Nu-ți scoate “verigheta” inimii

În timpul holocaustului, nemții arestau evreii și primul lucru pe care-l făceau era
să despartă familiile, copiii de părinți și soțiile de soți. Rar vedeai rude
împreună. Verighetele erau adunate ca trofee într-o ladă, iar fiecare lagăr avea
kilograme de verighete, care însemnau “tone” de durere și de lacrimi de disperare.

Diavolul a vânat mereu familia, diavolul adună și azi verighete. Dacă am strânge de
pe întreg pământul verighetele dăruite cu atât de multă dragoste, dar care au fost
scoase cu atât de multă ură, am aduna munți și nu câteva lăzi.

Cel mai dureros este când aud: “Noi dormim separat!”; “Noi avem banii separat!”;
“Noi ne rugăm separat!”; “Noi ne facem concediile separat!”

Am auzit despre o familie care s-a despărțit și care nici măcar un covrig nu-și
luau unul altuia fără să ceară acel leu înapoi. Dacă niciun leu nu mai ești dispus
să dai pentru ea/el atunci sufletul îți este mai negru decât mortea!

Hristos ne-a chemat pe noi bărbații să întemeiem familii pentru care să fim gata să
ne dăm viața cum și-a dat-o El pentru Biserică, dar unii azi nu își dau nici
singuri ciorapii jos din picioare și nici ciorba nu și-o încălzesc, ce să mai
vorbim de viață.