Omf

ÎNTREBĂRI
pentru examenul de promovare la disciplina

Traumele în regiunea OMF
anul IV
1. Leziunitraumatice oro-maxilo-faciale, aspecte particulare și considerații

generale. Etiologia și caracteristica traumatismelor OMF.
Trauma este o acţiune subită asupra organismului a factorilor externi,

care provoacă în ţesuturi, organe şi sisteme leziuni anatomice şi
funcţionale, manifestate prin reacţii locale şi generale.
Etiologia plăgilor părţilor moi faciale
În structura cauzelor generatoare de traumatisme, agresiunea ocupă
primul loc - 49%, suscitând vigilenţa organelor de coerciţiu, dar şi
intervenţii legislative şi sociale pentru prevenirea acestor plăgi.
Căderile cauzate de agresiuni alcătuiesc 31,71% (de obicei, accidentatul
nu doreşte să-l numească pe agresor). Accidentele rutiere constituie
9,76% din traumatismele majore cu consecinţe grave şi ocupă locul trei,
permanent existând tendinţa de creştere a numărului lor
Caracteristica traumatismelor OMF dupa cauze.
Traumatismle din regiunea OMF sunt de diferite cauze,unele din ele sunt
dupa actiunea agentului traumatic care pot si prin
agresiune,caderi,accidente rutiere,accident sportive,accident de
munca,arme de foc,automutilari,trauma profesionale,interactiunea cu
anumalele.Toate acestea duc la lezarea tesuturilor care se impart in
tesuturile moi si tesuturi dure (os,periost).La fel traumatismele pot fi
primite dupa starea de activitate:in agricultura,in industrie,in viata
sociala,in razboi. Plagile prin arme de foc pot fi transfixiante,oarbe si
tangentiale. Deja dupa gravitate,ele pot fi usoare,medii si grave.Leziunile
primate pot si penetrante sau nepenetrante.
2. Clasificarea traumatismelor OMF.

A. Dupa lezarea tesutului: osos si moi
B. Dupa actiunea agentului traumatic: agresiuni, caderi, accidente rutiere
C. Dupa starea de activitate: in agricultura, in industrie, in viata sociala
3. Particularităţile
anatomo-morfologice ale maxilarului superior și cel inferior
şi importanţa lor în leziunile traumatice.
*Maxilarul superior e format din 4 apofize si corpul in care se afla

sinusul maxilar, participa la formarea orbitei, cavitatii nazale, bucale. Se
uneste cu neurocraniul prin complexul nozoetmoidal, osul frontal, osul
temporal, sfenoidul. Complexul si arcada zigomatica protejeaza maxila
anteriolateral.
Maxilarul superior e pozitionat in etajul mijlociu al fetei. Partile moi ale
fetei acopera cu un strat subtire si neuniform scheletul osos, si tesutul
adipos. Muschii mimici ai fetei nu admit deplasarea secundara a
fragmentelor fracturate. Tesutul muscular e foarte subtire, neuniform si
absenta muschilor antagonisti dirijeaza deplasarile secundare intro
https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/43384628_2675980972…=40c25ce4e36947e2e8601892dff19f09&oe=5BC2768D&dl=1 11.10.2018, 22G54

Pagina 1 din 33
directie.
Fata bogat vascularizata prin 3 artere: faciala, maxilara interna, temporala
superficiala, anastomozele arterei carotide interne producind hemoragii.
Cavitatile masivului facial ( nazale, sinusurile maxilare, celulele
etmoidale, cavitatea bucala si orbitala) sunt simetrice, multiple ,de
diferite forme, cu functii diferite, cu o mucoasa care adera la periost.
Periostul in regiunea procesului alveolar e unit direct cu osul astfel
fractura va fi infectata.
Mandibula este cel mai mare şi mai rezistent os al viscerocraniului, dar,
cu toate acestea, prin poziţia sa proeminentă, este expusă cel mai frecvent
traumatismelor craniofaciale. Mandibula prezintă un segment orizontal În
formă de potcoavă (corp mandibular format din simfiza mentonieră şi
două porţiuni laterale), continuat prin intermediul unghiului mandibular,
de o parte şi de alta, cu două segmente verticale (ramuri mandibulare).
Mandibula se fixează de neurocraniu, la nivelul osului temporal, prin
intermediul celor două apofize ale ramului mandibular: condilul
mandibular, care intră În alcătuirea articulaţiei temporo-mandibulare, şi
apofiza coronoidă, care prin intermediul m. temporal se fixează de
scuama temporalului. În raport cu viscerocraniul, mandibula este un os
mobil, susţinut şi mobilizat de musculatura ridicătoare a mandibulei.
Mandibula este supusă acţiunii antagoniste a două grupe musculare care
o mobilizează: grupul ridicător, posterior (format din muşchii maseteri,
temporali şi pterigoidieni, care mobilizează mandibula În sus, Înainte şi
spre lateral) şi grupul coborâtor, suprahioidian, anterior (format din
muşchii geniohioidieni, milohioidieni şi digastrici, care mobilizează
mandibula În sensul deschiderii gurii).
4. Particularităţileanatomo-morfologice ale osului malar, arcadei zigomatice,

ale oaselor şi cartilajelor nazale şi importanţa lor în leziunile traumatice
*Osul zigomatic e situat in partea anterolaterala a fetei, stratul de tesuturi
moi e subtire si poate fi de expus traumei. Este os par, cel mai rezistent os
facial, contribuie la fixarea oaselor craniului facial de cel celebral
aparindule.
Are 4 apofize: frontala, temporala, maxilara, orbitara si tuberul maxilar.
Participa la formarea aspecctului fetei, pe el se insera muschii masticatori
si mimici, astfel deplasarile osului duc la dereglari estetice si functionale.
Pe fata orbitara e prezent foramen zigomaticoorbitar ce continua cu un

canal ramificaat in doua canale externe: foramen zigomaticofacial si
zigomaticotemporal.
Osul zigomatic paticipa la formarea stilpilor de rezistenta alveolomalar,
participa si la apararea maxilei de agenti traumatizanti.
Arcada zigomatica e formata din apofiza temporala a malarului si
apofiza zigomatica a temporalului. In fracturi, liniile pot fi unice, duble,
triple, portiunea afectata infundinduse in treapta, in U, V. se pot deplasa
medial, inferior, mai rar superior, exceptional lateral.
. Oasele nazale sunt pare, se unesc intre ele formind nasul, in partea
inferioara se consolideaza cu cartilajele nazale. Intre ele oasele nazale
sunt unite cu lamina perpendiculara a osului etmoid, care in traumatism e
afectat.
Particularitatile anatomo topografice ce determina pozitia mediana si
proeminenta a nasului, fragilitatea mare a oaselor, dimensiunile mici,
raportul intim cu oasele craniului determina o incidenta sporita de
fractura a oaselor nazale. Dereglarile functionale sunt multiple( a

Pagina 2 din 33
respiratiei, olfactiei, drenare, fonatie, estetica, aparare, rezonanta,
mimica, arhitectonica craniului) si depind de forta impactului, directia
agentului vulnerabil, structurile implicate in trauma.
5. Particularităţileanatomo-morfologice ale ţesuturilor moi faciale şi importanţa

lor în leziunile traumatice
1. Suprafaţa - 9%.
2. Stratul dublu: pielea, mucoasa.
3. Organale feţei sunt legate cu alte organe ale organismului:
a) gust; secretie gastrica, orientare
4. Bogat inervată – şoc dolor, pareze, paralizii, dereglări funcţionale. 7.
5.Bogat vascularizate - hemoragii, emboli, colaps hematogen, edem.
6. Prezenţa orifi ciilor: bucal, nazal, orbitar, auricular cu strat dublu.
7. Prezenţa glandelor salivare.
8. Prezenţa cavităţilor - bucală, nazală, faringele - infectarea plăgii.
6. Anatomia nervului trigemen și a nervului facial, leziunile
traumatice la diferite niveluri.
*Perechea V, nerv mixt. Fibrele motorii pornesc de la nucleul motor din punte, cel
senzitiv –nucleul tractului mezencefalic si spinal. Trigemenul paraseste creierul
prin doua radacini:
-radacina senzitiva intra in cavitatea trigeminala unde se afla ganglionul Gasser
unde se ramifica in 3 ramuri:
a.oftalmica: de la ganglion trece in peretele laterla a sinusului cavernos, apoi prin
fisura orbitara superioara trece in orbita unde se devide in :lacrimal, frontal si
nazociliar
b.maxilara: de la ganglion prin orificiul rotund nimereste in fosa pterigopalatina
unde da ramurile: infraorbitale, zigomatice, ganglionare spre ganglionul
pterigopalativ
c.mandibular: mixt,iese din craniu prin orificiu oval. Ramurile motorii spre
muschii masticatori (maseter, temporal profun, pterigoidian lateral si median,
tensor al valului palatin, tensor al timpanului). Ramurile senzitive sunt:bucal,
lingual si alveolar inferior
*Leziuni a nervului trigemen: nevralgia nervului cu prezenta durerilor puternice.
*Perechea a VII. Sunt 2 nervi: nerv facial propriu format din fibre motorii si
nervul intermediar format din fibre senzitive gustative si nervoase vegetative.
-nervul facial iese la marginea posterioara a puntii si patrunde in canalul auditiv
intern, trece canalul temporal si iese din os prin orificiul stilomastoidian.
Da ramurile motorii: nerv auricular posterior, ramura digastrica, ramura stilohioida.
Apoi patrunde in glanda parotida si da ramurile:
=temporale ce inerveaza muschiul auricular anterior, venterul frontal al
epicraniului si orbicular al ochiului
=zigomatice inerveaza muschiul orbicular al ochiului si zigomatic mare
=bucale ce inerveaza muschiul zigomatic mare si mic, muschiul levato al buzei
superioare si unghiul gurii, muschiul buccinator, orbicular al gurii, nazal si rozor.
=ramuri marginale a mandibulei inerveaza muschiul depresor al buzei inferioare
si unghiul gurii, muschiul mental.
=ramurile gitului ce inerveaza platisma.
*Leziuni a nervului facial: neurita nervului facial cu prezenta parezelor total sau
partiale si nevralgia nervului facial.
7. Examenul clinic al pacienţilor cu traumatisme OMF
Examen subiectiv:

Pagina 3 din 33
*Interogatoriu: stabilirea indentitatii bolnavului- nume, prenume, virsta,
sexul, starea civila, ocupatia, adresa.
*Motivatia: se inregistreaza toate simptomele si semnele pe care le
prezinta bolnavul.
*Istoricul actualei maladii: bolnavul povesteste cum a debutat si a evoluat
boala, se precizeaza ordinea de aparitie a simptomelor, succesiunea,
evolutia, tratamentele urmate, rezultatele obtinute. Durerea e analizata
precizind aparitia, spontana sau provocata, agentii care o determina,
localizarea, iradiatiile, intensitatea, durata continua sau in criza diurna
sau nocturna, tulburari asociate, factorii care o calmeaza.
*Istoricul vietii: antecedentele familiale ( sifilis, TBC), antecedentele
personale: antecedente fiziologice ( menstruatia, sarcini, menopauza),
antecedente patologice ( obiceiuri vicioase, boli ale dintilor si cavitatii
bucale, pierderea precoce a dintilor , extractii). Precizarea afectiunilor de
care a suferit in tercut si in prezent, interventiile chirurgicale suportate,
daca urmeaza vreun tratament medicamentos.
.Examenul obiectiv
Examenul bolnavului urmareste scopul stabilirii unui diagnostic corect.
Acesta precizeaza imprejurarile in care s-a produs si timpul scurs de la
accident, stabileste existenta unei complicatii grave si depisteaza
eventuale leziuni cranio-encefalice, toraco-abdominale, leziuni ale
membrelor, etc.
In urma acuzelor, istoricului dezvoltarii bolii, semnelor si simptomelor se
stabileste diagnosticul preventiv.
Semne si simptomele pot fi:
• Dolor, calor, rubor, tumor, functio lesa;
• deformatii
• Hemoragia (in jet, difuza);
• Tulburari de masticatie si deglutitie;
• Tulburari respiratorii;
• Tulburari de fonatie;
• Tulburari nervoase;
Ulterior cu ajutorul examenelor paraclinice (preponderent radiografice) si
diagnosticului diferential se stabileste diagnosticul definitiv.
8. Examenele paraclinice utilizate în traumatologia OMF.

*Teste de vitalitate pulpara: prin procedee termice, electrice sau frezaj
dentinar.
*Radiografii intraorale retrodentare sau ocluzale si extraorale de fata, de
profil si baza craniului.
*Radiografia panoramica: realizeaza e un film imaginea intregii regiuni
alveolodentare a mandibulei si infrastructura maxilei.
*Tomografia computerizata permit obtinerea de imagini ale unor straturi
subtiri la profunzimi diverse.
*Sialografia: pentru explorarea glandelor parotide si submandibulare cu
substanta de contrast.
*Cataterizmul canalelor Stenon sau Warthon: permeabilitatea canalului,
existenta unor corpi straini.
*Rinoscopia anterioara: aspectul mucoasei pituitare, przenta puroiului,
polipi sau hipertrofia mucosului ostiumului ce indicca leziuni ale
sinusului.

Pagina 4 din 33
*Transiluminarea: descoperirea leziunilor dentare, ale sinusului maxilar,
ale obrazului.
*Examen bacteriologic: ale produselor patologice pentru formarea

antibioticogramei.
9. Plăgile părţilor moi OMF etiologie, aspecte clinico-anatomice.

*Etiologie:
-cauze favorizante : starea generala a pacientului-prezenta anumitor
patologii de ordin general,
-cauze determinante: accidente de circulatie, accidente de munca, agresiuni,
plagi prin arma de foc, caderi accidental, accidente de sport. Automuscare
sau muscaturi de animale, plagi prin intepare, in timpul tratamentului
stomatologic
*Aspect clinico anatomic:

-contuziile: leziuni inchise, fara solutii de continuitate a tegumentelor ssau
mucoasei. Edem, tumefiere difuza, echimoze, hematoame interstitiale sau
localizate.
-excoriatiile: leziuni superficiale ale pielii prin frecare pe un plan dur, pot fi
incluziuni intradermice de nisip, gudron realizind tatuaj traumatic. Suprafata
cruda, singerind, dureroasa, edem, echimoze.
-plagi taiate: margini netede, liniare sau neregulate, apopiat sau intredeschis,
intrerup sau nu continuitatea orificiilor fetei.
-plagi penetrante: unipolare, au orificiu de intrare, un traiect si un fund in
partile moi. In plagi intepate orificiu poatee fi mic, cu margini nete, fara
corpi straini.
-plagi transixiante : orificiu de intarre mai mic, marini rasfrinte inauntru.
-plagi contuze: margini neregulate, rupte, cu langhete cutanate retractate,
uneori cu decolari de lambouri faciale sau pierderi de substanta masive.
Insotite de lezarea vaselor, nervilor, glandelor salivar, asociate frecvent cu
fracturi a maxilarelor.
10. Clasificarea leziunilor ţesuturilor moi faciale .

• Topografia plăgii (obrazului, buzei, limbii, planşeului bucal, mentonului,
cervicale).
• Agentul traumatizant: agresiune, cădere, sport, animal, armă de foc, muşcături,
iatrogene, catatraumatism,
accidente rutiere, accidente de muncă.
• Numărul de plăgi: unice ori multiple.
• După suprafaţă: plăgile sunt limitate ori întinse.
• După profunzime: superfi ciale ori profunde.
• După gravitate: uşoare, medii ori grave (ce afectează nervii, glandele şi ducturile
salivare,
canalul lacrimonazal, arterele principale).
• Cu ori fără perdere de substanţă (adevărate ori false).
• Izolate ori asociate cu oasele faciale, craniul, toracele, extremiăţile.
• Leziuni închise (contuzii, hematom).
• Leziuni deschise (excoriaţii, plagă).
11. Principii de tratament chirurgical al plăgilor ţesuturilor moi faciale.

Pagina 5 din 33
Îngrijirea de urgenţă sau imediată al plăgilor
Tratamentul de urgenţă sau imediat al plăgilor faciale
• Restabilirea aerodinamicii.
• Hemostaza.
• Restabilirea cunoştinţei bolnavului.
• Profi laxia şocului: analgezice, tranchilizante.
• Profi laxia dezvoltării infecţiei (antibiotice în focarul plăgii).
• Imobilizarea temporară.
• Asigurarea transportării bolnavului.
• Restabilirea funcţiilor dereglate.
*Prelucrarea primara chirurgicala a plagilor:
-prelucrarea cimpului operator: a surafetei pielii din jurul plagii cu
antiseptic sau solutiie alcoolica de 70 % de la plaga spre periferie, de la
punctul superior spre inferior.
-izolarea cimpului operator: cu cearsaf sau scutece aseptice, ramine numai
plaga expusa.
-anestezia locala si infiltrare in jurul plagii cu antibiotice
-inlaturarea corpilor straini din plaga, prelucrarea cu antiseptice, uscarea
plagii
-incizia, revizia plagii, hemostaza
-biopsia pentru realizarea antibiotiogramei
-prelucrarea plagii cu sol. apa oxigenata, furacilina
-aplicarea drenului in plaga
-suturarea plagii.
12. Tratamentul complex, definitiv al plăgilor ţesuturilor moi ale feţiei.

Suturarea plăgilor, materiale de sutură, metode de aplicare a suturilor.
Pansamentul şi îngrijirea pacienţilor cu plăgi faciale.
*Tratamentul contuziilor: indepartarea corpilor straini prin irigatii largi cu
antiseptice, aplicarea compreselor umede, reci sau punga cu gheata, daca
exista tendinta extensiva se aplica pansament comresiv. Colectiile hematice
se inlatura prin punctie cu un ac gros sau virful bisturiului.
*Tratamentul plagilor: se realizeaza prelucrarea primara chirurgicala a
plagii.
Suturarea plagilor, materiale de sutura, metode de aplicare a suturilor.

*Sutura primara imediata: in primele 24 ore. Cel mai frecvent se utilizeaza
sutura cu fire separate sau sutura cu fire in U ( in saltea).
-pentru plagile taiate, necontaminate fara lipsa de substanta: sutura
intradermica
-pentru plagile tegumentare sutura cu fir monofilamentar neresorbabil
(polipropilen).
-pentru plagile mucoasei orale cu fire resorbabile multifilament ( pe baza de
acid poliglicolic) sau resorbabile monofilamentare (pe baza de polidioxanon)
-pentru plagi profunde sau penetrante sutura in mai multe planuri, din
profunzime spre suprafata. Sutura planului subcutan astfel ca marginile
cutanate ale plagii sa vina in contact fara tensiune. Sutura cutanata cu ace
atraumatice cu fire separate de nailon, par de cal sau matase trecute in
punctele cheie: linia cutaneo mucoasa labiala, rebordul narinar, plii cutanati
ai fetei, marginea ciliara si sprincene.
*Sutura primara intirziata: de la 24 ore pina la 3-7 zile.
*Sutura secundara: la mai mult de 7-10 zile. In plagi intinse cu zdrobiri ale
tesuturilor, cu lipsa de substanta ce nu permit sutura primara. Consta in
ghidarea vindecarii secundare prin excizii limitate, de avivare si degajare ce

Pagina 6 din 33
ermite o vindecare a tesuturilor.
*Pansamentul:
-plagile superficiale simple suturate se lasa descopperite sau se aplica
pansamente mici mentinute cu benzi de leucoplast. De obicei pe plagile
suturate se aplica citeva benzi adezive sterile pentru a reduce tensiunea pe
liniile de sutura si un pansament usor compresiv ce limiteaza edemul si
previne formarea hematomului. Pansamentul compresiv e lasat pe minim 2-3
zile.
*Ingrijirea bolnavului:
-igiena cavitatii bucale: prin spalaturi bucale lagi cu un irigator, seringa de
apa sau seringa Guyon dupa fiecare masa cu solutii calde, ser fiziologic,
antiseptice slabe ( permanganat de potasiu, appa oxigenata, cloramina,
furacilina, bicarbonat de sodiu 1-2 %.
13. Complicaţiile plăgilor părţilor moi faciale, profilaxie şi

tratament.
*Complicatii imediate grave:

-asfixia ( patrunderea corpilor straini, compresiunea traheei, caderea limbii).
Tratament: lateral capul pacientului se inclina, se apuca limba indepartind
din gura si faringe secretiile, cheagurile, corpii straini.
-hemoragia: masiva, prin lezarea unui vas important. Tratament:
indentificarea, pensarea si ligaturarea vasului
-socul traumatic in urma contuziilor puternice, raniri multiple, hemoragii
masive. Tratament: incalzire, hidratare, tonice cardiace, perfuzii de plasma
sau singe, sedative, tranchilizante.
*Complicatii primitive:
-infectia e constanta in plagi muscate, zdrobite, murdare, care comunica cu
cavitatea bucala.
-erizipelul: exceptional si mereu benign
-tetanosul . profilaxie: ser antitetanic.
*Complicatii secundare:
-infectia locala: duce la supuratii in lojile superficiale sau profunde ale fetei,
fistule cronice in urma retentiei corpilor straini. Tratament: prelucrare cu
antiseptice, antibioticoterapia.
-hemoragii secundare: lezare vas de fragmentt osos ascutit, infectarea si
dezlipirea trombusului.
*Complicatii tardive: cicatrice vicioasa, retractila sau hipertrofica, pierderi
de substanta ale fetei, fistule, sialoceel, paralizia nervului facial, nevralgii
faciale, tulburari de fonatie, masticatie, deglutitie, tulburari psihice.
14 Principii chirurgicale de bază cu rol în favorizarea procesului de

vindecare.
15. Traumatismele dento-alveolare, date generale, etiologie
*Date generale:au o frecenta de 3 %, este in crestere la copii de 1-2 si 7-8 ani.
Sunt insotite de consutzii sau plagi ale gingiei, mucoasei obrajilor, buzelor ,
limbii, fracturi ale proceselor alveolare
*Etiologie:
-factori favorizanti: malpozitii dentare, prognatism, tulburari a ATM, fragilitatea

Pagina 7 din 33
dintilor prin hipo si hipercalcifiere.
-factori determinanti: accident, caderi, agresiuni.
- factori iatrogeni: deschizator de gura, extractii dentare, anetezie,
fibrogastroscopie, in timpul aportului alimentar.
16. Clasificarea traumatismelor dento-parodontale
*Clasificarea fracturii coroanei dentare dupa Ellis:
-clasa I: fisura smaltului
-clasa II: fractura smaltului si dentinei
-clasa III: fractura smaltului, dentinei cu deschiderea camerei pulpare
-clasa IV:fractura coroanei in intregime
*Clasificarea dupa OMS:
-fracturi coronare:
a.fisura smaltului sau smaltului si dentinei
b.fractura coronara fara deschiderea camerei pulpare-necomplicata
c.fractura coroanei cu deschiderea camerei pulpare-complicata
-fracturi radiculare:
a.fracturi in regiunea cervicala
b.fracturi in regiunea mediana
3.fracturi in regiunea apicala
-luxatii:
a.contuzia d.luxatia cu extruze
b.subluxatia e.luxatia cu intruziune
c.luxtia laterala f.avulsiunea.
17. Examenul clinic şi paraclinic al leziunilor dento-alveolare
18. Traumatisme dentare: fisuri, fracturi coronare, fracturi corono-
radiculare
*Fisurile dentare: o crapatura partiala sau totala ale smaltului sau ale smaltului
si dentinei, sunt solutii de continuitate partiala a tesuturilor dure, fara pierderi
de substanta.
*Fracturile coronare simple nepenetrante: nu afecteaza camera pulpara. Des la
incisiv si canin fractura oblica.
*Fracturi coronare complicate, penetrante: are loc deschiderea camerei pulare,
lezarea smaltului, dentinei si a pulpei. Sunt fracturi deschise la nivelul unui corn
pulpar sau expun larg pulpa coronara.
*Fracturi radiculare: in 1/3 cervicala, medie sau apicala. Linia de fractura poate
fi oblica sau transversala, cu sau fara deplasarea fragmentelor, deschise sau
inchise.
*Fracturi coronoradiculare penetrante: linia de fractura oblica sau longitudinala,
cu sau fara deplasarea fragmentelor, penetranta in camera pulpara.
*Fracturile cominutive cuprind mai multe fragmente.
*Fracturi coronoradiculare nepenetrante: linia de fractura poate fi oblica sau
longitudinala, cu sau fara deplasarea fragmentelor, nepenetrante in camera
pulpara.
19. Traumatisme dento-parodontale: contuzii, subluxații / luxații,
avulsii.
*Contuzii parodontale: ruperea unor fibre ale paradontiului si ale vaselor. In
spatiul periradicular mici hemoragii, microhematoame, edem, fenomene de
inflamatie.
*Luxatia dentara partiala: ruperea incompleta a ligamentului alveolodentar,
dintele deplasat partial din alveola, mai rar cu peretii ososi ai alveolei,
fibromucoasa gingivala traumatizata, pachetul neurovascular rupt in regiunea
apexului.
*Luxatia dentara totala: ruperea ligamentului alveolodentar este complete
Avulsie dentara-iesirea dintelui din alveola.

Pagina 8 din 33
20. Traumatisme ale procesului alveolar.
21. Leziuni ale mucoasei fixe și mobile
22. Tratamentul traumatismelor dento-parodontale.
*Tratamentul fisurilor dentare: prin badijonare cu solutii coagulante
(florura de sodiu, bonding, lac cu calciu si fluor).
*Tratamentul fracturilor coronare simple,nepenetrante: Restaurarea
coroanei cu o coroana decorativa. Se pot forma doua orificii parapulpare in
coroana dintelui, se fixeaza doi pivoti si se aplica fragmentul fracturat.
*Tratamentul fracturilor coronare complicate penetrante: pastrarea pulpei
prin coafaj cu pansament cu pasta de hidroxid de Ca sau oxid de Zn.
Pulpectomie sau amputata vitala, tratament endodontic, restaurarea coroanei.
Reducerea luxatiei si imobilizarea. Uneori obturatia calitativa a canalului si
repozitia lui cu imobilizare.
*Tratamentul fracturilor radiculare:reducerea deplasarii si imobilizarea
dintelui. In alte cazuri se imobilizeaza pe dinti vecini cu sirma, coroana se
modeleaza. Pentru fracturi in 1.3 medie-extractie radiculara sau implant
endodontic. Pentru fractura apexului radicular-endodontic, inlaturare apex,
imobilizare cu pivot, scoatere din ocluzie.
*Tratamentul fracturilor coronaradiculare penetrante si cominutive:
extractia dintelui.
*Tratamentul fracturilor coronoradiculare nepenetrante: fragmentul mic
se inlatura. Extractie.
*Tratamentul contuziilor paradontale: se scoate dintele din ocluzie,
imobilizarea dintilor, electroodontodiagnosticul
*Tratamentul luxatiei dentare partiale: repozitionarea dintelui, suturarea
fibromucoasei, imobilizare pe 4 saptamini. Imobilizarea dintelui prin
anchilozarea lui cu compozite-se face incizie amucoasei pe plica de tranzitie, se
decoleaza lambou, se foreaza orificiu in alveola si dinte, se obtureaza orificiu si
se sutureaza mucoasa.
*Tratamentul luxatiilor dentare totale: replantare dinte timpm de 2 ore
dupa trauma, extractii dentare. In avulsie se trateaza endodontic, se replanteaza,
se imobilizeaza coroana pe dinti vecini, sutura plagii, restaurarea coroanei.
23. Fracturile de mandibulă: date generale, frecvența,
etiopatogenie.
*Date generale: mandibula este cel mai mare si rezistent os al
viscerocraniului insa datorita pozitiei sale proeminente este expusa cel mai
frecventb traumatismelor cranio faciale. Particularitatile anatomice si
structurale ale osului, prezenta dintilor si ale complexelor musculare inserate pe
os au rol important in biodinamica fracturilor de mandibula.
*Statistici: fraturile de mandibula se intilnesc in 70 % dintre fracturile
viscerocraniului. Au frecventa mai crescuta la barbati 60-80% si afecteaza in
special dultii tineri intre 20-45 ani. Frecvent sunt asociate cu leziuni ale partilor
moi in special in regiunea labio mentoniera si in 20% de cazuri cu alte fracturi
ale viscerocraniului. Dupa Haug frecventa fracturilot mandibulare dupa
localizare sunt: corpul mandibulei 29%, condilul 26%, unghiul mandibular
25%, simfiza mentoniera si zona parasimfizara 17%, ramul 4%, proces
coronoid
24. Clasificarea fracturilor de mandibulă.
*Dupa Zbarj:
-liniare
-eschiloase, eschile mari, mici cu dereglarea integritati oasoase.
-marginale, eschile mari, mici cu pastrarea integritati osoase.
-perforatorii

Pagina 9 din 33
-cu defect segmentar
-cu eruperea sectoarelor mari
-diverse asocieri.
*Dupa gradul de interesare a osulu si liniile de fractura:
-partiale: desprind portiuni limitate de os. Pot fi fracturi a crestei
alveolare, fracturi a portiunii bazilare.
-totale:strabat osul in intregime. Pot fi:
a.simple liniare
b.cominutive
c.complete cu interesarea periostului
d.incomplete in lemn verdde fara interesarea periostului.
* In dependenta de localizare fracturile totale pot fi:
-mediane (mediosimfizare)
-paramediane (parasimfizare)
-laterale ( ale corpului mandibulei)
-de unghi
-de ram ascendent
-de condil
-de apofiza coronoida.
25. Biomecanica maxilarului inferior și mecanismele de
producere a fracturilor de mandibulă.
.Mecanisme de producere a fraturilor de mandibula.
-flexiunea: traumatismul produce o inchidere sau deschidere a arcului
mandibular cu fracturarea osului la locul aplicarii fortei sau la distanta. Curbura
mandibulei devine progresiv mai torsionata, corticala interna si externa
fracturinduse independent
-presiunea: fracturi directe la locul aplicarii fortei, osul cedeaza prin actiunea
impactului.
-smulgerea: exceptional, o contractura musculara foarte puternica apta sa
invinga rezistenta osulu..
-de forfecare: fracturi indirecte bazat pe principiul actiunii si reactiunii. Ex:
impact vertical pe unghiul mandibulei produce fractura verticala a ramului,
26. Mecanisme de deplasare a fragmentelor osoase în fracturile de
mandibulă. Factorii principali ce influenţează deplasarea fragmentelor
osoase.
Deplasarea fragmentelor fracturate se poate face primar prin actiunea fortei
traumatice, sau secundar prin actiunea muschilor ce au inseratii puternice pe
osul mandibular (inchizatorii sau levatorii mandibulei, ce cuprin maseterul,
pterigoidianul intern, temporalul si deschizatorii ce cuprin muschii
suprahioidieni- milohioidianul, genioglosul, digastricul) In functie de factorii
expusi ,fragmentele fracturate se pot deplasa in plan vertical ,in plac
orizontal(in sens sagittal sau frontal),se pot roti in axul longitudinal
,rasturninduse vestibular sau oral ,sau se pot angula
.Factorii principali ce influenteaza deplasarea fragmentelor osoase.
-forta traumatismului care produce deplasarea primara
-contractia muschilor inserati pe mandibula, ridicatorii ascensioneaza
fragmentul pe care se insera, suprahioidienii coboara avind si o actiune
centripeda.
-locul si directia liniei de fractura pot duce la deplasari verticale, orizontale
ducind la agrenare sau deplasare exagerata.
-dintii implantati pe fragmentele fracturate sau arcada antagonista se pot opune
deplasarilor exagerate.
27. Aspecte clinice comune ale fracturilor de mandibulă.

Pagina 10 din 33
28. Semne clinice specifice diferitelor localizări ale fracturilor de
mandibulă. Fracturile mediane (mediosimfizare) și paramediane
mandibulare (parasimfizare).
Simptomatologia fracturilor mediane (mediosimfizare) la mandibula.
*Situata intre doi incisivi centrali inferiori. Se produc prin inchiderea sau
deschiderea exagerata a arcului mandibular. Se pot produce deplasari primare in
plan vertical sau orizontal, deplasare secundara e absenta. Prezente echimoze
mentoniere in fundul de sac vestibular sau sublingual, o plaga fibromucoasa
gingivala intre incisivi centrali. La inchiderea arcadelor fragmentele se
departeaza datorita tractiunilor divergente a muschilor ridicatori, la deschidere
se apropie prin actiunea centripeda a suprahioidienilor realizind ocluzie
armonica. La deplasarea primara un fragment e ascensionat -e prezenta ocluzia,
celalalt e coborit si lingualizat in inocluzie.
Simptomatologia fracturilor paramediane mandibulare.
*Intre incisivi centrali si canini, 15,5%. Deplasare primara sau secundar sub
actiunea fortei musculare, fragmentele nu sunt simetrice. Cel mare e tras inapoi
si in jos realizind inocluzie in plan vertical si orizontal. Fragmentul mic e tras in
sus de maseter si temporal si inauntru de pterigoidieni raport normal de ocluzie.
Se observa o plaga a fibromucoasei la nivelul focarului de fractura, mobilitate
anormala a fragmentelor osoase, echimoze genio-labiale si in 1/3 anterioara a
planseului bucal.
mandibulă. Fracturile laterale (ale corpului mandibulei) și ale unghiului
mandibular.
*Intre canini si molarul de minte 31%. Deplasari primare si secundare.
Fragmentul mare e tras in jos si inapoi catre partea fracturata de suprahioidieni,
cel mic in sus si inapoi de temporal si pterigoidian intern si inauntru de
pterigoidian extern. Daca deplasarile sunt mari e interesat canalul mandibular
cu hemoragii si hipoestezii pe ramurile terminale a alveolarului inferior. Clinic
tumefactii in regiunea geniana si submandibulara, in focarul de fractura,
echimoze sau hematoame in planseul bucal, disfagiei. Ocluzia modificata.
Fragmentul mare in inocluzie, cel mic in ocluzie normala, lingualizat sau mult
ascensionat. La deplasari orizontale se scurteaza corpul mandibulei si devierea
mentonului.
Unghiul mandibular.
*Favorizata de curbura osului, eruptia tardiva sau incluzia molarului de minte.
17-25 %. Prin trauma directa sau indirecta aplicata pe barbie. Daca linia
fracturii trece in plina insertie musculara nu au loc dislocari, daca inaintea
insertie se produc deplasari importante: fragmentul mare anterior e tras in jos si
inapoi de suprahioidieni, lateral de pterigoidian extern de partea sanatoasa.
Fragmentul mic tras in sus si inainte de maseter, temporal si pterigoidian intern.
In fracturi fara deplasari- tumefactia regiunii parotideo maseterine,trismus si
disfagie moderata, dureri la apasare laterala pe unghi sau presiune anterioara pe
menton.
In fracturi cu deplasari- tumefactii voluminoase periangulo mandibular,
trismus, echimoze sau hematoame in planseul bucal. Fragmentul mare in
inocluzie veticala si laterodeviat catre fractura. Fragmentul distal mult
ascensionat sau cu deplasari minime cind directia liniei de fractura e favorabila.
mandibulă. Fracturile ramului ascendent a mandibulei
*2-5 %, mecanism direct sau indirect, linia de fractura oblica, verticala,
orizontala. Cele verticale sunt longitudinale situate in masa musculara maseter
si pterigoidian intern, de la marginea bazilara pin la incizura sigmoida fara

Pagina 11 din 33
deplasari. Cele orizontale sunt transversale, de obicei in 1/3 mijlocie a ramului,
cele oblice cu linia de la incizura sigmoida pin la marginea posterioara a
ramului. Cele orizontale si oblice cu scurtarea ramului prin tractiune in sus de
maseter si pterigoidian intern, fragmentul inferior si deplasarea fragmentului
mic anterior si median prin contractia temporalului si pterigoidina extern.
Linia mediana e deviata catre partea bolnava, contact prematur pe ultimii
molari. Are loc tumefactia regiunii parotido-maseterina, dureri la presiuni
laterale pe ram, trismus. Inocluzia frontala remisa la presiune pe menton sau
contractie mai puternica a muschilor realizind ocluzia in doi timpi. Dintii in
contact distal de partea fracturii. Daca e interesat canalul mandibular sub spina
Spix pot fi tulburari de sensibilitate pe traiectul nervului alveolar inferior.
mandibulă. Fracturile apofizei condiliene și apofizei coronoide.
3 forme clinice:
-intracapsulara cu aspectul unei zdrobiri a capului condilian cu fragmente
multiple nedetasate, invelisul suprafetelor articulare distrus, capsula integra sau
cu decapitare-transcondiliana, aici fragmentul superior e telescopat. Zdrobirile
capului condilian des asociate cu fractura cavitatii glenoide, peforarea
conductului auditiv extern ,leziuni ale menisculului. Prezenta limitarea
miscarilor mandibulei, dureri la palpare, miscarile condilului se percep
infundat, otoragie.
-extracapsulara poate interesa gitul condilului-fracturi subcondiliene inalte,
baza apofizei condiliene. Capul gitului e deplasat sau luxat din cavitatea
glenoida. Portiunea inferioara e ascensionata prin actiunea muschiului
pterigoidian intern si temporal, are loc scurtarea ramului ascendent mandibular.
Mentonul e deviat catre partea fracturata, dureri la presiunea laterala
preauriculara,
-subcondiliana joasa poate fi cu dislocari a fragmentelor. Linia de fractura
oblica in jos si inapoi de la incizura sigmoida la marginea posterioara a ramului
mandibular.
.Simptomatologia fracturilor apofizei coronoide.

*Rar, se produc in urma traumatismelor laterale prin infundarea arcadei
temporozigomatice sau smulgere de catre muschiul temporal. Coronoida
fracturata complet cu linia de fractura oblica din incizura sigmoida in jos si
anterior catre baza apofizei cind muschiul temporal tractioneaza portiunea
fracturata din apofiza coronoida in sus si inainte, sub arcada zigomatica se
produce o limitare dureroara a deschiderii guri , sau fracturi incomplete.
32. Evoluția fracturilor de mandibulă. Fazele de formare a calusului
şi factorii ce influenţează acest proces.
-calus fibrino proteic ( faza hemoragico-exudativa) dureaza 6-8 zile.se
formeaza hematom, aparitia unei reactii inflamatorii imediate ce duce la
proliferarea vaselor de neoformatie si diferentierea celulelor mezenchimale.
-calus fibros sau condroid (faza fibro-condroida) intre a 6-8 zi si 16-18 zi.
Maturarea condroblastelor si transformarea lor in condrocite.
-calus osos primitiv (faza osificarii provizorii) dupa a 16-18 zi.
-calus osos definitiv (faza osificarii dfinitive) dua 4 saptamini.
*Factorii:
-virsta bolnavului: mai in virsta , mai lent.
-anumite stari fiziologice: gravide, femei in perioada de lactatie, mai greu.
-tipul constitutional: la picnici (hiperstenic), la cei cu deficite staturale, mai lent.
-factorii alimentari: in cazul lipsei proteinelor din alimente.
33. Tratamentul de urgenţă al fracturilor de mandibular
Tratamentul consta in reducerea si imobilizarea provizorie a fracturii ,astefel se

Pagina 12 din 33
previne deplasarea secundara a fracturii deja existente si inlaturarea diferitelor
dereglari functionale care pot pune in pericol viata accidentatului
(hemoragie,asfixie,soc,comotie cerebrala).Profilaxia suprainfectarii -
administrarea antibioticelor cu spectru larg,si administrarea serului
antititanic.Eliberarea oricarui obstacol anatomic sau mecanic din caile
respiratorii sau traheostomia.
Reducerea fracturilor: care consta in repozitionarea fragmentelor in pozitia
anatomica.
Imobilizarea de urgenta se poate practica la locul accidentului sau in cabinetul
stomatologic
Obiective: -diminuarea durerii
-reducerea hemoragiei
-reducerea riscului de asfixie (prin caderea limbii)
Metode de imobilizare de urgenta: 1-bandaj mento-cefalic
2-fronda mentoniera
3-ligaturi interdentare monomaxilare
4-ligaturi interdentare intermaxilare
5-dispozitive monomaxilare
6-dispozitive bimaxilare
7-dispozitive mandibulo-craniene.
34. Tratamentul definitiv al fracturilor de mandibulă (metoda
ortopedică). Metode de imobilizare a fragmentelor în cadrul fracturilor de
mandibulă. Cerinţele principale în confecţionarea atelelor.
*ortopedica: -dispozitive si aparate prefabricate
*imobilizare de urgenta:bandaj mento-cefalic,fronda mentoniera,ligaturi
interdentare monomaxilare(ligatura hipocratica"in 8"ligature)
,intermaxilare(ligatuta LeBlanc-fixarea mandibulei la nivelul maxilei simetric
de o parte si alta,ligatura Ernst 2 dinti de la maxilari +2 dinti mandibulari)
,dispozitive monomaxilare(atela vestibulara simpla,atela dubla vestibulo orala),
bimaxilare,dispozitive mandibulo craniene.
*imobilizare definitiva-prin mijloace ortopedice(dispozitive
monomaxilare,intermaxilare si mandibulo-craniene)
*chirurgicala-ostiosinteza.
Cerintele principale in confectionarea atelelor.

*Trebuie sa asigure o imobilizare perfecta
*atela se cere adaptata intre ecuatorul dintelui si marginea gingiei
*sa nu irite tesuturile cavitatii bucale
*sa fie modelata dupa arcada dentara in asa mod ca sa nu traumatizeze
periodontiul marginal
*materialul din care se confectioneaza sa fie moale,usor de modelat
*sa fie supuse usor igienizarii
35. Tratamentul definitiv al fracturilor de mandibulă (metoda

chirurgicală). Metode de osteosinteză.
Se recurge la tratamentul chirurgical atunci chind dispozitivele protetice nu pot
asigura o reducere si imobilizare eficienta.Este indicat in :fracturile
cominutive,fracturi cu deplasari importante,fracturi retrodentare sau de
unghi,fracturi cu interpozitii de parti moi,fracturile la edentati.
.Metode de osteosinteza.
*Osteosinteza cu fir metalic-printr-o incizie submandibulara se descopera
focarul de fractura ,se readuc fragmentele osoase in pozitie corecta,apoi se
foreaza la 1 cm de focarul de fractura in fiecare fragment osos orificiide fiecare
parte.Ligatura de sirma trecuta prin orificii trebuie sa fie perpendiculara pe linia

Pagina 13 din 33
de fractura.Dupa sutura plagii se instituie imobilizarea mandibulei pe maxilar
prin dispozitivul aplicat preoperator.
*Osteosinteza cu placa:se aplica pe marginea bazilara sau vestibulara si se
fixeaza de os prin suruburi cu pas si virf taios.Placutele de tip Visse
miniaturalizate se aplica pe fata vestibulara a osului fixind capetele fracturate cu
2 suruburi ce trec prin placa in os de fiecare parte.
*Osteosinteza cu brosa metalica-brosa trece intre canalul mandibular si
corticala bazilara ,traversind focarul de fractura si unind cele 2 fragmente
osoase
36. Complicaţiile imediate, secundare și tardive în fracturile de
mandibula
Complicaţiile imediate aparÎn momentul traumatismului şi se datorează În mod
direct acestuia. Se referă atât la leziunile asociate fracturii de mandibulă, cât şi
la complicaţiile locale datorate fracturii de mandibular. Leziunile asociate ale
fracturilor de mandibulă interesează extremitatea cefalică şi sunt de cele mai
multe ori grave, cu risc vital. Acestea sunt: (1) Ieziuni neurologice (2)
insuficienţa respiratorie obstructivă superioară, (3) hemoragia cu risc vital şi (4)
şocul hipovolemic.
Complicaţiile locale apar În cazul fracturilor cu deplasări importante, care duc
la lezarea pachetului vasculo-nervos alveolar inferior. Astfel se produc
hemoragii de intensitate mică sau medie, precum şi leziuni nervoase datorate
comprimării, elongării sau secţionării n. alveolar inferior. Pot apărea hemoragii
de intensitate medie, prin lezarea vaselor faciale, linguale sau a ramurilor sale
care nu ridică probleme deosebite de hemostază, dar care pot induce apariţia
unor hematoame geniene
.Complicatiile secundare in fracturile de mandibula.
*Infectia- este favorizata de faptul ca fracturile din portiunea dentata sint
deschise in cavitatea bucala,contaminindu-se din mediul septic bucal inca din
primele ore dupa accident.Deasemenea fracturile pot produce mortificari ale
dintilor din vecinatatea focarelor de fractura ce duce la aparitia infectiei
secundare.Fracturile de mandibula se pot complica cu osteite sau osteomielite
,fiind favorizate de mdiul septic bucal,de prezenta corpilor straini.
*Hemoragii secundare,tirzii-7 zile.
Complicaţiile secundare sunt de natură septică şi se datorează pe de o parte
faptului că majoritatea fracturilor de mandibulă sunt deschise În cavitatea orală,
iar pe de altă parte prezenţei dinţilor În focarul de fractură.
Complicatiile tardive in fracturile de mandibula.
*Consolidarea intirziata-mentinerea mobilitatii anormale a fragmentelor osoase
dupa 8-10 saptamini de la reducere si imobilizare.
*Pseudartroza-cind lipsa de consolidare depaseste 6 luni.De obicei apare in
fracturile cu pierderi de substanta osoasa
*Consolidarea vicioasa-cind nu s-a efectuat imobilizarea sau s-a efectuat
incorect.Are loc deformatii mandibulare ,tulburari de ocluzie cu alterari
fizionomice,masticatie si fonatie.
*Constrictia mandibulei-dupa fracturi ale ramului,condilului sau apofizei
coronoide.
*Anchiloza temporo mandibulara-dupa fracturi intracapsulare ale apofizei
condeliene,prin formarea de calus intre cavitatea glenoida si condil.
37. Luxaţia temporo-mandibulară: date generale, clasificare.
Luxatia temporo mandibulara -pierderea raporturilor normale intre suprafetele
articulare cu iesirea condilului din cavitatea glenoida ,se poate face in mai multe
sensuri ,in functie de deplasarea condilului mandibular.Luxatia este o afectiune
adesea dureroasa, ce intereseaza atat articulatia, cat si musculatura aferenta
acesteia, ce controleaza diversele miscari ale mandibulei: vorbitul, masticatia,

Pagina 14 din 33
etc.
Sunt trei forme anatomoclinice de luxatii:anterioare,posterioare si laterale.
Simptomul predominant este durerea. Aceasta este insotita uneori de limitari
sau blocari ale miscarilor in articulatie, pocnituri ale articulatiei, oboseala
muschilor articulatiei, perceperea de catre pacient a unei modificari majore in
timpul muscaturii.
Secundar pot aparea dureri de cap, de urechi, vertije.
38. Luxaţii temporo-mandibulare anterioare, etiologie,
simptomatologie şi diagnostic. Metode de tratament a luxaţiilor anterioare
temporo-mandibulare.
Luxatia anterioara este cea mai frecventa,poate fi unilaterala sau mai des
bilaterala.
*Etiologie:
-deschiderea exagerata a gurii(cascatul ,risul,lovituri )
-manopere medicale( apasare puternica pe mandibula in timpul extractiei
dentare,deschiderea exagerata a gurii in scopul efectuarii unei
laringoscopii,intubatii traheale)
*Simptomatologie:in luxatia bilaterala bolnavul acuza o durere vie insotita de
perceperea unui zgomot intraarticular urmat de imposibilitatea inchiderii gurii.
La examenul clinic observam gura larg deschisa.Datorita coborii exagerate a
mandibulei observam ca distanta dintre incisivii superiori si inferiori este de 3-4
cm ,molarii pot fi in contact,mentonul este coborit si impins inainte ,obrajii
turtiti si alungiti,muschii maseteri si temporali sunt in tensiune,la palpare nu se
percep miscarile condilului ,masticatia este imposibila,deglutitia jenata,iar
fonatia dificila. La luxatia unilaterala observam o asimetrie faciala datorata
devierii mentonului de partea sanatoasa ,turtirii obrazului si proeminenta
subzigomatica de partea bolnava,relaxarii partilor moi de partea sanatoasa.
.Metode de tratament a luxatiilor anterioare temporo-mandibulare.
Este de obicei ortopedic(reducerea luxatiei si imobilizarea temporara a
mandibulei). Reducerea se face prin coborirea condilului mandibular si trecerea
sa pe sub condilul temporal ,dupa care este repus in cavitatea glenoida.
In cazuri exceptionale chirurgical(consta in deschiderea articulatiei si
bascularea condilului cu un decolator puternic sau razuse pina ce revine in
cavitatea glenoida,daca condilul nu intra in cavitatea glenoida care este umpluta
cu tesut conjunctiv se face excizia tesuturilor cicatriciale si extirparea
meniscului.)
Dupa reducerea luxatiei este obligatorie imobilizarea provizorie a mandibulei
timp de 8-10 zile cu o fronda mentoniera care va limita miscarile de deschidere
a gurii.
39. Luxaţii temporo-mandibulare posterioare: etiologie,
simptomatologie, diagnostic şi tratament.
Se intilnesc foarte rar si sint insotite de obicei de fractura cu infundarea
peretelui anterior al conductului auditiv extern.
*Etiologie:lovituri puternice sau caderi pe barbie ,gura fiind inchisa ,este
favorizata de existenta unor tulburari in articularea interdentara sau de absenta
molarilor.
*Simptomatologie: luxatia posterioara cu fractura peretelui anterior al
conductului auditiv extern :otoragie cu scadera acuitatii auditive sau chiar
surditate ,gura intredeschisa cu distanta intre incisivii superiori si inferiori pe
aproximativ 10-20 mm,obrajii turtiti,miscarile mandibulare blocate .La palpare
conductul auditiv extern este ocupat de capul condilian.
In luxatiile fara fractura peretelui anterior al conductului auditiv:gura inchisa
,relieful mentonier sters ,unghiul mandibulei in contact cu marginea anterioara a
muschiului sternocleidomastoidian ,incisivii inferiori retrudati,cu marginea

Pagina 15 din 33
incizala in contact cu fibromucoasa boltii palatine,iar condilul mandibular se
palpeaza sub conductul auditiv extern.
*Diagnostic:examenul radiologic.
*Tratament:ortopedic -reducerea se face prinzind mandibula cu policii aplicati
in santurile vestibulare si exercita o presiune in jos urmata de o tractiune
anterioara,in acest mod se mobilizeaza condilul ,readucindu-l in cavitatea
glenoida.
40. Luxaţii laterale temporo-mandibulare, etiologie, simptomatologie,
diagnostic şi tratament.
Sunt exceptionale, deoarece luxatiile in afara sau inauntru sint impiedicate de
rezistenta data de elementele anatomice ale articulatiei(radacina longitudinala a
apofizei zigomatice,fascia interpterigoidiana,etc.).Deplasarile interna sau
externa se produc in traumatismele violente aplicate lateral pe mandibula si sint
posibile numai in caz de fracturi ale gitului condilului si din aceasta cauza va
predomina simptomatologia de fractura,mentonul este deviat de partea
leziunii,ocluzia este incrucisata.
*Tratament:se tine seama de gradul de deplasare a fragmentelor fracturate si
luxate.
41. Fracturile etajului mijlociu al feţei (fracturile masivului facial):
date generale, clasificare.
Etajul mijlociu al fetei format din osul maxilar ,oasele
zigomatice,nazale,lacrimale ,etmoidul,vomerul si apofizele pterigoide,este
constituit intr-un bloc unitar,strins legat de craniul.
*Clasificare:
-fracturi cu componenta dento-alveolara :a)fractura de creasta
alveolara,tuberozitate,bolta palatina; b)fracturi orizontale inferioare
subzigomatice(LeFort I); c)fracturi orizontale mijlocii (disjunctii cranio-faciale
joase -LeFort II)
-fracturi combinate centrale si laterale:a)fracturi suprazigomatice(disjunctii
cranio-faciale inalte -LeFort III); b)disjunctii intermaxilare; c)fracturi
suprazigomatice asociate cu disjunctii intermaxilare cu fracturi ale tavanului
orbitei si osului frontal.
-fracturi care nu intereseaza dintii si alveolele: a) ale regiunii centrale(oase
nazale,sept nazal,apofiza frontala maxilara sau etmoid); b)complexul
zigomatico -maxilar.
42. Fracturile de maxilar superior. Etiopatogenie, clasificare, forme
anatomo-clinice
*Etiologia-accidentele rutiere,agresiunile,caderile,accidentele de munca si
sportul sunt factorii cei mai frecventi,mai rar provoaca leziuni traumatice
muscaturile de animale,arma de foc,factorii iatrogeni,fracturile patologice.
*Mecanismul de producere:cel mai frecvent se produc printr-un mecanism
direct,traumatismul actionind fie pe maxilar,fie pe proeminentele nazala sau
zigomatica.Directia agentului vulnerant,intensitatea traumatismului si locul de
aplicare pot provoca fracturi partiale sau totale,cu sau fara dislocari ale etajului
mijlociu al fetei.
.Forme anatomo clinice a fracturilor maxilei.
*Fracturi partiale:
1.fracturi ale crestei alveolare
2.ale tuberozitatii
3.ale boltii palatine
*Fracturi totale:
1.Lefort I
2.Lefort II
3.Lefort III

Pagina 16 din 33
4.fracturile mediosagitale
5.multiple si cominutive
*Dupa Lefort:
1.fractura maxilarului superior (Lefort I)
2.fractura piramidala -Lefort II:
a)fractura piramidala si a oaselor nazale
b)fractura piramidala si complexul nazoetmoidal.
43. Fracturile orizontale ale maxilarului superior (Le Fort I). Aspecte
clinice
Linia de fractura incepe de la apertura piriforma ,trece deasupra apofizelor
alveolare prin peretele extern al foselor nazale si superior de baza sinusului
maxilar,fosa canina,tuberozitatea maxilara,apofiza pterigoidiana in portiunea
inferioara ,vomer si cartilajul septal,desprinzind complet potcoava maxilarului
si bolta palatina de restul masivului facial.
*Clinic:echimoze labiogeniene in sacul vestibular .Dureri in repaus si la
presiune in sacul vestibular si retrotuberozitar.Bolnavul nu poate rupe cu dintii
alimentele.Mobilitate anormala,tulburari de ocluzie moderate,dereglari de
sensibilitate a dintilor si a mucoasei gingivale,senzatii de corp straini in
faringe,respiratia nazala dereglata,greturi.Asimetrie cauzata de edem al
tesuturilor moi ale buzei superioare .Tumefactia e cauzata de edemul
posttraumatic si hemoragia in tesut.Simptomul de treapta,denivelare ori
prabusire se determina la palparea apofizei alveolare.
44. Fracturile orizontale ale maxilarului superior (Le Fort II).
Aspecte clinice.
Linia de fractura trece prin oasele nazale,apofiza ascendenta a maxilarului,osul
lacrimal,rebordul orbitar,peretele median al orbitei,peretele inferior al
orbitei,peretele anteriolateral al sinusului maxilar, pe sub arcada zigomatica
,spre tuberozitate,apofiza pterigoidiana,complexul etmoidal cu sau fara lezarea
bazei craniului.
*Simptomatologie: echimoze palpebrale, suborbitale şi conjunctivo-
bulbare,echimoze în fundul de sac vestibular superior,deformaţia feţei prin
înfundarea etajului mijlociu,mobilitate a maxilarului în bloc,cu nasul şi podeaua
orbitei.Bolnavii pot prezenta epifora si epistaxis pe ambele narine,emfizem
subcutanat.
45. Fracturile orizontale ale maxilarului superior (Le Fort III).
Aspecte clinice.
Linia de fractură trece prin oasele nazale, apofiza ascendentă a maxilarului,
peretele intern al orbitei, peretele extern al orbitei, apofiza frontala a malarului,
pina la apofiza pterigoida.De obicei cedeaza şi arcada temporo-zigomatica,
astfel că masivul facial este desprins complet de baza craniului. Aceste fracturi
sunt produse de traumatisme la nivelul rădăcinii nasului.
*Simptomatologie:- înfundare mare a peretelui mijlociu, faţa apărând turtită;
mobilitate mare a masivului facial în sens orizontal şi vertical, cu mobilitate a
nasului, oaselor malare şi a globilor oculari. La închiderea ş ideschiderea gurii,
nasul şi globii oculari se ridică şi coboară,retrognatism, ocluzie inversă frontală,
inocluzie frontală, echimoze şi edeme palpebrale"în ochelari". Bolnavul inghite
cu saliva si lichidul cefalorahidian.tulburari oculare :diplopie,exoftalmie-ca
rezultat al hematomului retrobulbar..
46. Disjuncţiile intermaxilare sau fracturile medio-sagitale ale
maxilei.
Intereseaza arcada dentoalveolara ,planseul nazal,bolta palatina si corpul
maxilarului superior pe linia mediana.
Fractura se produce la inscrierea arcadei inferioare in cea superioara ,in lovitura

Pagina 17 din 33
aplicata pe barbie de jos iun sus.Se produce o largire brusca a arcadei dentare
superioare cu o despicare pe linia mediana.
Tabloul clinic:plaga fibromucoasei gingivale intre incisivii centrali ,care se
prelungeste in bolta palatina,echimoze vestibulare si in valul palatin,mobilitate
anormala cu crepitatii osoase.
47. Diagnosticul fracturilor de maxilar
Acuzele,istoricul dezvoltarii bolii,examenul clinic,dereglarile functionale ne
permit de a stabili diagnosticul clinic preventiv.Explorarile paraclinice confirma
sau neaga diagnosticul preventiv,si anume:
-punctia regiunii se efectueaza in cazul unui hematom sau a unei suprainfectii
-electroodontodiagnosticul se efectueaza la dintii din linia fracturii sau la acei
cu leziuni dentoparodontale.
-renghenul:maxilarul superior-proectia semiaxiala,tomografia computerizata si
tridiminsionala.
-examenul de laborator (indicele hematocritului arata hemoragia)
-antibioticograma
-termometria
-electrocardiograma(bolnavilor peste 40 ani,celor cu probleme cardiace).
48. Tratamentul de urgenţă în fracturile de maxilar.
Tratamentul consta in reducerea si imobilizarea provizorie a fracturii ,astefel se
previne deplasarea secundara a fracturii deja existente si inlaturarea diferitelor
dereglari functionale care pot pune in pericol viata
accidentatului(hemoragie,asfixie,soc,comotie cerebrala).
Profilaxia suprainfectarii -administrarea antibioticelor cu spectru larg,si
administrarea serului antititanic,pentru combatera durerii-analgezice.Pentru
oprirea hemoragiei este necesar tamponamentul anterior si posterior al
nasului.Imobilizarea de urgenta blocheaza etajul mijlociu pe baza craniului cu
ajutorul mandibulei.In acest scop se folosesc bandajele mento -cefalice si
fronda mentoniera,prastia,dispozitiv in zabala.
49. Tratamentul definitiv în fracturile maxilei. Indicaţii şi metode
chirurgicale în tratamentul fracturilor de maxilar.
Reducerea fragmentelor de fractura a maxilarului superior se efectuiaza prin
mai multe metode :manuala,ortopedica,instrumentala si chirurgicala.
Reducerea manuala:scopul-repunerea fragmentelor fracturate in pozitie
anatomica.Calitatea reducerii se poate aprecia dupa ocluzia dentara,restabilirea
continuitatii si a conturului osos
Reducerea ortopedica:se face cu ajutorul tractiunii elastice
intermaxilara,intermaxilomandibulara sau intercraniomaxilare.Se
confectioneaza atele individuale cu diferite forme de cirlige care se aplica pe
arcadele dentare.Inelele de tractiune elastica intermaxilare sunt orientate astfel
incit sa reduca fractura.
Reducerea instrumentala:reducerea osului zigomatic cu ajutorul cirligului
Limberg.
Reducerea chirurgicala:se deschide focarul ,bonturile osoase se reduc si se
imobilizeaza cu fir metalic,miniplaci,tije.
Imobilizarea fracturii are drept scop punerea in repaus a fragmentelor fracturate
pentru a forma un calos osos interfragmentar.Fracturile orizontale ,tip Lefort
1,2,3 se imobilizeaza prin metode ortopedice:
1.atele Vasiliev(preconfectionate),atele confectionate individual,placi palatinale.
2.dispozitivul cefalic -capelina din gips sau pinza,casca Guinestet,casca Budin.
3.Dispozitiv bucal-placa palatinala cu 2 bare metalice fixate de ea,gutiera
metalica,atele metalice,atela monomaxilara.
Tratamentul chirurgical:se foloseste mai rar,in unele fracturi multiple,la bolnavii
cu leziuni ale calotei craniene,la care nu se pot aplica dispozitive cefalice.Se

Pagina 18 din 33
foloseste osteosinteza cu fir metalic,focarele de fractura descoperindu-se prin
plagile faciale existente sau prin incizii..
.Indicatii si metode chirurgicale in tratamentul fracturii maxilei.
*indicatii:edentatii,fracturi eschiloase,fracturi multiple,fracturi care nu se supun
tratamentului ortopedic,fracturi vicios consolidate,mobilitate vadita a
dintilor,trauma prin arma de foc,bolnavi cu dereglari psihice,fracturi ale calotei
craniene.
*Metodele parafocare:suspendarea la distanta in scopul de a fixa oasele faciale
fracturate de celelalte oase intacte ale craniului.Se face fixarea arcadei dentare
superioare de partile fixe ale craniului prin fire metalicetrecute prin partile moi
faciale.
*Metode intrafocare:osteosinteza cu fir metalic,cu placi metalice si suruburi,cu
brose transmaxilare si transnazale.
50. Complicaţiile imediate, secundare și tardive în fracturile de
maxilar superior.
Complicatiile primare apar in primele ore dupa traumatism.
Şocul traumatic,
Asfixia-
Comotia cerebrala
- Hemoragia-
tulburari respiratorii
Complicaţiile secundare a fracturilor de maxilă.
Complicatiile secundare sint infectioase,fiind favorizate de deschiderea
focarelor de fractura in cavitati septice(gura,nas,sinusuri)sau la exterior de
prezenta dintilor sau a corpilor straini in focarele de fractura,pot aparea
supuratii sinusale sau ale obrazului.osteomielita postraumatica este mai rar
intilnita decit la mandibula si are o evolutie favorabila
Complicaţiile tardive în fracturile maxilei.
Consolidari vicioase-atunci cind reducerea si imobilizarea nu sau facut la timp
sau incorect.
Deformatii faciale
Asimetri faciala
Tulburri de masticatie,fonatie
Comunicari buco-nasale,buco-sinusale
51. Fracturile complexului zigomatico-orbital: date generale, etiologie
şi patogenie. Clasificare. Forme anatomo-clinice.
Sint fracturi localizate in portiunea laterala a etajului mijlociu al fetei:pot
interesa osul zigomatic,marginea inferioara,podeau si peretele lateral al
orbitei,peretele antero-lateral al sinusului maxilar si arcada temporo-zigomatica.
Ocupă locul doi, in ceea ce priveşte cele mai obişnuite fracturi ale etajului
mijlociui, pe primul loc situându-se fracturile oaselor nazale.
Osul zigomatic formează o porţiune superioară, vizibilă, a conturului etajului
mijlociu facial oferind suport proeminenţei obrazului. Fiind un os proeminent,
este supus frecvent acţiunii agenţilor traumatici.
Are articulări cu următoarele oase :
- frontal;
- maxilar;
- temporal;
- aripa mare a sfenoidului.
Zonele de contact majore sunt cele cu oasele maxilar şi frontal.
Formează o parte din peretele lateral şi podeaua orbitei, iar prin articulare cu
apofiza zigomatică a temporalului formează arcada temporo-zigomatică ( sediul
frecvent al fracturilor ).
Etiologie;lovituri,caderi,agresiuni,accidenta de munca,accidente

Pagina 19 din 33
sportive,rrutiere,leziuni provocate de animale,de arme de foc
Patogenia:sub actiunea factorului vulnerant asupra osului ,complexului
zigomaticoorbitar se deplaseaza posterior si inferior,se poate roti,infundinduse
in cavitatea sinusului maxilar sau fosa infratemporala
Forme anatomo clinice de fracturi zigomatico-maxilare: (fracturi anterioare,
fracturi posterioare).
Fracturile anterioare ( orbito-sinusale ) - pot fi simple fisuri, sau pot fi fracturi

cu dislocări , cu prezenţa unei trepte la nivelul rebordului orbitar inferior.
Cea mai frecventă este fractura ce interesează următoarele regiuni:
- sutura fronto-zigomatică;
- marginea infraorbitară;
- joncţiunea zigomatico-temporală;
- podeaua orbitei.
Fracturile posterioare - interesează arcada temporo-zigomatică. Liniile de
fractură pot fi unice sau multiple.
52. Diagnosticul și semnele clinice ale fracturilor complexului
zigomatic
Simptomatologia şi diagnosticul fracturilor anterioare (orbitosinuzale).
Din punct de vedere clinic, bolnavii prezintă :
- asimetrie facială ( aplatizarea reliefului malar);
- palparea unei trepte osoase la nivelul podelei orbitei ( se percepe mai ales la
nivelul rebordului orbitar ), sau la nivelul suturii fronto-zigomatice şi temporo-
zigomatice;
- edem genio-zigomatic, care poate masca înfundarea osoasă;
- echimoze palpebrale;
- echimoze conjunctivo-bulbare;
- emfizem subcutanat (când s-a deschis sinusul maxilar);
- tulburări oculare : exoftalmie, diplopee, leziuni ale globului ocular, tulburari
de sensibilitate prin lezarea nervului infraorbital, epistaxis( cand s-a fracturat
peretele sinusal), palpare endoorala la nivelul fundului de sac vestibular in
dreptul molarilor.
Diagnosticul -se pune pe baza semnelor clinice şi mai ales pe baza examenului
radiografic ( cea mai utilă fiind incidenţa semiaxială ).
53. Tratamentul fracturilor de malar. Căile de acces la reducerea
deplăsării fragmentelor în fracturile zigomatico-orbitale.
Calea suborbitara-abordarea se face printr-o incizie suborbitara sau print-ro
eventuala plaga genio suborbitara,cind acesta exista si consta in agatarea osului
malar cu cirligul Strohmeyer si tractionarea sa in sus ,medial si inainte
,aducinduse in pozitie corecta sub control palpatoriu.
Calea temporala-se realizeaza printr-o incizie vestibulara de 1-2 cm ,prin care
se patrunde cu un elevator sub marginea postero-inferioara a malarului ,care se
impinge in sus si inainte pina se aduce in pozitie normala.In fracturile recente la
1-2 ore dupa traumatism ,daca endobucal se percepe placa malara infungata ,se
poate incerca reducerea manuala prin impingerea malarului in sus si in afara cu
degetul insinuat in vestibulul superior.
Calea sinusala-este indicate in fracturile cominutive ale peretelui sinusal si
placii malare sau in infundarile podelei orbitei.ea consta in reducerea manuala a
peretelui anterior sinusal infundat sau a podelei orbitei si mentinerea in pozitie
corecta cu ajutorul unei mese iodoformate gomenolate,cu care se tamponeaza
cavitatea sinusala
54. Evoluție și complicaţii în fracturile complexului zigomatico-
orbital
Consolidarea fracturilor complexului zigomatic se produce rapid, fragmentele

Pagina 20 din 33
osoase fixându-se după aproximativ 10-12 zile. Fracturile fără deplasare se
vindecă de obicei spontan şi fără urmări. Fracturile cu deplasare, dacă nu sunt
reduse precoce, vor determina complicaţii tardive reprezentate de consolidări
vicioase, Însoţite de tulburări fizionomice importante (Înfundarea reliefului osos
de la acest nivel), tulburări funcţionale (limitarea mişcărilor mandibulei,
diplopie) şi parestezii În teritoriul n. infraorbital. Fracturile vechi, vicios
consolidate, Însoţite de sechele severe fizionomice şi funcţionale, necesită
intervenţii chirurgicale de corectare şi anume: • rezecţia apofizei coronoide În
cazul unei blocări permanente a acesteia; • osteotom ia cu repoziţionarea
podelei orbitei sau eventual adiţie cu Înălţarea acesteia În cazul diplopiei;
55. Fracturile piramidei nazale: date generale, etiologie şi patogenie.
Forme anatomo-clinice traumatismelor piramidei nazale.
Etiopatogenie
Fracturile piramidei nazale pot apare ca leziuni izolate sau ca leziuni asociate
unor fracturi complexe ( cum ar fi disjuncţiile Le Fort II, III şi chiar cele
intermaxilare).
Producerea fracturilor nazale este favorizată de proeminenţa şi poziţia
piramidei, in centrul etajului mijlociu facial.
Clasificarea anatomo-clinică
A. Traumatisme ale scheletului osos ( ale structurii)
B. Traumatisme ale scheletului cartilaginos ( ale infrastructurii)
C. Traumatisme complexe (interesează întreaga piramidă )
A. Traumatismele osoase
Leziunile traumatice ale oaselor nazale pot fi :
• simple fisuri;
• fracturi cu deplasarea fragmentelor ( cel mai frecvent înfundare );
• fracturi cominutive;
56. Simptomatologia fracturilor piramidei nazale, diagnostic, evoluţie
Simptomatologia:
durere spontana si la presiune,
epistaxis bilateral marcat
prezenta deformarii piramidei nazale in fracturile cu deplasare
obstructie nazala
prezenta secretiilor nazale
crepitatii osoase, emfizem subcutanat in cazul in care fractura este
deschisa la nivelul foselor nazale.
Diagnostic:
Diagnosticul de traumatism nazal este relativ usor de stabilit ,regiunea fiiind
accesibila examenului direct.Tumefactia si echimozele pot masca fracturile
scheletului osos sau cartilaginos.De aceea trebuie si ex. radiologic
Evolutie:
Fracturile nazale se pot vindeca si spontan ,rezultatele tardive depinzind de
varietatea fracturii.Fracturile fara deplasare se vindeca fara consecinte
anatomice sau functionale, cele cu deplasare ,netratare in timp util ,se
consolideaza in pozitii vicioase si duc la deformatii ale piramidei nazale si ale
septului nazal.In traumatismele grave pot aparea complicatii locale (abcesul
septului,pericondrite,),de vecinatate (sinuzite ,manifestari oculare) sau
generale(septicemii).

Pagina 21 din 33
57. Tratamentul traumatismelor piramidei nazale. Metode de
reducere a deplasării fragmentelor oaselor nazale. Metode de fixare şi
îngrijire după reducerea fragmentelor oaselor nazale.
Tratamentul urmareste refacerea morfologica si functionala a structurilor nazale
traumatizate.Dupa dezinfectia atit la exterior cit si endonazal si dupa efectuarea
anesteaziei se vor explora cu un stilet butonat plagile piramidei si prin aceasta
leziunile cartilaginoase dupa care se practica sutura plagilor cu grija pentru a nu
lasa suture inestetice.
Imobilizarea este indispensabila si consta in asigurarea unei presiuni endo- si
exonazale.Tamponamentul foselor nazale se executa strins ,in usoara
hipercorectie ,cu mese imbibate in oleu gomenolat sau cu paste
antibiotice.Tamponametul realizeaza o buna hemostaza .Conformatorul se
fixeaza pe obraji si frunte cu benzi adezive de leucoplast.Suprimarea
conformatorului se face dupa 8-10 zile,tamponamentul endonazal suprimindu-
se fractionat din ziua a 4.
.Metode de reducere a deplasării fragmentelor oaselor nazale.(Hitu p67)

Fixarea fragmentelor fracturate ,dupa redresarea lor ,este obligatore si este
aplicata bolnavilor cu fragmentele nazale deplasate.Aici noi folosim elevatorul
Volcov se redreseaza fragmentele fracturate si,in fosele nazale se introduc
placile endonazale in forma de ‘’L’’ ,le imobilizam temporar,cu
mese,endonazal.Tija si placile endonazale se unesc cu ajutorul piulitelor si
surubulilor de fixare .Mesele endonazale se inlatura ori se las ape 24 h pentru
profilaxia hematomului.
58. Metode de hemostază în fracturile oaselor nazale
a.tampon cu vata cu solutie de fibrin,buretele hemostatic,thrombin uscat.
b.tamponamentul anterior si posterior dar nu pentru mult timp,deoarece se poate
dezvolta infectia,in scop profilactic antibiotocoprofilaxia e utila.
c.hodrocompresia-infiltram mucoasa cu sol.de lidocaine,adaugind
adrenalina,vit.K,sol. 5 %de acid aminocapronic,compresind vasul.
d.ligatura vaselor-artera carotida externa sau interna ,artera maxilara
interna,artera etmoidala,foarte greu de realizat mai ales ultimele 2.
59. Procese inflamatorii ale articulaţiei temporo-mandibulare: date
generale, etiologie, clasificare
Procesele inflamatorii pot afecta numai anumite componente ale ATM sau pot
afecta intreaga articulatie.De regula afectiunile inflamatorii sunt localizate
unilateral.O mare parte a acestora este determinata de dezechilibru ocluzo-
articular,urmate de modificarea pozitiei menisco-condil si aparitia
feneomenelor inflamatorii.
Clasificare:
1.Capsulita si sinovita
2.Retrodiscita
I )Artrite nespecifice acute:
1 Artrite traumatice; infectioase, reumatoide, gutoase
II)Artrite specific :
1.Artrite gonococice, sifilitica, tuberculoasa, actinomicotica
2 artrite din cursul reumatismului poliarticular acut
III) Artritele degenerative de tip artrozic (artroza)
60. Artrite nespecifice acute: date generale, etiologie şi patogenie,
clasificare , anatomie patologică. Simptomatologia artritelor acute,
diagnostic evoluţie şi complicaţii. Tratamentul artritelor acute
Sunt deobicei unilaterale.
Etiopatogenie-se datoreaza patrunderii de germeni patogeni in cavitatea

Pagina 22 din 33
articulara.
Caile de patrundere a germenilor in cavitatea articulara:
-direct: prin traumatisme deschise
-din vecinatate :prin extinderea unor procese infectioase(osteite mandibulare,
otite medii supurate,abcese parotidinene)
-hematogen :din cursul bolilor infectioase(scarlatina ,rujeola)
Anatomia patologica-procesul inflamator intereseaza la inceput sinovia apoi
discul articular si in unele forme,suprafetele articulare si chiar osul.
Tabloul clinic se caracterizeaza printr-o triada simptomatica:
1).dureri ; 2).limitarea miscarilor mandibulei ;3).semne de inflamatie acuta.
2)Miscarile in ATM sunt la inceput reduse apoi devin imposibile
datorita:a)durerile care le provoaca b)interesarii muschilor inchizatori ai
mandibulei
3)Semnele de inflamatie acuta-tumefactie preauriculara care poate bomba si in
conductul auditiv extern;tegumentele care acopera articulatia sunt
congestionate.La palpare se percepe o impastare dureroasa uneori
fluctuenta.Palpator conductul auditiv extern este foarte dureros
Evolutie,complicatii.
1)Formele usoare congestive care nu ajung la supuratie sunt reversibile si in 10-
15 zile simptomele retrocedeaza si functiile se restabilesc integral.
2)Formele purulente tind sa se exteriorizeze si sa se extinda la tesuturile
invecinate.Supuratia se poate deschide spontan la tegumente ,inaintea tragusului
sau sau in conductul auditiv extern.
Diagnostic-se face pe baza semnelor locale si generale.Radiografic in stadiul
incipient se poate gasi cel mult o largire a spatiului articular;in stadii avansate
apar neregularitati si chiar erodari ale conturului condilului mandibular sau ale
peretilor cavitatii glenoide.
61. Artrite cronice: etiopatogenie, simptomatologie. Artrite cronice:

diagnostic, evoluţie, tratament.
Etiopatogenia.Traumatisemele directe fiind mai rar incriminate cel mai frecvent
fiind incriminate microtraumatismele continue ale ATM prin dezechilibru
ocluzoarticular produse de:edentatii totale neprotezate sau protezate
incorect,edentatii partiale terminale molare,edentatii partiale
incrucisate,malpozitii dentare,migrari ale dintilor,proteze si obturatii defectuase
care produc contacte premature ale dintilor,blocari ale articularii interdentare cu
drurijarea fortata a miscarilor mandibulei
Simptomatologia-tabloul clinic este dominat de durere,cracmente si tulburari in
mecanica articulara.
Durerea-poate fi localizata in regiunea articulatiei declansate de miscarile
mandibulei sau poate lua aspectul nevralgie faciala fara localizare precisa
aparind neregulat si cu iradieri diferite.
Cracmentele-sint zgomote sau pocnituri intraarticulare .Se simt la palpare ,in
timpul miscarilor de deschidere si inchidere a gurii,
Bolnavii mai pot prezenta semne neurologice:cefalee,migrena;semne
sinusale:rinoree,dureri infraorbitale;semne salivare:sialoree,asialie.
Evolutie-leziunile atrofice pot duce la instalarea unei constrictii de mandibula
sau la luxatii ireductibile;deasemenea deformatii pseudotumorale ale condilului
mandibular.
Diagnostic- Existenta cracmentului atesta interesarea articulatiei.Este adesea
dificil de deosebit durerea articulara de durerile din vecinatate
(otice,parotidiene,dentare ,mandibulare,sinusale).
Tratamentul se indreapta spre inlaturarea durerilor.Aplicarea de gutiere ocluzale
sau placi palatine cu platou retroincizal pun pentru un timp articulatia in repaus

Pagina 23 din 33
si durerile se remit.Daca nu se intervine insa in urmatoarele 2-3 saptamini
pentru a stabili un ghidaj si o inaltime convenabila a etajului inferior durerile
reapar.
62. Constricţia mandibulei: etiologie şi patogenie, clasificare.
Simptomatologia constricţiei de mandibulă, diagnosticul. Tratamentul
conservativ şi chirurgical în constricţia de mandibulă.
Constrictia mandibulei este limitarea permanenta ,totala sau partiala a miscarii
mandibulei datorita unor imbolnaviri sau sechele dupa procese patologice ale
tesuturilor periarticulare.
Etiopatogenia-Poate fi de cauza:periarticulara,musculara si cutaneo-mucoasa.
Constrictia de cauza periarticulara apare dupa supuratii sau traumatisme
articulare sau periarticulare,dupa interventii chirurgicale pe ATM sau tratamente
incorecte conduse pentru afectiuni ale
Constrictia de cauza musculara se poate instala fie prin scleroza muschilor
ridicatori fie prin hipertonia acestor muschi.Scleroza muschilor ridicatori ai
mandibulei apare in urma unor traumatisme musculare ,corpi straini
intramusculari
Constrictia din cauza cutaneo-mucoasa se datoreste cicatricilor
retractile,scleroase ale tegumentelor obrajilor si regiunii maseterine,ale tesutului
subcutan ,ale mucoase jugale
Simtome-limitarea miscarilor in special a celor de coborire si mai putin
miscarile de lateralitate si propulsie.Bolnavul nu poate deschide gura datorita
unei piedici pe care o percepe periarticular ,in grosimea muschilor sau
obrazului.Deschiderea fortata a gurii provoaca dureri.Mandibula are tendinta de
a devia lateral de partea leziunii
63. Anchiloza temporo-mandibulară: etiopatogenie, clasificare.

Simptome și tratament în anchiloza temporo-mandibulară. Durerea în
teritoriul OMF: date generale, fiziopatologie, clasificare
Anchiloza este limitarea permanenta a miscarilor mandibulei datorita
organizarii unui tesut osos care sudeaza mandibula de osul temporal,ceea ce
duce la disparitia articulatiei.
Etiopatogenie-apare mai frecvent in copilarie,este mai frecvent unilaterala si
mai rar bilaterala.Cauzele anchilozei: dupa traumatisme, dupa infectii loco-
regionale,dupa poliartrita cronica evolutiva .
Simtomatologia anchilozei temporo mandibulare.
Absenta totala a miscarilor mandibulei.In anchiloze partiale ,arcadele dentare
pot fi indepartate pe o distanta de 0,5-1mm .In anchiloze unilaterale ,mentonul
este deviat pe partea bolnava.Hemimandibula de partea bolnava este mai
scurta,mai subtire,dar apare proeminenta,iar cea de partea sanatoasa ,de lungime
normala,cu unghiul mandibulare deschis,apare mai turtita.Linia interincizivala
este deviata de partea bolnava.
Tratamentul anchilozei temporo-mandibulare.
In anchilozele organizate ,singurul tratament indicat este cel chirurgical.Astfel
se urmareste crearea unei noi articulatii,pentru a reda astfel miscarile
mandibulei. Astfel folia de silicon ar induce formarea unei capsule conjunctive
la nivelul suprafetelor osoase .Mecanoterapia pina la reluarea spontana a
miscarilor este obligatorie.
113 Durerea in teritoriul OMF:date generale,fiziopatologie,clasificare.
Durerea este definita ca o experienta senzoriala si emotiva neplacuta ,asociata
cu lezari tisulare reale ,dar si prin amenintare sau imaginare.
In dependeta de localizarea durerii distingem:
1 durerea locala-reprezentind o durere somatica,superficiala

Pagina 24 din 33
2 durerea proiectata-reprezentind un raspuns dureros localizat
3 durerea transmisa-durerea este transmisa la periferie in alt loc decit cel cauzal
si nu de-a lungul unei cai anatomoce precis definite.
Fiziopatologia durerii
Durerea este un semnal de avertizare a organismului ,care implica trei mari
componente:1 perceptia 2 starea afectiva sau emotionala 3 reactia.
In functie de caracteristicile durerii(origine) distingem:
1 Dureri somatice;
2 dureri neurogene;
3 dureri psihogene.
64. Nevralgia esenţială de trigemen: etiologie şi patogenie.
Simptomatologia nevralgiilor trigeminale.
Nevralgia trigeminala esentiala este cunoscuta sub diverse denumiri:nevralgia
trigeminala idiopatica,ticul dureros al fetei,nevralgia epileptiforma
,prosopalgie,nevralgie trigeminala primara.Simptomul de debut si dominant
este durerea de o violenta si de o intensitate iesita din comun.Se considera o
boala a virstei inaintate ,sexul feminin fiind mai des afectat .Un fapt curios si
inka neexplicat este predispozitia pentru ramura a II- a nervului trigemen pentru
partea dreapta a fetei.
Etiopatogenie-criza dureroasa este declansata prin excitarea de catre un stimul
slab a unei zone restrinse-cutanata,gingivala sau mucoasa-mereu aceeasi si care
se numeste zona dolorigena.
Pe masura invechirii bolii,tabloul clinic devine mai complex:daca initial criza se
declansa spontan,fara sa fie declansata de stimuli ulterior ea se declanseaza sub
influenta unor stimuli tactili banali,cum ar fi atingerea unei anumite zone ale
fetei,curent de are etc.Se contureaza apoi puncte cutanate sau mucoase relativ
bine circumscrise ca zone trigger(zona de declansare sau de descarcare)care pot
fi localizate in orice parte a teritoriului inervat de nervul trigemen
O caracteristica specifica este lipsa elementelor clinice sau paraclinice obiective
de suferinta organica a nervului trigemen.
65. Metode conservatoare în tratamentul neuralgiei trigeminale.
Tratamentul medicamentos utilizeaza medicatiei anticonvulsivanta.Unul dintre
medicamentele anticonvulsivante folosite in tratamentul nevralgiei de trigemen
este oxcarbamazepina ,topiramat.Baclofenul este util la cei care nu suporta
carbamazepina sau ca adjuvant la unu din anticonvulsivante.
Carbamazepina :doza de inceput 300mg\zi ;doza de mentinere 1500-2000 mg/zi
Baclofen:15mg\zi;80 mg\zi
66. Metode fizioterapeutice, blocajul medicamentos în tratamentul
neuralgiei trigeminale. Metode chirurgicale (neuroectomii periferice) în
tratamentul neuralgiei trigeminale.
1 .Blocajul chimic anestezic-infiltatia tronculara periferica cu novocaina
suplimentar cu medicatie sedativa si hipnotica.
2.Terapia tisuara-introducerea de homogrefa de nerv sciatic subcutan in zona
subscapulara .
3.Stimularea nervoasa electrica transcutana-se bazeaza pe principiul
acopuncturii.Deci dupa utilizarea aparatului in zona data se instaleaza o
parestezie care suprima durerea.
4.Neuroliza trigeminala-are scop suprimarea conductibilitatii nervului prin liza.
Metoda chirurgicala: Cele trei ramuri terminale ale nervului trigemen-
supraorbital,maxilar si mandibular sunt usor de abordat la iesirea lor din gaurile
osoase..O data cu vindecarea plagii nervoase si reluarea circuitului transaxial se
instaleaza crizele dureroase.In consecinta se impune suprimarea unei portiuni
cit mai lungi din filetul nervos,fapt care contribuie la cresterea duratei de
remisiune a durerii.Interventia poarta denumirea de neurectomie.

Pagina 25 din 33
67. Neuralgiile faciale simptomatice sau secundare.
Aceste nevralgii se datoreaza unor cause precise.La nivelul terminatiilor
periferice,anumite particulartati caracteristice pentru afectiunea respectiva.In
afectiunile buco-maxilo-faciale durerile sint insotite si de semnele caracteristice
ale bolii respective si printr-un examen atent se poate pune diagnosticul cu
certitudine.Durerile in afectiunile dento-parodontale este caracteristica pentru
leziunile respective.Durerile extradentare :tumorile maxilarelor,sinusite
maxilare,supuratiile partilor moi,abcese periosoase etc. pot imita aspectul unor
nevralgii .
68. Neurita şi leziunile traumatice fără sau cu întreruperea
continuităţii nervului (cauze, evoluţie, tablou clinic, tratament).
69. Neurita nervului trigemen (etiologie, tablou clinic, tratament).
Neurita repreziinta o inflamatie a nervului.Poate fi cauzata de traume,procese
inflamatorii regionale inclusiv si cele de origine odontogena,diverse patologii
infectioase si toxicoza,
Tabloul clinic-dureri in regiunea proiectiei nervului afectat ,hipoestezie a
dintilor,gingiei,tesutul cutanat al buzelor si barbiei,parestezii ,furnicaturi si
intepaturi.
Simptomul de baza in cazul nevritelo este durerea,aparuta din
senin,permanenta,siciitoare,care se intensifica in cazul in care se preseaza pe el
Tratament-depinde de etiologie dar la baza tratamentului sta terapia
antiinflamatoare.In caz de trauma sunt inlaturati factorii care traumeaza nervul
sau acesta este suturat in caz de ruptura.
In tratametul nevritelor se utilizeaza metodele fizice de tratament
ca:fluctuorizatia ,vitamina B ,substante anestezice.Se poate folosi si tratamentul
complex utilizind urmatoarele preparate:salicilatii,galantamina,dibazol,prozerin.
70. Neurita nervului facial (etiologie, tablou clinic, tratament).

71. Forme de asfixie în traumatismele OMF (prin dislocare, prin
obturare, stenotică, valvulară, prin aspirare). Etiologia, diagnosticul,
tratamentul de urgenţă, profilaxie.
1. Asfixia prin dislocare. Etiologia, diagnosticul, tratamentul de urgenţă,
profilaxie.
Asfixia-sufocare datorita oxigenarii insuficiente a singelui.
Patogenie-in cazul fracturii mentoniere bilaterale ori lezarea muschilor ce
fixeaza limba Limba se deplaseaza posterior si obtureaza caile respiratorii
superioare. Pozitia bolnavului fara cunostinta culcat cu capul pe partea
afectata,cu fata in jos sau lateral. Asfixia dislocativa se intilneste numai in
fracturile de mandibulaori in plagile planseului bucal.
Tratament-fixam limba cu diferite mijloace: suturarea limbii, fixarea limbii cu
un bold,ligatura, fixarea cu fixator de limba,
2. Asfixia prin obturare. Etiologia, diagnosticul, tratamentul de urgenţă,
profilaxie.
Patogenia-obturarea cailor respiratorii cu corp strain,eschile,dinte. Asfixiile
obturative,stenotice,aspirativa si de supapa se pot intilni in traumatismu nazal .
Acumularea de singe,saliva si cheaguri de singe la bolnavii ce se afla in coma,
la care reflexele protectoare (tuse,inghitire)
Tratament-inlaturarea corpului strain,cheagurilor cu un tifon sau aspiratie.
Traheostomie.

Pagina 26 din 33
3. Asfixia stenotică. Etiologia, diagnosticul, tratamentul de urgenţă,
profilaxie.
Patogenie- edem al faringelui si ligamentelor vocale ori obturarea cu un
hematom si emfizem subcutanat. Asfixiile obturative,stenotice,aspirativa si de
supapa se pot intilni in traumatismu nazal .
Tratament-intubatia si traheostomie.
4. Asfixia valvulară. Etiologia, diagnosticul, tratamentul de urgenţă,

profilaxie.
Patogenie-lambou de tesut al palatului moale,peretele posterios al laringelui ori
limbii ce obtureaza respiratia. Asfixiile obturative,stenotice,aspirativa si de
supapa se pot intilni in traumatismu nazal .
Tratament-ridicam lamboul,il fixam ori incizam.
5. Asfixia prin aspirare.

Patogenie-aspirarea maselor vomitate, cheagurilor, apei, pamintului, salivei.
Asfixiile obturative,stenotice, aspirativa si de supapa se pot intilni in
traumatismu nazal . Acumularea de singe,saliva si cheaguri de singe la bolnavii
ce se afla in coma, la care reflexele protectoare (tuse,inghitire) lipsesc
Tratamentul-aspiratie cu ajutorul tubului introdus in trahee.
72. Complicaţii locale în traumele regiunii OMF (defecte, deformaţii,
cicatrice).
Defect-structura sau tesut imperfect,care apare in urma traumatismelor.
Cicatrice-Adeseori plagile traumatice duc la formarea de cicatrice care induc un
deficit estetic sau/si functional.In aceste situartii este uneori necesara
reinterventia,care poate consta in revizia chirurgicala a plagii,cu repozitionarea
corecta la nivelul punctelor-cheie, excizia zonelor care prezinta tatuaje
traumatice ca urmare a retentiei de corpi straini de mici dimensiuni,aplicarea
locala de creme pe baza de corticoizi pentru cicatricile hipertrofe.
Deformatii-modificarea a formei anatomice a tesuturile in urma traumatismelor.
73. Complicaţii tardive în traumatismele OMF (consolidare întîrziată,

pseudoartroze, anchiloze) etiologie, diagnostic, tratament, profilaxie.
Consolidare intirziata-este considerata mentinerea mobilitatii anormale a
fragmentelor osoase dupa 8-10 saptamini de la reducere si imobilizare. Se
datoreaza unor factori genereali ca: avitaminoze,alterari ale metbolismului
proteic,insuficiente hipofizare,suprarenale si unor factori locali cum ar fi:
interpunerea de parti moi intre fragmentele osoase fracturate,reducerea si
imobilizarea tardiva si incorecta,aparitia supuratiilor in focar de fractura.
Anchiloza temporo-mandibulara-apare dupa fracturi incapsulare ale apofizie
condiliene,prin formarea de calus intre cavitatea glenoidala si condil.
Pseudoartroza-se instaleaza in cazurile in care lipsa de consolidare depaseste 6
luni.De obicei apare dupa fracturile cu pierdere de substanta osoasa si in fracturi
in care imobilizarea nu s-a facut corect,persistind un grad de mobilitate al
fragmentelor.
74. Lipotemia de cauză traumatică și șocul traumatic, tablou clinic,
tratament de urgenţă. Profilaxie.. Şocul traumatic în traumatismele
OMF, tablou clinic, tratament de urgenţă, profilaxie.
este extrem de rar intilnit in fracturile masivului facial.Se datoreaza stimularii
brutale,violente,a unui intins cimp de receptori nervosi prin agenti fizici.Poate
apare in zdorbirile fetei,fracturile cominutive inchise ale intregului masiv
facial,fracturi prin arme de foc sau accidente de circulatie.Socul traumatic

Pagina 27 din 33
favorizat de contuzii puternice,pierderi mari de singe sau raniri multiple.
Socul este prevenit sau combatut prin incalzire,hidratare,tonice
cardiace,perfuzii de plasma sau singe proaspat sau conservat,sedative sau
tranchilizante.
75. Hemoragiile primare şi secundare post traumatic, diagnostic şi

tratament de urgenţă şi definitiv.
Hemoragiile secundare se pot produce prin lezarea unui vas de un fragment
ascutit,un corp strain,dar mai ales prin infectarea si dezlipirea trombusului
76. Hematomul în traumatismele OMF. Tratamentul.

Hematomul este o acumulare de singe extravazat ca rezultat al actiunii unui
traumatism care a provocat ruptura unor vase mai profunde si de calibru mai
important.se poate poate produce si prin ruperea unor vase mai mici la persoane
cu tulburari de coagulare.Singele revarsat se poate raspindi in interstitiile
anatomice sau poate ramine localizat. Apare la locul impactului sau se poate
localiza si la distanta prin fuzarea singelui in spatiile dintre planurile de parti
moi.Hematomul se poate manifesta anatomo-patologic si clinic sub 3
forme:Hematom circumscris,difuz si pulsatil. Cel circumscris reprezinta un
revarsat sanguin intr-un spatiu limiat de partile moi sau intr-o cavitate osoasa.
Hematomul difuz-constituie un revarsat sanguin pe o suprafata intinsa in jurul
zonei de impactizare sau la distanta iar cel pulsatil este localizat in stricta
vecinatate a unei artere care-l alimenteaza si care transmite in intreaga masa
pulsatii sincrone cu pulsul.
77. Particularităţile leziunilor (plăgilor) prin armă de foc ale feţei.
1) orificiul de intrare e mai mic decit cel de iesire
formele de canale ale plagilor:
- bipolara(transfixianta)
- oarba
- tangentiala
- solitare
- multiple
- penetrante
- nepenetrante
2) Necroza primara(a marginilor plagii)
Mecanism: -distrugere mecanica
-energia termica (arde) in care trece forta cinetica a glontelui
3) Necroza secundara (regiunea comotiei moleculare)
- dupa spalarea plagii se aplica 2 drenuri tubulare,care se mentin 10-12 zile, pe
unul se introduce sol pentru lavajul plagii, pe altul se extrage puroiul
4) leziuni distante (glontele provoaca leziuni asupra tes. Din jurul plagii acestea
apasa asupra vaselor magistrale astfel se transmit oscilatii puternice asupra tot
sist vascular din creier,)
78. Particularităţile anatomo-fiziologice ale leziunilor OMF provocate
prin armă de foc. Simptomatologie generală și locală a leziunilor prin armă
de foc a regiunii OMF.
- Abundenta ramificatiilor nervoase-soc,pareza, dereglari functionale.
- Reteaua vasculara intense-hemoragii,embolii,trombi,edem
- Prezenta m. Mimici- plagi biante

Pagina 28 din 33
- cav buc-izvor de infectie
- vecinatatea cu organele de importanta vitala-creerul
- caile respiratorii(edem,asfixie0
- organele vizuale, olfactive, auditive
- alimentarea si dictia cu dificultate
- existenta cavitatilor (nazale, bucale, maxiare)
- glandele salivare (se intensifica salivatia in cazul traumelor)
Simptomatologie generală a leziunilor prin armă de foc a regiunii OMF.
Datorita vascularizatiei inalte a regiuni date apar hemoragii masive cu instalarea
anemiei,slabiciuni generale(in cazul pierderii masive de singe) asfixia,comotia
sau contuzia cerebrala,embolii. Instalarea socului traumatic
Simptomatologia locală comună tuturor leziunilor prin armă de foc a regiunii
OMF.
Deosebit de grave sunt leziunile cu distrugerea sau inlaturarea a intregilor
fragmente faciale(buze,obraji,barbie,nas)cind mai multe componente sunt
incluse intro singura leziune masiva singerinda.
Din cauza vecinatatii cu organele de importanta vitala,plagile oarbe au un
caracter foarte periculos deoarece pot provoca trauma,in prima perioada
invizibila a creierului,peretilor vaselor mari sangvini a fetei si
gitului,nervilor,esofag,trahee s.a. Pericolul insa este si in posibilitatea
dezvoltarii unui proces purulent sau necrotico purulent in profunzimea
tesuturilor afectate
79. Tipurile leziunilor OMF prin armă de foc. Metode de diagnostic a

leziunilor prin armă de foc.
A. Plagi prin arme de foc:
B. Dependenta de tesuturile afectate:
a) Plagi a tesuturilor moi
b) Plagi a tesuturilor moi cu afectarea scheletului osos (mandibular,
maxilla, a ambelor maxilare, osului zigomatic)
C. Dependenta de caracterul leziunii:
a) Penetrante
- Izolate fara afectarea organelor masivului facial (ochi, limba, glande
salivare, si a.)
- Cu afectarea organelor masivului facial
b) Ne penetrante / oarbe:
- Asociate (concomitent cu ranile altor regiuni a corpului)
- Unitare
- Penetrante in cavitatile nazala, bucala, a sinusurilor.
- Ne penetrante.
c) Tangentiale
D) Dependenta de arma (ce a provocat leziunea):
a) Glonte
b) Obuze
E) Plagile provocate nu de armele de foc.
F) Plagi combinate

Pagina 29 din 33
G) Arsuri
H) Degeraturi
Diagnosticul :
- Culegerea anamnezei
- Studierea documentaţiei
- Studierea canalului plăgii
- Palparea regiunii(plasarea corpului străin)
- Sondarea
- Radiografia(minimum în 2 incidenţe)
- Radioscopia
Semnele clinice pot fi diverse, poate avea loc dereglarea integrităţii atât a
ţesuturilor moi, cât şi a celor dure, putând varia de la mici la mare. Prezenţa
orificiilor canalelor, canalelor propriuzise şi secundare, necrozei primare şi
secundare.
80. Particularităţile evoluţiei clinice a leziunilor prin armă de foc a
părţilor moi OMF și a oaselor scheletului facial (după regiune, zone de
distrucţie, perioade).
Plagile tesuturilor maoi a regiunii OMF au un sir de particularitati:
-in cazul ranilor in regiunea buzelor si obrazului permanent este caracteristic
dezvoltarea unui edem pronuntat,ce ingreuneaza alimentarea si dictia
-crearea ranilor cascate(datorita muschilor mimici)
-caracteristic pentru traumele buzei inferioare si coltului gurii,in special cu
pierderi de tesut este scurgerea permanenta a salivei ce irita plaga si pielea
-comun pentru toate plagile tesuturilor moi a regiunii laterale este ca tesuturile
au o capacitate mai mica de regenerare
Prerioadele:
I – aproximativ 48 de ore dupa ranire,edem traumatic fara semne pronuntate de
inflamatie de etiologie infectioasa.aceasta perioada se socoate cea mai
favorabila pentru prelucrarea chirurgical primara
II – de la ziua a 3-a pina la curatirea definitiva a plagii si crearea granulatiilor
vizibile. Se caracterizeaza prin prezenta in plaga a proceselor inflamatorii cu
infiltrari in plaga a tesuturilor ce o inconjoara,exudat, uneori puroi,si in cazul
plagilor penetrante in cavitatea bucala aparitia infectiei necrotice
III – granularea plagii. Sunt indicate prelucrarea secundara a plagii si operatiile
precoce
IV – epitelizarea si cicatrizarea plagii
81. Tratamentul general şi local al leziunilor prin armă de foc a

părţilor moi a feţei.
Tratamentul plăgilor-are drept scop principal optimizarea condiţiilor de
vindecare şi este constituit din :
Măsuri de optimizare locală a regenerării:
• Pansamente aseptice;
• Antalgice;
• Asigurarea calmului locului traumatizat (imobilizare)
• Debridări chirurgicale;
Debridarea chirurgicală a plăgilor include următoarele etape:
Pregătirea câmpului operator prin spălare, la necesitate berberire şi
prelucrarea cu antiseptic;

Pagina 30 din 33
Anestezia (generală, trunculară sau locală);
Spalarea abundentă a plăgii cu substanţe destinate acestei proceduri şi
înlăturarea corpilor străini;
Excizia (împrospătarea) planurilor plăgii;
Hemostaza minuţioasă;
Suturarea cu restabilirea structurilor anatomice lezate;
Drenarea.
• Debridări chimice;
• Stimulare medicamentoasă locală a epitelizării
Măsuri de optimizare generală a regenerării:
• Antibioticoterapie;
82. Trauma asociată şi combinată prin armă de foc, particularităţi,
diagnostic şi tratament.
• Leziune combinata-actiune concomitenta asupra organelor a doua sau
mai multor factori nocivi(trauma mecanica+combustie+curent electric+iradieri
etc.)
• Trauma asociata-actiunea unui factor nociv asupra organismului care
provoaca lezarea a mai multor forme de tesut si anumite regiuni
83. Leziunile termice OMF, date generale, particularităţi. Clasificarea

leziunilor termice.
Arsurile termice : sunt urmare a actiunii caldurii asupra tegumentului si
tesuturilor la contactul acestora cu un agent termic. Caldura devine lezanta
pentru tesuturile vii in momentul in care depaseste 46 gr C.
Particularităţile regiunii omf în arsuri:
Reliefului nervos diferit - la cele trei etaje faciale-va determina între 1 –
4 grade de profunzime în combustie ; nu se recomanda inlaturarea masiva a
tesuturilor mortificate in primele 2-3 saptamini de la combustie,
Vascularizării intense- se vor forma edeme pronuntate predispuse la
infectie.
Elasticitatii crescute- plagile devin mai mari decit suprafata afectata
Prezentei glandelor (sudoripare, sebaceie)-ale caror produsi ai
metabolismului azotat irita plaga arsa.
Prezența căilor respiratorii superioare- care afectîndu-se necesita
trahiostomie.
In tara noastra arsurile se clasifica in patru grade de profumzime:
Gradul I
– afectarea epidermului cu leziuni minime şi reversibile; funcţia de protecie a
tegumentului este intactă sau foarte puţin alterată.
Clinic: eritem, edem, durere.
Gradul II
– afectare mai profundă a epidermului până în stratul bazal pe seama căruia
tegumentele se regenerează.
Clinic: se adaugă flictena
Evoluţie: se poate infecta, altfel se vindecă fără cicatrice.
Gradul III
– interesează epidermul în totalitate şi o parte din derm.
Clinic: flictenă cu conţinut sanguinolent, durere, edem amplificate.

Pagina 31 din 33
Evoluţie: uneori se pot vindeca spontan dar cu
cicatrici vicioase;frecvent se complică cu infecţie în absenţa tratamentului
calificat
Gradul IV
– necroza de coagulare a tuturor straturilor pielii si afectarea tesuturilor
subiacente (muschi, la extremitati chiar shi oase.)
Clinic: escară maronie-neagră
Evoluţie: vindecarea spontană nu este posibila.
84. Particularităţile evoluţiei clinice ale leziunilor termice în regiunea

OMF. Simptome clinice generale şi locale în leziunile termice OMF.
Stadilul 1
primele trei zile,perioada socului postcombustional.
Se caracterizeaza prin grave pierderi si dislocari lichidiene.
-parametrii circulatori si respiratori cat mai aproape de normal
-constienta prezenta,absenta agitatiei psihomotorii
-diureza restabilita(50ml/h)
-tranzit intestinal reluat
Stadiul 2
zilele 4-21,perioada metaagresionala,dismetabolica.
Aceasta perioada este caracterizata printr-o serie de etape deosebite:
zilele 4-6-remiterea edemelor
-ziua 9-este ziua in care se poate face un diagnostic precis al
profunzimii leziunii locale.
-ziua 12-poate caracteriza debutul decompensarii renale
Stadiul 3
-zilele21-60-perioada chirurgicala.
In conditiile in care bolnavul a fost corect ingrijit atat local cat si
general,intra intr-o perioada de echilibru metabolic foarte fragil.Grefarea intre
zilele 21-28 asigura o buna evolutie a bolnavului si este un test care confirma ca
tratamentul a fost corect condus. .
Stadiul 4
-socul cronic.
Este o modalitate de evolutie cauzata de pierderea momentului operator,de o
ingrijire necorespunzatoare sau de o arsura extrem de grava.Se considera ca
bolnavul a intrat in perioada socului cronic daca la 60 de zile de la accident
prezinta plagi granulare pe regiuni intinse.
85. Factori principali ce determină gravitatea arsurilor faciale.
Metode de determinare a suprafeţei leziunilor termice.
• Severitatea arsurilor depinde de :
Factori ce tin de agentul termic: (temperature, stare de agregare, timp de
actiune)
• Factori ce tin de organism (suprafata arsa, profunzimea, localizarea
arsurii, terenul biologic)
Metode de determinare a suprafeţei lşeziunilor termice.
La ora actuala se utilizeaza metoda lui Wallace (regula lui 9), dupa care
suprafata corpului este impartita in 11 regiuni fiecare regiune reprezentand 9%.
• cap+ gît =9%

Pagina 32 din 33
• Membrele superioare =18% (9% x 2)
• Membrele inferioare =36%(18% x 2)
• Trunchiul anterior =18%
• Trunchiul posterior =18%
perineu+ organe genitale =1%

Pagina 33 din 33

Omf

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Omf

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ÎNTREBĂRI

pentru examenul de promovare la disciplina

1. Leziunitraumatice oro-maxilo-faciale, aspecte particulare și considerații

Trauma este o acţiune subită asupra organismului a factorilor externi,

2. Clasificarea traumatismelor OMF.

*Maxilarul superior e format din 4 apofize si corpul in care se afla

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/43384628_2675980972…=40c25ce4e36947e2e8601892dff19f09&oe=5BC2768D&dl=1 11.10.2018, 22G54

4. Particularităţileanatomo-morfologice ale osului malar, arcadei zigomatice,

Pe fata orbitara e prezent foramen zigomaticoorbitar ce continua cu un

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/43384628_2675980972…=40c25ce4e36947e2e8601892dff19f09&oe=5BC2768D&dl=1 11.10.2018, 22G54

5. Particularităţileanatomo-morfologice ale ţesuturilor moi faciale şi importanţa

7. Examenul clinic al pacienţilor cu traumatisme OMF

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/43384628_2675980972…=40c25ce4e36947e2e8601892dff19f09&oe=5BC2768D&dl=1 11.10.2018, 22G54

8. Examenele paraclinice utilizate în traumatologia OMF.

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/43384628_2675980972…=40c25ce4e36947e2e8601892dff19f09&oe=5BC2768D&dl=1 11.10.2018, 22G54

*Examen bacteriologic: ale produselor patologice pentru formarea

9. Plăgile părţilor moi OMF etiologie, aspecte clinico-anatomice.

*Aspect clinico anatomic:

10. Clasificarea leziunilor ţesuturilor moi faciale .

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/43384628_2675980972…=40c25ce4e36947e2e8601892dff19f09&oe=5BC2768D&dl=1 11.10.2018, 22G54

12. Tratamentul complex, definitiv al plăgilor ţesuturilor moi ale feţiei.

Suturarea plagilor, materiale de sutura, metode de aplicare a suturilor.

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/43384628_2675980972…=40c25ce4e36947e2e8601892dff19f09&oe=5BC2768D&dl=1 11.10.2018, 22G54

13. ​Complicaţiile plăgilor părţilor moi faciale, profilaxie şi

*Complicatii imediate grave:

14 Principii chirurgicale de bază cu rol în favorizarea procesului de

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/43384628_2675980972…=40c25ce4e36947e2e8601892dff19f09&oe=5BC2768D&dl=1 11.10.2018, 22G54

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/43384628_2675980972…=40c25ce4e36947e2e8601892dff19f09&oe=5BC2768D&dl=1 11.10.2018, 22G54

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/43384628_2675980972…=40c25ce4e36947e2e8601892dff19f09&oe=5BC2768D&dl=1 11.10.2018, 22G54

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/43384628_2675980972…=40c25ce4e36947e2e8601892dff19f09&oe=5BC2768D&dl=1 11.10.2018, 22G54

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/43384628_2675980972…=40c25ce4e36947e2e8601892dff19f09&oe=5BC2768D&dl=1 11.10.2018, 22G54

.Simptomatologia fracturilor apofizei coronoide.

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/43384628_2675980972…=40c25ce4e36947e2e8601892dff19f09&oe=5BC2768D&dl=1 11.10.2018, 22G54

Cerintele principale in confectionarea atelelor.

35. ​Tratamentul definitiv al fracturilor de mandibulă (metoda

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/43384628_2675980972…=40c25ce4e36947e2e8601892dff19f09&oe=5BC2768D&dl=1 11.10.2018, 22G54

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/43384628_2675980972…=40c25ce4e36947e2e8601892dff19f09&oe=5BC2768D&dl=1 11.10.2018, 22G54

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/43384628_2675980972…=40c25ce4e36947e2e8601892dff19f09&oe=5BC2768D&dl=1 11.10.2018, 22G54

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/43384628_2675980972…=40c25ce4e36947e2e8601892dff19f09&oe=5BC2768D&dl=1 11.10.2018, 22G54

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/43384628_2675980972…=40c25ce4e36947e2e8601892dff19f09&oe=5BC2768D&dl=1 11.10.2018, 22G54

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/43384628_2675980972…=40c25ce4e36947e2e8601892dff19f09&oe=5BC2768D&dl=1 11.10.2018, 22G54

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/43384628_2675980972…=40c25ce4e36947e2e8601892dff19f09&oe=5BC2768D&dl=1 11.10.2018, 22G54

Fracturile anterioare ( orbito-sinusale ) - pot fi simple fisuri, sau pot fi fracturi

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/43384628_2675980972…=40c25ce4e36947e2e8601892dff19f09&oe=5BC2768D&dl=1 11.10.2018, 22G54

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/43384628_2675980972…=40c25ce4e36947e2e8601892dff19f09&oe=5BC2768D&dl=1 11.10.2018, 22G54

.Metode de reducere a deplasării fragmentelor oaselor nazale.(Hitu p67)

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/43384628_2675980972…=40c25ce4e36947e2e8601892dff19f09&oe=5BC2768D&dl=1 11.10.2018, 22G54

61. ​Artrite cronice: etiopatogenie, simptomatologie. Artrite cronice:

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/43384628_2675980972…=40c25ce4e36947e2e8601892dff19f09&oe=5BC2768D&dl=1 11.10.2018, 22G54

63. ​Anchiloza temporo-mandibulară: etiopatogenie, clasificare.

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/43384628_2675980972…=40c25ce4e36947e2e8601892dff19f09&oe=5BC2768D&dl=1 11.10.2018, 22G54

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/43384628_2675980972…=40c25ce4e36947e2e8601892dff19f09&oe=5BC2768D&dl=1 11.10.2018, 22G54

70. ​Neurita nervului facial (etiologie, tablou clinic, tratament).

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/43384628_2675980972…=40c25ce4e36947e2e8601892dff19f09&oe=5BC2768D&dl=1 11.10.2018, 22G54

4. ​Asfixia valvulară. Etiologia, diagnosticul, tratamentul de urgenţă,

5. ​Asfixia prin aspirare.

73. ​Complicaţii tardive în traumatismele OMF (consolidare întîrziată,

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/43384628_2675980972…=40c25ce4e36947e2e8601892dff19f09&oe=5BC2768D&dl=1 11.10.2018, 22G54

75. ​Hemoragiile primare şi secundare post traumatic, diagnostic şi

76. ​Hematomul în traumatismele OMF. Tratamentul.

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/43384628_2675980972…=40c25ce4e36947e2e8601892dff19f09&oe=5BC2768D&dl=1 11.10.2018, 22G54

79. ​Tipurile leziunilor OMF prin armă de foc. Metode de diagnostic a

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/43384628_2675980972…=40c25ce4e36947e2e8601892dff19f09&oe=5BC2768D&dl=1 11.10.2018, 22G54

13. Complicaţiile plăgilor părţilor moi faciale, profilaxie şi

35. Tratamentul definitiv al fracturilor de mandibulă (metoda

61. Artrite cronice: etiopatogenie, simptomatologie. Artrite cronice:

63. Anchiloza temporo-mandibulară: etiopatogenie, clasificare.

70. Neurita nervului facial (etiologie, tablou clinic, tratament).

4. Asfixia valvulară. Etiologia, diagnosticul, tratamentul de urgenţă,

5. Asfixia prin aspirare.

73. Complicaţii tardive în traumatismele OMF (consolidare întîrziată,

75. Hemoragiile primare şi secundare post traumatic, diagnostic şi

76. Hematomul în traumatismele OMF. Tratamentul.

79. Tipurile leziunilor OMF prin armă de foc. Metode de diagnostic a

81. Tratamentul general şi local al leziunilor prin armă de foc a

83. Leziunile termice OMF, date generale, particularităţi. Clasificarea

84. Particularităţile evoluţiei clinice ale leziunilor termice în regiunea