INTRODUCERE

Coruptia este un fenomen specific oricarei societati umane, care a aparut o data cu “homo sapiens”
si probabil ca va disparea numai o data cu disparitia omului. In imperiul Roman, coruptia a ajuns la
dimensiuni apreciabile, determinand, alaturi de decaderea moravurilor si slabiciunea fata de atacurile
barbarilor, la implozia ce va marca implacabilul sfarsit al acestuia.

Determinarea conţinutului obiectului juridic al coruperii pasive trebuie începutaă cu stabilirea

locului sau în sistemul valorilor şi relaţiilor sociale protejate de Codul Penal- Capitolul XV al părţii
speciale. Aceste valori şi relaţii constituie obiectul juridic generic al infracţiunii specificate la art.
324 CP RM1. Respectivele relaţii apar şi se sfîrşesc în sfera exercitării puterii de stat, în activitatea
de serviciu într-o instituţie, întreprindere, organizaţie de stat sau a administraţiei publice locale sau
într-o subdviyiune a lor.
În doctrina de specialitate, problema privind corelaţia dintre obiectul juridic generic al
infracţiunilor săvirşite de persoane publice sau persoane publice străine şi obiectele juridice ale
acestora este abordată în mod diferit. Astfel, potrivit opiniei lui V.I. Kuzmin, obiectul juridic
special al oricărei infractiuni comise de o persoană cu funcţie de răspundere poate fi stabilit doar
atunci cind se ştie unde şi în ce domeniu de activitate a fost săvaîrşit actul periculos şi în ce formă2.
Potrivit altei opinii date ce către V. Kiricenko, acesta consideră că obiectul juridic generic şi
obiectul juridic special al infracţiunilor menţionate fac parte din acelaşi cadru. Însă, obiectul juridic
special îl constituie anumite relaţii sociale, care diferă de alte relatii sociale, făcînd parte din
aceeaşi categorie3. Totodată, după B.V.Zdravosmîslov, nu există nici o diferenţă între obiectul
juridic generic şi cel special al infracţiunilor săvirşite de persoane publice sau persoane publice
străine 4. S.G. Papiaşvili susţine că obiectul juridic special al infractiunei de corupere pasive îl
formează o relaţie socială concretă, care asigură activitatea normală, corectă a acelor întreprinderi,
instituţii şi organizaţii publice sau acele drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor, la care
atentează direct persoana cu funcţie de răspundere prin iîncălcarea atribuţiilor de serviciu5.

1
Ţurcan Ion . Răspunderea penală pentru coruperea pasivă. Teză de doctor în drept. Chişinău: S.N., 2010, p.40.
2
Кузьмин С.В. Уголовная ответственность за подкуп участников и организаторов про-фессиональных
спортивных соревнований и зрелищных коммерческих конкурсов: Дис. ...канд. юрид. наук. Москва: 2002, p.185.
3
КириченкоВ.Видыдолжностныхпреступленийпосоветскомууголовномуправу.Москва:АкадемияНаукСССР,
1959, p 63.
4
ЗдравомысловБ.Должностныепреступления.Понятиеиквалификация.Москва:Юридическаялитература, 1975,
p.127.
5
ПапиашвилиМ.Г.Должностныепреступлениявтеорииуголовногоправа,законодательнойисудебнойпрактике.Т
билиси: Тбил. Ун-т, 1988, p.83.
 De asemenea, S. Brînza afirma că obiectul juridic special al infracţiunii specificate la art 324
CP RM il constituie relaţiile sociale cu privire la buna desfăşurare a activităţii de serviciu in
sectorul public, care presupune respectarea de către persoanele cu funcţie de răspundere a
obligaţiiei de a pretinde, primi sau accepta remuneraţia în strictă conformitate cu legea6.
În cele din urmă, făcînd o rezumare a celor relatate anterior, am putea concluziona că obiectul
juridic special al infracţiunii de corupere pasivă este constituit din relaţiile sociale a căror naştere şi
desfăşurare normală stabilesc o conduită cinstită, corectă, onestă a oricărei persoane publice sau
persoane publice străine în raporturile de serviciu cu cetăţenii, precum şi combaterea faptelor prin
care sunt lezate prestigiul, autoritatea, încrederea de care trebuie sa se bucure autoritatea, instituţia
de stat, unitatea în care făptuitorul işi exercităatribuţiile.
În cazul infracţiunii de corupere pasivă săvîrşită cu extorcare de bunuri sau servicii enumerate
la lit. c) alin. (2) art. 324 CP RM, în plan secundar se aduce atingere relaţiilor sociale cu privire la
libertatea psihică (morală) a persoanei.

6
Brînza S şi Stati V. Drept Penal" partea specială, vol. II, Chişinău: Tipogr.Centrală. 2011, p.824.
 1. Generalități privind fenomenul de corupție.
Una dintre priorităţile actuale ale reformelor economice, politice şi sociale din Republica
Moldova este prevenirea şi combaterea corupţiei. Fenomenul corupţiei, analizat, inclusiv, prin
prisma proceselor de tranziţie politică, economică şi socială din perioada ce s-a scurs de la declararea
independenţei statului, a avut şi are un impact dezastruos asupra calităţii guvernării, asigurării
respectării drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, dezvoltării şi imaginii ţării, inclusiv la nivel
internaţional. Proporţiile corupţiei şi importanţa sferelor afectate de acest viciu social impun în mod
imperativ abordarea strategică a fenomenului respectiv, care, efectiv, favorizează săvîrşirea unui şir
de alte infracţiuni, inclusiv a celei de spălare a banilor murdari (obţinuţi prin comiterea diferitor
crime), care, în multe cazuri, sînt ulterior folosiţi în scopuri de finanţare a actelor de terorism.
Aceste fenomene, în ansamblu, creează un pericol sporit nu numai pentru securitatea societăţii
noastre, ci şi pentru întreaga omenire. În acest context, se impune studierea fundamentală şi analiza
profundă a corupţiei, a spălării banilor şi a finanţării terorismului, atît sub aspectul cauzelor şi
condiţiilor care generează aceste maladii în societate, cît şi sub aspectul reglementărilor juridico-
penale.7
În virtutea celor expuse, este extrem de importantă sesizarea faptului imposibilităţii minimalizării
acestor fenomene doar prin aplicarea măsurilor penal-restrictive. Procesul antiinfracţional, inclusiv
cel anticorupţie, întruneşte trei elemente de bază: prevenire, educaţie şi combatere, acţiuni care
urmează a fi realizate în paralel, îmbinînd activităţile de educaţie socio-morală cu cele de prevenire,
detectare, urmărire penală şi sancţionare.
La rînd cu Republica Moldova luptă activa cu fenomenul corupției se duce și de alte state.
De pildă, în Canada măsurile legislative de luptă contra corupţiei sînt stabilite de normele
penale şi constituţionale. Ele îşi extind acţiunea atît asupra tuturor membrilor ambelor camere, cît şi
asupra membrilor guvernului.
Codul Penal al Canadei echivalează cea mai deschisă formă a corupţiei parlamentare — mita —
cu încălcarea constituţiei şi trădarea de patrie. Pedeapsa penală este prevăzută atît pentru persoana
care a dat mită, cît şi pentru cea care a luat-o.
Interesant este şi faptul că legislaţia Canadei recunoaşte într-o anumită măsură dreptul oamenilor
de afaceri de a lua parte la activitatea politică a ţării. Legătura parlamentarilor cu lumea business-
ului este un obiect de reglementare legislativă scrupuloasă, în primul rînd, după astfel de parametri

7
Anatol Donciu, Valeriu Castraveț, Viorel Morari. Institutul Național de Justiție, Suport de curs, Prevenirea,
nvestigarea si sancționarea actelor de corupție, spălare a banilor și finanțarea terorismului. Ed. Elan INC, Chișinău
2009.
precum compatibilitatea funcţiilor parlamentare cu cele de antreprenoriat — management, posesia
hîrtiilor de valoare, primirea banilor pentru campaniile electorale şi cheltuirea lor.
O componentă importantă, prevăzută de legislaţie, în cazul conflictului intereselor politice şi
economice ale parlamentarilor este publicitatea şi darea de seamă. Aşadar, parlamentarii îşi păstrează
dreptul de a poseda şi a administra hîrtii de valoare şi a deţine funcţii în corporaţii, dar această
permisiune este condiţionată de anumite norme.
Toţi deputaţii sînt obligaţi anual să comunice în scris date detaliate atît despre companiile ale
căror directori, manageri sau funcţionari sînt, cît şi despre corporaţiile sau fondurile acestora, hîrtiile
de valoare pe care le posedă, de asemenea e necesar să indice adresele firmelor, caracterul general
al activităţii lor, rotaţiile, profitul, participarea la contractele guvernamentale, la export şi import.
Mai severe sînt cerinţele faţă de membrii guvernului. Toate persoanele desemnate în componenţa lui
sînt obligate să demisioneze din funcţiile de directori ai corporaţiilor şi cele de conducere a organelor
obşteşti. Astfel, aceste norme interzic concreşterea guvernului cu business-ul.
În legislaţia penală a SUA sînt evidenţiate patru forme principale de corupţie:
a) corupţia în activitatea administraţiei publice;
b) corupţia comercială;
c) corupţia legată de activitatea sindicatelor;
d) corupţia în domeniul sportului.
În legislaţia americană, în modul cel mai detaliat, sînt redate normele care prevăd responsabilitate
pentru corupţie în domeniul activităţii administraţiei publice (darea de mită, luarea de mită,
înmînarea remunerării funcţionarului public pentru încălcarea din partea sa a obligaţiilor proprii şi
luarea de el a unei atare remunerări etc.). În SUA au fost delimitate multiple forme ale mituirii, care
nu sînt calificate ca infracţiuni. De exemplu, mita pentru „viteză” ca funcţionarul public să-şi
îndeplinească obligaţiile sale mai repede, mita pentru „neatenţie” a inspectorului vamal, a
pompierului pentru că ”să nu observe” încălcările.
 2. Noțiunea, trăsăturile și formele corupției.
Corupţia este un fenomen social negativ, care rezidă în folosirea de către persoane a funcţiei
deţinute şi a posibilităţilor legate de ea în scopul obţinerii ilicite a unor venituri, bunuri materiale sau
a altor foloase şi avantaje personale. Corupţia porneşte de la ascunderea realităţii cu scopul de a
obţine rezultate la care nu se poate ajunge promovînd adevărul şi continuă prin introducerea unui
sistem de clientelism, de promovare a rudelor, prietenilor, aliaţilor politici (aşa-numitul cumetrism
şi nepotism). Indiferent de faptul cum se manifestă, activ sau pasiv, corupţia are întotdeauna cîteva
componente: una penală — vizibilă şi sancţionabilă; una de ilegalitate — sancţionabilă, dar greu de
dovedit şi, în sfîrşit, una de imoralitate, mereu prezentă, dar care practic nu este pasibilă de pedeapsă.
8

Locul pe care îl ocupă cel corupt poate fi diferit, începînd cu o persoană oficială din legislativ sau
executiv şi terminînd cu un întreg partid politic. În acest context, se cere de menţionat faptul că lipsa
unui control asupra autorităţilor publice centrale poate favoriza în mod direct dezvoltarea corupţiei
politice. Iată de ce, un rol deosebit în contracararea acestui fenomen îl are sistemul politic şi de
guvernămînt existent în ţară. Este important în acest sens procesul de desemnare a deţinătorilor
puterii (sistemul electoral), care trebuie să fie bine echilibrat, şi procesul de control al exercitării
atribuţiilor de către deţinătorii puterii, prin instituirea unor organe independente de control.
Potrivit unor specialişti, pentru a înţelege mai bine fenomenul corupţiei au fost evidenţiate un şir
de trăsături specifice, care ar pune în evidenţă esenţa fenomenului dat.
Aşadar, corupţia ar însemna:
1. Săvîrşirea unui act oficial interzis de actele normative în vigoare.
2. Comportament care deviază de la îndatoririle normale ale unui funcţionar public sau violează
legile îndreptate împotriva exercitării anumitor tipuri de influenţă.
3. Fenomen antisocial caracterizat prin mituire — corupere a funcţionarilor de stat şi din alte
organizaţii, constînd în utilizarea de către aceştia, în scopuri personale, de grup, corporative, a
atribuţiilor de serviciu, a autorităţii şi posibilităţilor pe care le acordă serviciul.
4. Fenomen antisocial, expresie a unor manifestări de dereglare normativă, de diluare şi
deformare a moralităţii sociale sau de degradare spirituală a societăţii, atîtla nivel macro-social, cît
şi la nivel individual.
5. Fenomen antisocial constînd în utilizarea interesată (în scopuri personale) de către un individ
a atribuţiilor sale de serviciu.

8
Mihai Avram, Vasile Gurin, Anatol Donciu. Depistarea, cercetarea și calificarea infracțiunilor de corupție, Editura
ARC, Chișinău 2005
 6. Totalitatea faptelor şi actelor unor indivizi care, profitînd de funcţia sau poziţia lor, folosesc
mijloace ilicite pentru obţinerea unor avantaje personale.
Prin urmare, au fost evidenţiate şi mecanismele corupţiei:
1. Are loc o afacere (înţelegere, convenţie), în cadrul căreia persoana aflată în serviciul public
sau în alt serviciu „vinde" în mod ilegal atribuţiile şi favorurile sale, bazate pe autoritatea funcţiei şi
posibilităţile legate de această autoritate, unor persoane fizice sau juridice, unor grupuri, inclusiv
organizaţii criminale, iar „cumpărătorul" capătă posibilitatea de a utiliza instituţia de stat sau de alt
fel, în scopurile sale: pentru îmbogăţire, evitarea răspunderii prevăzute de lege, evitarea controlului,
instituirea prin diverse reglementări a unor privilegii de ordin economic, administrativ, financiar
(fiind de acord cu cele expuse, considerăm că afacerea de asemenea poate fi unipersonală,
manifestată prin acţiunile unui individ în scopuri personale).
2. Persoana aflată în serviciul public sau în alt serviciu extorchează o recompensă suplimentară
(sau obţine bunuri personale).
3. Are loc mituirea (coruperea) activă a persoanei, uneori însoţită de o puternică influenţă
psihică asupra acesteia.
In literatura de specialitate se evidenţiază cîteva forme ale corupţiei:
- Corupţia administrativă, deosebit de frecventă, care cuprinde spaţiul dintre fapta funcţionarului
de a pretinde recompense pentru îndeplinirea unui act legal sau ilegal şi deturnarea, în interes
personal, a averii publice. în general, această formă de corupţie se caracterizează prin eludarea sau
chiar încălcarea de către funcţionar a dispoziţiilor legale.
- Corupţia economică, fenomen cu un spectru foarte larg care vizează, în special, servirea
diversificată (preferenţială) a clienţilor, precum şi coruperea funcţionarilor unor întreprinderi
concurente.
- Corupţia politică, una din cele mai răspîndite şi mai periculoase, dar şi mai perfecţionate şi mai
ascunse forme de corupţie, care se manifestă iniţial prin acordarea de foloase necuvenite şi care
evoluează apoi spre şantaj şi sfîrşeşte prin atragerea funcţionarului într-o organizaţie ilegală sau care
urmăreşte scopuri şi interese ce contravin legii.9
Un rol important în formarea structurilor corupte îl joacă atît mentalitatea naţională, religioasă,
de drept şi alte tradiţii, dar, nu în ultimul rînd, şi nivelul de dezvoltare economică a societăţii.
Fenomenul corupţiei coexistă şi cu alte fenomene negative din societate, precum economia subterană
(ilegală) şi criminalitatea organizată. Formal, corupţia poate fi tratată drept o formă a economiei
subterane.
Totodată, economia subterană este sursa principală care nutreşte corupţia.

9
Theodor Mrejeru, Dumitru Petre, Dan, Marieta Safta. Infracțiuni de corupție. Editura ALL-BECK, București 2000
 Economia subterană cuprinde toate formele de activitate economică care nu sînt reflectate de
statistica oficială, tipuri de activităţi economice care generează valoare adăugată — legale sau
ilegale, dar neînregistrate din considerentul evaziunii fiscale ori a condiţiilor nefavorabile pentru
activitatea în cadrul economiei legale.
Rezultatele numeroaselor studii comparative ale indicilor economiei neoficiale şi ale
performanţei economice a statelor (Heritage Fondation, Transparency International, Freedom House
Rankings) demonstrează cantitativ atît dependenţa dintre creşterea gradului de corupere a ţării, a
volumului de tranzacţii subterane, cît şi diminuarea performanţei reformelor şi dezvoltării
economice a ţării.
 3. Cadrul naţional de reglementare penală naţională a activităţii de combatere a
infracţiunilor de corupţie
Oricît de paradoxală ar părea expresia „corupţie acceptată de societate", la moment, în Republica
Moldova, putem vorbi anume despre o astfel de formă a corupţiei. Toate sondajele efectuate în
Republica Moldova confirmă faptul că majoritatea populaţiei a participat nemijlocit sau s-a
confruntat cu acte de corupţie.e asemenea, putem confirma că în majoritatea cazurilor persoanele
acceptă actele de corupţie la care âu participat, considerîndu-le unicul mijloc de soluţionare a
problemelor. Cel mai alarmant este faptul că în Republica Moldova corupţia a devenit o realitate de
toate zilele, în care este antrenată întreaga societate.
În scopul reglementării juridice a relaţiilor din domeniul public şi cel al activităţii funcţionarilor
publici, excluderii într-o anumită măsură a condiţiilor şi factorilor ce au favorizat apariţia
fenomenului corupţiei în republică, la 4 mai 1996 Parlamentul a adoptat Legea serviciului public,
nr. 443-XIII (Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 61/ 681 din 02.11.1995).
În legea indicată a fost prevăzut un capitol referitor la statutul juridic al funcţionarului public, în
care au fost stipulate drepturile şi obligaţiile acestei categorii de funcţionari, restricţiile aplicate
asupra lor în procesul de executare a atribuţiilor de serviciu şi exigenţele speciale cerute de lege la
încadrarea lor în serviciul public.
Potrivit acestei legi, funcţionarii publici sînt obligaţi să servească cu credinţă statul şi poporul, să
respecte Constituţia şi legile ţării, să apere interesele şi autoritatea statului, drepturile, libertăţile şi
interesele legitime ale cetăţenilor, să-şi exercite în mod conştiincios obligaţiile de serviciu. Aceste
cerinţe ale legii înaintate faţă de funcţionarul public servesc drept impedimente serioase pentru
comiterea de către ei a unor fapte ilegale, inclusiv a celor de corupţie.
Însă unul din principalele documente ale Republicii Moldova care urmăresc apărarea drepturilor
şi libertăţilor cetăţenilor şi intereselor publice prin preîntîmpina- rea, depistarea, curmarea şi
înlăturarea consecinţelor actelor de corupţie este Legea Republicii Moldova privind combaterea
corupţiei şi protecţionismului, nr. 900 din 27 iunie 1996 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr. 56/ 542 din 22.08. 1996).10
Legea menţionată conţine un şir de măsuri de preîntîmpinare a corupţiei, fiind descrise detaliat
garanţiile statului, exigenţele speciale şi interdicţiile pentru funcţionar. în acelaşi timp, cum se
întîmplă permanent în Republica Moldova, prevederile legii în realitate nu funcţionează. Nu se
respectă exigenţele speciale faţă de funcţionari, funcţionarii încalcă interdicţiile stipulate în lege, iar
controlul financiar pentru preîntîmpinarea corupţiei s-a transformat într-o simplă formalitate.
Pentru susţinerea prevederilor Legii privind combaterea corupţiei şi protecţio- nismului, la 10
iulie 2002, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea privind declararea şi controlul

10
S. Brînza, X. Ulianovschi, V. Stati, I. Țurcanu, V. Grosu, Drept penal, Vol. II, Editura Cartier, Chișinău 2005.
veniturilor şi a proprietăţii demnitarilor de stat, judecătorilor, procurorilor, funcţionarilor publici şi
a unor persoane cu funcţii de conducere, nr. 1264-XV (Monitorul Oficial al Republicii Moldova din
19.07. 2002).
Această lege are drept scop instituirea măsurilor de prevenire şi de combatere a îmbogăţirii fără
justă cauză a persoanelor sus-menţionate şi stabileşte obligativitatea, precum şi modul de declarare
şi de exercitare a controlului asupra veniturilor şi proprietăţii lor. 11
Prin urmare, actul indicat are o influenţă serioasă asupra activităţii şi comportamentului acestor
categorii de funcţionari din domeniul public pentru preîntîmpinarea, depistarea şi contracararea
infracţiunilor de corupţie.
Revenind la sistemul de drept al Republicii Moldova, Codul penal al Republicii Moldova, în cap.
XV, intitulat „Infracţiuni săvîrşite de persoane cu funcţie de răspunde- re“, conţine următoarele
forme ale infracţiunilor de corupţie: corupere pasivă, corupere activă, traficul de influenţă, primirea
de către un funcţionar a recompensei ilicite. De menţionat că legiuitorul nu dă în Codul penal o
definiţie a termenului de corupţie, ci doar enumeră formele de corupţie.
Conform alin. (2) și (3) din art. 16 al Legii cu privire la prevenirea și combaterea corupției, nr. 90
din 25.04.2008, sînt acte de corupţie:

a) coruperea activă;
b) coruperea pasivă;
c) traficul de influenţă;
d) luarea de mită;
e) darea de mită;
Sînt acte conexe actelor de corupţie următoarele acţiuni săvîrşite în legătură directă cu actele de
corupţie:
a) abuzul de putere sau abuzul de serviciu;
b) excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu;
c) legalizarea veniturilor obţinute din acte de corupţie;
d) împiedicarea înfăptuirii justiţiei;
e) însuşirea de bunuri;
f) cauzarea de daune materiale prin înşelăciune sau prin abuz de încredere;
g) distrugerea sau deteriorarea de bunuri;
h) protecţionismul;
i) falsificarea rezultatelor votării.
 j) coruperea alegătorilor;
k) falsul în acte publice;
l) falsul în documente contabile.
Aşadar, legislaţia penală a Republicii Moldova a reglementat pe deplin cadrul naţional penal
referitor la infracţiunile de corupţie şi a altor infracţiuni săvîrşite de persoane cu funcţii de răspundere
care au tangenţă directă sau indirectă cu fenomenul corupţiei şi a înarmat organele de drept cu
instrumente viabile de combatere a fenomenului examinat.
 4.Calificarea infracțiunii de corupere pasivă.
Corupere pasivă constituie fapta săvârşită de către o persoană cu funcţii de răspundere încadrată
în aparatul de stat, care fie că pretinde, primeşte direct sau indirect oferte, titluri de valoare, alte
bunuri sau avantaje patrimoniale, fie că acceptă servicii, privilegii sau avantaje ce nu i se cuvin
pentru a îndeplini sau a nu îndeplini, a se abţine, a întârzia ori a grăbi o acţiune contrar obligaţiunilor
de serviciu prin utilizarea autorităţii sale, precum şi pentru a obţine de la alte autorităţi în favoarea
sa ori a altor persoane distincţii, funcţii, pieţe de desfacere sau decizii favorabile.
Obiectul juridic special al infracţiunii este constituit din relaţiile sociale cu privire la buna
desfăşurare a activităţii de serviciu, care presupune exercitarea cu corectitudine, cinste şi probitate
de către persoanele cu funcţii de răspundere a atribuţiilor de serviciu ce le revin, precum şi apărarea
intereselor legale ale persoanelor.
Obiectul material poate fi exprimat printr-un bun primit de făptuitor sau prin acordarea unui
serviciu, a unor foloase, privilegii, avantaje ce nu i se cuvin persoanei cu funcţii de răspundere.
Latura obiectivă — elementul material al infracţiunii constă fie într-o acţiune, fie într-o
neacţiune şi anume în pretinderea, care înseamnă a cere ceva insistent, stăruitor, a dori să aibă în
posesia sa, sau primirea-luarea a ceva în posesie, acceptarea, care prevede exprimarea acordului cu
privire la promisiune, ori nerespingerea categorică a promisiunii, adică a accepta tacit, în scopul de
a îndeplini ori a întîrzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle lor de serviciu sau în scopul de
a face un act contrar acestor îndatori de către persoanele cu funcţii de răspundere.
Acţiunea de pretindere se poate înfăptui prin cuvinte, gesturi, scrisori, iar cea de primire a banilor
sau a altor foloase atît direct între corupător şi corupt, cît şi indirect, prin intermediul persoanei
interpuse, care poate deveni complice sau instigator, ori prin alte mijloace cum ăr fi poşta.
Pentru a considera că infracţiunea este săvîrşită, sînt cîteva cerinţe:
Prima cerinţă a infracţiunii trebuie să aibă ca obiect bani (monede, valori, titluri) sau alte foloase.
Prin alte foloase se înţelege bunuri, comisioane, lucrări gratuite, acordarea de locuinţe, a unui titlu
sau grad.
A doua cerinţă este ca banii sau foloasele pretinse, primite sau promise, să fie necuvenite, adică
să nu fie datorate persoanei cu funcţii de răspundere în mod legal, ci să fie un contra echivalent, o
răsplată pentru conduita incorectă a acesteia.
Literatura de specialitate şi practica judiciară consideră că pentru existenţa infracţiunii nu are
importanţă valoarea redusă a folosului material.
Micile daruri cum ar fi cadouri de Anul Nou sau care exprimă un sentiment de recunoştinţă nu
îndeplinesc această cerinţă,
 A treia cerinţă a infracţiunii este ca primirea, pretinderea sau acceptarea, ori nerespingerea
banilor, altor bunuri şi foloase necuvenite să fie anterioară sau măcar concomitentă îndeplinirii
actului de către persoana cu funcţii de răspundere, adică se are în vedere înţelegerea de săvîrşire a
infracţiunii, iar primirea reală a banilor, foloaselor pretinse poate avea loc şi după aceasta.
A patra cerinţă este ca acţiunea pe care o persoana cu funcţii de răspundere (precum şi
inacţiunea) să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu, să fie de competenţa făptuitorului. In cazul
în care se dau bani, bunuri etc. pentru acte ce. nu ţin de competenţa de serviciu a persoanei respective,
infracţiunea trebuie calificată altfel decît corupţie pasivă (abuz de serviciu, trafic de influenţă,
escrocherie).12
Subiectul infracţiunii este persoana cu funcţii de răspundere. Prin persoană cu funcţii de
răspundere se înţelege persoana, căreia într-o întreprindere, instituţie, organizaţie de stat sau a
administraţiei publice locale ori într-o subdiviziune a lor i se acordă permanent sau provizoriu, prin
stipularea legii, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în
vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice sau a acţiunilor administrative de dispoziţie ori
organizatorico-economice.
Deci, în prezent persoana cu funcţie de răspundere trebuie să îndeplinească:
- acţiuni cu caracter administrativ de dispoziţie;
- acţiuni organizatorico-economice;
Subiecţii art. 324 CP mai trebuie să răspundă şi celorlalte cerinţe ale subiecţilor infracţiunilor —
să aibă vîrsta de 16 ani, să fie responsabili.
Latura subiectivă a infracţiunii de corupţie pasivă prevede o intenţie directă, adică făptuitorul
îşi dă seama de caracterul social-periculos al faptei sale, a prevăzut urmările ei social-periculoase şi
le-a dorit.Dacă n-a fost înţelegere prealabilă, atunci nu va fi infracţiune de corupţie pasivă, ci
primirea de foloase necuvenite.
Agravantele infracţiunii sînt acţiunile săvîrşire: repetat, de două sau mai multe persoane, cu
extorcarea de bunuri sau servicii enumerate la alin. 1 în proporţii mari alin. 2 art. 254 CP.
Prin noţiunea de corupere pasivă în mod repetat se înţelege săvârşirea uneia şi aceleiaşi
infracţiuni prevăzute de alin.1 nu mai puţin de două ori cu condiţia că nu a expirat termenul de
prescripţie al tragerii la răspunderea penală.
Prin noţiunea de două sau mai multe persoane se înţelege învoiala prealabilă a două sau a mai
multor persoane cu funcţii de răspundere care s-au înţeles din timp sau după începere, dar până la
consumarea infracţiunii, despre săvârşirea în comun a acestei infracţiuni. Infracţiunea în acest caz
se consideră consumată din momentul primirii bunului sau a foloaselor de către cel puţin o persoană,

Mihai Avram, Vasile Gurin, Anatol Donciu. Depistarea, cercetarea și calificarea infracțiunilor de corupție, Editura
12

ARC, Chișinău 2005

indiferent de faptul dacă persoana care corupe înţelegea sau nu că la luarea de bani, bunuri şi alte
avantaje participă câteva persoane cu funcţii de răspundere.
Estorcare de constă în înaintarea de către persoana cu funcţii de răspundere, sub ameninţarea
săvârşirii acţiunilor care vor cauza prejudicii intereselor legale ale persoanei care corupe sau crearea
intenţionată a unor condiţii care îl impun pe acesta să dea bunuri în scopul prevenirii consecinţelor
nefaste asupra intereselor sale legale.
Prin noţiunea de persoană cu înaltă funcţie de răspundere se înţelege persoana cu funcţii de
răspundere al cărei mod de alegere sau numire este reglementat de CRM: preşedintele,
vicepreşedinţii şi deputaţii Parlamentului , prim-ministrul şi membrii guvernului , judecătorii din
instanţele de judecată de toate nivelurile , magistraţii Consiliului Superior al Magistraturii ,
procurorul general şi procurorii ierarhic inferiori , membrii Curţii de Conturi , preşedintele şi
judecătorii Curţii Constituţionale etc.
Banii, bunurile, valorile, avantajele patrimoniale care au fost date persoanei cu funcţie de
răspundere sunt confiscate în beneficiul statului prin sentinţa pronunţată în instanţă drept bunuri
dobândite ilicit.
În cazul în care făptuitorul a cheltuit, a înstrăinat, a distrus valorile, bunurile, avantajele
patrimoniale, se confiscă valoarea în bani a acestor bunuri.
 CONCLUZIE

Pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către o persoană publică sau
de către o persoană publică străină de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu
i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora
pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea
funcţiei sale sau contrar acesteia.

Obiectul acestei infracţiuni îl constituie relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii
de serviciu care presupune îndeplinirea cu cinste de către funcţionarii publici şi de către alte persoane
cu funcţii de răspundere.

Obiectul material poate fi exprimat printr-un bun primit de făptuitor sau prin acordarea unui serviciu,
a unor foloase, privilegii, avantaje ce nu i se cuvin persoanei cu funcţii de răspundere.

Latura obiectivă se caracterizează prin pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin
mijlocitor, de către o persoană publică sau de către o persoană publică străină de bunuri, servicii,
privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, sau
acceptarea ofertei ori promisiunii acestora pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întîrzia sau a grăbi
îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă.

Subiect al infracţiunii este persoana fizică, responsabilă, 16 ani.

 Bibliografie:
1) Anatol Donciu, Valeriu Castraveț, Viorel Morari. Institutul Național de Justiție,
Suport de curs, Prevenirea, nvestigarea si sancționarea actelor de corupție, spălare a banilor și
finanțarea terorismului. Ed. Elan INC, Chișinău 2009.
2) Mihai Avram, Vasile Gurin, Anatol Donciu. Depistarea, cercetarea și calificarea
infracțiunilor de corupție, Editura ARC, Chișinău 2005
3) S. Brînza, X. Ulianovschi, V. Stati, I. Țurcanu, V. Grosu, Drept penal, Vol. II,
Editura Cartier, Chișinău 2005.
4) Theodor Mrejeru, Dumitru Petre, Dan, Marieta Safta. Infracțiuni de corupție. Editura
ALL-BECK, București 2000.
5) Comentariu la Cod penal al Republicii Moldova.
6) Constituția Republicii Moldova.
7) Codul penal al Republicii Moldova.
8) Legia cu privire la prevenirea și combaterea corupției, nr. 90-XVI din 25.04.2008.