Funcţiile managementului

- au fost identificate pentru prima dată de Henry Fayol

Previziunea
Organizarea
Coordonarea
Antrenarea
Control - evaluare
 Previziune
Alegerea obiectivelor
organizționale adecvate și a
cursurilor de acțiune
necesare atingerii lor

Control Organizare
Stabilirea unor sisteme de Stabilirea sarcinilor și relațiilor
măsurare și monitorizare de autoritate care să permită
corecte pentru a evalua cât oamenilor să colaboreze
de bine a reușit organizația pentru a atinge obiectivele
să își atingă obiectivele organizației

Antrenare Coordonare
Motivarea indivizilor și a
Armonizarea deciziilor și
grupurilor de muncă să
acțiunilor personalului
lucreze împreună pentru
pentru a atinge obiectivele
atingerea obiectivelor
organizației
organizației
 Funcţia de prevedere
- reprezintă întregul ansamblu de procedee prin care conducerea ia
în consideraţie, scrutează viitorul, descoperă posibilităţile de acţionare în
vederea realizării obiectivelor propuse şi întocmeşte programul de acţiune.

 prognoza, care se realizează pe baza unei atente diagnoze;

 modelarea evoluţiei sistemului, care se face în funcţie de cerinţele pieţei

(planuri);

 programarea, care presupune elaborarea unor programe privind succesiunea

şi intercondiţionarea acţiunilor ce trebuie întreprinse pentru a asigura realizarea
scenariului stabilit prin modelare.
 Procesul de identificare și selectare a obiectivelor
organizaționale adecvate și a cursurilor de acțiune include:

▪ Analiza mediului intern și extern;

▪ Fixarea obiectivelor;
▪ Alegerea celor mai adecvate metode și tehnici
pentru atingerea obiectivelor.

➢ Întrebări la care trebuie răspuns: ce trebuie făcut / ce

poate fi făcut într-un anumit interval de timp.

➢ Rezultate: strategii, politici, programe, previziuni.

Etapele procesului de planificare:

1. Decizia privind obiectivele pe care organizația le va urmări;

2. Alegerea cursurilor de acțiune ce trebuie adoptate pentru a

atinge aceste obiective;

3. Stabilirea modului de alocare a resurselor organizaționale

necesare atingerii acestor obiective.
Obiectivele organizației
• Specific (Specific) - descrierea concretă a obictivului propus
S

• Măsurabil (Measurable) – cantitate, calitate, oportunitate, cost

M

• Accesibil (Achievable) – în concordanță cu resursele disponibile (provocator,

A dar rezonabil)

• Relevant (Relevant) - îndeplinirea respectivului obiectiv va avea impact la

R o scară mai largă
• Încadrat in timp (Time bound)– fixarea unui interval sau a unui termen limită
T pentru îndeplinirea respectivului obiectiv
Tipuri de obiective organizaționale
Misiune • Motivul (rațiunea) existenței organizației
• O definire largă a scopului care diferențiază organizația față de altele
similare

Obiective strategice • Sunt elaborate pe termen lung

• Privesc organizația în ansamblul său
• Se elaborează de către managementul de vârf
Obiective tactice • Se elaborează de către managerii de nivel mediu
• Se stabilesc pentru anumite compartimente, departamente sau divizii ale
organizației
• Detailează ce trebuie făcut de către aceste subdiviziuni ale organizației
pentru a realiza sarcinile schițate în obiectivele strategice

Obiective operaționale • Sunt stabilite la nivelurile inferioare de management

• Se stabilesc pe termen scurt
• Sunt specifice și măsurabile
Obiective individuale • Specifice, măsurabile și atribuite individual
• Constituie bază pentru evaluarea muncii angajaților
 Exemple de misiuni ale organizației:

 "Our vision is to be earth's most customer centric company; to build a place where people can
come to find and discover anything they might want to buy online." (Amazon)

 "To bring inspiration and innovation to every athlete in the world." (Nike)

 "Our mission: to inspire and nurture the human spirit one person, one cup and one
neighborhood at a time."(Starbucks)

 At the heart of The Chevron Way is our Vision to be the global energy company most admired
for its people, partnership and performance.

 Dole Food Company, Inc. is committed to supplying the consumer and our customers with the
finest, high-quality products and to leading the industry in nutrition research and education.
Dole supports these goals with a corporate philosophy of adhering to the highest ethical
conduct in all its business dealings, treatment of its employees, and social and environmental
policies.
 Funcţia de organizare
Organizarea este un proces de muncă
complex, prin intermediul căruia se creează un
anumit sistem şi structura cea mai
corespunzătoare a acestuia.

Organizarea are întotdeauna un obiect în

funcţie de conţinut.

Prin organizare se constituie organismul

unităţii respective sub dublul său aspect:
tehnico-material şi socio-economic.
Funcţia de organizare trebuie să asigure:

 stabilirea unei structuri organizatorice raţionale;

 proiectarea unui sistem informaţional care să satisfacă

nevoile manageriale;

 utilizarea raţională a resurselor umane;

 un grad optim de delegare prin atribuirea unor

competenţe reale pentru a permite realizarea
obiectivelor.
 Exercitarea funcției de organizare presupune următoarele:

 Delimitarea subdiviziunilor organizatorice (compartimentelor)

în care se vor desfăşura activităţi de obţinere a produselor
sau a serviciilor pentru unităţi sau terţi.

 Stabilirea posturilor, care se delimitează pe baza unor norme

şi a volumului lucrărilor necesare de executat într-o perioadă
dată. Aceste lucrări sunt grupate după anumite criterii, dând
naştere funcţiunilor unităţilor economice.
 Precizarea sistemului de relaţii organizatorice care au
menirea, între altele, să asigure unitatea de conducere şi
cooperarea între posturi sau compartimente.

 Definirea sistemului informaţional, fără de care nu se poate

concepe desfăşurarea procesului decizional şi în consecinţă
procesul de management.

➢ Întrebări la care răspunde funcția de organizare: Cine și ce

va face pentru atingerea obiectivelor stabilite? Cum vor fi
îndeplinite aceste activități?
Funcţia de coordonare

- constă în ansamblul proceselor prin care se

armonizează deciziile și acțiunile personalului
organizației și a subsistemelor componente, în
cadrul obiectivelor stabilite prin prevedere și a
sistemului organizatoric creat.

Fundamentul coordonării îl constituie

comunicarea, adică transmiterea și recepția unor
informații.
Necesitatea exercitării coordonării se
explică prin:

Dinamismul activității organizației și a

mediului în care aceasta funcționează,
dinamism care nu poate fi întotdeauna
surprins de sistemul organizatoric creat;

Complexitatea și diversitatea reacțiilor

personalului organizației la schimbările ce
se produc în interiorul acesteia sau a
subunităților componente.
 Coordonarea îmbracă două forme:

Coordonarea bilaterală, atunci când are loc între un șef și un subordonat.

Are avantajul preîntâmpinării unor deficiențe ale sistemului informațional
cum sunt filtrajul sau distorsiunea, dar are dezavantajul unui consum mare de
timp, în special din partea managerilor.

Coordonarea multilaterală, care presupune un schimb de informații între un șef și

mai mulți subordonați, utilizată frecvent în cadrul ședințelor.
Prezintă avantajul economiei de timp din partea managerilor, presupune
un stil de management participativ, dar prezintă dezavantajul apariției unor
deficiențe în transmiterea informațiilor.
 Funcţia de antrenare

- cuprinde ansamblul proceselor prin care se determină

personalul unei organizații să contribuie la realizarea obiectivelor
stabilite, pe baza luării în considerare a factorilor motivaționali.

➢ Antrenarea personalului are la bază motivarea internă și

externă.

➢ Întrebarea la care trebuie să răspundă antrenarea: De ce

participă oamenii la realizarea obiectivelor stabilite?
 ”De ce personalul organizației participă la stabilirea și realizarea
obiectivelor acesteia?”

Motivarea pozitivă constă în amplificarea satisfacerii exigențelor personalului,

pe măsura creșterii aportului la realizarea obiectivelor.

Motivarea negativă constă în amenințarea personalului cu reducerea

satisfacțiilor, dacă acesta nu participă la realizarea obiectivelor.

Procesul de motivare este conceput pe baza unor scări motivaționale, ale

căror trepte motivaționale reprezintă elementele care prezintă interes pentru salariați.
 Categorii de nevoi ale scării
motivaționale a lui Maslow:

➢ Fiziologice
➢ De securitate și siguranță
➢ Contacte umane și apartenența la grup
➢ Statut social
➢ Autorealizare
 Pentru ca funcția de antrenare să fie eficientă procesul motivării trebuie să
întrunească simultan următoarele caracteristici:

➢ Să fie complex, adică să se utilizeze în mod combinat atât stimulente

materiale, cât și stimulente psihosociale, pentru că oamenii
reacționează diferit la stimulente;

➢ Să fie diferențiat, în sensul că motivațiile utilizate trebuie să fie în

concordanță cu caracteristicile fiecărui grup sau chiar ale fiecărei
persoane;

➢ Să fie gradual, adică să se satisfacă în mod succesiv necesitățile

personalului, în strânsă legătura cu aportul la realizarea obiectivelor.
 Funcţia de control
- constă în ansamblul proceselor prin care performanțele organizației și
componentelor acesteia sunt comparate cu obiectivele, cu scopul depistării abaterilor, a
cauzelor care le-au generat și luării unor decizii pentru eliminarea deficiențelor constatate.

Rolul controlului în procesul managerial:

 este un mijloc important de informare a managerului având ca scop să semnaleze
lipsurile şi erorile pentru ca acestea să fie îndreptate şi să se evite repetarea lor;

 furnizează date, mai ales cu privire la aspectul calitativ al activităţilor pe baza unei
ample acţiuni de cunoaştere a realităţii şi de verificare a faptelor;

 serveşte pentru a stimula îndeplinirea corectă şi la timp a obiectivelor stabilite cât şi

pentru fundamentarea deciziilor de reglare viitoare;

 constituie ultima etapă a procesului managerial, etapă cu care se încheie ciclul

procesului, fiind totodată punct de plecare în reluarea unui nou ciclu.

➢ Întrebările la care trebuie să ofere răspuns controlul: Care este rezultatul muncii
personalului organizației și cum este acesta în raport cu obiectivele stabilite?
 Exercitarea funcției de control presupune
parcurgerea următoarelor etape:

1. Măsurarea realizărilor;

2. Compararea realizărilor cu obiectivele prestabilite și

evidențierea abaterilor;

3. Determinarea cauzelor care au generat abaterile

constatate;

4. Efectuarea corecturilor ce se impun, pentru

funcționarea eficace a obiectului condus.
 Pentru eficacitatea funcției de control aceasta trebuie să
aibă următoarele caracteristici:

✓ Să fie continuă, adică să se desfășoare pe tot parcursul

desfășurării activităților conduse, nu numai la anumite
intervale de timp;

✓ Să fie preventivă, adică să urmărească preîntâmpinarea

apariției unor abateri negative;

✓ Să fie corectivă, adică să urmărească luarea unor decizii

care să conducă la eliminarea cauzelor care generează
abateri negative și la generalizarea cauzelor care determină
abateri pozitive.