BIOMATERIALE ŞI TEHNOLOGIA PROTEZELOR / BIOMATERIALS AND THE PROSTHESIS TECHNOLOGY
POSIBILITĂŢI DE EVALUARE A CARACTERISTICILOR
BIOLOGICE ALE MATERIALELOR PROTETICE /
THE POSSIBILITIES TO EVALUATE THE BIOLOGICAL
CHARACTERISTICS OF DENTAL MATERIALS USED IN
PROSTHODONTICS
Roxana Ioana Constantinescu1, Maria Ursache2, Ruxandra Nicolette Vlădoiu3
1doctorand, Departament Reabilitare Orală Complexă, U.M.F. „Gr.T. Popa”, Iaşi
2prof. univ., şef Departament Reabilitare Orală Complexă, U.M.F. „Gr.T. Popa”, Iaşi
3doctorand, Departament Reabilitare Orală Complexă, U.M.F. „Gr.T. Popa”, Iaşi
REZUMAT
Proprietăţile biologice sunt de mare importanţă în
cunoaşterea şi utilizarea aliajelor metalice şi răşinilor
acrilice în cadrul proteticii dentare. Materialele dentare pot
avea o influenţă oarecare asupra structurilor sistemului
stomatognat şi pot fi modificate de către factorii din
mediul bucal. Componentele lor chimice pot fi distribuite
la nivel local sau sistemic şi pot juca un rol important în
etiologia modificărilor patologice orale şi sistemice.
Autorii propun în lucrarea de faţă o analiză a
posibilităţilor de evaluare a caracteristicilor biologice ale
aliajelor metalice şi răşinilor acrilice utilizate în protetică pe
baza unor date din literatura de specialitate.
Multitudinea factorilor implicaţi în reacţia
mucoasei orale la agresiunea reprezentată de utilizarea
restauraţiilor protetice, precum şi complexitatea
reacţiilor survenite creează mari probleme în decelarea
particulară a acţiunii materialului folosit.
Ideal, un material utilizat în cavitatea orală ar
trebui să nu fie nociv pentru ţesuturile cu care vine
în contact, să nu conţină toxice difuzibile care ar
putea fi absorbite în sistemul circular determinând
un răspuns toxic sistemic, să nu conţină potenţiali
agenţi de sensibilizare care ar putea determina un
răspuns alergic şi să nu aibă potenţial carcinogen.
Evaluarea biocompatibilităţii prin diverse
metode este destul de relativă deoarece nu există
criterii cantitative ci calitative şi cel mult semni-
ficative, care împiedică o analiză obiectivă. Aceste
metode sunt atât de dificile din punct de vedere
tehnic încât foarte puţine laboratoare ar putea avea
echipamentul adecvat pentru realizarea lor. În
general, tehnicile se desfăşoară in vitro şi in vivo.
Efectele adverse ale materialelor protetice sunt
dependente de unele componente chimice din
structura acestora, elemente care prezintă proprie-
tăţi citotoxice, alergice, teratogenice şi cancerigene.
În priorităţile biocompatibilităţii aliajelor
dentare este cuprins fenomenul de coroziune,
deoarece prin eliberarea de ioni metalici în mediul
oral este implicat în apariţia unor reacţii adverse.
Cantitatea şi calitatea ionilor eliberaţi este
dependentă de tipul aliajului, modul de procesare
dar şi de compoziţia şi caracteristicile chimice ale
36
ABSTRACT
The biological proprieties are very important in
knowing and using of dental casting alloys and acrylic
resins in dental prosthodontics. Dental materials can have
a certain influence on the structures of the oral cavity and
can be changed by factors from the oral environment.
Those chemical components can be locally and
systemically distributed and can play an important role in
the etiology of oral and systemic pathological changes.
In this article, the authors suggest an analysis of the
possibilities to evaluate the biological characteristics of
dental casting alloys and acrylic resins used in
prosthodontics based on some dates from literature.
The multitude of factors that are implicated in
oral mucosa reactions and the complexity of those
reactions, create important problems in the
particular reveal of material action used.
An ideal material used in oral cavity should not
be noxious to the tissue into contact with, it
shouldn’t contain toxic diffusive substances witch
might be absorbed by the circulatory system thus
generating a toxic systemical reaction or potential
allergens which could trigger an allergic resonse. It
also shouldn’t be potentially carcinogenetic.
Biocompatibility evaluation using various
methods is rather relative because there aren’t
significant quantitative and qualitative criteria, thus
an objective analysis is not possible. The techniques
required by these methods are so elaborate that
only a few laboratories could posses the necessary
equipaments. In generally, these techniques take
place in vitro and in vivo.
The adverse effects of the dental materials used
in prosthodontics are dependent on some of the
chemical componants of these materials that
present cytotoxic, allergic, teratogenic and
carcinogenetic characteristics.
One of the priorities in the biocompatobility of
the dental casting alloys is that of chemical
corrosion since through the release of metal ions in
the oral cavitity opposite effects can occur. The
quality and quantity of the released cations depends
upon the type of alloy, processing technique,
composition and chemical characteristics of the
 BIOMATERIALE ŞI TEHNOLOGIA PROTEZELOR / BIOMATERIALS AND THE PROSTHESIS TECHNOLOGY
soluţiilor corozive: pH, compoziţie ionică, salivă
artificială, medii de cultură celulare şi ser.1
Fenomenul coroziunii aliajelor metalice a fost
studiat prin diverse metode in vitro şi in vivo.
Studiile elecrochimice in vitro sunt utilizate din
ce în ce mai mult pentru testarea comportamen-
tului la coroziune şi pentru verificarea stabilităţii
aliajelor metalice în mediul oral.
Wataha şi colaboratorii 2 au evidenţiat faptul că
aliajele pe bază de nichel sunt corozive şi eliberează
cantităţi importante de ioni de nichel în medii cu
pH acid, comparativ cu aliajele nobile care nu sunt
afectate în mod semnificativ de acidi-tate. Aliajele
Ni-Cr fără beriliu în compoziţie sunt mult mai
rezistente la fenomenul de coroziune 3.
Titanul pur şi Ti6Al4V sunt utilizate frecvent în
protetica dentară datorită biocompatibilităţii lor
excelente. Recent au apărut o serie de controverse
cu privire la utilizarea Ti6Al4V, deoarece se pare că
aliajul are capacitatea de a elibera cantităţi reduse de
aluminiu şi vanadiu cu efecte negative asupra
organismului uman. Substituirea vanadiului cu
niobium sau tantalum şi a aluminiului cu zirconiu
este încă în cercetare 4.
Studiile in vivo, au demonstrat că acizii organici
şi enzimele produse de microorganismele din
cavitatea orală ( factorii biologici ) pot contribui la
coroziunea aliajelor metalice. Un alt factor care
poate influenţa procesul de coroziune in vivo este
reprezentat de distrucţia stratului de pasivare 5.
Pentru evaluarea efectelor citotoxice induse de
aliajele metalice s-au utilizat diferite tipuri de linii
celulare umane sau animale de tipul fibroblastelor sau
celulelor osoase6. O serie de autori au investigat
aliajele din Co-Cr în contact direct cu fibroblastele
gingivale umane, concluzionând faptul că gradul
alterării celulare poate varia de la nici un fel de
modificare până la distrucţii celulare severe7. Studiul in
vitro asupra efectului aliajului Co-Cr asupra celulelor
umane a relevat faptul că efectul coroziv creşte
citotoxicitatea aliajului, în timp ce elaborarea perfectă
în laborator (lustruirea) îi reduce citotoxicitatea 8.
Elementul cu toxicitatea cea mai ridicată este
cuprul, obsevându-se că prezenţa acestuia în
compoziţia aliajelor afectează viabilitatea celulară 9.
De asemenea nichelul are proprietăţi citotoxice
asupra fibroblastelor umane primare 10.
Reacţiile citotoxice la monomerii acrilici
(metilmetacrilat), au fost raportate în în literatura
de specialitate. Dahl şi colaboratorii11 au investigat
influenţa metilmetacrilatului asupra integrităţii
celulare a monocitelor, granulocitelor şi a celulelor
endoteliale in vitro, observând semne marcate de
citotoxicitate. Substanţele eliberate din răşinile
acrilice au efect citotoxic asupra celulelor epiteliale
orale, fibroblastelor gingivale umane, inhibă
MEDICINA STOMATOLOGICĂ, vol. 9, nr. 4 - 5, 2005
corrosive solution such as pH and ionic
compositions, artificial saliva, cell culture medium
and serum.1
The corrosion of dental casting alloys has been
study using different methods in vitro and in vivo.
The electrochemical researches in vitro are
mostly used to study the corrosion behavior and to
check up the stability of dental casting alloys in oral
environment.
Wataha et all.2 reported that Ni-based alloys are
corrosive and release higher amounts of Ni ions at
a low pH. However, noble alloys were not
significantly affected by low pH. Non- beryllium
containing Ni-Cr alloys are more resistant to
corrosion.3
Pure titanium and Ti6Al4V are widely used in
prosthodontics for their excellent biocompatibility.
Recently, some concern has been expressed over
the use of Ti6Al4V since it appears that, small
amounts of aluminium and vanadium may have
negative effects on the human body. Related alloys
where vanadium is substituted by niobium (Nb) or
tantalum (Ta) and aluminium is substituted by
zirconium are under investigations.4
In vivo studies, demonstrated that organic acids
and enzymes (biological factors) which are
produced by oral micro-organisms may contribute
to dental casting alloys corrosion. Another factor,
which may influence the corrosive process in vivo, is
representated by the breakdown of the passive
layer.5
For the assessment of cytotoxic effects due to
metallic alloys, have been used various types of cell
lines derived from humans or animals ( fibroblasts
or bone cells)6.
Cobalt-chromium alloys were investigated in
direct contact with human gingival fibroblasts by
some authors. The authors concluded that the
degree of cellular alteration varied between “no
modifications”and “severe cellular damage”7. An in
vitro study followed the effect of chrom-cobalt alloy
on human cells and releved that the corrosion
increases the cytotoxicity of this alloy, meanwhile
the perfect laboratory elaboration ( the polishing )
descreases the cytotoxicity.8
Cuprum (Cu) is the most toxic element. The
presence of Cu in alloys composition affects the
cellular viability.9 Nickel (Ni) has cytotoxic
proprieties on the primarly human fibroblastes.10
In vitro cytotoxic reactions produced by
methylmethacrylate monomer on the cellular
integrity of monocytes, granulocytes and
endothelial cells was investigated by Dahl et all.11
They reported marked signs of cytotoxicity.
Leachable substances from acrylic resins have
cytotoxic effects on oral epithelium cells, human
37
 BIOMATERIALE ŞI TEHNOLOGIA PROTEZELOR / BIOMATERIALS AND THE PROSTHESIS TECHNOLOGY
creşterea celulară, replicarea ADN-ului, sinteza de
ARN şi procesele metabolice 12.
Reacţiile toxice adverse sunt diferite de
răspunsurile alergice, toxicitatea fiind dependentă
de doză, iar răspunsul alergic fiind mediat prin
sistemul imun.
Există studii în literatura de specialitate care au
cercetat comportamentul alergic al aliajelor metalice
prin tehnici in vitro şi in vivo constatându-se că
nichelul, cromul, cobaltul şi paladiul sunt
elementele cele mai implicate în dezvoltarea
reacţiilor alergice. Procentul mare de nichel în unele
aliaje, îi conferă acestuia posibilitatea de trecere în
salivă în stare ionică şi de aici fie prin acţiune locală,
fie pe cale generală acesta poate avea influenţă
toxică, alergică sau chiar mutagenă asupra
ţesuturilor vii ale organismului. Din acest motiv, în
ultimul deceniu, s-a căutat înlocuirea aliajelor pe
bază de nichel cu alte aliaje cu calităţi fizico-
chimice tot la fel de bune sau chiar superi-oare dar
bine tolerate din punct de vedere biologic.
De asemenea, există remarci că aliajele pe bază
de paladiu sunt agenţi cauzali ai dermatitei de
contact, mucozitei orale de contact şi reacţiilor
orale lichenoide13. Există date în literatură care
arată că alergia la paladiu poate să se producă şi la
pacienţii care sunt sensibili şi la nichel14. În general,
trebuie reţinut faptul că posibilele efecte ale
paladiului conţinut în aliajele metalice pot varia în
funcţie de compoziţie şi prepararea aliajului.
Numeroase studii oferă o serie de date despre
metilmetacrilatul din compoziţia răşinilor acrilice,
stabilindu-se faptul că metilmetacrilatul este iritant şi
senzitivant asupra mucoasei cavităţii orale şi pielii.15
În ceea ce priveşte efectele mutagenice şi geno-
toxice induse de ionii metalici, s-au realizat cercetări
care utilizează sisteme test procariote şi eukariote7.
Efectele genotoxice au fost asociate cu beriliu şi
galiu16. Beriliu poate creşte riscul apariţiei
cancerului17, iar compuşii nichelului şi cobaltului
sunt probabil carcinogenetici pentru om şi animal,
dar mecanismele carcinogenităţii acestor materiale
nu sunt pe deplin cunoscute.
CONCLUZII
Datorită efectelor nefaste induse de materialele
protetice, pentru clarificarea acestora, cercetările
viitoare trebuie focalizate asupra dezvoltării tehnicilor
in vivo, determinării ionilor metalici eliberaţi din aliajele
dentare in vivo şi clarificării efectelor la nivel
ultrastructural a ionilor metalici individuali.
BIBLIOGRAFIE:
1. Nelson SK, Wataha JC, Neme AM, Cibirka RM,
Lockwood PE - Cytotoxicity of dental casting alloys
pretreated with biologic solutions- J Prosthet Dent
81:591–596, 1999;
38
fibroblastes, as well as on inhibiting cell growth,
DNA replication, RNA synthesis and metabolic
processes. 12
The toxic adeverse reactions are different from
the allergic response.The toxicity depends upon the
dose, while allergic response is mediated
immunologically.
In literature are studies in vivo and in vitro who
studied the allergic comportment of dental casting
alloys. It has been concluded that the most
involved elements in the development of allergic
reactions are nickel, chromium, cobalt and
paladium. The high amount of nickel in dental
casting alloys allows the substance to pass into
saliva and from there, through local or general
action have toxic, allergic or even mutagenic
influences. For that reason, in the last decade
researchers have tried to replace Ni-based alloys
with others alloys, but with superior physical-
chemical qualities and more tolerated from biologic
point of view.
Thus, it has been documented that Pd-based
alloys are involved in the etiology of contact
dermatitis, oral contact mucositis and oral lichenoid
reactions.13 There are data which show that
palladium allergy may be produced also in patients
with nickel sensibility.14 It is important to know
that the possible effects of Pd-based alloys may
vary upon the composition and the laboratory
elaboration of the alloy.
Several studies offer data about
methylmethacrylate monomer (MMA), and
concluded that MMA is irritant and sensitizer on
the oral mucosa and skin.15
Metal ions have been assesed for genotoxic and
mutagenic effects in prokaryotic and eukaryotic test
systems.7
Genotoxic effect have been associated with
berillium (Be) and galium (Ga). 16 Be may increase
the risk of cancer 17. Ni and Co compounds are
probably carcinogenetics for humans and animals,
but the carcinogenetic mechanisms of those
materials are unknow.
CONCLUSIONS
Because of negative effects induced by dental
materials, the future research should be focus on
the development of in vivo techniques, on the
determination of the released metallic ions from
dental casting alloys in vivo and clarification of the
ultrastructural effects of the individual metal ions.
10. Schmalz G, Arenholt-Bindslev D, Pfόller S, Schweikl H -
Cytotoxicity of metal cations used in dental cast alloys -
ATLA 25:323–330,1997;
11. Dahl OE, Garvik LJ, Lyberg T.-Toxic effects of
 BIOMATERIALE ŞI TEHNOLOGIA PROTEZELOR / BIOMATERIALS AND THE PROSTHESIS TECHNOLOGY

2. Wataha JC, Lockwood PE, Khajotia SS, Turner R -Effect
of pH on element release from dental casting alloys – J.
Prosthet Dent 80:691–698, 1998;
3. Bumgardner JD, Lucas - Corrosion and cell culture
evaluations of nickel-chromium dental casting alloys-
J.Appl.Biomater.5:203–213, 1994;
4. Gibson N , Stamm H – The use of alloys in prosthetic
devices- Buissness briefing: Medical device manufacturing
and tehnology :48-51, 2002;
5. Khan MA, Williams RL, Williams DF - Conjoint corrosion
and wear in titanium alloys - Biomaterials 20:765–772,
1999;
6. Berstein A, Bernauer I, Marx R, Geurtsen W - Human cell
culture studies with dental metallic materials - Biomaterials
13:98–100,1992;
7. GeurtsenW. – Biocompatibility of dental casting alloys –
Crit.Rev.Oral Biol.Med. – 13(1):71-84, 2002;
8. Novak L, Bartakova V, Puza L – Biocompatibility of
chromium-cobalt alloy studied in vitro – Dtsch stomatol-
41(9):326-331,1991;
9. Al Hiyasat AS, Bashbsheh OM, Darmani H – An
investigation of cytotoxic effects of dental casting alloys –
Int.J.Prosthod. 16(1):8-12, 2003;
methylmethacrylate monomer on leukocytes and
endothelial cells in vitro -Acta Orthop Scan. 65: 147-153,
1994;
12. Lay YL, Chen YT, Lee SY, Shieh TM, Hung SL- Cytotoxic
effects of dental resin liquids on primary gingival
fibroblasts and periodontal ligament in vitro- J. Oral
Rehab. 31 (12) : 1165, 2004;
13. Estler CJ - How toxic is palladium? - Dtsch Zahnδrztl Z
47:361–363,1992;
14. Augthun M, Lichtenstein M, Kammerer G - Studies on the
allergenic potential of palladium alloys- Dtsch Zahnδrztl Z
45:480–482, 1990;
15. Yang HW, Chou LS, Chou MY, Chang YC - Assessment
of genetic damage by methyl methacrylate employing in
vitro mammalian test system – Biomaterials 24(17):2909-
14, 2003
16. Kuroda K, Endo G, Okamoto A, Yoo YS, Horiguchi S -
Genotoxicity of beryllium, gallium and antimony in short-
term assays. - Mutat Res 264:163–170,1991;
17. Hayes RB - The carcinogenicity of metals in humans-
Cancer Causes Control 8:371–385,1997;

ACTUALITĂŢI / NEWS
LIPID PEROXIDATION: A POSSIBLE ROLE IN THE INDUCTION AND PROGRESSION OF CHRONIC
PERIODONTITIS

C. C. Tsai, H. S. Chen, S. L. Chen,Y. P. Ho, K. Y. Ho, Y. M. Wu, C. C. Hung

Objectives : Reactive oxygen species (ROS) are implicated in the destruction of the periodontium during inflammatory
periodontal diseases. The imbalance in oxidant/antioxidant activity may be a key factor in the damaging effects of ROS. This study
aimed to determine the lipid peroxidation levels in gingival crevicular fluid and saliva, and glutathione (GSH) and glutathione
peroxidase (GPx) in saliva in patients with chronic periodontitis.
Methods : Gingival crevicular fluid and saliva were collected from 13 patients and 9 healthy control subjects during the
preliminary study, and from 21 patients during the subsequent study. Lipid peroxidation level, GSH level and GPx activity were
determined by spectrophotometric assay.
Results: The preliminary study found that when comparing patients to healthy controls, the gingival crevicular fluid samples
produced the following results, respectively: higher lipid peroxidation concentration (lM) (by sites: 167.55 vs. 53.71, p < 0.0001; by
subjects: 151.99 vs. 50.66, p < 0.005) and total amount (pmol) (by sites: 93.02 vs. 8.47, p < 0.0001, by subjects: 80.44 vs.7.84,
p < 0.0005). In saliva samples, lower GSH concentration (lM) (373.04 vs 606.67, p < 0.05), higher lipid peroxidation
concentration (lM) (0.66 vs. 0.13, p < 0.0005), and no difference in GPx activity were found in patients than in those of healthy
controls. The subsequent study showed statistically significant (p < 0.05) improvement of clinical periodontal parameters (plaque
index, gingival index, probing attachment level, probing pocket depth and gingival crevicular fluid volume), decreases in gingival
crevicular fluid lipid peroxidation levels (concentration and total amount) at the sites after the completion of phase 1 periodontal
treatment. Similarly, the periodontal treatment resulted in a significant decrease of lipid peroxidation concentrations (p < 0.05),
increase in GSH concentration (p < 0.001), and no change in GPx activity in saliva samples.
Conclusion : The increased levels of lipid peroxidation may play a role in the inflammation and destruction of the periodontium
in periodontitis.
Key words : gingival crevicular fluid; lipid peroxidation; saliva
(J Periodont Res 2005; 40: 378–384)

Sorina Solomon

MEDICINA STOMATOLOGICĂ, vol. 9, nr. 4 - 5, 2005 39