Sunteți pe pagina 1din 4

G ÂNDIRE A L ATE R AL Ă

Termenul de “gândire laterală” a apărut în 1967 și își propunea să


desemneze un proces sistematic de a gândi, depășind tiparele limitative ale
gândirii logice. După dr. Edward de Bono, gândirea laterală s-ar explica astfel:
“Nu poți săpa o groapă nouă adâncind o groapă mai veche”. Creativitatea
încetează, deci, a mai fi apanajul exclusiv al artiștilor, devenind un instrument
practic la îndemâna oricui dorește să învețe să gândească diferit. De la copii de
vârstă școlară la echipele manageriale de vârf, gândirea laterală a adus tuturor
celor care au aplicat-o o nouă perspectivă asupra felului în care funcționează
propria minte și o uimitoare creștere a capacității de a propune idei noi, de a
găsi soluții și a obține rezultate uimitoare.

Astăzi, după mai bine de 40 de ani, gândirea laterală și-a câștigat un


binemeritat loc în Dicționarul Oxford și o reputație mondială de metodă
infailibilă de creștere a productivității și de obținere a unor soluții inovatoare
optime la orice problemă. O dovedesc numeroasele companii internaționale
pentru care gândirea laterală reprezintă acum cheia reușitei, printre care
Boeing, Bosch, Coca-Cola, Ford, IBM, Intel, McDonalds’, Nestle, Nokia,
Procter&Gamble, Rolex sau miile de școli din întreaga lume în care metodele
gândirii laterale sunt instrumentele de predare cotidiene.

Gândirea laterală se ocupă cu generarea de idei noi. Există o anumită


concepție potrivit căreia ideile noi apar numai pe calea invențiilor tehnice. Însă
acesta este doar un aspect minor. Noile idei reprezintă materia schimbării și a
progresului în orice domeniu, de la știință până la artă și de la politică până la
fericirea individuală.

Gândirea laterală se ocupă, de asemenea, cu spargerea barierelor


conceptuale ale vechilor idei. Aceasta duce la o schimbare de atitudine și de
abordare; ne face să privim cu totul altfel lucruri pe care le-am privit
întotdeauna în același fel. Eliberarea de vechile idei și stimularea unora noi
sunt două aspecte îngemănate ale gândirii laterale.

Întrucât majoritatea oamenilor consideră gândirea logică, verticală, tradițională,


ca fiind singura formă eficientă de gândire cu ajutorul căreia ne adaptăm și
depășim situațiile problematice cu care ne confruntăm, este utilă o abordare
comparativă între gândirea verticală și gândirea laterală, pe câteva coordonate
principale, pentru a explica utilitatea acesteia din urmă.

În gândirea laterală se poate să fie nevoie de o greșeală într-o anumită etapă


pentru a ajunge în final la o soluție corectă; în gândirea verticală (logică sau
matematică) acest lucru ar fi de-a dreptul imposibil. În gândirea laterală se
poate întâmpla să căutăm în mod deliberat informațiile irelevante; în gândirea
verticală selectăm informațiile relevante.

În gândirea verticală contează corectitudinea. Pentru gândirea laterală, este


importantă afluența. Gândirea verticală alege o cale, eliminându-le pe celelalte.
Gândirea laterală nu alege, ci caută să deschidă drumuri noi. Când gândim
vertical, optăm pentru cea mai promițătoare abordare a unei probleme, pentru
cea mai bună cale de a privi o situație. Atunci când gândim lateral, generăm cât
mai multe abordări alternative.

Atunci când gândim vertical, ne îndreptăm într-o direcție clar definită, către
rezolvarea unei probleme. Folosim o abordare concretă sau o anumită tehnică.
Când gândim lateral, înaintăm pentru plăcerea de a înainta.

Nu trebuie să înaintăm către ceva, putem și să ne îndepărtăm de ceva. Ceea


ce contează nu este mișcarea pentru a urma o direcție, ci pentru a genera una.
Atunci când gândim vertical, punem la punct un experiment pentru a obține un
anumit efect, iar când gândim lateral, punem la punct un experiment pentru a
crea oportunitatea de a ne schimba ideile. Dacă gândim vertical, trebuie să ne
îndreptăm întotdeauna într-o direcție utilă, iar dacă gândim lateral, putem să ne
jucăm fără să urmărim vreun scop sau vreo direcție anume. Putem să ne jucăm
cu experimentele, cu modelele, cu notațiile, cu ideile.

Există un hotel unde oaspeții se plâng de faptul că deplasarea ascensorului


este una foarte lentă, aceștia trebuind să-l aștepte minute în șir. Problema a
devenit atât de serioasă, încât a fost sesizat managerul hotelului. Conform
gândirii liniare, s-ar apela la firma responsabilă de service-ul ascensorului. Dar
ce se întâmplă dacă cei chemați la fața locului nu constată nicio defecțiune în
funcționarea liftului?

Dacă recurgem la gândirea laterală, se poate găsi o altă variantă, și anume:


este chemată o altă firmă care să instaleze oglinzi mari în imediata vecinătate a
liftului, oglinzi în care oaspeții hotelului, așteptând venirea liftului, să se poată
admira, aranjându-și părul sau îmbrăcămintea. Astfel, timpul ar trece mult mai
repede pentru aceștia.

La început ni se pare simplu și facem diferite încercări pentru a uni cele nouă
puncte. Apoi descoperim că avem nevoie de mai mult de patru linii. Problema
pare imposibil de rezolvat.

Dacă ieșim din tiparele gândirii verticale, constatăm că nu se specifică faptul că


liniile drepte care trebuie să unească punctele nu au voie să depășească
granițele formate de punctele marginale. Astfel, cu ajutorul gândirii laterale,
putem să rezolvăm problema destul de ușor.
Un bărbat locuiește la ultimul etaj al unei clădiri foarte înalte. În fiecare zi,
acesta folosește liftul, pentru a coborî și a merge la serviciu. La întoarcerea
acasă, nu poate parcurge cu liftul decât prima jumătate a etajelor, trebuind să
folosească scările pentru ultima parte, cu excepția zilelor în care plouă.

Cum poate gândirea laterală să ne ajute în înțelegerea acestei situații? Este


foarte simplu: bărbatul în cauză este foarte scund, astfel încât, atunci când
folosește liftul pentru a urca, nu poate ajunge la butoanele corespunzătoare
etajelor superioare, acestea aflându-se la o înălțime apreciabilă. Dacă plouă,
bărbatul are la el o umbrelă pe care o folosește la acționarea butoanelor la care
în mod normal nu ajunge. La coborâre nu are nici o problemă, pentru că
butonul corespunzător parterului este cel mai de jos.

Iată deci cât de importantă este gândirea laterală atunci când încercăm să
găsim soluții la probleme aparent imposibil de rezolvat sau atunci când ne
străduim să înțelegem niște situații de viață de care unii dintre noi ne lovim în
mod frecvent.

Cel mai probabil, nu există profesie în ziua de astăzi în care să nu poată fi


utilizată gândirea laterală, pentru că în orice meserie trebuie rezolvate
probleme, indiferent de specificul acestora, unele curente, dar și altele cu care
ne confruntăm pentru prima dată.
Cu siguranță, întrucât gândirea laterală este în strânsă legătură și cu
creativitatea, generarea de idei noi este foarte utilă în domenii precum
cercetarea, marketing-ul, arhitectura.

În ceea ce privește activitatea Serviciului Român de Informații, stabilită prin


lege, gândirea laterală este un atribut indispensabil ofițerilor de informații care
analizează posibilele situații în care este pusă în pericol siguranța națională.

Astfel, și pentru ofițerii analiști, a avea mai multe perspective asupra unei
singure probleme poate duce la rapiditate și eficiență în munca de prevenire a
amenințărilor și de identificare a posibililor atentatori la siguranța națională.
Analizarea informațiilor în vederea valorificării acestora este un proces
complex, bazat pe o serie de metodologii, dar poate fi susținut cu succes și cu
ajutorul tehnicilor specifice gândirii laterale.

De asemenea, SRI, ca organizație, are o structură specializată în promovarea


imaginii (omoloagă departamentelor de marketing ale organizațiilor civile), în
care se pune accentul pe creativitate și implicit pe gândire laterală în
conceperea strategiilor de comunicare publică.

Totodată, gândirea laterală este utilizată și în politicile de resurse umane,


pentru atragerea candidaților în vederea încadrării, datorită nevoilor și
motivațiilor din ce în ce mai diversificate ale posibililor candidați față de
alegerea carierei.

Nu în ultimul rând, în domeniul în care SRI este autoritate națională, cel al


amenințărilor teroriste, reprezentanții Brigăzii Antiteroriste utilizează această
modalitate de gândire complementar cu forma logică, verticală, întrucât în
cazul amenințărilor cu bombă, contextul în care acestea se produc și în care
specialiștii Serviciului Român de Informații trebuie să intervină diferă de la caz
la caz, astfel încât modalitățile de intervenție trebuie stabilite cu operativitate și
eficiență.

Autor: Vlad Someșan