Sunteți pe pagina 1din 7

NURSING ÎN OTORINOLARINGOLOGIE

NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

O.R.L=afectiunile nasului, gatului si urechilor

Cavitatea nazala este despartita de septul nazal fn doua cavitati numite fose nazale;
comunica cu exteriorul prin nari si cu rinofaringele prin coane.In oasele vecine foselor nazale
sunt situate sinusurile paranazale - cavitaji pneumatice - cu rol de cutie de rozonanfa si de
mentinere constants a temperaturii.

Din punct de vedere fiziologic cavitatea nazala se imparts in doua etaje: unul inferior -
respirator - si altul superior - olfactiv.

Urechea este organul cu funcfie acustic-vestibulara.

Ea este formata din urechea externa" (pavilion si conduct auditiv extern), urechea medie
(cavitate pneumatica situata tn stanga temporalului), separata prin timpan de urechea externa,
urechea interna (formata dintr-un sistem de incaperi - labirint osos -in interiorul carora se afla un
sistem de camere - labirintul membranos).

Urechea extern are functie auditiva, pavilionul avand rol de cornet acustic, conductul
auditiv extern transmite undele sonore. Prin perisorii si cerumenul secretat previne patrunderea
prafului fn urechea interna,. Timpanul participa la auz prin vibratiile pe care le produce sub
influenfa undelor sonore.

Urechea medie transmite undele sonore de la timpan prin oscioare (ciocan, nicovala,
scarita) la fereastra ovala.

Urechea interna - aici se afla organul corti-receptorul auditiv.

Laringele este segmentul cailor respiratorii situat la incrucisarea acestor cai cu calea
alimentara. Este situat sub pielea gatului pe linia mediana.

Este un organ cu dubla funcjie: aerovector si organ al fonatiei.


EDUCATIA FENTRU SANATATE PENTRU PREVENIREA BOLILOR OTO-RINO-
LARINGOLOGICE

Masuri de profilaxie primara

- masuri pentru forfificarea organismului prin sport si activitati in aer liber

- asigurarea unui mediu curat, nepoluat cu praf, substante chimice in orase, la locul de
munca

- invatarea suflarii corecte a nasului

- umezirea aerului din incaperi, saloane, locuinte

- asigurarea unei temperaturi constante de 16-18°C in incaperi

- evitarea substantelor iritante ale cailor respiratorii superioare: alcool, tutun, condimente

folosirea aspiratoarelor de praf, ventilatoarelor si mastilor de protectie la locurile de munca


cu praf si pulberi

- folosirea de casti pentru amortizarea zgomotelor de catre persoanele expuse profesional,


zgomotelor puternice, trepidatiilor (cazangii, lacatusi, telefoniste);

- efectuarea de controale periodice ale auzului.

Masuri de profilaxie secundara:

- depistarea tuturor imbolnavirilor acute ale nasului, gatului, urechii si tratarea lor corecta
pentru prevenirea cronicizarii si a unor infirmitatii (surditate, tulburari de fonatie si respiratie)

- tratarea corecta a rinofaringitelor sugarului pentru prevenirea otitelor

- reeducarea vorbirii, auzului la persoanele cu suferinfe ale urechii.

Masuri de prevenire tertiara:

- indrumarea persoanelor cu surditate medie pentru protezare auditiva

- educarea pacientului purtator de proteza cum sa 0 utilizeze pentru a se adapta progresiv la


mediul sonor
- educarea anturajului pentru a sustine psihic pacientul cu hipoacuzie

- examinarea periodica a hipoacuzicului pentru a se aprecia din timp accentuarea surditatii


si necesitatea schimbarii protezei.

Investigatii paraclinice :

1.Endoscopia otica este o investigatie prin care se poate vizualiza interiorul urechii externe
(conduct auditiv extern) si detalii ale timpanului. La multi dintre noi conductul auditiv extern are
mai multe curbe, fapt ce poate impiedica vizualizarea timpanului in intregime sau a leziunilor
ascunse dupa aceste curbe daca ne uitam doar cu otoscopul. Cu endoscopul putem patrunde
dincolo de obstacolele date de aceste curbe ale conductului. Endoscopul permite vizualizarea
detaliilor timpanului prin faptul ca mareste imaginea si ilumineaza puternic.

2.Endoscopia nazala se efectueaza cu o tija foarte subtire si cu o anestezie locala in prealabil si

ajuta medicul sa vizualizeze interiorul foselor nazale si zona din spatele nasului numita cavum

(sau rinofaringe).

3.Endoscopia laringiana se efectueaza tot cu ajutorul unei tije si ajuta medicul sa vizualizeze
corzile vocale.

4 Fibroscopia nazo-faringo-laringiana (cavum, hipofaringe, laringe) este o investigatie care


cerceteaza tractul respirator superior in totalitate de la orificiile foselor nazale pana la corzile
vocale. Este o investigatie nedureroasa (folosind un fibroscop subtire cu un diametru de 3,4 mm),
ce nu necesita anestezie. In timpul efectuarii acestei investigatii nu apare reflexul de varsatura
deoarece nu se atinge zona ce declanseaza acest reflex. Nu necesita pregatire speciala, nu da
senzatie de sufocare si dureaza cateva zeci de secunde.

Examenul stroboscopic laringian (al corzilor vocale) este un examen endosocopic, care


permite vizualizarea in detaliu a corzilor vocale. In timpul fonatiei (emiterea unui sunet, vorbit
sau cantat) corzile vocale vibreaza, adica au o miscare oscilatorie periodica. Miscarile se
realizeaza insa la o viteza foarte mare, care nu permite observarea lor distincta la examenul cu
oglinda laringiana.

Principiul stroboscopiei consta in vizualizarea obiectelor care vibreaza sau se rotesc periodic cu
o viteza atat de mare, incat miscarile lor successive nu pot fi percepute cu ochiul liber.
Efectul stroboscopic se realizeaza prin iluminarea ritmica a corzilor vocale cu fulgere luminoase
a caror frecventa este egala sau putin diferita de cea a miscarii corzilor vocale. Se obtine astfel
imaginea de "miscare aparent stationara" cand frecventa fulgerelor luminoase coincide perfect cu
frecventa vibratiei corzilor vocale

Audiometria sau testul auditiv studiază funcţia auditivă cu un aparat electroacustic


numit audiometru şi evaluează capacitatea unei persoane de a auzi, prin măsurarea abilităţii
sunetelor de a ajunge la creier.Audiograma se efectuează cu pacientul în poziţie şezândă căruia
se fixează căşti speciale, în care examinatorul prezintă toate sunetele pe care le aude urechea
umană, la diferite intensităţi, încercând să se determine intesităţile minime pe care persoana
examinată le poate percepe

Audiograma tonala
Audiograma tonala este cu siguranta cea mai cunoscuta si mai raspandita investigatie din
domeniul audiologiei. Ea ofera o imagine sintetica despre auzul urechii investigate, bazata pe
inregistrarea separata a 6-7 frecvente ale spectrului auditiv uman, cuprinse intre 125Hz si
8000Hz.
Acest test este efectuat cu ajutorul unui aparat denumit audiometru, capabil sa sintetizeze tonuri
auditive pure (asemanatoare notelor muzicale) de o intensitate precisa
Timpanograma masoara volumul de aer din urechea medie (spatele timpanului), deplasarile
membranei timpanice in timpul preluarii sunetelor din aer, rigiditatea timpanului si a lantului
elastic de osisoare din urechea medie.

Graficele obtinute  sunt specifice diferitelor boli ale urechii medii si se clasifica in cateva tipuri
care permit stabilire diagnosticului si a tratamentului:
MANIFESTARI DE DEPENDENTA (SEMNE SI SIMPTOME
POSIBILE)

– durere - suferință fizică;


– durere auriculară = otalgie
– inflamaţie- reactie tisulara de aparare locala cu participarea întregului organism; aceasta reactie
are caracter nespecific si este constituita din ansamblul de modificari vasculare, celulare si umorale care
au ca scop asanarea si vindecarea leziunilor tisulare produse de diferiti agenti agresogeni (leziunile pot fi
la nivelul celulelor proprii, matricei celulare sau la nivelul endoteliului vascular);
– febră;
– anosmie- lipsa totală a simţului mirosului;
– edem- acumularea de lichid in tesutul conjunctiv subcutanat determinand infiltratia hidrica a
pielii si a tesuturilor;
– rinoree- scurgere de mucozități nazale;
– dispnee- greutate in respiratie, modificare de ritm , frecventa, amplitudine, a resp.;
– hemoragii- extravazarea sângelui din sistemul vascular prin efracţia unuia sau mai multor vase
de tip arteriar, venos, capilar;
- epistaxis ( hemoragie ce ia nastere in fosele nazale ) , cauzata de iritatie mecanica locala
sau leziuni ale vaselor mucoasei nazale, sau traumatisme ale oaselor nazale; apar si in cadrul
unor boli generale HTA, Hemofilie, Avitaminoza C,K;
– otoree- scurgere de lichid provenind din ureche: sânge, L.C.R.( dupa un traumatism cranian),
puroi (cauza este adesea o inflamatie, de origine in principal infectioasa, a conductului auditiv extern sau
a urechii medii (otita);
– disfagie- dificultatea de a înghiţi care se manifestă ca o senzaţie de încetinire sau oprire a bolului
alimentar pe traiectul esofagian;
– afazie = pierderea puterii de a înghiţi
– obstrucţii- astupare a lumenului unui organ tubular (trahee, bronhie, etc), din cauza unui
obstacol situat în interiorul organului sau a unei compresiuni exercitate din afară, care împiedică
circulaţia aerului;
– parestezie faringiană- senzaţii neobişnuite, dureroase sau senzoriale, de o mare varietate şi
diversitate, cu localizare faringiană, cărora nu le corespunde vreun simptom obiectiv evident sau, dacă
se constată un simptom, acuzele descrise de pacient sunt disproporţionat de mari faţă de afecţiunea
cauzatoare în sine (cu alte cuvinte bolnavul exagerează).
– afonie - pierdere a vocii, completă din cauza lezării laringelui, a paraliziei nervilor recurenţi, a
unei leziuni centrale sau organice
– disfonie- pierdere parţială a vocii
– hipoacuzie (scăderea acuităţii auditive-vocea şoptită se aude de la o distanţă< 5m). Poate fi
cauzata de dop de cerumen, otite , parotidita, meningita;
- surditate – tulbuare a auditiei in care persoana nu aude vocea soptita nici din apropierea
urecii; pierderea auzului se caracterizeaza prin scaderea brusca sau progresiva a perceptiei
sunetelor; -surditatea se poate instala lent sau brusc ( in accidentele vasculare ), la nivelul
arterei auditive.
– cofoza- anacuzie- tulburarea in care persoana nu distinge nici un sunet;

INFECTII:
-Infectiile otice , se pot localiza:
-la nivelul pavilionului urechii
-in conductul auditiv extern
-urechea medie - OTITE
-mastoida - OTOMASTOIDITA
-Infectiile rinosinuzale se pot localiza:
-la nivelul cavitatii nazale - rinite , furuncul;
-la nivelul sinusurilor - sinuzite.
-Infectiile faringoamigdaliene se pot localiza:
-infectiile faringelui si amigdalelor - Faringoamigdalita
-infectiile vegetatiilor adenoide - Adenoidita;
-infectiile laringiene- Laringite.

CORPI STRAINI
-Auriculari - hipoacuzie , acufene
-Nazal - obstructie nazala , rinoree
TULBURARI DE ECHILIBRU -apar in imbolnavirile acute ale canalelor semicirculare
din labirint in cadrul infectiilor otice, rinofaringiene sau independent ( sindrom Meniere ).
SEMNELE:
-vertij( senzatie ca obiectele din jur se invartesc sau se deplaseaza )
- tulburari de echilibru
-hipoacuzie
- greturi si varsaturi la miscarile bruste ale capului
-neliniste.

Principalele afecţiuni ORL

– rinită

– sinuzită

– obstrucţie cu corpi străini

– adenoidită

– polipoză

–stomatită

– herpes

– traumatisme
– faringită

– laringită

– otită

– mastoidită

– furuncul conduct auditiv extern

– tumori.

S-ar putea să vă placă și