GNATOPROTETICA. IMPLANTOLOGIE / GNATOPROSTHETICS.

IMPLANTOLOGY

TRATAMENTUL DISLOCARII MENISCALE

IREDUCTIBILE /
THE TREATMENT OF NON-REDUCING DISC
DISPLACEMENT
Alina Mihaela Apostu 1, V. Burlui2, Mihaela Brînza 1, Laura Checherita3
1Asist.univ.Dr., Faculty of Dental Medicine, U.M.F. „Gr.T. Popa“ Iasi
2Prof.univ.Dr., Faculty of Dental Medicine, U.M.F. „Gr.T. Popa“ Iasi
3Prep.Dr., Faculty of Dental Medicine, U.M.F. „Gr.T. Popa“ Iasi

Dislocarea meniscala ireductibila reprezinta
acea entitate clinica în care meniscul este dislocat
(cel mai frecvent anterior si median) de pe condilul
mandibular în dinamica mandibulara si nu mai
revine în pozitia lui normala în momentul miscarii
de revenire.
Clinic se manifesta prin limitarea deschiderii
gurii (25-35 mm) si devierea traiectoriei de
deschidere a gurii spre partea cu articulatia
temporomandibulara cu meniscul dislocat.
În ceea ce priveste schema de tratament, este
exclusa gutiera de pozitionare mandibulara
anterioara, deoarece ar forta meniscul într-o pozitie
si mai anterioara decât cea pe care deja fortat o
ocupa.
Manevrele ce se realizeaza poarta denumirea de
tehnica de manipulare manuala. Efectul acestei
tehnici este imediat daca episodul este primul, acut
si recent. Daca pacientul are dislocari meniscale
ireductibile în antecedente are cu siguranta
modificari ligamentare si discale, lucru care va
îngreuna tehnica.
Tehnica depinde de trei factori:
1. Gradul de contractie a fasciculului superior al
muschiului pterigoidian extern (cel care are insertia
posterioara la nivelul meniscului). Muschiul trebuie
sa fie relaxat înainte de aplicarea tehnicii, la nevoie
se infiltreaza local anestezic.
2. Spatiul intraarticular trebuie sa fie marit, fapt
obtinut prin relaxarea muschilor ridicatori, astfel
scazând presiunea intraarticulara.
3. Condilul mandibular va trebui plasat în
pozitia cea mai anterior translata posibil.
Tehnica nu se aplica imediat dupa
diagnosticarea dislocarii ireductibile, ci mai întâi se
realizeaza urmatoarea manevra:
Pacientul este rugat sa-si miste mandibula spre
partea opusa articulatiei afectate si din aceasta
pozitie sa realizeze deschidere maxima.
Procedura se va repeta de câteva ori pâna se
reduce meniscul. Daca rezultatele nu apar se va
aplica tehnica de manipulare manuala: pe partea
afectata se aseaza policele mâinii drepte la nivelul
fetelor ocluzale ale molarilor, iar celelalte patru
The IMD represents that clinical entity in which
the meniscus is dislocated (most frequently anterior
and medial) on the mandibular condyle in the
mandibular dynamics, without coming back in its
initial position in the coming back movement.
Clinically it is manifested through the limitation
of the opening of the mouth and the deviation of
the opening trajectory of the mouth towards the
temporal mandibular articulation with the
dislocated meniscus.
As far as the treatment is concerned, we can say
we exclude the anterior repositioning splint
because that would force the meniscus in a more
posterior position than the one it already has.
The actions that are being performed are called
the technique of manual manipulation. The effect
of this technique is immediate if this is the most
recent and acute episode. If the patient has
previous IMD may also have ligament disorders
and disc dislocations, a thing that will make the
technique more difficult.
The technique depends upon three factors:
1. The contraction degree of the lateral
pterygoid superior fascicle (the one which has the
posterior insertion into the articular disc). The
muscle must be relaxed before this technique will
be applied, therefore we will make infiltration
anaesthesia.
2. The articular space must be enlarged and this
will be obtained by means of the open jaw muscles
relaxation, so the articular pressure will decrease.
3. The mandible condyle will be positioned as
anterior as possible.
The technique may not be applied immediately
after the diagnosis was established, because first of
all we have to perform the following technique:
The patient is asked to move his mandible in
the opposite part of the affected articulation and,
out of this position, there should be realized a
maximal opening. The procedure will be made
several times until the meniscus is reduced. If
nothing happens, the manual manipulation
technique is then applied: on the affected /
damaged side we place the right hand pollex finger

MEDICINA STOMATOLOGICA, vol. 9, nr. 2-3, 2005 39

 GNATOPROTETICA. IMPLANTOLOGIE / GNATOPROSTHETICS. IMPLANTOLOGY

degete vor prinde ferm baza mandibulei. on the molars occlusal surfaces, and the other four
Se realizeaza presiuni în jos si înainte în acelasi fingers will firmly hold the base of the mandible.
timp. We press downwards and forward at the same
time.

Fig. 1. Pacientul încearca sa-si reduca singur dislocarea meniscala (imagine din cazuistica proprie)
The patient tries to reduce his meniscal dislocation by himself (image of private cases)
Forta care se aplica trebuie sa fie bine The force applied has to be firm and well-
controlata si ferma în acelasi timp. Mâna stânga a controlled at the same time. The left hand of the
operatorului va stabiliza craniul pe tot parcursul performer will hold the skull still in the meantime.
manoperei. Sometimes the drive of the mandible may be
Uneori poate fi necesara tractiunea mandibulei necessary on the other side so that the posteriorilly
spre partea contralaterala, astfel încât meniscul and medially dislocated meniscus may come back
dislocat anterior si median sa revina în articulatie. into the articulation. The force is applied for 20 –
Forta se aplica pentru 20-30 secunde, protejând în 30 seconds, protecting the healthy articulation at
acelasi timp articulatia neafectata. the same time.

Fig. 2. Tehnica de manipulare manuala (imagine din cazuistica proprie)

Manual manipulation technique (image of private cases)
Apoi pacientul este rugat sa închida gura în Then the patient is asked to shut his mouth in
pozitia test margine incizala pe margine incizala si the test position (upper incisal edge to lower incisal
dupa o scurta perioada de relaxare este rugat sa edge) and after a short relaxation period is asked to
deschida gura la amplitudine maxima. Daca open his mouth wide again. If the meniscus is
meniscul s-a repozitionat corect, pacientul va fi correctly repositioned, the patient will be capable
capabil sa realizeze deschiderea pe amplitudine fully open his mouth. After this it is applied an
maxima. Imediat dupa aceasta verificare se aplica o anterior repositioning splint, which may prevent
gutiera de repozitionare anterioara, care sa the dental contact in the posterior area (this thing
împiedice contactul dento-dentar în zona may lead to the re-dislocation of the menisc).
posterioara (acest lucru va avea drept consecinta If the manipulation procedure doesn’t lead to a
redislocarea meniscului). Daca procedura de good result, it may be repeated but not too many
manipulare nu da rezultat ea se poate repetata, dar times, its failure being able to lead to a permanent
nu de foarte multe ori, esecul ei ducând la o dislocation (diskal elasticitz and functioning loss).
dislocare meniscala permanenta (pierderea The patients with a permanent dislocation have
elasticitatii lamei retrodiscale si a functiei ei to permanently wear a relaxation splint in order to
normale). Pacientii cu dislocare permanenta trebuie lower the pressure of the mandibular condile at the
sa poarte o gutiera de relaxare permanent pentru a level of the menisc with a modified position.
scade presiunea condilului mandibular la nivelul The patients with a permanent dislocation will
40
 GNATOPROTETICA. IMPLANTOLOGIE / GNATOPROSTHETICS. IMPLANTOLOGY
meniscului cu pozitie modificata. Pacientii cu
dislocare permanenta vor trebui constientizati
asupra patologiei pe care o prezinta, apoi educati sa
nu forteze deschiderea gurii, fapt care va agrava si
mai mult modificarile articulare. Dimpotriva
pacientii trebuie învatati sa-si limiteze amplitudinea
deschiderii gurii si sa utilizeze permanent o gutiera
de relaxare musculara. Revenirea la amplitudinea
normala a deschiderii gurii poate dura si un an.
Pacientii trebuie sa evite alimentele dure,
mestecatul gumei, sau orice parafunctie care nu va
face altceva decât sa agraveze simptomele.
Dupa aplicarea tehnicii de manipulare manuala
si a gutierei de repozitionare sau relaxare se
apeleaza si proceduri balneofizioterapice care au
rol adjuvant: caldura umeda sau gheata,
ultrasunete, fototerapie, antiinflamatoare
nesteroidale (pentru durere si inflamatie). Daca
rezultatele nu apar dupa nici una din procedurile
mai sus amintite si se constata o progresie evidenta
a instabilitatii cranio-mandibulare, se apeleaza la
interventii chirurgicale:
- Artrocenteza = lavajul articular, cea mai
conservatoare manopera.
- Atroscopia = plasarea unui artroscop în
compartimentul menisco-temporal si vizualizarea
structurile articulare, identificându-se si eliminând
aderentele existente.
- Artrotomie cu variantele *meniscorafie,
*discectomie, *implante meniscale.
Indicatiile catre serviciul de chirurgie oro-
maxilo-faciala trebuie foarte bine argumentate,
având în vedere importanta traumei interventiei,
recuperarea grea si practic inexistenta pâna la
momentul de fata a unui material care sa substituie
meniscul pentru o perioada lunga de tip, fara sa
sufere rezorbtie. Dislocarea meniscala ireductibila
este o patologie cu o prevalenta nu foarte ridicata,
dar cu consecinte deosebit de grave asupra
functionalitatii sistemului stomatognat. Din acest
motiv cunoasterea unor tehnici de tratament
adecvate reprezinta un deziderat pentru orice
medic stomatolog care se poate confrunta cu
aceasta boala a articulatiei temporo-mandibulare.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
1. Bumann A., Lotzmann U., Color Atlas of Dental
Medicine, TMJ Disorders and Orofacial Pain, The Role of
Dentistry in a Multidisciplinary Diagnostic Approach, Ed.
Rateitschak, Wolf, 2002.
2. Burlui V., Malrelatiile cranio-mandibulare, Ed. Apollonia,
Iasi, 2002.
3. Burlui V., Morarasu C., Gnatologie, Ed. Apollonia, Iasi,
2000.
4. Burlui V., Gnatologie clinica, Ed. Junimea, Iasi, 1979.
5. Burlui V. si colab., Protetica dentara, curs litografiat,
Litografia L.M.F., Iasi, 1989.
MEDICINA STOMATOLOGICA, vol. 9, nr. 2-3, 2005
have to made aware of the pathology they have,
then educated not to force the opening of the
mouth, a fact that will affect even more seriously
the articulary changes. On the contrary, the
patients have to be taught to limit the opening of
their mouth and to permanently use a muscle
relaxation splint. The coming back into the normal
amplitude of the mouth opening may last for a
whole year. The patients have to avoid the hard
aliments, the chewing of the gum or any other
para-functions that may increase the symptoms.
After we have applied the IMD procedure and
of the repositioning or relaxation splint we can also
appeal to balneo-physio-therapeutical procedures
that may also help: wet heat or ice, ultrasounds,
phototherapy, non-steroidal anti-inflammatory
drugs (for pain and inflammation).
If results are not noticed even after some of the
above – mentioned procedures and we observe an
evident progress of cranial mandibular instability,
we can appeal to surgery.
- Arthrocentesis: articular washing, the most
conservatory procedure.
- Artroscopy: the placing of an artroscope in
the menisc – temporal compartment visualizing the
articulary structures, identifying and eliminating the
existent adherences.
- Arthrotomy, with variants: diskgraphy,
discectomy, disc implants.
The indication of surgery has to be very well
proven, taking into account the importance of the
trauma, the difficulty of recovery and the
inexistence of a material to substitute the menisc
for a longer period of time, without the danger of
resorption.
The irreductible dislocation of the menisc is not
a very frequent pathology, but it has very serious
consequences upon the functioning of the
stomatognat system. Therefore we have to be able
to perform some adequate treatment techniques
because any dentist may be confronted with this
disease of the temporal mandibular articulation.
6. Chung S.C., Kim H.S., The effect of the stabilization split
on the TMJ closed lock, J. Craniomandib.Pract. 11, pg 95-
101, 1993.
7. Hall, Nickerson J.W.Jr., Is it Time to Pay More Attention
to Disc Position?, J. Orofac. Pain, 8(1): 90-6, 1994.
8. Scapino R.P., Histopathology associated with malposition
of the human temporomandibular joint disc, Oral Surg.
Oral Med. Oral Pathol. 55, pg 382-397, 1983.
9. Okesson J.P., Management of Temporomandibular
Disorders and Occlusion, 5th edition, Mosby, 2003.
41