PREVENIREA ȘI COMBATEREA

AVALANȘELOR

Lucia URSU,

Master MANAGEMENT FORESTIER

AN 1
 CUPRINS

INTRODUCERE..........................................................................................3

TIPURILE DE AVALANȘE.........................................................................4

PREVENIREA ȘI COMBATEREA AVALANȘELOR...............................6

CONCLUZII..................................................................................................7

BIBLIOGRAFIE.............................................................................................8
 INTRODUCERE

Avalanșele sunt mase de zăpadă, gheață și roci cu un volum mai mare de 100 m³
care se deplasează cu repeziciune pe o parte din munte și are a cărei lungime depăşeşte 50
m. Pe cât de impresionante și spectaculoase privite de la distanță, ele pot fi mortale din
cauza intensității și comportamentului lor imprevizibil.
Decesele din cauza avalanșelor sunt cele mai frecvente în lunile de iarnă, dar din
moment ce căderile de zăpadă și dezghețul de primăvară sunt de asemenea periculoase,
avalanșele pot apărea în fiecare lună a anului. În plus față de amenințarea adusă asupra
vieților umane, avalanșele pot aduce daunele materiale majore asupra clădirilor și
proprietăților, infrastructurilor și în principal al economiilor. Din punct de vedere
ecologic, pentru ecosistemele alpine și subalpine, o avalanșă nu este nici pozitivă, nici
negativă: este pur și simplu o perturbare ecologică inerentă, la fel ca furtuna, focul
sălbatic sau erupțiile vulcanice, având și impact pozitiv și negativ în același timp.
Totuși avalanșele pot fi prevenite prin amplasarea de arbori, arbuști, roci mari sau
chiar prin ridicarea de garduri în golurile alpine ce pot colecta și echilibra volumul de
zăpadă. O altă modalitate de a minimaliza daunele aduse de posibile avalanșe este
controlul acestora prin eliminarea pachetelor de zăpadă cu potențial de avalanșă prin
declanșare artificială.
Tehnicienii de avalanșe sunt profesniștii instruiți să monitorizeze starea
pachetelor de zăpadă pentru a determina dacă există riscul unei avalanșe. Acești experți
în zăpadă sunt de asemenea instruiți în diferitele tipuri de avalanșe și cât de severă ar
putea fi o avalanșă în funcție de condițiile actuale.
Această lucrare își propune să exploreze metodele de prevenție și combatere a
avalanșelor cu scopul de a informa și spori vigilența asupra daunelor acestora, având în
vedere că majoritatea avalanșelor sunt declanșate de către oameni (90% în America de
Nord). „Învățând despre avalanșe ajută într-adevăr oamenii să decidă când, unde și cum
să își planifice vacanțele”, a spus Simon Trautman specialist în avalanșe în cadrul U.S.
Forest Service’s National Avalanche Center și Northwest Avalanche Center din
Washington.
 TIPURILE DE AVALANȘE

Pentru a putea preveni și controla un fenomen, în primul rând trebuie să îl înțelegem.

După cum menționam, avalanșele au un caracter imprevizibil. Cu toate acestea, specialiștii în
avalanșe din cadrul Asociației de Avalanșe Americane și Centrul Național de Avalanșe din SUA,
caracterizează nouă „comportamente” sau „tipuri de avalanșe” distincte pentru a descrie și
comunica condițiile de avalanșă.

1. Avalanșele uscate sunt caracterizate prin ruperea de zăpadă uscată neconsolidată și

apar în mod obișnuit în straturi de zăpadă moale, lângă suprafața pachetului de
zăpadă. Aceste avalanse încep dintr-un punct și antrenează zăpada pe măsură ce se
deplasează în jos, formând o avalanșă în formă de evantai. Alte denumiri pentru
avalanșe uscate se numără avalanșe cu degajare punctuală sau chiuvete.
2. Avalanșele în plăci viscolite sunt caracterizate prin ruperea unui strat coeziv de
zăpadă (placă) nouă care se sparge în stratul de zăpadă nouă sau pe suprafața vechii
zăpadă. Acest tip de avalanșă durează de obicei între câteva ore și câteva zile (în urma
ninsorii).
3. Avalanșele în plăci de vânt sunt caracterizate prin ruperea unui strat coeziv de
zăpadă (o placă) format de vânt. Vântul transportă zăpada din bataia vântului pe
partea opusă a terenului, astfel creând un depozit masiv de zăpadă. Plăcile de vânt
sunt adesea netede și rotunjite și uneori chiar scobite.
4. Avalanțele în plăci persistente de suprafață sunt caracterizate prin ruperea unui
strat coeziv de zăpadă (o placă) în pachetul de zăpadă de mijloc către superior, când
legătura cu o placă persistentă subiacentă se rupe.
5. Avalanșele în plăci persistente de adâncime sunt caracterizate prin ruperea unui
strat gros de zăpadă dură (o placă), și se produce atunci când legătura dintre placa de
zăpadă și stratul de adâncime din parchetul de zăpadă se rupe. Plăcile adânci
persistente sunt de obicei greu de declanșat, sunt foarte distructive și periculoase din
cauza masei mari de zăpadă implicate și pot persista luni întregi odată dezvoltate.
6. Avalanșele umede afânate sunt caracterizate prin ruperea de zăpadă umedă sau
moale. Aceste avalanșe se produc de obicei în straturi de zăpadă umedă, aproape de
suprafața pachetului de zăpadă, dar se pot ajunge rapid și în straturile inferioare ale
pachetului de zăpadă. La fel ca Avalanchile uscate, ele pornesc dintr-un punct și
antrenează zăpada în timp ce se deplasează în jos, formând o avalanșă în formă de
evantai.
7. Avalanșele în plăci umede sunt caracterizate prin ruperea unui strat coeziv de zăpadă
care este în general umedă sau umedă atunci când fluxul de apă slăbește legătura
dintre placa de suprafață și placa de sub (zăpadă sau sol). Ele apar adesea în timpul
evenimentelor de încălzire prelungită și/ sau evenimente de ploaie pe zăpadă. Plăcile
umede pot fi foarte imprevizibile și distructive.
8. Avalanșele cornișă sunt caracterizate prin ruperea unei mase suprapuse de zăpadă
care se formează pe măsură ce vântul mișcă zăpada peste o parte ascuțită a terenului,
cum ar fi o creastă, și depune zăpadă pe partea inferioară. Sunt avalanșe periculoase și
chiar și cele de dimensiuni mai mici pot avea suficientă masă pentru a fi distructive și
mortale.
9. Avalanșele de alunecare sunt caracterizate prin ruperea întregului strat de zăpadă ca
urmare a alunecării pe sol. Avalanșele de alunecare pot fi compuse din zăpadă umedă,
umedă sau aproape complet uscată. De obicei apar pe căi foarte specifice, unde panta
este destul de abruptă, iar suprafața solului este relativ netedă. Acestea sunt adesea
efectuate prin fisuri de adâncime deplină (fisuri de alunecare), deși timpul dintre
apariția unei fisuri și o avalanșă poate varia între secunde și luni. Probabil că
avalanșele de alunecare sunt declanșate de persoane și sunt aproape imposibil de
prognozat și reprezintă astfel un pericol extrem de dificil de gestionat.

Odată studiate și înțelese astfel de fenomene, putem lua decizii fundamentate pentru a
combate, preveni și minimaliza daunele provocate de “Mama Natură”.
 PREVENIREA ȘI COMBATEREA AVALANȘELOR

Avalanșele sunt procese gravitaţionale prin care pachete de zăpadă și/ sau gheaţă se
desprind mărindu-şi greutatea, volumul, viteza pe versanţii cu înclinare accentuată, în lungul
unor culoare preexistente sau pe alte suprafeţe înclinate, nefragmentate.
Rețeta unei avalanșe poate părea simplă: un strat gros de zăpadă și o un versant abrupt.
Dar Simon Trautman, specialist în avalanșe, consemnează 3 factori esențiali: teren, pachet de
zăpadă și condiții meteorologice. Avalanșele se produc în mod natural, dar atunci când adăugați
oameni în amestec, acestea pot fi mortale, spune Trautman.
Riscul de avalanşă se poate gestiona având în vedere mai multe aspecte: elaborarea
hărților de risc, nivologi, măsuri de control și prevenire a pierderilor omenești și nu în ultimul
rând salvarea din avalanșă.
Hărțile de risc natural vor furniza informaţii necesare care să prevină şi să asigure
măsurile necesare pentru realizarea investiţiilor în zonele cu risc natural. Acestea sunt necesare
administraţiilor publice să identifice măsurile necesare prevenirii efectelor fenomenelor naturale
distructive asupra mediului iar aplicarea lor conduce la evitarea de pierderi omenești.
Nivologia este ramura științifică ce studiază zăpada. După cum menționam, profesioniștii
în acest domeniu sunt tehnicienii de avalanșă ce monitorizează straturile de zăpadă pentru
determinarea instabilităţii acestuia și elaborează prognoze a riscului de avalanşă, înzăpezire şi
alte fenomene periculoase legate de existenţa stratului de zăpadă.
Prevenirea producerii avalanșelor se poate realiza prin exploatarea corectă a golului de
munte (menținerea unei pături erbacee dense și continue, combaterea gramineelor etc.) și
menținerea permanentă a pădurii în limitele ei naturale, în timp ce combaterea avalanșelor se
realizează prin diferite construcții și amenajări speciale care, se clasifică în: lucrări de protecție
activă și lucrări de protecție pasivă.
Măsurile de protecție activă vizează stabilizarea stratului de zăpadă și astfel prevenirea
declanșării avalanșei. Se desfășoară în golul alpin, în zona de formare a avalanșelor, pe întreaga
suprafață a versantului. În afară de plantații, există și construcții și amenajări pentru reținerea
zăpezii, cum ar fi: amenajarei de terase, baraje de zidărie, elemente prefabricate din beton, greble
etc.
 Lucrările de protecție pasivă permit apariția avalanșei și urmează influența cursului lor.
Lucrările de protecție pasivă sunt situate imediat după zona de declanșare a avalanșelor în
coridorul său de scurgere, în amonte sau chiar în ampriza sa.
Din categoria construcțiilor de protecție pasiva se menționeaza lucrările care urmăresc:
frânarea și disiparea avalanșelor declanșate; frânarea și depozitarea avalanșei; devierea avalanșei;
apararea prin acoperire.
Împădurirea este cel mai eficient și durabil mijloc de prevenire și combatere al
avalanșelor. Cu toate acestea, trebuie luate măsuri de precauție și construcții pentru stabilizarea
pachetului de zăpadă (terase, pereți, greble etc.) până la creșterea completă a arborilor. Cele mai
potrivite tipuri de împăduriri pentru zonele avalanșe sunt: pinul cembra, laricele, pinul de munte,
precum și molidul și pinul silvestru.

CONCLUZII

Avalanșele sunt forțe disctructive ce produc anual în Carpați victime şi pagube materiale
(blochează căi de comunicaţie, avariază case, cabane, stâne, distrug pădurea, fâneţele, etc.).
Totuși există măsuri de prevenție și combatere ce pot minimaliza daunele materiale și pierderile
omenești produse de acestea.
Bibliografie
1. Positive & Negative Effects of an Avalanche, 2017 by Ethan Shaw
https://sciencing.com/positive-negative-effects-avalanche-8527959.html
2. Avalanche Technician What They Do, College Foundationof North Carolina
https://www1.cfnc.org/Plan/For_A_Career/Career_Profile/Career_Profile.aspx?id=6vhgLMqJcck
TmUBJBNxAXQXAP3DPAXXAP3DPAX
3. AVALANCHE CHARACTER (AKA AVALANCHE PROBLEM TYPE), Avalanche
Enccyclopedia
https://avalanche.org/avalanche-encylopedia/#avalanche-character
4. Avalanches, explained, JENNY HOWARD, 2019
https://www.nationalgeographic.com/environment/natural-disasters/avalanches/
5. Avalanches: Damages, Preventive Measures and Avalanche Prone Areas in India
http://www.yourarticlelibrary.com/geography/avalanches-damages-preventive-measures-and-
avalanche-prone-areas-in-india/14070
6. How to Prevent Avalanches, 2017, Ryn Gargulinski
https://sciencing.com/prevent-avalanches-4914618.html
7. Gestionarea riscului de avalanşă în România – o necesitate obiectivă, Adrian David
Serviciul Public Judeţean Salvamont Sibiu
http://www.sfmc.eu/upload/Base%20n%C2%B02/Base%202013-
2014/Gestion_des_avalanches_%28en%20Roumain%29,_A__David.pdf
8. How Avalanches Work, TRACY V. WILSON
https://science.howstuffworks.com/nature/natural-disasters/avalanche3.htm
9. Constructii si amenajari pentru apararea impotriva avalanselor de zapada
http://www.rasfoiesc.com/educatie/geografie/geologie/Constructii-si-amenajari-pentr75.php