Cât de bine îți cunoști clasa ?

Prof. Cristi Amăriuței

Referat – Comisia Diriginților ; An școlar 2015 – 2016

Cunoaşterea elevilor nu reprezintă un scop în sine, ci este un element necesar pentru

fiecare profesor, indiferent de disciplina pe care o predă, în vederea organizării strategiei

educaţionale la nivelul posibilităţilor reale ale elevilor, pentru sprijinirea lor în sensul unei

dezvoltări integrale şi continuu ascendente a personalităţii acestora.

Profesorul-diriginte, ca principal coordonator al activităţii educative la nivelul unei

clase date, în realizarea cunoaşterii elevilor dispune de avantajele ce decurg din

particularităţile funcţiei sale educative: posibilitatea dobândirii unui ansamblu bogat şi

multilateral de date despre elevi, datorită contactelor largi cu clasa şi cu fiecare dintre elevi,

precum şi cu alţi factori implicaţi în educarea acestora.

Realizarea cunoaşterii multilaterale şi obiective a elevilor impune folosirea de către

diriginte a unui ansamblu variat de metode şi instrumente de lucru. Dintre căile mai

importante în acţiunea de cunoaştere a elevilor, un loc important îl ocupă observaţia, care

oferă informaţii despre cele mai importante şi variate aspecte ale comportamentului elevilor.

Pentru ca această metodă de investigare a elevilor să poată avea un caracter ştiinţific este

necesar să aibă un caracter selectiv, în sensul de a se desfăşura pe baza unui program de

studiere a elevului, în care să se indice obiectul investigaţiei. În acest program se vor

consemna obligatoriu următoarele aspecte:

1
- rezultatele activităţii elevului la învăţătură, la concursurile şcolare, în activităţile culturale şi

sportive şi în munca independentă (fişe de lectură, hărţi, ierbare, insectare);

- inteligenţa şi stilul de muncă (coeficientul de inteligenţă, puterea de judecată, capacitatea de

înţelegere, abstractizare şi aplicare în practică a cunoştinţelor, priceperea de a analiza,

compara şi sistematiza etc.);

- comportarea la lecţii şi în colectivul şcolar (interesul, participarea, disciplina, randamentul

şcolar, comportarea elevului în colectiv);

- trăsături de personalitate (firea şi temperamentul elevului, echilibrul emotiv, aptitudini,

caracter).

De reţinut este faptul că trebuie să-l observăm pe elev în situaţii cât mai variate şi să

verificăm datele obţinute prin mai multe metode, procedee, tehnici de lucru. Cursul standard

este: fapt – observaţie – ipoteză - verificare - stabilirea dominantei. Psihologii dau următorii

indici după care putem determina dominanta personalităţii elevului: intensitatea şi frecvenţa

actelor comportamentale care relevă însuşirile de personalitate, persistenţa însuşirii observate

la inhibiţia externă (dacă se manifestă în pofida condiţiilor externe).

Deosebit de valoroase sub raportul datelor care le pot furniza despre elevi şi ca metodă

de îndrumare a lor sunt convorbirile individuale. Cu prilejul acestor convorbiri dirigintele va

urmări să-i stimuleze cu mult tact, să caute explicaţii ale unor acţiuni, să mediteze asupra unor

atitudini, să aprecieze situaţiile în care sunt implicaţi elevii, raporturile lor cu colectivul, cu

prietenii, cu părinţii, fără a ocoli aspectele mai puţin plăcute, eventual stările conflictuale.

Reuşita dialogului este condiţionată de priceperea dirigintelui de a asigura un climat propriu

de reciprocă încredere şi sinceritate. Această metodă are ca scop cunoaşterea motivaţiei

interne a actelor comportamentale.

2
 Informaţii complexe şi adeseori interesante se achiziţionează prin metoda chestionării

orale sau scrise. Diriginţii cu mai multă experienţă folosesc de asemenea metoda analizei

produselor activităţii, metoda biografică etc.

Convorbirile cu ceilalţi profesori ai clasei sau cu părinţii prilejuiesc un larg schimb de

păreri şi aprecieri asupra elevilor, oferă posibilitatea să mediteze împreună asupra

modalităţilor optime de a înrâuri dezvoltarea unor trăsături pozitive de caracter, de a schimba

o evoluţie nedorită în comportamentul elevilor. Cooperarea dintre diriginte şi ceilalţi

profesori ai clasei asigură realizarea unei temeinice cunoaşteri a elevilor clasei şi a fiecărui

elev în parte de către toţi profesorii.

Rezultatele cunoaşterii elevilor trebuie folosite pentru sporirea randamentului şcolar al

clasei, pentru prevenirea insucceselor sau pentru recuperarea rămânerilor în urmă. Profesorul-

diriginte va acţiona în sprijinul elevilor evidenţiindu-i aptitudinile, stimulându-l să le cultive

şi să le afirme în procesul de învăţământ şi în activităţile extraşcolare.

Cunoaşterea elevilor constituie o muncă de durată, care pune în faţa dirigintelui

probleme complexe, foarte diferite de la un elev la altul.