Pastelul este o creație lirică descriptivă, aparținând literaturii culte care, prin intermediul unui

peisaj, transmite sentimentele eului liric. Modul de expunere folosit este descrierea. Într-un
pastel, dominante sunt imaginile artistice, realizate prin figuri de stil, organizate într-o descriere
tip tablou. Aceasta poate avea ca temă un anotimp, un colț de naturǎ, un moment al zilei, un
aspect din viața micilor viețuitoare etc.

Termenul „pastel” provine din artele plastice. La origine acest termen desemna un creion colorat,
moale, pentru desen, făcut din pigmenți pulverizați, amestecați cu talc și cu gumă arabică;
termenul s-a extins, desemnând atât o tehnică artistică de pictură, cât și orice tablou sau desen
executat cu acest fel de creioane.

În literatură, preluat de poetul român Vasile Alecsandri, termenul a ajuns să desemneze o poezie
cu conținut liric, în care se zugrăvește un tablou din natură. Vasile Alecsandri este considerat cel
mai mare autor român de pasteluri.[1] Exemple: „Sfârșit de toamnă”, „Iarna”, „Miezul iernii”,
„Gerul”, „Viscolul”, „Dimineața”, „Noaptea”, „Malul Siretului”.

Pastelurile, bogate în imagini artistice (vizuale, olfactive și auditive) exprimă sentimentele

poetului în mod direct, prin intermediul descrierii și al epitetelor, comparațiilor și al
personificărilor. Autorul creionează un tablou al naturii având în prim-plan elementele ale naturii
pe care le descrie.

Deoarece pastelul este o specie a genului liric, în el mai sunt prezente și elemente de prozodie,
ritm și măsură.

Creatorul pastelului în literatura română este considerat Vasile Alecsandri. Toate pastelurile sale
au fost publicate în revista „Convorbiri Literare”(1868-1869)

Pasteluri au mai scris: Ion Heliade Rădulescu, Mihai Eminescu, George Coșbuc, George
Bacovia, George Topîrceanu, Ion Pillat, Lucian Blaga etc.

Trăsăturile pastelului
 Sunt prezentate trăsături caracteristice ale unui anotimp sau ale unei scene din natură
 Sunt exprimate, prin tabloul creat, sentimentele poetului
 Se folosesc figuri de stil specifice descrierii: epitetul dublu, triplu, ornant, cromatic,
precum și personificarea, comparația, metafora, repetiția, aliterația, enumerația, asonanța
 Modul de expunere utilizat este descrierea