VREMURILE SE REPETĂ

.
Ceea ce trăim noi cei de azi au trăit și generațiile din urmă, chiar și cele
din timpul Sf. Vasile cel Mare și toate au zis că schimbă lumea, că ele
sunt noul, modernul, schimbarea, etc.
Toate generațiile au alergat după „himere”. Acum, constatăm că de fapt
au rămas la fel, cum le-a creat Dumnezeu, generație după generație, nu
s-a înnoit altfel de cum i-a zidit Dumnezeu, că în afară de o mașină, un
avion, un televizor, un calculator, un telefon și o râșniță de măcinat
cafea..., pe care cu greu au reușit dea lungul secolelor se le inventeze, nu
s-au înnoit cu nimic. Unele „capete luminate” din toate generațiile
considerau și credeau că îndepărtarea și părăsirea lui Dumnezeu îi
propulsează într-un nou statut de „înnoire”. Fiecare generație nouă, a
avut tendința să părăsească regulile de Dumnezeu date, după care a trăit
generația veche, să se considere „înnoiți” și mai puțin au conștientizat că
de fapt i-au luat locul, așa cum le va lua locul lor următoare generație.
Înnoirea nostră, cu adevărat, n-o putem realiza părăsind pe Dumnezeu, ci
fiind cu El, iubindu-L și împlinindu-I poruncile. Altă înnoire nu există.
Ceea ce constatăm noi cei azi (în 2018), că vremurile se repetă, ne
confirmă Sf. Vasile cel Mare (în anul 372) că o gândire asemănătoare
era și în vreme sa, prin Epistola 90, adresată unor episcopi din Apus:
.
-„Bătrânii lăcrimează când compară vremurile de altădată cu cele de
acum, tinerii sunt și mai de plâns, căci nu-și dau seama ce au pierdut.”
_______________________
-Sf. Vasile cel Mare „Epistole”, Ep. 90, Către Preasfințiți frați și
episcopi din Apus, PSB, vol. 3, trad. din lb. Greacă de Pr. Prof. Teodor
Bodogae, Ed. Basilica, Buc. 2010, pag.170.
4 Iunie

SCRISOAREA LUI DUMNEZEU CĂTRE TINE

M-am uitat la tine în această dimineață.
Așteptam să-mi spui două-trei cuvinte, mulțumindu-mi pentru cele bune
ce ți s-auîntâmplat ieri sau cerându-mi părerea pentru cele ce urma să le
faci azi.
Am observat că erai mult prea ocupat să-ți cauți haine potrivite pentru a
merge la serviciu.
Am continuat să aștept în timp ce tu alergai prin casă.
Speram să-ți găsești câteva clipe pentru a te opri să-mi spui:
„Bună dimineața!",
dar erai prea ocupat.
Pentru a vedea că-ți sunt alături am aprins cerul pentru tine și l-am
umplut de culori și cântec de păsări …
Păcat că n-ai observat nici atunci prezența mea.
Te-am privit mergând grăbit spre serviciu și-am continuat să aștept
liniștit toată ziua.
Presupunând că ai fost ocupat cu atâtea probleme, nu ai timp să-mi spui
două vorbe.
Când te-ai întors de la muncă ți-am observat oboseala și ți-am trimis o
ploaie măruntă care să-ți alunge stresul.
Am crezut că făcându-ți această plăcere o să-ți aduci aminte de Mine. În
schimb, supărat, m-ai înjurat.
Doream atât de mult să-Mi vorbești …
Oricum, ziua era lungă.
Ai pornit televizorul și în timp ce-ți urmăreai programul preferat, eu am
așteptat.
Ai cinat apoi cu ai tăi și nu ți-ai adus aminte de Mine.
Văzânde-te atât de obosit, am înțeles tăcerea ta și ți-am aprins
splendoarea cerului pentru a te odihni, dar nu te-am lăsat în beznă, am
lăsat veghetori o mulțime de stele…
Era așa de frumos…
Păcat că n-ai observat.
Dar nu era important, poate că nu ți-ai dat seama că sunt aici pentru
tine.
Am mai multă răbdare decât poți să-ți imaginezi. Vreau să ți-o arăt
pentru a le arăta și tu altora.
Te iubesc atât de mult, încât aștept în fiecare zi o rugăciune de la tine.
Acum ești pe punctul de a te trezi din nou…
Nu-mi rămâne decât să te iubesc și să sper că măcar azi îmi vei acorda
puțin din timpul tău".
Al tău Tată, DUMNEZEU!
Ajută ne Doamne, să ne întărim în credință, să te urmăm cu
adevărat, şi să ne ierți păcatele noastre.Amin
Maria Ioana
11 ore ·

''Să credem mai întâi că dacă avem credință și smerenie, vom

atrage Harul și această mare putere a lui Hristos, ca să
mărturisim. Niciodată să nu credem și să îndrăznim să cugetăm
că această putere o avem de la noi înșine. Vom spune: „Eu sunt
neputincios, sunt nedestoinic, sunt păcătos, sunt un nimic, sunt
zero, sunt cel mai netrebnic om”. Numai smerenia va atrage
puterea lui Hristos și va birui. Căci unde Hristos insuflă cu
puterea Sa mai presus de fire, acolo săvârșește lucruri mai
presus de fire. Să nu credeți că prin puterile personale și
omenești vom înfrunta orice lucrare și intervenție a diavolului și
a lucrătorilor lui. Niciodată. Omul este neputincios, nu are nicio
putere să înfrunte toate aceste primejdii, fără numai cu puterea
lui Dumnezeu. Să credem că atunci când Dumnezeu ne va
chema la această mărturisire, „odată cu ispita va aduce şi
scăparea din ea”. Iar atunci când întru smerenie vom primi să
dăm această mărturisire, vom primi Harul lui Dumnezeu, ca să-l
biruim pe cel viclean și astfel să ne încununăm.
...........................................
Dar noi spunem: „De vreme ce nu vedem acum virtute, ci avem
întuneric adânc al păcatului și al necredinței, dar mai ales în
aceste țări, în care ne inundă toate credințele, toate rasele de
oameni, sataniștii care au multă putere, și atâtea alte confesiuni
și eresuri, cum se vor mai arăta astăzi Sfinți? De vreme ce
lipsește orice virtute, de vreme ce pustnici nu mai avem acum,
precum în anii de demult care sfințeau și pustietățile, de vreme
ce credința se va clătina până la temelii, cine vor fi Sfinții
vremurilor de pe urmă?
Cu toate acestea, Sfinții nu vor lipsi până la sfârșitul veacurilor.
Până la a Doua Venire, Biserica va rodi Sfinți. Și fiindcă anii
aceștia sunt foarte aproape și așteptăm să dăm această mare
mărturisire, datori suntem să ne pregătim și să ne întărim
neîncetat copiii, chiar și cu câteva cuvinte, pe care le cunoaștem,
și să-i întărim în Credința Ortodoxă și în mărturisire.''
Anii grei se apropie. De vreme ce credința
se va clătina până la temelii, cine vor fi
Sfinții vremurilor de pe urmă?
”Anii grei se apropie. Când vom vedea războaie și cutremure și diferite evenimente,
înseamnă că vremea este aproape. Așteptăm să se petreacă multe. Potrivit cu profețiile
Sfinților, în vremurile de pe urmă se vor petrece mari evenimente. Și cuvântul lui
Dumnezeu, și cuvintele Sfinților sunt adevărul. Nevoința pe care așteptăm să o
ducem este pentru credința în Dumnezeu-Omenitatea lui Iisus, de vreme ce credem
că Hristos este Dumnezeu și S-a făcut om și S-a pogorât pe pământ, ca să dea
izbăvire și să alunge întunericul necredinței și al nedumnezeirii. Iar noi, ca ostași ai
lui Hristos, de vreme ce suntem oastea lui Hristos, suntem datori să ne pregătim și să
ne înarmăm. Un stat, atunci când observă că alt stat pregătește atac, începe
pregătirea defensivei și a contraatacului. Tot astfel și noi. Iar pregătirea este
cunoscută.
Să credem mai întâi că dacă avem credință și smerenie, vom atrage Harul și această
mare putere a lui Hristos, ca să mărturisim. Niciodată să nu credem și să îndrăznim
să cugetăm că această putere o avem de la noi înșine. Vom spune: „Eu sunt
neputincios, sunt nedestoinic, sunt păcătos, sunt un nimic, sunt zero, sunt cel mai
netrebnic om”. Numai smerenia va atrage puterea lui Hristos și va birui. Căci unde
Hristos insuflă cu puterea Sa mai presus de fire, acolo săvârșește lucruri mai presus de
fire. Să nu credeți că prin puterile personale și omenești vom înfrunta orice lucrare
și intervenție a diavolului și a lucrătorilor lui. Niciodată. Omul este neputincios, nu
are nicio putere să înfrunte toate aceste primejdii, fără numai cu puterea lui
Dumnezeu. Să credem că atunci când Dumnezeu ne va chema la această
mărturisire, „odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea”. Iar atunci când întru
smerenie vom primi să dăm această mărturisire, vom primi Harul lui Dumnezeu, ca
să-l biruim pe cel viclean și astfel să ne încununăm.
În continuare trebuie să ne îndreptăm viața, să o facem ortodoxă în ce privește
virtuțile și nevoințele, ca să simțim, să gustăm și să credem cu adevărat în Dumnezeu.
Când credem că Hristos în vremea muceniciei săvârșea minuni cu Sfinții și-i întărea în
nevoință, vom simți prezența Lui vie întru noi, așa cum o simțeau Mucenicii. Vedem
că în vremea muceniciilor Sfinților, Mucenicii și Pustnicii primeau cercetare
dumnezeiască, mucenicească, vedenii dumnezeiești și intervenții ale Harului, fără ca
ceilalți să observe. Și astfel primeau putere. Și toate acestea îi ajutau să depășească
greutatea chinurilor și astfel se săvârșeau în Domnul.
Apostolul Pavel într-una din epistolele sale spune: „Care prin credinţă, au biruit
împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor. Au
stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce
erau s-au făcut tari” și atâtea altele au pătimit. Prin credință Mucenicii au izbândit
toate aceste isprăvi mari. S-au nevoit împotriva împăraților, împotriva tiranilor,
împotriva chinurilor, împotriva focului și atâtor primejdii, dar au biruit și au fost
încununați și s-au sfințit.
Dar noi spunem: „De vreme ce nu vedem acum virtute, ci avem întuneric adânc al
păcatului și al necredinței, dar mai ales în aceste țări, în care ne inundă toate
credințele, toate rasele de oameni, sataniștii care au multă putere, și atâtea alte
confesiuni și eresuri, cum se vor mai arăta astăzi Sfinți? De vreme ce lipsește orice
virtute, de vreme ce pustnici nu mai avem acum, precum în anii de demult care
sfințeau și pustietățile, de vreme ce credința se va clătina până la temelii, cine vor fi
Sfinții vremurilor de pe urmă?
Cu toate acestea, Sfinții nu vor lipsi până la sfârșitul veacurilor. Până la a Doua
Venire, Biserica va rodi Sfinți. Și fiindcă anii aceștia sunt foarte aproape și
așteptăm să dăm această mare mărturisire, datori suntem să ne pregătim și să ne
întărim neîncetat copiii, chiar și cu câteva cuvinte, pe care le cunoaștem, și să-i
întărim în Credința Ortodoxă și în mărturisire.
Cel care se va învrednici să dea această mărturisire a credinței în anii ce urmează,
care vor fi ultimii și cei mai slăviți, acest Mucenic va fi de zece ori mai strălucitor în
Împărăția Cerurilor decât Mucenicii de dinainte, pe care-i prăznuiește Biserica
noastră. Să nădăjduim că și noi, cu Harul Domnului, ne vom învrednici de această
mare mărturisire în vremurile de apoi. Amin.”

Fragment din cartea Arta mântuirii – Arhim. Efrem Filotheitul, Editura

Evanghelismos

Parintele Gheorghe Calciu: "Ajunsese într-o stare fizică

îngrozitoare, fiindcă fusese torturat la Piteşti timp de trei ani. Îl
bătuseră peste piept şi peste spate, distrugându-i plămânii. Dar
toată ziua se ruga. Nu a spus niciodată vreo vorbă urâtă despre
torţionarii săi, iar nouă ne vorbea despre Iisus Hristos. El era
punctul de susţinere al vieţii noastre în acea celulă”.
Maria Ioana
8 ore ·

''Deci multi din sfintii care se vor afla atunci vor varsa rauri de
lacrimi cu suspinuri catre Dumnezeu Cel Sfant, ca sa fie izbaviti
de balaur, si cu mare sarguinta vor fugi in pustietati, in munti si
in pesteri si cu frica se vor ascunde. Si li se va darui aceasta de
la Dumnezeu Cel Sfant, si-i va povatui pe ei harul in locuri
hotarate si se vor mantui, fiind ascunsi in gauri si in pesteri,
nevazand semnele si infricosarile lui Antihrist.
Ca celor ce au cunostinta, cu lesnire le va fi cunoscuta venirea
lui. Iar celor ce isi au mintea permanent la lucruri lumesti, macar
daca ar si auzi, nu vor crede, si urasc pe cei ce le-ar spune.
Pentru aceasta sfintii primesc putere de a scapa, pentru ca toata
invaluirea si grijiile vietii acesteia le-au lepadat. Atunci va
plange tot pamantul. Marea si aerul vor plange impreuna, si
dobitoacele cele salbatice cu pasarile cerului. Vor plange muntii
si dealurile si lemnele campului. Vor plange si luminatorii
cerului dimpreuna cu stelele pentru neamul omenesc. Caci toti s-
au abatut de la Dumnezeu Cel Sfant si ziditorul tuturor, si au
crezut inselatorului, primind pecetea spurcatului Antihrist, in
locul facatoarei de viata Cruci. Vor plange toate bisericile lui
Hristos cu plangere mare, ca nu va mai sluji sfintirea si prinosul!
Iar dupa ce se vor implini trei ani si jumatate ai stapanirii
spurcatului si dupa ce se vor implini toate smintelile in tot
pamantul, dupa cum zice gura Domnului, atunci va veni Domnul
si Mantuitorul nostru ca un fulger stralucind, din cerul cel sfant,
Cel prea curat si infricosat si prea slavit.''