• Protecția mediului – ansamblu de măsuri tehnice, organizatorice și juridice

cu scopul de a conserva și ocroti mediul contra efectelor nefaste ale

activităților umane.
• Ocrotirea mediului – legi și măsuri impuse de stat sau alte instituții pentru
scoaterea unor locuri, peisaje, elemente rare de sub orice fel de utilizare
economică (despăduriri, desecare, vânătoare, extinderea terenurilor
agricole etc.)
• Omenirea, din momentul apariţiei sale, a avut - în mod evident - cea mai
puternică şi cea mai constantă influenţă asupra acestei componente de
mediu.
Acţiunea omului asupra vegetaţiei a luat, de-a lungul timpului, mai multe
forme, dintre care amintim:
■ incendierea vegetaţiei;
■ păşunatul intensiv;
■ defrişarea pădurilor;
■ poluarea aerului şi a apelor.

• Incendiile practicate de om în diferite scopuri au redus în mare parte

suprafeţele pădurilor, savanelor, iar creşterea animalelor şi suprapăşunatul
au afectat vegetaţia de stepă, micşorînd numărul speciilor de plante şi
arealele lor. Omul a modificat ciclul vegetal, accelerînd degradarea
solurilor.
Cea mai pronunţată formă de impact antropic asupra plantelor este
defrişarea
pădurilor.

S-a constatat că tăierea pădurilor a început încă din perioadele preagricole,

soldîn- du-se cu reducerea întinderilor împădurite de la 5 mld. ha la circa 4 mld.
ha (1/5 din suprafaţa totală a acestora). Cele mai mari pierderi au fost înregistrate
de pădurile din zonele temperate (pînă la 32%). Au fost defrişate şi supra- , feţe
mari de păduri subecuatoriale şi ecuatoriale. Defrişări mari au avut loc în Europa,
Asia (fig. 15.1), America de Nord (fig. 15.2), Australia, Noua Zeelandă şi Africa de
Sud. în prezent tăieri masive se produc în Asia de Est şi Sud- f'.
• PajiştilPajiştile de stepă se caracterizează prin dominarea plantelor xerofite,
adaptate secetei şi condiţiilor semiaride. în trecut vegetaţia de stepă
acoperea teritorii mari în stepele Bugeac şi Bălţi, astăzi acestea fiind reduse
considerabil ca rezultat al valorificării extensive şi intensive a terenurilor în
agricultură şi alte utilităţi. Plantele caracteristice ale pajiştilor de stepă sînt
păiuşul, năgara, ovăzul sălbatic, firuţa etc.
•
• Pajiştile de luncă sînt constituite din comunităţi ierboase formate din specii
de plante mezofite. De fapt, după localizare, pajiştile de luncă se împart în
inundabile, aflate în văile rîurilor, şi neinundabile, situate pe pantele
dealurilor.
în bazinele acvatice din Republica Moldova sînt răspîndite circa 60 de specii
de plante vasculare, acvatice şi palustre.
•
• Vegetaţia acvatică s-a păstrat şi în unele lacuri, ca Beleu, Dracele, Rotunda
etc. (fig. 15.3). în acelaşi timp, aceasta a cucerit noi teritorii odată cu
construcţia barajelor. în amonte de acestea are loc colmatarea intensă,
sectoarele de la mal se înnămolesc şi grosimea stratului de apă scade.
•
• Ca rezultat aceste spaţii inundate sînt dominate de trestie, papură,
peştişoară, lentiţă, stînjenel galben, ferigă palustră şi, foarte rar, poate fi
întîlnit nufărul alb.
Impactul antropic asupra vegetaţiei şi măsurile de protecţie
•
• Numărul speciilor de plante rare din flora spontană a Republicii Moldova
depăşeşte 500 şi, cu regret, se află în continuă creştere. Patrimoniul vegetal
spontan al ţării se află într-o stare alarmantă. Cauzele acestei situaţii sînt
activităţile umane ce conduc la distrugerea habitatelor populaţiilor vegetale
şi la expansiunea speciilor de plante invazive.
• e de stepă se caracterizează prin dominarea plantelor xerofite,
Cauzele: despădurirea, extinderea terenurilor agricole, incendiile, păşunatul
intensiv, poluarea mediului.
• Efectele :dispariţia unor specii de plante, modificările climatice, afectarea
surselor de apă, diminuarea surselor de oxigen, erodarea solurilor.
• Printre măsurile de protecţie a vegetaţiei un rol deosebit îl au lucrările de
inventariere şi cartare a speciilor de plante existente, monitorizarea lumii
vegetale, publicitatea ecologică, respectarea legislaţiei ecologice, crearea
rezervaţiilor floristice etc.
• Protecţia şi ameliorarea climatică

• Datorită structurii, densităţii şi dimensiunii arborilor, în interiorul pădurii se

creează un climat propriu, cu însuşirile deosebite de cele ale terenurilor
goale. În pădure temperaturile aerului sunt cu 2°-4° mai scăzute decît pe
teren descoperit. Prin aceasta pădurea atenuează temperaturile excesive
din timpul verilor aride. Prin evaporarea intensivă a apei prin frunzele
arborilor, pădurile menţin o umiditate constantă a aerului, contribuind la
reglarea regimului pluvial. De aceea, în popor se spune că ,,pădurea atrage
ploaia’’. Acolo, unde sunt păduri multe, lipsesc secetele distrugătoare

• Pădurea în slujba sănătăţii şi recreării omului

• Pădurea este izvor de sănătate şi linişte. Toate acţiunile pozitive exercitate

de pădure asupra mediului înconjurător, stînd la straja sănătăţii acestuia, se
reflectă în mod direct asupra sănătăţii oamenilor. Ansamblul condiţiilor
favorabile vieţii create în pădure determină ca frecvenţa pulsului să se
reducă cu 4-8 pulsaţii/ minut, să se tindă spre optimizarea tensiunii
arteriale şi să favorizeze starea de bună dispoziţie. Pentru bolnavii cu unele
afecţiuni respiratorii, pădurile de răşinoase sau amestec de răşinoase şi fag
din zonele montane sunt benefice. Pădurea este cadrul cel mai prielnic
pentru agrement şi turism. De aceea, majoritatea staţiunilor balneo-
climatice sunt aşezate în sînul pădurii. Ea este un lăcaş biologic pentru un
număr mare de plante medicinale