, de exemplu, „ea” în loc de „el” sau invers

C: Iniţiativă incorectă în actul vorbirii

16. – vorbeşte cu absolut oricine
17. – vorbeşte prea mult
18. – spune lucruri pe care ceilalţi din jurul lui le ştiu deja
19. – vorbeşte singur(ă) în public
20. – spune în continuu lucruri de care nimeni nu e interesat
21. – pune întrebări, chiar dacă ştie răspunsul

1
22. – este dificil să se găsească un sens în ceea ce spune; discursul fiind incoerent sau ilogic
23. + conversaţia cu el/ea este agreabilă şi interesantă
D: Coerenţa
24. + poate povesti cu uşurinţă o întâmplare din trecut, cum ar fi despre o petrecere, despre o
zi de naştere sau despre întâmplări din timpul vacanţei
25. + poate vorbi clar despre planurile lui/ei de viitor (cele de mâine sau din săptămâna
viitoare)
26. – are dificultăţi în a-i explica unui copil mai mic decât el cum să se joace un joc simplu de
genul „leapşa” (snap) sau „familii fericite”
27. – are dificultăţi în a spune o poveste sau a descrie ce a făcut, printr-o succesiune ordonată
a evenimentelor
28. – foloseşte termeni ca „el”, fără a explica clar despre cine sau despre ce e vorba (fiinţă
umană sau lucru)
29. – nu simte nevoia să explice ceea ce a spus unei persoane care nu-i împărtăşeşte
experienţele; de exemplu, vorbeşte despre „Ion” fără să spună cine este acesta

E: Limbaj stereotip
30. – pronunţă cuvinte într-o manieră prea detaliată: vorbirea poate părea mai degrabă
„afectată” sau „exagerată” ca şi când copilul mimează o personalitate de televiziune în loc să
vorbească la fel ca ceilalţi din jur
31. – foloseşte frecvent expresii ca: „în orice caz”, „de fapt”, „ştii ce?”, „păi ştii.....”, sau
„sigur”
32. – schimbă brusc tema discuţiei
33. – dirijează conversaţia spre o temă preferată, în loc să fie atent la ce spun ceilalţi
34. – conversaţia cu el/ea poate lua o turnură neaşteptată
35. – include informaţii prea detaliate în discuţie, de exemplu spune data şi ora exactă a unei
întâmplări. De exemplu, dacă este întrebat „Când ai plecat în vacanţă?” va răspunde „În 13
iulie 1995” în loc să răspundă „Vara trecută”
36. – are sintagme preferate, propoziţii sau secvenţe mai lungi pe care le va folosi frecvent,
uneori în contexte nepotrivite
37. – uneori pare că spune lucruri pe care nu le înţelege în totalitate

F: Folosirea contextului
38. – are tendinţa de a repeta ce au spus alţii
39. – abilitatea de a comunica clar variază de la o situaţie la alta
40. – receptează doar unul sau două cuvinte dintr-o propoziţie şi, deseori, interpretează greşit
ceea ce s-a spus înainte
41. + poate înţelege sarcasmul (de exemplu, se va amuza când cineva spune „Nu-i aşa că e o
zi frumoasă?”, când, de fapt, plouă torenţial, în loc să fie contrariat
42. – are tendinţa de a fi prea literal, ajungând chiar (neintenţionat) la ridicol. De exemplu, un
copil care este întrebat „Îţi e greu să te trezeşti de dimineaţă?” răspunde: „Nu îmi ridic mai
întâi un picior, apoi pe celălalt, după care mă ridic”. Un alt copil căruia i s-a spus „Urmăreşte-
ţi mâinile când foloseşti foarfecele”, îşi privea fix degetele
43. – are dificultăţi în înţelegerea regulilor de bune maniere şi este privit de ceilalţi ca fiind
grosolan sau ciudat
44. – poate spune lucruri fără tact sau neadecvate din punct de vedere social
45. – tratează pe oricine în acelaşi fel, indiferent de statutul social. De exemplu, vorbeşte cu
dirigintele ca şi cum ar vorbi cu un alt copil

G: Limbaj pragmatic-interacţiuni sociale

2
46. – îi ignoră pe ceilalţi când încep o conversaţie. De exemplu, dacă este întrebat „Ce faci?”,
continuă să lucreze ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic
47. – începe foarte rar o conversaţie; nu oferă informaţii despre ce s-a întâmplat din proprie
iniţiativă
48. – nu reuşeşte să citească expresiile faciale sau să ofere semnificaţie tonului vocii şi nu
realizează când alt cineva este supărat sau nervos
49. – foloseşte foarte puţine gesturi sau expresii faciale care exprimă propriile sentimente; de
exemplu, priveşte o persoană când este nervos sau zâmbeşte când e anxios
50. + foloseşte gesturi pentru a se face înţeles
51. – nu priveşte nicio dată o persoană (sau o priveşte foarte rar) atunci când discută: pare să
evite în mod intenţionat contactul vizual
52. – priveşte în altă parte decât la persoana cu care vorbeşte: pare neatent sau preocupat
53. + zâmbeşte adecvat când vorbeşte cu cineva

H: Limbaj pragmatic-relaţii sociale

54. + este popular cu ceilalţi copii, se relaţionează bine şi uşor cu alţi copii
55. + are unul sau doi prieteni buni
56. – tinde să fie batjocorit, tachinat sau terorizat de alţi copii
57. – este agresiv în mod intenţionat cu ceilalţi copii
58. – îi loveşte sau îi necăjeşte pe ceilalţi copii neintenţionat
59. – singuratic: neglijat de ceilalţi copii, dar nu displăcut
60. – este perceput de ceilalţi copii ca fiind ciudat şi este evitat intenţionat
61. – are dificultăţi în a-şi face relaţii cu alţi copii din cauza anxietăţii
62. – pare a fi neatent, distant şi preocupat când se află în compania adulţilor din mediul
familiar
63. – este foarte dornic să interacţioneze cu adulţii, fără a avea inhibiţia pe care o au alţi copii
în prezenţa persoanelor necunoscute

I: Aspecte de interes personal în actul vorbirii

64. – foloseşte cuvinte sofisticate sau neobişnuite. De exemplu, dacă i se cere să denumească
animale va spune „porcul termitelor” sau „tapirul”
65. – prezintă o gamă largă de informaţii faptice: de exemplu, cunoaşte numele tuturor
capitalelor din lume, sau numele diferitelor specii de dinozauri
66. – are unul sau mai multe interese specifice (computere, dinozauri) şi preferă activităţi care
implică aceste lucruri în schimbul oricăror altor activităţi
67. + îi place să urmărească programe de televiziune pentru copii de vârsta lui/ei
68. – pare să nu aibă niciun interes: preferă să nu facă nimic
69. + mai degrabă preferă să facă activităţi împreună cu alţi copii decât singur
70. – mai degrabă preferă compania adulţilor decât a altor copii