Gesta Hungagorum

Gesta Hungarorum (în română Faptele ungurilor), este o lucrare care consemnează istoria
timpurie ungară, scrisă de de către autorul Magister P, denumit de obicei Anonymus. El se
descrie pe sine însuși drept „un supus servitor al regelui Bela”; existând însă mai mulți regi Bela
la care s-ar putea referi.

Gesta Hungarorum este păstrată ca și manuscris, în Biblioteca Națională Széchényi din

Budapesta, și datat aproximativ anul 1200. Cercetătorul Paul Lazăr Tonciulescu a demonstrat că
lucrarea Gesta Hungarorum a fost redactată de notarul anonim al regelui Béla I al Ungariei.

Controverse privitoare la autor

 Cea mai răspândită idee este că notarul (cancelarul) regelui Béla al III-lea al Ungariei (1172 -
1196) ar fi autorul acestei lucrări.
 O altă părere susține că autorul Cronicii ar fi cancelarul regelui Béla al II-lea al Ungariei (1131
- 1141). În situația în care această versiune ar fi adevărată, autorul ar putea fi un anume
Petrus, cancelar în 1124 al regeluiȘtefan al II-lea al Ungariei, iar apoi al regelui Bela al II-lea.
 O a treia versiune sugerează că autorul Cronicii ar fi Péter Pósa, episcop al Bosniei.
 Roesler, în Rumänische Studien, Leipzig, 1871, a emis ideea că Anonymus ar fi notar al
regelui Béla al IV-lea al Ungariei (1235 - 1270). Această ipoteză a fost însușită de Henrik
Marczali în Ungarns Geschichtsquellen im Zeitalter der Arpaden, Berlin, 1882, precum și
de Nicolae Iorga.
 O nouă idee o emite inginerul Paul Lazăr Tonciulescu, autorul celei mai recente traduceri
în limba română a Cronicii Notarului Anonymus, Faptele Ungurilor. În „Prefața”[1]traducerii
sale, Paul Lazăr Tonciulescu susține, că autorul Cronicii ar fi notarul regelui Bela I al
Ungariei (1061 - 1063). Între altele, Paul Lazăr Tonciulescu arată că în cronică nu se
vorbește nimic despre marea invazie a pecenegilor, din anul 1068, terminată cu victoria
categorică a ungurilor, în Bătălia de la Chiraleș. Deși în tot cuprinsul cronicii Anonymus nu
depășește perioada de domnie a regelui Andrei I (referindu-se doar la evenimente anterioare
anului 1060), această victorie strălucitoare nu putea să lipsească din cronică, cunoscut fiind
faptul că pecenegii erau cei mai mari dușmani ai ungurilor. Un alt argument îl constituie faptul
că Notarul Anonymus nu a considerat necesar să specifice încronica sa despre care
rege Bela este vorba, întrucât nu exista nicio confuzie în epoca respectivă, regele Bela,
pentru care lucrase anterior, fiind primul din șirul regilor maghiari cu acest nume, argument
ignorat de toți cercetătorii anteriori ai documentului.