CHIRURGIE ORALĂ ŞI MAXILO FACIALĂ
FACTORI DE RISC ÎN ÎNTÂRZIEREA VINDECĂRII PLĂGII
POSTEXTRACŢIONALE
RISK FACTORS DELAYING THE POST-EXTRACTIONAL
WOUND HEALING
Mihaela Maftei1, Maria Voroneanu2, Carmen Vicol3
1doctorand Chirurgie Orală şi Maxilo-Facială, U.M.F. „Gr. T. Popa” Iaşi
2profesor universitar Doctor Chirurgie Orală şi Maxilo-Facială, U.M.F. „Gr. T. Popa” Iaşi
3profesor universitar Doctor Chirurgie Orală şi Maxilo-Facială, U.M.F. „Gr. T. Popa” Iaşi
REZUMAT
Înţelegerea procesului de vindecare la nivel molecular,
biochimic, celular şi fiziologic, permite chirurgului
adoptarea unei tehnici optime operatorii pentru obţinerea
rezultatelor scontate.
Refacerea ţesuturilor postoperator este o reacţie de
apărare filogenetică primitivă dar esenţială a organismului,
depinzând de factori diverşi locali şi generali.
Key words: PLAGĂ, POST-EXTRACŢIONAL,
VINDECARE
Vindecarea plăgilor reprezintă un mecanism
primar de refacere a integrităţii tisulare după lezare,
fiind un proces complex reglat de numeroşi factori
(Shetty, Bertolami, 2003), reprezentând expresia
unui răspuns biochimic şi celular menit să
restaureze integritatea tisulară şi funcţională după
injurie. Deşi în majoritatea cazurilor după extracţia
dentară survine vindecarea, există factori multipli
care pot interfera cu acest proces. Înţelegerea
procesului de vindecare la nivel molecular,
biochimic, celular şi fiziologic, permite chirurgului
adoptarea unei tehnici optime operatorii pentru
obţinerea rezultatelor scontate (Hackam, Ford,
2002).
Refacerea ţesuturilor postoperator este o reacţie
de apărare filogenetică primitivă dar esenţială a
organismului, depinzând de tipul tisular afectat şi
de felul intervenţiei.
În general, vindecarea plăgilor se face mai
rapid la pacienţii tineri comparativ cu vârstnicii
deoarece la aceştia din urmă rata metabolismului
este diminuată ca manifestare a scăderii eficienţei
circulatorii. Astfel la persoanele în vârstă se
remarcă încetinirea procesului de vindecare datorită
deficienţelor existente în cadrul principalelor
componente ale răspunsului organismului la injurie.
(Reed, Koike, 2003). Rezultatul este dat de
acumularea radicalilor liberi, cu efecte negative
asupra enzimelor responsabile cu integritatea
tisulară. Aportul vascular local poate fi influenţat de
patologia sistemică asociată a vârstnicului prin
diminuarea perfuziei vasculare. Dacă nu există
afectări sistemice importante, modificările ratei de
vindecare sunt mai puţin semnificative.
Amler (1993) studiază influenţa factorului
24
ABSTRACT
The comprehension of the healing process at
molecular, biochemical, cellular and physiological levels
allows the surgeon to adopt an optimal surgical procedure
for the purpose of obtaining the adequate results. The
postinterventional tissue regeneration is a primitive
philogenetical defensive reaction which is essential to the
organism and depends on various local or general factors.
Key words: POST-EXTRACTIONAL, WOUND,
HEALING
The plague healing is a primary mechanism of
repairing the tissular integrity after the injury, being
a complex process regulated by a varied number of
factors (Shetty, Bertolami, 2003). It represents the
expression of a biochemical and cellular response
meant to re-establish the tissular and functional
integrity after the injury. Although in most cases
the dental extraction is followed by healing, there
are multiple factors, which can interphere with the
healing process. The understanding of the healing
process at molecular, biochemical, cellular and
physiological level, allows the surgeon to adopt an
optimal surgical technique for obtaining the desired
results (Hackam, Ford, 2002).
The tissular post-surgical repair is a primitive
philogenetical defense reaction but essential to the
organism, depending on the affected tisular type
and the type of intervention.
Generally, the plague healing is faster for the
younger patients because the elder patients have a
diminished metabolism rate as an effect of the
circulatory efficiency decrease. Thus, one can
observe the slow down of the healing process at
the elder patients because of the deficiencies seen
in the main components of the organism response
to injury (Reed, Koike, 2003). This result is due to
the free radicals accumulation which has a negative
effect on the enzymes responsible for the tissular
integrity. The local vascular contribution can be
influenced by the systemic pathology associated to
the elderly patients by decreasing the vascular
perfusion. If there are no important systemic
diseases, the healing modification rates are less
significant.
Amler (1993) studies the influence of the “age”

vârstă în vindecarea postextracţională prin
compararea perioadei postextracţionale la
persoanele tinere (douăzeci de ani) cu cele aflate în
a şasea decadă de viaţă, constatând o evoluţie
asemănătoare pentru cele două grupe de vârstă
până în ziua a zecea, după care observă o accelerare
a regenerării osoase la persoanele tinere. Această
accelerare este observată şi la persoanele în vârstă,
dar după douăzeci de zile postextracţional ceea ce
face ca la treizeci de zile fenomenele să fie similare
pentru cele două categorii de grupuri populaţionale.
Factorii nutriţionali intervin în procesele de
reparaţie tisulară (Badwal, Bennett 2003) astfel
încât la pacienţii malnutriţi se observă întârzierea
formării ţesutului osteo-conjunctiv, reducerea
angiogenezei şi prelungirea perioadei de remodelare
şi vindecare a plăgilor. Un rol important în
refacerea tisulară a fost atribuit proteinelor
alimentare, aminoacizii fiind factori cheie în acest
proces, în special metionina, histidina şi arginina.
Stările de malnutriţie severă în care nivelul seric al
albuminelor scade sub 2g/dL se asociază cu
prelungirea fazei inflamatorii, inhibarea activităţii
fibroblaştilor, precum şi cu tulburări ale
angiogenezei, sintezei colagenului şi remodelării
tisulare.
Vitaminele joacă de asemenea un rol
important în vindecare. Astfel vitamina A
stimulează activitatea fibroblaştilor, reticularea
colagenului şi epitelizarea, fiind utilă la pacienţii
aflaţi sub tratament cu antiinflamatoare
nesteroidiene deoarece normalizează perioada de
refacere a structurilor afectate. Rolul vitaminei D
nu este clar stabilit, existând puţine studii în acest
sens dar este implicată în stimularea activităţii
reparatorii tisulare.
Deficitul de vitamină C inhibă sinteza
colagenului de către fibroblaşti, fiind un cofactor
alături de α–cetoglutarat şi ionul feros în
hidroxilarea prolinei şi a lisinei. Ţesuturile lezate
sunt mai sensibile la deficienţa acidului ascorbic
decît cele normale, înregistrându-se afectarea
apărării antibacteriene locale.
Complexul vitaminelor B şi cobaltul sunt
cofactori esenţiali pentru formarea anticorpilor,
pentru funcţionarea leucocitelor şi pentru apărarea
antibacteriană. Sinteza colagenului este afectată
de nivele serice scăzute ale microelementelor
incluzând magneziul, cuprul, calciul, fierul şi
zincul (Scholl, 2001).
Cuprul este important pentru reticularea
colagenului, în timp ce calciul este implicat în
funcţionarea normală a colagenazelor produse de
granulocite şi de alte celule de la nivelul plăgii.
Deficitul de zinc întârzie atât remanierea
conjunctivă cât şi reepitelizarea, întrucât în aceste
MEDICINA STOMATOLOGICĂ, vol. 9, nr. 4 - 5, 2005
CHIRURGIE ORALĂ ŞI MAXILO FACIALĂ
factor for the post-extractional healing process by
comparing the post-extractional period of the
younger patients (20 years) with the post-
extractional period of 60 years old patients, finding
similar evolutions for both age groups till the 10th
day and than an acceleration of the bone
regeneration for the younger patients. This
acceleration is seen at the elder patients after 20
days since the tooth removal. Thus, after 30 days,
the phenomenon are similar for both groups.
The nutritional factors interphere with the
tissular repair process (Badwal, Bennet 2003).
The patients with malnutrition have a delayed
osseo-fibrous tissue formation, a reduction of the
angiogenesis and a prolonged period for the plague
healing and remodelation. The dietary proteins
have an important role in the tissular repair, the
amino acids being the key factors for the process,
especially methionine, histidine and arginine. In the
severe malnutrition stage, the seric level of the
albumins is lower than 2g/dL and this is associated
with a prolonged inflammatory phase, the
inhibition of the fibroblastic activity and also with
disturbances of the angiogenesis, collagen synthesis
and tissular remodelation.
The vitamins also play an important role in
the healing process. Vitamin A stimulates the
fibroblastic activity, the collagen reticulation and
the epithelisation being used for patients who are
treated with nonsteroidal antiinflamatories
(NSAIDs) because it normalizes the repair period
of the affected structures.
The role of the vitamin D is not well
established, but there are a few studies, which
found that it is involved in the stimulation of the
tissular reparatory activity.
The vitamin C deficiency inhibits the
fibroblastic collagen synthesis, being a cofactor
(along with α-cetoglutharate and Fe+2) for the
proline and lisine hydroxylation. The injured tissues
are more sensible to the ascorbic acid deficiency
than the normal tissues and the effect seen is the
disturbance of the local antibacterial defense.
The vitamin B complex and cobalt are
essential cofactors for antibodies formation, white
cells function and antibacterial defense. Collagen
synthesis is affected by the lower seric levels of
microelements including magnesium, calcium,
zinc, copper (School, 2001).
Copper is important for collagen reticulation
while calcium is involved in the normal function
of the collagenases produced by granulocytes and
other plague cells. The zinc deficiency delays the
fibrous repair and the re-epithelisation because the
cells (even though they have a normal migration)
will not suffer mitotic phenomenon.
25

condiţii deşi celulele migrează normal, nu vor suferi
fenomene de mitoză.
În contextul actual, având în vedere faptul că
numărul fumătorilor este în creştere, s-a impus
necesitatea studierii efectelor nicotinei (principalul
alcaloid conţinut în frunzele de tutun, Nicotiana
tabacum) asupra vindecării plăgii postextracţionale.
Nicotina întârzie procesul de organizare a
ţesutului conjunctiv şi osteogeneza, afectând
angiogeneza în aria de osificare şi la nivel gingival
(Pinto, 2002), cu existenţa unei corelaţii între doza
de nicotină şi prelungirea perioadei de vindecare.
De asemenea, inhibă proliferarea fibroblaştilor,
adeziunea acestora şi reduce sinteza de colagen.
Efectul vasoconstrictor al nicotinei poate predis-
pune la obstrucţii microvasculare trombotice,
urmate de ischemie.
Susceptibilitatea oamenilor la factorii
stresanţi este foarte diferită, acest factor putând
fi foarte nociv pentru un subiect dar lipsit de
importanţă pentru altul. Lanţul reacţional declanşat
de către intervenţia intempestivă a unui agent
stresant, antrenează o cascadă de mesaje care
perturbă reversibil dar uneori şi ireversibil, o
multitudine de funcţii biologice. Scăderea imunităţii
celulare în timpul stresului cronic este asociată cu o
creştere a sintezei de IL-1 iar perioadele de stres
mai scurte sau mai lungi pot avea un impact diferit.
Secreţia indusă de stres a unor substanţe variate
este urmată de sinteza de factori implicaţi în
restabilirea răspunsului imun normal (Kubera,
Basta-Kain).
Shimizu şi Sasaki (1998) au analizat prin
microscopie electronică vindecarea osoasă după
extracţia molarilor maxilari în cazul şobolanilor
ovariectomizaţi ca model experimental de osteo-
poroză postmenopauză şi au observat resorbţia
osoasă semnificativ accentuată în cazul acestora, pe
o perioadă mai îndelungată decât în cazul lotului de
control.
Există date în literatură care arată că
androstendiolul poate inhiba semnificativ
influenţele antiinflamatorii ale glucocorticoizilor şi
de aceea autorii au pornit de la ipoteza că
tratamentul cu androstenediol al animalelor
stresate, poate preveni inhibarea expresiei genelor
pentru citokinele proinflamatorii şi poate normaliza
procesul de vindecare. Astfel androstenediolul
poate ameliora prin activitatea sa farmacologică,
efectele antiinflamatorii ale stresului
comportamental, putând constitui o metodă
terapeutică utilă în vindecarea plăgilor.
Calcitonina se presupune că ar accelera
vindecarea plăgii postextracţionale (Ubios,
Jares, 1991). Prin administrarea tiroxinei nu s-au
înregistrat modificări ale acestui proces.
26
CHIRURGIE ORALĂ ŞI MAXILO FACIALĂ
In the present day, given the fact that the
number of smokers is continuously increased, the
necessity to study the nicotine (the main alkaloid
contained in tobacco leaves) effects on the post-
extractional healing process becomes important.
The nicotine delays the fibrous tissue
organization process and osteogenesis,
affecting the angiogenesis in the ossification and
gingival area (Pinto, 2002). There is a correlation
between the nicotine dose and the prolonged
healing process.
The nicotine inhibits the fibroblastic
proliferation and adhesion and reduces the collagen
synthesis. The vasoconstrictor effect of nicotine
can lead to thrombotic microvascular obstructions
followed by ischemia.
The human susceptibility to stress is very
different. This factor can be very noxious for some
people but with lack of importance for others. The
reactional chain triggered by stress draws a variety
of messages which disturbs reversible but
sometimes irreversible a lots of biologic functions.
The cellular immunity decrease during chronic
stress is associated with an increase of IL-1
synthesis and the shorter/longer stress periods
have a different impact. The stress induced
secretion of various substances is followed by the
synthesis of factors involved in the re-establishing
of the normal immune response (Kubera, Basta-
Kain).
Shimizu and Sasaki (1998) analyzed by using
electron microscopy the bone wound healing after
removal of maxillary molars in ovariectomised rats
(as an experimentally model of a postmenopausal
osteoporosis) and found significant rates of bone
resorbtion.
There are studies, which show that
androstendiole can significantly inhibit the
antiinflamatory influences of glucocorticoids. The
authors started from the hypothesis that the
androstendiole treatment of stressed animals can
prevent the gene expression restrain for
proinflammatory cytokines and it can normalize the
healing process. Thus, androstendiole can improve,
by its pharmacological effect, the antiinflamatory
effects of comportamental stress and it represents a
useful treatment method for plague healing.
Calcitonin is assumed to accelerate the
post-extractional healing process (Ubios, Jares,
1991). There are no modifications of the healing
process during thiroxine administration.
Even though the new immunosuppressors
like cyclosporine do not apparently influence the
tissular repair, other chemotherapic agents can slow
down the process and they can negatively modify
the healing quality affecting both the inflammatory

Deşi noile imunosupresoare precum
ciclosporina aparent nu influenţează reparaţia
tisulară, alţi agenţi chimioterapici pot încetini acest
proces şi pot modifica în sens negativ calitatea
vindecării, alterând atât răspunsul inflamator cât şi
metabolismul celular. Utilizarea steroizilor precum
prednisonul determină creşterea frecvenţei
complicaţiilor asociate remanierii ţesuturilor
postextracţional prin supresia fenomenelor
inflamatorii.
Corticoizii exogeni diminuează activitatea
prolin-hidroxilazei şi a lisil-oxidazei inhibând
activitatea fibroblaştilor, sinteza colagenului şi
angiogeneza. Cei mai mulţi agenţi antineoplazici îşi
exercită efectul citotoxic interferând cu sinteza
ADN-ului sau a ARN-ului. Reducerea sintezei
proteice sau a ratei de diviziune celulară este
reflectată de inhibarea proliferării fibroblaştilor şi a
formării colagenului. Neutropenia instalată
reprezintă şi un factor de risc pentru apariţia
infecţiei prin prelungirea fazei inflamatorii a
vindecării plăgii postextracţionale. Datorită acestor
efecte nedorite, administrarea antineoplazicelor ar
trebui restricţionată pe cât posibil, până la depăşirea
perioadei de risc maxim pentru apariţia
complicaţiilor.
Vindecarea plăgilor este influenţată de
antiinflamatoarele nesteroidiene care în general
întârzie acest proces. Datorită faptului că inhibă
inflamaţia aceste medicamente produc întârzierea
vindecării plăgii postextracţionale, fapt demonstrat
atât histologic cât şi prin măsurarea masei uscate a
ţesutului de granulaţie format.
Efectul amlodipinei (antagonist al canalelor de
calciu folosit în tratamentul hipertensiunii arteriale
şi al anginei pectorale) asupra vindecării plăgii
postextracţionale la şobolani a fost analizat
histometric de către Teofilo, Brentegani şi
Carvalho, cercetătorii evidenţiind faptul că această
substanţă a determinat întârzierea procesului de
vindecare, prin scăderea cu 20-30% a fracţiei
osoase în ziua a şaptea, asociată cu creşterea de 7-
35% a procentului de ţesut conjunctiv şi cu
persistenţa resturilor de cheag sanguin.
Un alt factor general ce influenţează negativ
etapele refacerii tisulare postextracţional este
reprezentat de radioterapia cervico-facială, admi-
nistrată pacienţilor cu tumori ale capului şi gâtului,
întrucât produce distrugeri ale ţesuturilor adiacente
şi le reduce capacitatea de regenerare. Deşi
fenomenele patologice asociate radioterapiei se
iniţiază concomitent cu aceasta, efectele histologice
şi clinice pot deveni aparente la săptămâni, luni sau
chiar ani de la tratament (Stone, 2003).
Numeroase studii au corelat prezenţa diabetului
zaharat cu întârzierea vindecării plăgilor, dar mai
MEDICINA STOMATOLOGICĂ, vol. 9, nr. 4 - 5, 2005
CHIRURGIE ORALĂ ŞI MAXILO FACIALĂ
response and the cellular metabolism. The use of
steroids like prednisole determines the increase of
post-extractional tissular repair associated
complications frequency by inflammatory
phenomenon suppression.
The exogenic corticoids diminish the proline-
hydroxilase and lysil-hydroxilase activity and thus
inhibit the fibroblastic activity, collagen synthesis
and angiogenesis. Most of the antineoplasic agents
exhibit their citotoxic effect thus interphering with
DNA or RNA synthesis.
The reduction of protein synthesis or cellular
division rates is reflected by the fibroblastic
proliferation and collagen synthesis restrain. The
newly installed neutropeny also represents a risk
factor for infections by prolonging the
inflammatory phase of post-extractional wound
healing. Because of those undesired effects, the
antineoplasic administration should be stopped, if
possible, until the end of the complication
appearance maximum risk period.
The wound healing is influenced by
nonsteroidal antiinflamatories (NAIDs) which
generally delay the process.
Because they inhibit inflamation, this drugs
delay the post-extractional wound healing, fact
shown both histological and through the
measurement of the dry mass of newly formed
granulation tissue.
Teofilo, Brentegani and Carvalho
histometrically analyzed the effect of amlodipine
(a calcium channels antagonist used for high blood
pressure and pectoral angina treatment) on the
post-extractional wound healing in rats. The
researchers found that this substance delays the
healing process by decreasing with 20-30% the
bone fraction in the 7th day associated with the
increasing with 7-35% of the fibrous tissue and the
persistence of the blood clot.
Another general factor that negatively
influences the post-extractional tissular repair
stages is represented by cervico-facial
radiotherapy administered for patients with head
and neck tumors. This therapy produces adjacent
tissues destruction and reduces their regeneration
capacity. Even though the pathological
phenomenon associated with radiotherapy start at
the same moment the therapy is initiated, the
clinical and histological effects could be seen
weeks, months or even years after treatment
(Stone, 2003).
A number of studies correlated the diabetes
mellitus with the delay of the wound healing
especially when blood sugar is high. They found
that the risk of infection and the increase of the
healing period in patients with diabetes mellitus are
27

ales în contextul glicemiei ridicate. În cazul
pacienţilor cu diabet controlat, riscul infecţiei şi
creşterea duratei de vindecare nu sunt semnificative
faţă de persoanele sănătoase (Goodson, 1984).
Hiperglicemia afectează toate etapele refacerii
tisulare prin alterarea răspunsului imun cu disfuncţii
ale neutrofilelor şi ale limfocitelor, cu modificări ale
chemotactismului şi ale fagocitozei. Nivelul crescut
al glucozei în sânge, modifică permeabilitatea
membranară a hematiei şi reduce fluxul sanguin la
nivelul vaselor de calibru redus din zona plăgii.
Astfel este afectată eliberarea oxigenului din
hemoglobină, privând ţesuturile de nutrienţi.
Ischemia şi deficitul celular prin obliterarea micilor
vase determină vulnerabilitatea plăgii la infecţie.
Răspunsul imun ghidează vindecarea tisulară
şi protejează împotriva infecţiei şi de aceea prin
afectarea acestuia, prognosticul postoperator poate fi
modificat. Numărul limfocitelor joacă un rol foarte
important iar în cazul unui număr de 1200-1800 se
consideră o deficienţă medie, sub 800 fiind deficit
sever (Burns, Pieper, 2000).
Studiile arată că pacienţii HIV pozitivi cu
numărul de limfocite T CD4+ sub 50/mm3
prezintă un pronostic rezervat în vindecarea
plăgilor postextracţionale. Cele mai comune
complicaţii postextracţionale ce pot apărea la pacienţii
infectaţi cu HIV sunt întârzieri în vindecarea
postextracţională şi alveolitele postextracţionale.
Întârzierea procesului de vindecare poate fi
determinată şi de cauze locale: plăgi
postextracţionale cu leziuni ale părţilor moi, decolări
întinse ale mucoasei gingivale, procese septice
endoalveolare, eschile osoase sau resturi radiculare.
Eschilele osoase mici din alveolă suferă un proces de
resorbţie. Apexul neinfectat este bine tolerat, fiind
înglobat într-un ţesut fibros sau osificat. Resorbţia
rădăcinii este destul de rapidă în cazul cementului, în
timp ce dentina se resoarbe foarte greu. Prezenţa
rădăcinilor în alveola întârzie procesul de vindecare
chiar în absenţa infecţiei, deoarece acoperă baza
alveolei de unde se formează ţesutul de granulaţie.
Un rest radicular steril cu pulpa viabilă este bine
tolerat şi printr-un proces de hipercementoză se
poate produce sinostoza sa cu peretele alveolei
dentare. Dacă restul radicular este infectat poate fi
eliminat prin proliferarea ţesutului de granulaţie cu
sau fără fenomene supurative de însoţire sau este
reţinut, dând naştere unui abces periapical care
fistulizează sau se închistează.
În concluzie, atât factorii generali cât şi cei
locali, îşi pun amprenta asupra procesului de
vindecare a plăgii postextracţionale şi de aceea
trebuie cunoscuţi pentru a obţine succesul
terapeutic.
28
CHIRURGIE ORALĂ ŞI MAXILO FACIALĂ
not significantly high compared with the ones in
the healthy patients (Goodson, 1984). The
hyperglycemia affects all the tissular repair stages by
altering the immune response with neutrophils and
lymphocytes dysfunction, with chemotactism and
phagocytosis modifications. The high sugar blood
modifies the membranar permeability and reduces
the blood flow in small-caliber vessels around the
wound. Thus, the oxygen release from hemoglobin
is disturbed, depriving the tissues from nutrients.
The ischemia and cellular deficiency that are
initiated by the small vessel obliteration determine
the wound vulnerability for infection.
The immune response guides the tissular
healing and protects the wound against
infections. If the immune response is disturbed,
the post-surgical prognosis can be modified. The
lymphocytes number play an important role, and if
this number is 1200-1800 it is considered a medium
deficiency and under 800 a severe deficiency
(Burns, Pieper, 2000).
Studies show that positive HIV patients with
a number of T CD4+ lymphocytes under
50/mm3 have a reserved prognosis regarding
post-extractional wound healing. The most
common post-extractional complications in HIV
patients are delays in post-extractional wound
healing and dry socket.
The delay of the post-extractional wound
healing process can be determined by local
factors: post-extractional wounds with injuries of
the soft tissues, big gingival flaps, endoalveolar
septic processes, bone fragments or root fragments.
The small bone fragments from the alveolar
bone are resorbed. The noninfected apex is well
tolerated, being surrounded by fibrous or
ossificated tissue. The root resorbtion is rapid
regarding the cement while the dentin has a low
resorbtion rate.
The root presence in the alveolar bone delays
the healing process even if no infection is present
because it covers the alveolar bone foundation
where the granulation tissue is formed. A sterile
root fragment is well tolerated and a
hipercementosis process can produce its sinostosis
with the alveolar wall. If the root fragment is
infected it could be eliminated by granulation tissue
formation with or without associated septic
processes, allowing the formation of a periapical
abscess.
In conclusion, both general and local factors
can influence the post-extractional wound healing
process and they have to be known for the
therapeutic success to be obtained.
 CHIRURGIE ORALĂ ŞI MAXILO FACIALĂ

BIBLIOGRAFIE
1. Amler M.H., 1993: Age factor in human alveolar bone
repair. J. Oral Implantol.,19(2):138-142
2. Badwal R.S., Bennett J., 2003: Nutritional considerations
in the surgical patient. Dent. Clin. North Amer., 47:373-
393
3. Burns J., Pieper B., 2000: HIV/AIDS: impact on healing.
Ostomy Wound Manage, 46(3):30-40
4. Goodson W.H., Hunt T.K., 1984: Wound healing in well-
controlled diabetic men. Surg. Forum, 35:614-616
5. Hackam D.J, Ford H.R., 2002: Cellular, biochemical,and
clinical aspects of wound healing. Surg. Infect. (Larchmt.),
3(1):23-35
6. Kubera M., Basta-Kain A., 1998: Effect of mild chronic
stress, as a model of depression, on the immunoreactivity
of C57BL/6 mice. Int. J. Immunopharmac., 20(12):781-
789
7. Pinto J.R., Bosco A.F., Okamoto T., 2002: Effects of
nicotine on the healing of extraction sockets in rats. A
histological study. Braz. Dent. J.,13(1):3-9
8. Reed M.J., Koike T., Puolakkainen P., 2003: Wound
repair in aging. A review. Methods Mol. Med., 78:217-237
9. Scholl D., Langkamp-Henken B., 2001: Nutrient
recommendations for wound healing. J. Intra-ven. Nurs.,
24(2):124-132
10. Shetty V., Bertolami C.B., 2003: Wound healing In
Peterson’s Principles of Oral & Maxillofacial Surgery by
Miloro M., Volume 1 and 2, 2nd ed., Edit. B.C. Decker
Inc., 2004
11. Shimizu M., Sasaki T., Ishihara A., Furuya R., Kawawa T.,
1998: Bone wound healing after maxillary molar extraction
in ovariectomized aged rats. J. Electron. Microsc. (Tokyo),
47(5):517-526
12. Stone H.B., Coleman C.N., Anscher M.S., Mcbridew.H.,
2003: Effects of radiation on normal tissue: consequences
and mechanisms. Lancet Oncol., 4:529-536
13. Teofilo J.M., Brentegani L.G., Carvalho T.L., 2001: A
histometric study in rats of the effect of the calcium
antagonist amlodipine on bone healing after tooth
extraction. Arch Oral Biol., 46(4):375-379

ACTUALITĂŢI / NEWS
DIFFERENTIAL EFFECTS OF ESTROGEN ON DNA SYNTHESIS IN HUMAN PERIODONTAL LIGAMENT AND
BREAST CANCER CELLS

Jőnsson D, Wahlin A, Idvall I, Johnsson I, Bratthall G, Nilsson B-O

Background : It is important to clarify the biological function of the female sex hormones estrogen and progesterone in
periodontal ligament cells, as these hormones may affect periodontal health. We have previously shown that human periodontal ligament
cells express estrogen receptor b (ERb) but not ERa, whereas human breast cancer cells (MCF7) express both ERa and ERb. Data
on progesterone receptor (PgR) expression in human periodontal ligament cells have not been reported.
Objectives : Determine PgR expression in human periodontal ligament and MCF7 cells and to investigate how estrogen affects
DNA and collagen synthesis in these two cell types showing different pattern of expression for ERa and b.
Methods: Periodontal ligament cells were obtained from the periodontal ligament of premolars extracted for orthodontic reasons
and MCF7 cells from the American Type Culture Collection (ATCC). PgR expression was determined by immunocytochemistry.
DNA and collagen synthesis was determined by [3H]thymidine and L-[3H]proline incorporation, respectively.
Results: PgR immunoreactivity was observed in nuclei of MCF7 but not periodontal ligament cells. Treatment with estrogen
(17b-estradiol, E2) at physiological concentrations for 24 h stimulated DNA synthesis by more than two times in MCF7 cells,
whereas there was no effect on periodontal ligament cell DNA synthesis. The ER blocker ICI 182780 fully reversed the stimulatory
effect of E2. Not only short-term (24 h) but also long-term (5 days) treatment with E2 lacked effect on DNA synthesis in periodontal
ligament cells. Neither periodontal ligament cell viability nor collagen synthesis was affected by E2 treatment. Identical results were
observed in periodontal ligament cells from male and female subjects.
Conclusions : Human MCF7 but not periodontal ligament cells express PgR, suggesting that progesterone via PgR affects
MCF7 but not periodontal ligament cells. Further, estrogen stimulates breast cancer MCF7 cell proliferation, whereas it has no effect
on proliferation of periodontal ligament cells, probably reflecting cell type specific ER expression pattern in these two cell types.
Key words: breast cancer cells; DNA synthesis; estrogen; periodontal ligament cells
(J Periodont Res 2005; 40: 401–406.)

Ioana Rudnic

MEDICINA STOMATOLOGICĂ, vol. 9, nr. 4 - 5, 2005 29