CELE MAI BUNE CEAIURI PENTRU FICAT

Ceaiul de păpădie
Păpădia se recomandă ca medicament în toate bolile unde există un dezechilibru glandular. Astfel,
ceaiul de păpădie se recomandă în obezitate, boli de ficat, mărind secreţia biliară. Ceaiul se prepară
prin infuzie sau decocţie, dintr-o liguriţă-două de plantă mărunţită cu 250 grame de apă. În decursul
unei zile se beau două-trei ceaiuri.

Ficatul produce bila, care ajută enzimele din corp să descompună grăsimile în acizi graşi. De
asemenea, filtrează şi detoxifică sângele, stochează glucoză, sintetizează şi metabolizează
grăsimile şi colesterolul. Păpădia menţine fluxul corect al bilei. În plus, ceaiul ajuta organismul să
absoarbă mineralele. De asemenea, reduce inflamaţia şi previne dezvoltarea bolilor.

Ceaiul de rostopască
Rostopasca intră în compoziţia ceaiului hepatic, fiind recomandat în bolile de ficat. Se administrează
sub formă de pulbere, câte un vârf de cuţit de patru ori pe zi, în cure de trei săptămâni, cu şapte-10
zile de pauză. Este un remediu excelent, pentru persoanele cu afecţiuni ale ficatului apărute în urma
intoxicaţiilor şi a otrăvirilor, a infecţiilor cu virusul hepatitei.

Ceaiul se prepară dintr-o jumătate de linguriţă de plantă, peste care se toarnă o ceaşcă cu apă
clocotită şi se lasă la infuzat timp de 15 minute, după care se strecoară şi se bea câte una-două
linguri la trei ore. Acesta formează doza pentru o zi. În caz de dureri se repetă a doua zi aceeaşi
cantitate. Ceaiul de rostopască se recomandă şi în tusea spastică. Rostopasca, asociată cu
sunătoare, coada-şoricelului, mentă, turiţa-mare, dă un ceai cu efect curativ în boli de ficat.

Amestec de plante pentru ficat

Ceaiul amestec reprezintă o combinaţie unică de plante, recomandat pentru protejarea, regenerarea
celulelor hepatice, are proprietatea de a mări secreţia bilei, uşurând şi micşorând volumul ficatului,
de a calma durerile, mai exact pentru detoxifierea ficatului.

Se face ceai din următorul amestec de plante medicinale: coajă de cruşin, flori de coada-şoricelului,
frunze de izmă, fructe de măceş, mătase de porumb, rădăcină de păpădie, turiţa-mare, rostopască,
volbură şi sunătoare. Se combină părţi egale din toate plantele şi apoi se adaugă o linguriţă într-o
cană cu apă clocotită. Se lasă la infuzat timp de 10 minute, după care se beau câte două-trei ceaiuri
calde pe zi, dintre care unul dimineaţa pe stomacul gol.

Ceaiul de pătrunjel
Pătrunjelul conţine de patru ori mai multă vitamina C decât o portocală, conţine mai mult fier decât
spanacul şi proteine cam cât sunt în două ouă. Cosnumul crud de pătrunjel, sub formă de infuzie
sau decoct, este excelent pentru infecţii uşoare, astenie sau colici ori meteorism. Chiar dacă nu ştiau
oamenii din trecut prea multe lucruri despre pătrunjel, fierturile şi ceaiurile de frunze de pătrunjel
erau luate pentru tratarea bolilor intestinelor, bolilor de ficat, bolilor de oase şi vindecarea infecţiilor.
Ceaiul de frunze de pătrunjel se bea vreme de maxim şapte zile consecutiv şi apoi se face pauză.
Una-două căni de ceai pe zi este suficient.
Ceaiul de gălbenele
Aceste flori medicinale sunt recomandate sub formă de infuzii în tratarea acneei, inflamaţiilor colului,
ulcerului gastric şi duodenal, cancerului de piele (în această situaţie este recomandată tinctura sau
alifia de galbenele), micozei, osteoporozei, bolilor de ficat, icterului infecţios, arsurilor şi
degerăturilor. Infuzia sau ceaiul de galbenele se prepară din două linguriţe de floare uscată la 250
de ml de apă. Florile se adaugă peste apă clocotită, iar ceaiul obţinut se lasa acoperit 15-20 de
minute, după care se filtrează.

Ceaiul de ciulin
Complexul de flanoide (patru flavonoide: silibina, silidianina, silimanina, silandrina) din compoziţia sa
are un puternic efect antioxidant, stimulează capacitatea de regenerare a celulelor, blochează
acumularea de toxine în ficat stimulând eliminarea deşeurilor toxice ce se acumulează în ficat.

Preparatele din ciulin protejează ficatul de acţiunea distructivă a unor toxine puternice şi a alcoolului
şi stimulează regenerarea celulelor hepatice.

Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de seminţe măcinate peste care se va turna o cană de apă
clocotită şi se va lăsa la infuzat în jur de 15 minute. Se consumă de trei ori pe zi.

Şi tinctura de ciulin este benefică. Pentru preparare se macină 50g de seminţe care se pun într-un
recipient ermetic alături de 250ml de alcool alimentar de 70 de grade. Se va păstra la temperatura
camerei, agitându-se de mai multe ori. Amestecul se filtrează şi se pune mai apoi în sticle mai mici.
Se poate păstra la temperaturi mai scăzute, cel puţin doi ani.

Decoctul se prepară dintr-o linguriţă de seminţe zdrobite la o cană cu apă clocotită, se lasa să dea
totul în clocot, mai apoi se strecoară. Se beau doua căni pe zi.