Alexandru cel Mare Nãscut la Pella în 356 a. Hr.

, Alexandru îl are ca tutore pe

Aristotel pãnã la vârsta de 16 ani. La 30 de ani este fãuritorul unuia dintre cele mai
vaste imperii din lumea anticã, care se întinde la Marea Ionianã la Himalaya. Rãmâne
neînvins în bãtãlie şi este considerat unul dintre cei mai mari comandanţi din istorie.
Alexandru îi urmeazã la tron tatãlui sãu în 336 a.Hr., dupã ce acesta este asasinat. Ca
general continua expansiunea începutã de Filip. In 334 a.Hr. invadeazã Asia Micã aflatã
sub control person şi întreprinde o serie de campanii care se întind pe 10 ani. Alexandru
nimiceşte puterea persona în mai multe rânduri, notabile fiind luptele de la Issos şi
Gaugamela. Ulterior îl rãstoarnã pe Darius al III-lea şi cucereşte întregul Imperiul Persan.
La momentul respective imperiul se întinde de la Marea Adriaticã la Indus.

Urmãrind sã ajungã la capãtul lumii, invadeazã India în 326, dar este forţat sã
comande retragerea trupelor. Moare în Babylon în 323, fãrã a duce la bun sfârşit
campanile plãnuite care ar fi început cu o incursiune în Arabia. În anii de dupã moartea sa
rãzboaiele civile scindeazã imperiul în mai multe state cârmuite de diadohi. Moştenirea
lui Alexandru include difuziunea culturalã pe care au presupus-o cuceririle sale.
Fondeazã cam 20 de oraşe care îi poartã numele, cel mai important fiind Alexandria
Egiptului. Plasarea de colonişti greci şi rãspândirea culturii greceşti în est rezultã în
civilizaţia elenisticã, ale cãrei aspect încã mai persist în tradiţii bizantine de secol 15.
Alexandru devine un personaj legendar în genul lui Ahile, figurând adesea în istoria şi
mitologia greacã.
 Socrate Creditat drept unul dintre fondatorii filozofiei vestice, este o figurã
enigmaticã cunoscutã mai ales prin scrierile elevilor sãu Platon şi Xenofon, precum şi
comediile lui Aristofan. Prin portretul pe care i-l face Platon, Socrate capãtã un renume în
domeniul eticii şi tot el dã numele conceptelor de ironie socraticã şi metodã socraticã.
Ultima reprezintã un instrument foarte uzitat în dezbateri şi este un tip de pedagogie în
care se pun întrebãri nu numai pentru a atrage rãspunsuri, ci şi pentru a încuraja analiza.
Tot Socrate al lui Platon aduce contribuţii în domeniul logicii şi epistemologiei, iar
influenţa ideilor sale rãmâne puternicã în cultura occidentalã, fiind perceput ca un fel de
idol, maestru al filozofiei.

Homer Autorul Iliadei este celebrat în tradiţia vesticã drept cel mai mare poet
epic grec. Ciclul sãu epic stã la baza canoanelor literaturii, având o influenţã covârşitoare
asupra istoriei literaturii. Contribuţia pe plan formativ a lui Homer, în conturarea culturii
greceşti, este recunoscutã de majoritatea cercetãtorilor. Opera sa relevã multe trãsãturi ale
grecilor din epoca arhaicã, poetul elogiind curajul, onoarea sau elocinţa care rãmân
emblematice de 3000 de ani pentru scritori şi artişti din toatã lumea.

Aristotel Filozof multivalent, se ocupã de multe subiecte, incluzând fizica,

metafizica, poezia, teatrul, muzica, logica, retorica, lingvistica, politica, etica, biologia
sau zoologia. Împreunã cu Platon şi Socrate, Aristotel este şi el un personaj fondator al
culturii occidentale. Scrierile sale creeazã pentru prima datã un sistem complex care
cuprinde morala, estetica, logica şi ştiinţa, politica şi metafizica. Abordãrile sale
privitoare la ştiinţele natural au avut efecte considerabile asupra dezvoltãrii învãţãturiii
medievale şi renascentiste. În zoologie afirmaţiile sale capãtã valoare de adevãr abia în
secolul al 19-lea. Lucrãrile sale conţin cele mai timpurii studii de logicã formalã.
Gândirea teologicã şi filozoficã din tradiţiile islamicã şi iudaicã îi datoreazã la rândul lor
destul de mult, ca sã nu mai vorbim de tradiţia scolasticã a bisericii catolice. Toate
aspectele filozofiei sale continua sã fie obiect de studio în mediile academice. Din pãcate,
doar o treime din scrierile sale s-a pãstrat.
 Platon Elev al lui Socrate şi fondator al Academiei din Atena, prima instituţie de
învãţãmânt avansat din vest. Împreunã cu Socrate şi Aristotel, este unul din pãrinţii
culturii occidentale. În faimoasele cuvinte al lui A.N. Whitehead:“Cea mai sigurã
caracterizare a tradiţiei filozofice occidentale este aceea cã ea constã din nişte note de
subsol la filozofia lui Platon. Nu mã refer la schema sistematicã de gândire pe care
învãţaţii au extras-o din scrierile sale. Mã refer la bogãţia de idei generale care se
regãsesc acolo”. Dialogurile sale sunt un instrument util în învãţarea logicii, matematicii,
eticii, retoricii.

Pericle Om de stat remarcabil, orator şi general atenian în timpul epocii de

aur a oraşului. Influenta sa asupra societãţii ateniene este atât de proeminentã încât
istoricul Tucidide îl declarã “primul cetãţean al Atenei”. Pericle transformã Liga de la
Delos într-un veritabil imperiu atenian şi este commandant în primii doi ani ai rãzboiului
peloponeziac. Periada dintre 461 şi 429 a.Hr. este cunoscutã şi drept epoca lui Pericle,
deşi perioada respective poate include vremuir mai timpurii, ca de pildã rãzboaiele
Greco-persane. Pericle a susţinut artele şi literature, motiv pentru care Atena se afirmã ca
central cultural şi educaţional al lumii antice. Elaboreazã un proiect ambiţios care
genereazã majoritatea structurilor de pe Acropole. Proiectul înfrumuseţeazã oraşul, îi
expune Gloria, dar oferã şi de muncã oamenilor. Mai mult, Pericle mizeazã atât de mult
pe democraţia atenianã încât unii critici l-au numit populist. Cea mai vizibilã moştenire se
gãseşte în operele literare şi artistice ale epocii de aur, despre care un istoric grec spunea
cã sunt suficiente pentru a înscrie numele Greciei în eternitate. Discursul la funeraliile
celui valorizat ca idealul omului de stat devine sinonim cu chemarea la lupta pentru
democraţia participativã.

Pitagora Are contribuţii majore în religie şi teologie în secolul al VI-lea. Adesea

este apreciat drept un matematician talentat, un mistic şi om de ştiinta, dar cel mai
cunoscut este pentru teorema omonimã. Totuşi, pentru cã legenda umbreşte opera sa în şi
mai mare mãsurã comparative cu alţi filozofi presocratici, se pot spune relative puţine
despre învãţãturile sale. Multe dintre realizãrile sale este posibil sã fie de fapt ale
colegilor sau succesorilor sãi. Se spune cã este primul care s-ar fi numit filozof, sau
iubitor de filozofie, iar ideile pitagoreice au avut un impact deosebit asupra lui Platon şi
implicit asupra întregii culturi europene.

Arhimede Arhimede din Syracuza a fost mathematician, fizician, inginer,

inventator şi astronom. Deşi se cunosc puţine detalii despre viaţa sa, este privit ca unul
din principalii oameni de ştiinţã din antichitatea clasicã. Printer inovaţiile sale din fizicã
se numãrã principiile hidrostaticii, staticii şi principiul levierului. Concepe maşinãrii
precum dispositive de asediu sau pompa care îi poartã numele. Experimentele moderne
au confirmat cã Arhimede a construit maşini capabile de a da foc corãbiilor folosind un
sistem de oglinzi. Mathematician eminent, calculeazã aria de sub arcul de parabolã şi
oferã o arpoximare destul de exacta a lui pi. Defineşte de asemenea spirala care îî poartã
numele, calculeazã formulele pentru volumele suprafeţelor de revoluţie şi realizeazã un
sistem ingenious pentru a exprima numere foarte mari. Spre deosebire de invenţiile sale,
scrierile matematice sunt mai puţin cunoscute în antichitate. Matematicieni din
Alexandria îl citeazã, dar prima compilaţie serioasa apare în 530 a.Hr. sub pana lui Isidor
din Milet, în vreme ce comentariile lui Eutocius din secolul al VI-lea deschid calea unui
public mai numeros. O importantã descoperire se face în 1906, când se scot la ivealã
opera necunoscute pânã atunci, care oferã o nouã perspective asupra rezultatelor sale
matematice.
 Leonida Eroul-rege al Spartei, al 17-lea pe linia Agizilor, unul dintre fiii lui
Anaxandridas al II-lea, ilustrat în mitologie sub chipul unui descendent al lui Herakles.
Notabil pentru bãtãlia de la Termopile, cea mai faimoasã mişcare de rezistentã din
antichitate. Povestea luptei cu soarta ne este transmisã de Herodot. Deşi cifrele sunt
exagerate (300 vs. 2 milioane), apar astfel în multe lucrãri vreme de secole, performanţa
apãrãtorile servind ca exemplu crucial de bravurã şi exploatarea a condiţiilor de teren. Ba
mai mult, serveşte şi ca exemplu de superioritate a unei armate de voluntari. Sacrificiul
spartanilor dã naştere unei referinte culturale de necontestat.

Herodot Istoric grec din Halicarnassus, Caria, trãieşte între circa 484 şi 425
a.Hr. Pãrintele istoriei este primul care adunã materialele sistematic şi le analizeazã
oarecum acurateţea, aranjându-le într-o formã narativã vivace. Istoriile, capodopera sa,
este o documentare a cercetãrii sale, o investigare a originii rãzboaielor greco-persane
care include o sumedenie de informaţii geografice şi etnografice. Deşi unele dintre
relatãri nu sunt precise, el pretinde cã relateazã din ce i se spune. Despre istoric existã
informaţii preacare.
 Democrit Nãscut în Abdera, elev al lui Leucip, care formuleazã teoria atomica.
Contribuţiile sale exact sunt greu de disociat de cele al profesorului sãu. Speculaţiile lor
în privinţa atomilor se aseamãnã cât de cât cu înţelegerea structurilor în secolul al 19-lea,
de aceea sunt consideraţi mai mult oameni de ştiinta decât filozofi, cu toate cã ideilor lor
au rãdãcini diferite. Ignorat în Atena, ii este binecunoscut lui Aristotel. Platon în schimb
îl detestã pe cel vãzut de mulţi pãrintele ştiinţei moderne.

Solon “Evaluându-l pe Solon, sursele antice se axeazã pe cât de democraticã este

constituţia. Dar Solon îşi primeşte extraordinara sarcinã de la nobili, care vor ca el sã
elimine posibilitatea ca poziţia nobililor sã fie rãsturnatã” (Stanton). Solon este om
politic, legislator şi poet. Este reţinut mai ales datoritã eforturilor de a opri declinul
politic, economic şi moral în Atena arhaicã. Reformele sale eşueazã în scurt timp, şi
totuşi i se atribuie punerea bazeolor democraţiei ateniene.

Fidias Sculptor, pictor şi architect din secolul al V-lea. Statuia lui Zeus din
Olimpia, capodoperã a sa, era una din cele şapte minuni ale lumii antice. Fidias mai
elaboreazã şi statuia Atenei pe Acropole, Athena Parthenos, mai précis în interiorul
Parthenonului, şi statuia Athenei Promarchos, de bronz, aflatã între Parthenon şi
Propylaea, o poartã monumental de la intrarea în Acropole. Înainte de rãzboiul
peloponeziac, Fidias este acuzat de sustragere de aur pãstrat statuia Athenei din
Parthenon. Duşmanii lui Pericle gãsesc un martor fals pe nume Menon. Fidias moare în
închisoare, deşi Aspasia, soţia lui Pericle, este achitatã de acuzaţii.

Thales Filozof din Milet şi unul din cei şapte înţelepţi ai lumii antice. Mulţi îl
privesc drept primul filozof în tradiţia greacã. Potrivit lui Bertrand Russell, filozofia
occidentalã începe cu Thales. El a încercat sã explice fenomenele natural fãrã apelul la
mitologie. În domeniul matematic, utilizeazã geometria pentru a rezolva probleme, cum
ar fi calculul înãlţimii piramidelor şi a distantelor corãbiilor de ţãrm. Este creditat cu
prima folosire a raţionamentului deductiv în geometrie, derivând patru corolare din
teorema omonimã. Drept urmare este salutat ca primul mathematician în toatã puterea
cuvântului, primul personaj cãruia I se atribuie o descoperire matematicã. Este şi primul
care studiazã electricitatea.
 Hippocrate Medicul din Cos care a trait în era lui Pericle este o figurã
remarcabilã în domeniul medicinii, numit pãrintele sãu în virtutea cercetãrilor întreprinse
şi fondãrii Scolii Hippocratice. El revoluţioneazã domeniul, delimitând disciplina de
altele cu care a tot fost asociatã (teurgia, filozofia) şi definind-o ca pe o profesie.