„Anoxia si asfixia in stomatologie ”

Universitatea Apollonia din Iasi

Facultatea de Stomatologie
Anul V , Grupa 3
Disciplina : Medicina Legala
Indrumator : Sef Lucrari Dr. Iov Tatiana
 Anoxia particularitati de
producere în stomatologie

Asfixiile reprezinta procese fizio-patologice in care scade sau dispare

oxigenul din sange (hipoxie sau anoxie)
Anoxiile se clasifica:

Anoxia de aport se datorează impiedicării pătrunderii oxigenului in organism,

pe tot traiectul, de la nivelul narinelor, pană la membrana alveolo-capilară
inclusiv. Din punct de vedere medico-legal, acestea se
impart in asfixii mecanice şi asfixii de cauză patologică.
-asfixiile mecanice (de cauză violentă) se produc fie prin insuficienţa oxigenului
in aerul inspirat (respiraţia in medii inchise, boala de altitudine), fie datorită
prezenţei unui obstacol pe tractul respirator -prin compresie (spanzurare,
strangulare, sugrumare) sau prin obstrucţia orificiilor respiratorii (sufocare) sau
a căilor respiratorii (inec, aspirarea de corpi străini), fie prin impiedicarea
mişcărilor respiratorii (comprimaretoraco-abdominală).

Anoxia de transport poate fi stagnantă (in colaps, şoc) şi anemică (prin

scăderea numărului hematiilor sau alterarea proprietăţilor hemoglobinei).

Anoxia de utilizare apare prin blocarea proceselor de oxido-reducere celulară

(intoxicaţii cu HCN şi cianuri).

În teritoriul buco-maxilo-facial pot apare complicații care să determine hipoxia

și asfixia anoxică.
Printre accidentele stomatologice se pot cita:
-asfixiile prin obstrucţia cu dinţi sau fragmente dentare;
- pot fi constituite de un hematom voluminous al planșeului buccal
- de căderea limbii în faringe (în fracturile de mandibula)
- de edemul pronunțat de la nivelul palatului și de edemul glotic (în fracturile de
maxilar)
- proteze;
- părţi din instrumentar;
- coroane de invelis
- aspirarea de fragmente dento-alveolare, mici fragmente osoase, lucrări
protetice deteriorate în politraumatismele masivului facial osos
- punţi
- aspirat sanguin provenit din leziunile de la nivelul cavităţii bucale.

Uneori corpul străin poate fi expulzat prin crize de tuse sau poate fi indepărtat de
către medic. Frecvent, in astfel de cazuri, decesul survine prin asfixie mecanică,
premonitor morţii, victima fiind anxioasă, cianotică, dispneică, prezentand
accese de tuse, care uneori pot favoriza progresia corpului străin.
In aceste situaţii, in tanatogeneză intervin mecanisme neuroreflexe inhibitorii cu
punct de plecare mucoasa căilor respiratorii, cu anoxie consecutivă.

MORFOPATOLOGIA

Tabloul morfopatologic al asfixiilor prezintă semne comune tuturor asfixiilor şi

semne specifice fiecărui tip de asfixie.

Semnele comune constau din

-cianoza feţei şi a degetelor;

-lividităţi cadaverice care apar precoce, de culoare albastru inchis, uneori cu

puncte negricioase
pe suprafaţa lor;

-sange fluid, de culoare negricioasă;

-dilatarea cordului drept, care este plin cu sange;

-stază viscerală generalizată;

-peteşii asfixice subseroase.

Microscopic:
- staza si edem
- endotelioza
- rupturi capilare

Tanatochimic:

- crestere a nivelului hipoxantinei in vitros

- cresterea concentratie de fosfolipide in lichidul alveolar
- cresterea LDH (mai ales fractiunea V) in ser

Semnele specifice asfixiei prin aspirarea de corpi străini în căile

respiratorii constau in identificarea corpului străin care a produs obstrucţia.
El se poate găsi la nivelul orificiului superior al laringelui, in lumenul
laringian, traheal sau la bifurcaţia traheei. Dacă contactul dintre corpul străin şi
mucoasa căilor respiratorii a fost de mai lungă durată, mucoasa poate prezenta
leziuni inflamatorii.

Instalarea mortii este un proces care se desfasoara in timp. Primele celule

care mor sunt neuronii scoartei cerebrale, reprezentind celulele cele mai
diferentiate, ultimele ca achizitie pe scara filogenetica, si totodata cele mai
sensibile la lipsa de oxigen (anoxie).

Rezistenta neuronilor corticali la anoxie este de cca 5 minute, dupa care se

produc modificari ireversibile. Clinic se manifestă prin disparitia constientei.
Neuronii pontini rezistă la anoxie 10-30 min., încetarea activităţii lor
traducându-se prin dispariţia reflexelor corneene şi pupilare. Rezistenţa cea mai
mare la anoxie (câteva ore) o au elementele figurate ale sângelui şi miocitul
cardiac.

În afara situațiilor de producere a morților violente prin asfixii mecanice sunt și

situații care pot determina hipoxii până la anoxii de etiologie netraumatică,
situați în care se impune intervenția de urgență în clinica de chirurgie buco-
maxilo-facială și în clinica de oro-rino-laringologie.
Sufocarea accidentală cu lucrări protetice poate fi produsă în timpul somnului
sau în cazul anesteziilor generale. Sunt cunoscute accidente terapeutice și în
cazul anesteziilor locale, în cursul unor explorări sau manopere terapeutice prin
posibilitatea aspirării sau înghițirii unor obiecte mici, ace etc., consecințele
putând uneori fi fatale. În teritoriul buco-maxilo-faciel există asfixie de etiologie
netraumatică prin compresiuni sau obstruări ale căilor respiratorii cum ar fi
tumorile voluminoase în cavitatea bucală. O formă de anoxie, locală sau
generală, are loc în regiunea zonelor edemațiate, în care difuzarea oxigenului
spre celule este împedicată de către lichidul de edem.
Hipoxia duce la creșterea permeabilității vasculare cu formare de edem care
accentuează anoxia și se formează astfel un cerc vicios. În toate formele de
asfixie cu posibilă producere accidentală în stomatologie, în obstruarea căilor
respiratorii prin corpi străini intervin mecanisme neuroreflexe cu punct de
plecare de la mucoasa laringelui, traheii și bronhiilor care se intrică în
mecanismul anoxic, cu rol predominant, de la caz la caz, al unuia sau altuia
dintre mecanisme.
 Bibliografie

1. Vladimir Belis , Tratat de Medicina Legala, vol I , Editura Medicala ,

Bucuresti , 1995