Referat

9 februarie 2015
Muntean Silvestru Toma,

Teologie Pastorală, an II, sesiunea de iarnă, anul universitar 2014-2015,

coordonator Pr. Prof. Ioan Lazăr

1
 Rezumat

Referat la materia „Formare Duhovnicească”: Prezentarea unei cărți duhovnicești.

- Despre autor: scurtă prezentare al Sfântului Nicolae Velimirovici, episcopul Ohridei
și Jicei
- Cuprinsul pe scurt: rugăciunea Domnească Tatăl Nostru, tâlcuită verset cu verset
- Ideea principală: o continuă vorbire cu Dumnezeu Tatăl
Despre autor

1
 Nicolae Velimirovici s-a născut în sătucul Lelici, din Serbia apuseană. A urmat cursurile
Seminarului Sf. Sava din Belgrad, absolvind în 1905. A obținut o bursă de doctorat la
Universitatea din Berna -1908, publicându-și teza în limba germană, în 1910; doctoratul
în filosofie a fost pregătit la Oxford și susținut la Geneva, în franceză, pe tema Filozofija
Berklija (Filosofia lui Berkeley), în 1909. La sfârșitul anului 1909 a fost tuns în monahism.
În aprilie 1915, în timpul Primului Război Mondial, a fost trimis de către Biserica Sârbă în
Anglia și America, unde a susținut numeroase cuvântări, luptând pentru unitatea sârbilor
și a popoarelor slave de miazăzi. La începutul lui 1919 se întoarce în Serbia și este hirotonit
episcop al Jicei, în cadrul Bisericii Ortodoxe Sârbe. În 1920 este strămutat în Arhiepiscopia
Ohridei din Macedonia, unde, în 1935, a reconstruit cimitirul soldaților germani căzuți în
timpul Primului Război Mondial. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în 1941,
Episcopul Nicolae este arestat de către naziști pe când se afla în Mănăstirea Jicia (care a fost
la scurtă vreme jefuită și dărâmată), fiind apoi închis în Mănăstirea Liubostinia (unde,
după o execuție în masă, a replicat spunând următoarele: „Aceasta este cultura germană,
să ucizi sute de sârbi nevinovați, din pricina morții unui soldat german?! Și turcii erau mai
drepți...”). Mai târziu, acest „nou Gură de Aur” a fost transferat în Mănăstirea Voilovița,
unde a stat închis împreună cu Patriarhul sârb Gavriil Dozici, până la sfârșitul lui 1944.
La 14 decembrie 1944, a fost trimis în lagărul de la Dachau, împreună cu Patriarhul sârb
Gavriil, unde, unele surse (îndeosebi istorici ai Bisericii) consemnează că a fost întemnițat
și torturat. După război, părăsește Iugoslavia comunistă și imigrează în Statele Unite ale
Americii, în 1946. Aici va începe să predea în cadrul câtorva seminare creștine ortodoxe,
precum Seminarul Ortodox Sârb Sf. Sava din Libertyville, Illinois, Mănăstirea și Seminarul
Teologic Ortodox Sf. Tihon, din South Canaan, Pennsylvania (unde a fost rector; aici a și
murit) și Seminarul Teologic Ortodox Sf. Vladimir, din Crestwood, New York. A trecut
la Domnul pe 18 martie 1956.

2
Cuprinsul pe scurt al cărții

3
 Sfântul Nicolae Velimirovici, parcurge rugăciunea Tatăl Nostru verset cu verset, mai cu-
rând afirmație cu afirmație, cerere cu cerere împărțind astfel cartea în 12 capitole, tâlcuind
pe rând cererea sau afirmația. De remarcat este că Sf. Nicolae Velimirovici n-a despărțit,
grafic vorbind, rugăciunea în bucăți, ci la fiecare început de capitol se află întreaga rugăciu-
nea Domnească, evidențiind versetul care urmează a fi tâlcuit printr-o tipărire cu o culoare
plină (negru 100%), celelalte versete fiind tipărite cu o nuanță mai puțin saturată/pregnantă
(gri: negru 50%).
Diortosirea în capitole a Sfântului Nicolale Velimirovici este astfel

TATĂL NOSTRU Episcopul sfânt evidențiază în tâlcuirea sa, deplinătatea acestei adre-
sări, față de adresarea (Vechi Testamentară) Stăpânul nostru, Domnul nostru sau Făcătorul
nostru; deplinătate în dragoste, printr-o analiză emoționantă:
„...Dacă Te numesc Domn, cu frică mă plec înaintea Ta ca un rob în gloata robilor. Dacă
Te numesc Făcător, mă despart de Tine la fel cum se desparte noaptea de zi sau frunza de pomul
său. Dacă Te privesc şi zic Stăpân, sânt ca o piatră între pie tre şi ca o cămilă între cămile.
Dar dacă deschid buzele mele şi şoptesc Tată, dragostea ia locul fricii, pământul priveşte înălţat
mai aproape de cer, şi merg alături de Tine ca alături de un prieten în grădina acestei lumi,
împărtăşind slava şi pătimirea şi puterea Ta. ...” 1
De asemenea subliniază cuvântul nostru , a măreției și plinătății acestui apelativ astfel:
„... Te-aş micşora pe Tine şi m-aş micşora şi pe mine dacă Te-aş numi: Tatăl meu!...”2
La primul articol putem spune că Sf. Nicolae Velimirovici, definește filiația dintre
Dumnezeu Tatăl, prin Iisus Hristos cu noi cei căzuți.

CARELE EŞTI ÎN CERURI Articolul sau expresia este tâlcuită de autor, nu doar ca o
precizare a locului (pentru mintea noastră, care are trebuință de anumite coordinate spația-
le) fizic: cerul, ci mai ales ca spațiu duhovnicesc. Sus fiind Dumnezeu, jos rușinea păcatelor
„... Către ceruri ridicăm ochii noştri întotdeauna când Te chemăm şi spre pământ îi coborâm
când ne amintim de păcatele noastre....” 3 .

SFINŢEASCĂ-SE NUMELE TĂU Aici Sfântul Episcop Nicolae, începe conversația sa Despre
cu Dumnezeu cu o afirmație grăitoare și edificatoare pentru toată tâlcuirea acestui capitol. conversația cu
Și-anume: „SfinţinduTe, nu Te facem mai sfânt pe Tine, ci pe noi înşine ne sfinţim. Minunat Dumnezeu, în
este numele Tău! ...” 4 . Mai apoi concluzionează, așa cum și ne-am aștepta, că bine ar fi să secțiunea
avem în minte tot timpul, gândul la Sfințenia lui Dumnezeu. Ideea
Principală
VIE ÎMPĂRĂŢIA TA O cerere în a cărui tâlcuire autorul găsește cu prilejul să-și stri-
ge dorința, față de mâhnirea care i-o produce așezămintele politico-sociale ale oamenilor.
1 Nicolae Velimirovici, Tâlcuire la Tatăl Nostru, Editura Predania, 2008; pg. 9
2 Ibidem, pg. 9
3 Ibidem, pg. 11
4 Ibidem, pg. 15

4
Sfântul Nicolae din Ohrida dovedește chiar un simț al umorului, ironizând puterea ome-
nească. „Neam săturat de împăraţii care mai ieri şiau trâmbiţat puterea asupra ţărilor şi popoa-
relor, iar astăzi se plâng că îi dor dinţii!”, cerând în schimb plin de speranță, dorire, aproape
cu nerăbdare „Să vie Împărăţia Ta la arătare – Împărăţia Înţelepciunii, a Părinţiei şi a Puterii
Tale!” 5 .

FACĂ-SE VOIA TA O afirmație/cerere de mare importanță. Autorul în discuția sa cu

Dumnezeu se întreabă „... Până când n-are să ştie omul voia Ta?” 6 Adică până când va fi
căzut într-atât omul că și spinii sunt deasupra lui, apoi arătând neputința omului, Sfântul
Nicolae Velimirovici cere de la Dumnezeu, voia Sa, pentru ca voia omului să fie aceeași cu
voia Tatălui.

PÂINEA NOASTRĂ, CEA SPRE FIINŢĂ, DĂ NOUĂ ASTĂZI Iată o cerere pentru
nevoile trupești ale omului, prin care autorul găsește ocazie să aducă laudă lui Dumnezeu
pentru dragostea părintească a lui Dumnezeu Tatăl față de om „Cum am putea să mâncăm
pâinea dacă nu cu gura pe care ne-ai făcut-o Tu? Cum am putea să ne bucurăm şi să Îţi
mulţumim că sântem hrăniţi, dacă nu prin duhul pe care l-ai suflat în noroiul lipsit de viaţă şi
ai făcut din el minune, Tu, Cel mai minunat Artist?” 7 .
Sfântul Nicolae V. aici reia gândul asupra cuvântului ’nostru’ ca la versetul Tatăl Nostru,
și face apologia unirii și a împreună bucuriei a tot-omului cu Dumnezeu: „O, Mare Gazdă!
Oaspeţii Tăi sântem de dimineaţa până seara, la masa Ta şedem şi pâinea Ta aşteptăm. Nimeni
afară de Tine n-are dreptul să zică: pâinea mea. Pâinea este a Ta.” 8 Nu în mod explicit, dar
autorul face astfel aluzie și la Pâinea Euharistică.

ŞI IARTĂ NOUĂ DATORIILE NOASTRE, PRECUM ŞI NOI IERTĂM DATOR-

NICILOR NOȘTRI De data aceasta autorul constată neputința omului „Mai uşor este
pentru om să greşească faţă de legile Tale decât să le înţeleagă...” 9 , meditând în continuare
asupra unității omenești în privința neputinței și josniciei, și biciunind iarăși orgoliul ’eu’-
ului (dezvoltat în legătură cu noțiunea nostru, în ocaziile mai sus menționate). „Fiindcă Tu
ai întemeiat lumea pe măsură şi pe rânduială. Cum ar putea echilibrul acesta să se păstreze
în lume dacă ai avea o măsură pentru noi şi alta pentru aproapele nostru, (...) sau dacă ne-ai
ierta păcatele în timp ce noi ne spânzurăm aproapele pentru greşelile sale?” 10 .
Capitolul de încheie plin de nădejde, cum altfel, în dragostea părintească a Dumne-
zeului Tată. „Tu trebuie să fii biruitor în cele din urmă. Împărăţia Ta se va întemeia pe
rugăciunile drepţilor. Voia Ta va ajunge lege pentru toţi oamenii, precum e deja lege pentru
5 Ibidem, pg. 15
6 Ibidem, pg. 17
7 Ibidem, pg. 19
8 Ibidem, pg. 19
9 Ibidem, pg. 20
10 Ibidem, pg. 20

5
îngeri. Şi atunci, de ce ar întârzia Tatăl nostru să ierte păcatele muritorilor, dând astfel pildă
de milostivire şi de iertare?” 11

ŞI NU DUCE PRE NOI ÎNTRU ISPITĂ Acesta e un capitol frământat, Sf Nicoale

Velimirovici întrebându-se mai ales asupra ispitelor din mintea omenească, găsind ispita
generatoare, să zic așa, sau ispita generală în necredința omului „În toate ispitele noastre ne
întrebăm: „Tu eşti Tatăl nostru?” 12 . Dezvoltă apoi o analiză simplă dar edificatoare, pornind
de la întrebări cruciale: ce gândești despre DUmnezeu, Cine este, unde Este, ești cu El sau
împotriva Lui, și concluzionând că oricine este împotriva lui Dumnezeu, este și împotriva
lui însuși, și găsind un răspuns la toate întrebările ispită „Domnul este Domnul. El e acolo
unde sânt eu şi acolo unde nu sânt eu.” 13

CI NE IZBĂVEŞTE DE CEL VICLEAN Răul, cel viclean, este arătat mult mai puternic
decât omul „Ne luptăm într’un glas cu răul, iar răul se strecoară pe tăcute în casa noastră;...” 14
este evidentă, necesitatea cererii protecției Tatălui Ceresc împotriva șarpelui străvechi.

CĂ A TA ESTE ÎMPĂRĂŢIA Acesta este un vers (și tîlcuirea asemenea) care reafirmă
cele spuse deja la cererea Vie Împărăția Ta

ŞI PUTEREA Tâlcuirea acestui verset (?), sau afirmații, ne aduce aminte de scrisorile
Pauline, modul în care Sf. Apostol Pavel ’cântărește’ situațiile, cuvintele, etc. „Prin puterea
Ta fiinţăm şi prin puterea Ta vom viia. Dacă omul face binele, îl face cu puterea Ta, prin Tine;
iar dacă face răul, îl face cu puterea Ta, însă prin sine. ” 15 . Desigur Sf. Nicolae, formulează
mai multe cereri în dialogul său cu Tatăl Ceresc, ce se pot concentra întru: „... să ştim că
toată puterea este a Ta şi să întrebuinţăm puterea Ta după voia Ta” 16 .

SLAVA, ÎN VECI Un nou prilej pentru autor să arată cât de rea e slava deșartă a oamenilor
„Nimic nu e atât de primejdios ca slava în mâinile muritorilor.” 17 . În pledoaria sa, Sfântul
episcop, ne spune și de o istorioară, a unui nebun care ura soarele și și-a făcut colibă fără
ferestre pentru a sta în beznă bucurându-se că scăpat de soare, făcând paralela evidentă că
așa este și acel om care dorește să aibe slavă în afara slavei lui Dumnezeu. Și o concluzie
„Nu există slavă omenească, la fel cum nu există putere omenească.” 18

11 Ibidem, pg. 21
12 Ibidem, pg. 23
13 Ibidem, pg. 23
14 Ibidem, pg. 25
15 Ibidem, pg. 28
16 Ibidem, pg. 28
17 Ibidem, pg. 32
18 Ibidem, pg. 32

6
Ideea Principală

7
 Sfântul Nicolae Velimirovici, om de rugăciune, a găsit de cuviință să facă întreaga tâlcu-
ire, așa cum s-a văzut din citate, o rugăciune extinsă și explicatoare rugăciunii Tatăl nostru,
el ne-adresându-se pe parcursul cărții cititorului ci lui Dumnezeu Tatăl. În același gând
este și faptul menționat la începutul prezentării conținutului, că a folosit ca titlu de capi-
tol întreaga rugăciune, evidențiind doar prin nuanța culorii versetul sau afirmația pe care
o tâlcuiește. Așa împărțind în 12, după numărul apostolilor, tâlcuirea plină atât de stări
poetice, filozofice, cât și de umor și ironie pe alocuri.
Principalul scop al cărții este evident, tâlcuirea rugăciunii Domnești, doar că iubitorul
de Dumnezeu, (cum altfel ar putea fi un sfânt?!) sfântul Nicolae Velimirovici, nu a vrut
să vorbească despre rugăciune, vorbind sau scriind despre Dumnezeu la persoana a treia,
ca și cum nu ar fi de față, ci a ales să vorbească în rugăciune, cititorul fiind cel (aparent)
ignorat în discurs, dar adus în rugăciune, și prin simplul fapt că citește la persoana întâi
cele scrise de autor, făcându-se părtaș astfel gândurilor episcopului, dar și prin conținutul
ideilor concentrate în cuvântul cheie nostru
Un încântător monolog, îndrăznesc să spun, declarație iubitoare, rugăciune al unui fiu
adresat Tatălui nostru, Cel ceresc.