Sunteți pe pagina 1din 7

Leptospiroza: tratament

Tratamentul indicat în caz de leptospiroză constă în administrarea de antibiotice,


cum ar fi doxicilina, streptomicina, ampicilina, eritromicina sau penicilina, cât
mai curând posibil după contractarea bacteriei. De cele mai multe ori, dacă este
tratată prompt, leptospiroza se vindecă în decurs de şapte zile.
Dacă simptomele sunt severe, se poate recurge la administrarea intravenoasă a
acestora. Pentru ameliorarea manifestărilor, pot fi recomandate analgezice de
tip ibuprofen, care calmează durerile, sau antitermice, pentru scăderea
temperaturii corporale.
Dacă apar complicaţii, precum tulburările de respiraţie sau afecţiunile renale ori
hepatice, se poate recurge la produrile de ventilare mecanică, respectiv la dializă
peritoneală.
În cazul gravidelor care sunt infectate, riscul de mortalitate a fătului este foarte
ridicat, mai ales în primul trimestru de sarcină.

Leptospiroza: prevenţie
Riscul de infecţie cu bacteria Leptospira poate fi redus semnificativ, dacă sunt urmate câteva
reguli de bază. Prima regulă constă în evitarea înotului în lacuri, râuri sau bazine care pot fi
contaminate. Apoi, este important ca lucrătorii în domenii expuse la contractarea acestei
bacterii să se protejeze cu echipament adecvat (mănuşi, ochelari de protecţie, halat, cizme
etc.) şi să evite contactul pielii cu animalele. De asemenea, muncitorii la risc trebuie să evite
consumul de alimente sau fumatul în timp ce intră în contact cu animalele.
Alte măsuri care reduc riscul de leptospiroză sunt: spălatul pe mâini cu apă şi săpun
antibacterian, purtarea de mănuşi în timpul grădinăritului, evitarea mersului desculţ în solul
umed, îndepărtarea rozătoarelor prin înlăturarea resturilor menajere care le pot atrage,
evitarea hrănirii animalelor domestice cu măruntaie (bacteria Leptospira este localizată de
obicei în rinichii animalelor), evitarea pescuitului în ape potenţial contaminate.
Leptospiroza
Leptospiroza este o boală infecţioasă acută din grupul zooantroponozelor, provocată de mai mulţi microbi
cu denumirea de leptospire, care pătrund în organismul uman pe diverse căi, fiind transmise de la animale,
manifestându-se clinic prin simptome de intoxicaţie pronunţate, temperatură înaltă, cefalee, dureri
musculare, mai ales în gambe, afectarea rinichilor, ficatului, sistemului nervos şi a celui cardiovascular, de
asemenea prin apariţia icterului şi sindromului hemoragic la o parte din bolnavi.

Agenţii patogeni ai acestei maladii (sunt leptospirele-microorganisme în formă de spirală de mai multe
tipuri). Denumirea provine din latină leptos - moale, firav şi speiră- spirală. Umezeala sporită este o
condiţie favorabilă de existenţă a lor. În apă şi solul umed ele supravieţuiesc până la o lună de zile.
Leptospirele sunt destul de rezistente la temperaturi joase, spre exemplu, în gheaţă trăiesc aproape 3 luni
de zile, în carne şi alte alimente- 5-10 zile.

În schimb sunt sensibile la temperaturi înalte: la temperatura +50°C pier peste 25-30 min., la temperatura
de fierbere (+100°C) - momentan. De asemenea, aceşti microbi pier rapid şi în mediul uscat, îndeosebi sub
acţiunea razelor solare sau a soluţiilor dezinfectante.

Sursa de infecţie mai frecvent o constituie şobolanii, şoarecii şi alte rozătoare. De asemenea, mai pot servi
ca sursă de infectare diverse animale domestice ca porcinele, bovinele, ovinele, caprinele, cabalinele,
păsările, câinii, pisicile etc.

Din organismul animalelor bolnave sau purtătoare de microbi leptospirele se elimină cu urina, masele
fecale, infectând bazinele de apă, solul şi produsele alimentare. Animalele se pot infecta în timpul
păscutului, consumării apei din bazinele infectate, mai ales de rozătoare; prin nutreţul infectat ori prin
intermediul aşternutului molipsit de leptospire.

Un mare pericol în răspândirea leptospirozei şi nu numai în anotimpul de vară, îl prezintă inundaţiile, care
în ultimul timp s-au îndesit pe meleagurile noastre, spălând cu ploile torenţiale toată murdăria din
grajdurile animaliere, şi prin urmare infectând diverse surse acvatice.

Oamenii se îmbolnăvesc de leptospiroză în timpul scăldatului în iazuri, râuri, spălatului în bălţi, băltoace,
pârâiaşe; în timpul lucrărilor agricole pe terenurile umede, la pescuit, păscând turmele de oi sau cirezile
de vite, hergheliile de cai, de asemenea la îngrijirea animalelor şi tăiatul lor.

Sunt în pericol de a se molipsi de leptospiroză, veterinarii, zootehnicienii, persoanele de la ferme,


îndeosebi în timpul sacrificării animalelor, prelucrării cărnii şi a materiei prime de la abatoare şi
combinatele de carne; prin consumarea apei şi ale altor alimente infectate de rozătoare, precum şi a
laptelui crud al animalelor bolnave.

În Republica Moldova focarele de leptospiroză se concentrează mai des vara între copiii, care se scaldă în
iazuri, bălţi, pâraie, contaminate de urina animalelor bolnave.

Agentul patogen pătrunde în organismul uman prin pielea traumatizată sau mucoasa lezată a cavităţii
bucale, nazale, oculare; prin tractul gastrointestinal, prin alte organe şi sisteme. Ajunse în organism
leptospirele nimeresc în sânge, unde se multiplică considerabil, pătrunzând în diverse organe: în rinichi,
ficat, splină, cord, muşchii scheletari, atacând vasele sangvine şi chiar meningele creierului, şi provocând
maladia propriu-zisă.

Boala la om se desfăşoară după o perioadă de incubaţie, cu durata de 2-30 zile, în medie de 7-10 zile,
derulând cu sau fără icter. De menţionat, că în ultimii ani la noi în ţară, leptospiroză decurge mai des sub
formă icterică gravă, fiind provocată de leptospira icterohemoragică. Maladia se începe brusc, brutal cu o
febră ridicată, până la +39-40°C, cu frisoane puternice, dureri intense de cap, insomnie, dureri în
articulaţii, muşchi, mai cu seamă în cei de la gambe, cu o slăbiciune generală.

La bolnavi dispare pofta de mâncare, pot avea loc vertijuri, greţuri, vome şi dureri în abdomen. Curba
termică este mai frecvent biondulară, cu o durată de 5-9 zile sau mai mult. Oamenii bolnavi de
leptospiroză au o înfăţişare exterioară caracteristică. Faţa le este hiperemiată (înroşită) şi tumefiată, ochii
sunt roşii (sclerită pronunţată), uneori cu hemoragii sclerale.

În cazuri grave pot avea loc hemoragii nazale, intestinale şi, de regulă, apar petişii pe piele şi mucoase.
Mai pot fi erupţii rozeolice ori papuloase deseori pe mucoase şi piele, mai ales în leptospiroză provocată
de L. icterohemoragică. În ea apare un icter progresant cu o durată în medie de 2-3 săptămâni. Ficatul şi
splina se măresc în volum; urina capătă o culoare întunecată şi se elimină în cantităţi micşorate.

Datorită acestui fapt starea bolnavului se înrăutăţeşte brusc. La el apar simptome de insuficienţă renală.
Dacă ajuns în aşa stare, bolnavul nu se adresează imediat medicului, maladia poate avea un final tragic.
De menţionat, că din cei 105 bolnavi cu leptospiroză, supravegheaţi de noi în forma uşoară a maladiei s-
au înregistrat numai la 5%, medie - la 53% şi gravă - la 42%.

În unele cazuri leptospirele atacă meningele, şi atunci boala evoluează sub formă de meningită. Dacă
maladia ajunge la aşa o întorsătură, starea bolnavului se agravează brusc, progresează durerile de cap,
încât devin chinuitoare, apare o vomă repetată, greţuri, simptome meningiene, progresează ridoarea
cefei, se dereglează psihica şi pot avea loc consecinţe grave.

În prezent medicina cunoaşte metode destul de eficiente pentru tratarea leptospirozei. Însă cu cât
bolnavul este spitalizat mai devreme, cu atât tratamentul este mai eficient. Din păcate, nu întotdeauna
cei, care s-au îmbolnăvit se adresează imediat medicului. Din cazurile analizate, numai 45% din pacienţi s-
au adresat la medic în primele 2-3 zile a maladiei; 33% - după ziua a 6-a de boală, dintre care 11% - după
ziua a 10-a.

Măsurile de prevenire a îmbolnăvirii oamenilor de leptospiroză trebuie să fie concentrate asupra:

 sursei de infecţie;

 căilor de răspândire;

 asupra organismelor receptive.


Rozătoarele trebuie de nimicit sistematic, prin metode mecanice, fizice şi chimice. Animalele domestice
bolnave sau purtătoare de leptospire trebuie de depistat, fiind examinate şi tratate de către veterinari. Se
prevede controlul riguros a posibilităţilor de infectare cu leptospire a animalelor la abatoare, combinatele
de carne, precum şi expertiza cărnii.

Este necesară protecţia surselor acvatice (izvoare, fântâni, râuri, lacuri etc), de infectare cu lichidele de
scurgere de la grajduri, unde se află animalele. Nu se admite scăldatul sau utilizarea în uz casnic a apei din
iazurile, unde se adapă şi se scaldă vitele.

Deoarece leptospirele pot pătrunde în organismul uman prin mucoasele şi pielea lezată, se recomandă ca
persoanele, ce muncesc în localităţile mlăştinoase, să fie asigurate cu încălţăminte, mănuşi de cauciuc şi
cu apă potabilă calitativă. De asemenea în haine de protecţie trebuie să fie îmbrăcate persoanele, care
prelucrează carnea la abatoare şi combinatele de carne şi a peştelui congelat.

Nu trebuie de uitat, că leptospiroza poate fi mult mai uşor prevenită decât tratată.

http://www.radumogamanzat.ro/profesional-stiintific/leptospirozele/

Leptospiroza
boala infectioasa rara provocata de o bacterie spiralata din genul leptospira. Bacteria este gazduita de
catre animalele salbatice, rozatoare (sobolani) sau carnivore, si de unele animale domestice (cainii) si este
excretata prin urina lor. Omul se contamineaza pe cale transcutanata (excoriatia pielii) in timpul
scaldatului in apa dulce (rauri, lacuri) sau, mai rar, prin contact direct (muscatura).

Simptome si semne - Incubatia dureaza zece zile, apoi se instaleaza o febra ridicata, insotita de frisoane,
de dureri musculare insemnate si de dureri de cap pulsatile. Un icter intens, un sindrom meningean
(greturi, redoare a cefei), hemoragii renale si poliviscerale pot surveni la 48 ore de la inceputul
manifestarilor. febra regreseaza in 4-10 zile, in timp ce semnele clinice se amelioreaza. O recrudescenta
a febrei ridicate, durand in jur de doua zile, survine intre a 10-a si a 15-a zi dupa debutul semnelor.

tratament - leptospiroza este tratata prin administrarea de antibiotice timp de doua saptamani.
Un vaccin eficace fata de leptospira ictero-hemorragiae este propus profesionistilor expusi riscului
contaminarii.

 SfatulMedicului.ro›

 Analize medicale›

 Leptospire - serologie

Leptospire - serologie
Descrierea analizei a fost revizuita de:
Dr. Razvan Costache
Medic primar Medicina Interna

Descriere

Leptospiroza reprezinta o zoonoza, ce se manifesta prin febra, cefalee, mialgii, frisoane, afectare renala,
hepatica si meningeana. Transmiterea se realizeaza prin contactul cu urina, cu solul sau apa contaminate
de animalele bolnave.

Boala poate fi produsa prin infectie cu leptospire benigne sau cu leptospira ictero-hemoragiae. Perioada
de incubatie este de 2-20 zile, prezentand un debut brusc, urmat de doua faze clinice:

Faza septicemica este uneori confundata cu o viroza, datorita semnelor si simptomelor similare: celafee,
congestie conjunctivala, febra, fotofobie, greata, varsaturi, anorexie.

In faza organica reapare febra, dar si manifestarile de organ: atingere meningeala, hepatica si renala.

Recomandari

Recomandat in diagnosticarea pacientilor cu leptospiroza.

Pregatire pacient

Nu este recomanda o pregatire prealabila.

Metoda

Se va folosi metoda immunoblot.

Limite si interferente

Pacientii care urmeaza un tratament cu antibiotice pot prezenta titruri nedetectabile, ce pot determina
astfel un rezultat fals negativ.

De asemenea, rezultate fals negative pot exista in cazul in care testul este efectuat prea devreme.

Epicocillin - solutie injectabila

Publicat la data de: 07 Mai 2009 | Actualizat la data de: 14 Noiembrie 2018

Informatii prospect Epicocillin - solutie injectabila

1. Ce este Epicocillin si pentru ce se utilizeaza

2. Mod de administrare

Ce este Epicocillin si pentru ce se utilizeaza

Indicatii
Ampicilina este o penicilina cu spectru larg, indicata in infectii cu germeni sensibili, cu urmatoarele
localizari:

- infectii ale tractului respirator superior, inclusiv infectii nazofaringiene si infectii otice :otita medie
acuta, sinuzita acuta, epiglotite, faringite bacteriene;

- infectii ale aparatului respirator inferior: pneumonii bacteriene, bronsite acute, bronsite cronice
acutizate;

- infectii uro-genitale: infectii urinare (cistite, pilonefrite), uretrite acute gonococice, infectii ginecologice
(anexite, salpingite, endometrite, parametrite, avort septic, febra puerperala), prostatite;

- infectii ale aparatului digestiv: gastroenterite bacteriene, dizenterie, infectii biliare, ca alternativa
terapeutica in febra tifoida si paratifoida;

- alte infectii cu germeni sensibili: septicemii, endocardite bacteriene, meningite bacteriene,


leptospiroza, listerioza, peritonite.

Mod de administrare

In functie de gravitatea infectiei se recomanda urmatoarele doze:

Adulti

- 2 g ampicilina pe zi, administrate intramuscular, fractionat la intervale de 6-12 ore;

- 2 12 g ampicilina pe zi, administrate intravenos, fractionat in prize egale.

Copii si sugari

- 50 mg ampicilina/kg si zi, administrate intramuscular, fractionat la intervale de 12 ore;

- 100 -300 mg ampicilina/kg si zi, administrate intravenos, fractionat in 3-4 prize egale.

Nou-nascuti

- 100 -300 mg ampicilina/kg si zi, administrate intravenos, fractionat in 3-4 prize egale.

In meningite, la adulti administrarea se face la intervale de 4 ore, iar la copii la intervale de 3-4 ore.

In septicemii si endocardite, administrarea se face in 3-4 prize egale.

Se recomanda initierea tratamentului sub forma de perfuzie intravenoasa, pentru minim 3 zile, urmata de
administrarea intramusculara.

Insuficienta renala

Doza se ajusteaza in functie de clearance-ul creatininei:

- 30 -60 ml/min: 2-4 g ampicilina pe zi (doza maxima este de 4 g ampicilina pe zi, administrata in 2 prize);

- 10 -30 ml/min: 1 g ampicilina initial, ulterior 500 mg ampicilina la intervale de 12 ore;

-
http://www.sfatulmedicului.ro/medicamente/epicocillin-solutie-injectabila_12762

http://www.sfatulmedicului.ro/Infectii-ale-pielii--tesutului-subcutanat-si-muscular/inotul-in-piscina-
publica-ce-boli-putem-contractai_7218

http://www.sfatulmedicului.ro/Educatie-pentru-sanatate/piscina-si-afectiunile-pe-care-le-poate-
provoca_13191

S-ar putea să vă placă și