Iași

Iași este municipiul de reședință al județului cu același nume,

Moldova, România. Iașul a fost capitala Moldovei în perioada 1564-
1859, una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859 și
1862 și capitala Regatului României între 1916 și 1918 (în perioada
Primului Război Mondial, atunci când Bucureștiul s-a aflat sub ocupație
germană).

La recensământul din 2011, municipiul Iași avea o populație de

290.422 și era al patrulea oraș ca mărime din România. În anul 2018,
numărul de locuitori a crescut la 371.889, municipiul clasându-se pe
locul doi în România. Populația Iașului are o creștere constantă de la an
la an datorită oportunităților economice și financiare. Conform
Eurostat, cu o populație de 474.035 locuitori (în 2015), zona
metropolitană Iași este a doua ca mărime din România (după București).

Etimologie

Cea mai bogat documentată explicație este că numele orașului își

are originea în Evul mediu timpuriu, de la poporul alanic al iașilor, dar
istoricii protocroniști au altă teorie referitoare la originea numelui
„Iași”. Ei afirmă că numele provine de la un trib sarmat mult mai vechi:
iazigii din Antichitate, menționați de Ovidiu ca „Ipse vides onerata ferox
ut ducata „Iasyx”/ Per media Istri plaustra bubulcus aquas” și „„Jazyges”
et Colchi Metereaque turba Getaque/ Danubii mediis vix prohibentur
aquis”.

Atât iazigii cât și alanii (dintre care făceau parte iașii) erau două
ramuri din cele trei ale sarmaților, a treia fiind roxolanii. Alanii (care
erau creștinați) au dat în trecut Prutului denumirea de Alanus fluvius iar
orașului Iași, Forum Philistinorum (posibil Târgul amatorilor de vin). De
la această populație derivă forma la plural "Iașii" sau Târgu' Ieșilor. De
asemenea, Moldova a fost numită și Alania la 1320 în harta lui Giovanni
di Carignano.[8][9][10] Gh. Ghibănescu a arătat în cartea sa că în 1238,
Berke, fratele lui Batu han (conducătorul Hoardei de aur), zdrobește
armata alanilor conduși de Caciar Ogala (lângă Marea de Azov)și
determină exodul a aproape 10.000 de alani în Moldova[10]. Alanii
(iașii) se stabilesc în zona în care va fi menționat orașul Iași. După
aproape 60 de ani, în 1299-1302, majoritatea alanilor părăsesc Moldova
și trec în Imperiul Bizantin, conform unor date furnizate de bizantinul
Nicefor Gregoras. Au mai trecut și alte triburi de alani prin Moldova dar
s-au stabilit în final în Ungaria, împreună cu cumanii. Urmașii alanilor
din Caucaz sunt ossetinii.

Un alt istoric a arătat că iasians (iașii) au format un popor care a

trăit printre cumani și care a părăsit Caucazul după invazia mongolă
terminată cu bătălia de la Kalka; de asemenea a arătat că numele este
derivat din "Äs", un nume etnic din zona Osetiei. [11] În limbile sanskrită
și hindi, care au origine comună cu limba sarmaților, "yash" înseamnă
"faimă".

O inscripție astăzi pierdută pe o bornă miliară romană descoperită

în apropiere de Osijek, Croația în secolul al XVIII-lea menționează
existența unui Jassiorum municipium[12]. Numele maghiar al orașului
(Jászvásár) înseamnă mot-a-mot "Piața (Târgul) jassilor"; numele vechi
românesc, Târgu' Ieșilor (și forma alternativă Iașii), ar putea avea
aceeași semnificație[[13].

În Ungaria, iașii au lăsat denumirea de Jász unui comitat și mai

multor localități; pe de altă parte, sarmații erau arcași reputați, ori în
limba maghiară íjász înseamnă tocmai arcaș, de unde presupunerea că
acest cuvânt s-ar trage tot de la iași[14]. Etimologie eronată totuși, íjász
fiind derivat din íj (respectiv ív, ambele cu sens de arc) și sufixul de
profesie -ász/-ész care dă spre ex. și cuvintele kertész ('grădinar'), halász
('pescar') etc.

În Cronica lui Nestor orașul apare menționat cu numele Askâi Torg,

și este înscris în „Lista orașelor rusești îndepărtate și apropiate” din
Letopisețul Novgorodului .

Geografie

Municipiul Iași se află în partea de est a Moldovei, în Câmpia

Moldovei, fiind așezat în calea vechilor drumuri comerciale care legau
nordul și vestul Europei de sud-estul continental și de Orientul Apropiat.
Orașul se află pe râul Bahlui, un afluent al Jijiei, care se varsă în râul
Prut. În perioada medievală Târgul Ieșilor se afla situat pe una dintre
cele mai importante artere comerciale din zonă, respectiv pe axa Lvov
(Polonia) - Constantinopol, cel mai important oraș din acea perioadă.
Situarea pe această axă a ajutat la dezvoltarea sa, deoarece pe aici
treceau toți comercianții spre și dinspre Constantinopol.
Așezare geografică

Prin extinderea lui, Iașiul este legendara „urbe a celor 7 coline",

comparat în 1691 de italianul Marco Bandini ca fiind „O nouă Romă".
Cele șapte coline sunt Cetățuia, Galata, Copou, Bucium-Păun, Șorogari,
Repedea și Breazu, cu altitudini variind între 50 m în Lunca Bahluiului și
400 m pe Dealul Păun și Dealul Repedea. Principalele coline sunt Copou,
Cetățuia, Tătărași și Galata. Orașul mai este traversat de râul Nicolina,
râul Bahlui și de pârâul Șorogari (numit în evul mediu Cacaina, deoarece
aici se aruncau gunoaiele); la răsărit de oraș, curge pârâul Ciric, pe care
sunt create artificial trei lacuri cu scop de agrement.

Clima

Clima prezintă un caracter continental pronunțat, fiind influențată

de masele de aer cu proveniență răsăriteană. Vara predomină timpul
secetos cu temperaturi ridicate, iar iarna se simte din plin efectul
maselor de aer venite dinspre nord și nord-est, regiunea fiind frecvent
bântuită de viscole. Secetele, brumele târzii de primăvară și timpurii de
toamnă, aversele de ploaie însoțite de căderi de grindină, completează
trăsăturile regimului climatic continental specific.

Instituții și puncte de interes

Cine vrea să descopere Iașiul va intra aici ca pe o imensă poartă a

istoriei neamului românesc. La Iași „fiecare piatră vorbește de trecut",
prin numărul mare de mănăstiri, muzee, case memoriale. De aceea, se
poate spune că orașul Iași este un veritabil muzeu național, prin
comorile de istorie și de artă pe care le are.

În Iași, se află Biserica „Sf. Nicolae Domnesc”, cea mai veche din
oraș, ctitorie a lui Ștefan cel Mare, restaurată integral la sfârșitul
secolului XIX. De asemenea, mai pot fi vizitate biserica Trei Ierarhi și
Mănăstirea Golia, mărturii ale gusturilor estetice ale unui mare
domnitor Vasile Lupu, Catedrala Mitropolitană, Casa Dosoftei, Palatul
Culturii, Casa Pogor cu „Masa Umbrelor”, aleile Copoului cu mireasma
de tei și cu ecouri de vers eminescian (Teiul lui Eminescu și Muzeul
"Mihai Eminescu"), Casele memoriale „Mihail Sadoveanu”, „George
Topârceanu”, „Mihai Codreanu”, „Otilia Cazimir”, Biblioteca
Universitară „Mihai Eminescu”, fondată ca bibliotecă a Academiei
Mihăilene. Alte monumente importante din perioada medievală sunt:
Mănăstirea Galata, din timpul lui Petru Șchiopul, Biserica Sfântul Sava,
(înc. sec. XVII), bisericile Bărboi, Barnovschi, Ioan Zlataust, Sf. Dimitrie,
Talpalari, Sf. Teodor, Sf. Andrei, Sf. Constantin, Sf. Pantelimon,
Mănăstirea Cetățuia - ctitorie a lui Gheorghe Duca - sau Mănăstirea
Frumoasa, din sec. XVIII. Primul spital din oraș a fost întemeiat la
jumătatea sec. XVIII în jurul Mănăstirii Sfântul Spiridon, al cărui nume îl
poartă și astăzi. Spitalul Sfântul Spiridon este cel mai mare din zona
Moldovei.

În zona de sud a orașului, în cartierul C.U.G.2 se află Parcul

Tehnologic Iași și Centrul Expozițional Moldova. Din punct de vedere
arhitectonic, Iașii de azi se prezintă ca un adevărat amestec de nou și
vechi, de istorie și modernitate, de iarbă, beton și sticlă. Clădiri cu mare
valoare istorică se află printre blocuri noi de locuințe (mai mult sau mai
puțin moderne). În perioada anterioară regimului comunist s-au pierdut
în elanul modernizator clădiri importante precum turnul mânăstirii Trei
Ierarhi sau bisericile Dancu si Sf. Vineri. Însă adevăratele ravagii orașul
le-a suferit în perioada comunistă, când s-a distrus o bună parte a
centrului vechi, fără a se ține cont de faptul că multe din clădirile
demolate dădeau o personalitate urbei. Au avut de suferit zonele Piața
Unirii (grav afectată de bombardamentele din 1943-1944), Târgu Cucu,
fost cartier evreiesc, Bulevardul Ștefan cel Mare și altele. Unele
demolări aveau ca scop curățirea orașului de clădirile insalubre și mizere
sau rămase în ruină de pe urma războiului, altele aveau alte scopuri.
Chiar și în aceste condiții, au rămas în picioare multe clădiri importante
și, pe bună dreptate, Iașii este considerat un adevărat muzeu; în fiecare
colț al său se simt urmele trecerii unei personalități de seamă a
literaturii, științei, filozofiei, istoriei sau politicii românești.

Cartiere

Nord: Copou, Țicău, Sărărie, Podu de Fier, Independenței, Agronomie,

Târgu Cucu.

Est: Tudor Vladimirescu, Bucșinescu, Tătărași Nord și Sud, Oancea,

Dispecer, Flora, Grădinari, Moara de Vânt, Ciurchi, Metalurgie, Aviației,
Ciric, Țuțora, Zona Industrială.

Sud: Palat, Centru, Baza 3, Bularga, Frigorifer, Bucium, Socola,

Frumoasa, Clopotari, Poitiers-Siraj, Manta Roșie, Podu Roș, Dimitrie
Cantemir, Țesătura, Nicolina 1 și 2, C.U.G. 1 și 2, Galata 1 și 2, Podu de
Piatră, Zona Industrială Sud.

Vest: Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Țigarete, Gară, Dacia,
Cicoare, Păcurari, Canta, Rediu, Păcureț, Moara de Foc, Arcu.

Clădiri și monumente istorice

Obeliscul cu lei

Bojdeuca lui Ion Creangă

Palatul Roznovanu

Palatul Braunstein (în Piața Unirii)

Casa Pogor

Crucea lui Ferentz

Palatul Calimachi - azi sediul UMF

Institutul de Anatomie

Grand Hotel Traian

Biserici din Iași

Baia Turcească