GLANDELE SUPRARENALE

Suprarenalele sunt o pereche de glande situate la polii superiori ai rinichilor.

Fiecare glandă are:

- o zonă corticală, periferica, corticosuprarenala, dispusă la periferie (80% din masa
glandei), care înconjoară complet zona medulară;
-
- o zonă medulară, centrala, medulosuprarenala, (20%).
Cele două zone diferă din punct de vedere embriologic, anatomic şi funcţional.

1. Corticosuprarenala (CSR), de origine mezodermală, la fel cu glandele sexuale.

Rolul lor este vital. în funcţie de acţiunea principala exercitata de aceşti hormoni, ei sunt
împărţiţi în trei grupe:
 secretă trei categorii de hormoni steroizi, de natura lipidica pe bază de colesterol
 mineralocorticoizi, glucocorticoizi şi sexosteroizi.
CSR prezinta 3 zone:
 Zona glomerulara secreta Mineralocorticoizii
 Zona fasciculata Glucocorticoizii,
 Zona reticulata Hormonii sexoizi (sexosteroizi)
A. Mineralocorticoizii au ca reprezentant principal aldosteronul, cu rol în reglarea metabolsimului
mineral si al apei

 determina reabsorbţia Na* in schimbul K+ sau H+

 K si H se excreta la nivelul tubilor uriniferi contorţi distali şi colectori nefronilor
 Se produc kaliurie şi acidurie.
Reabsorbţia sodiului este însoţita de reabsorbţia clorului Cl

Aldosteronul determina si reabsorbţia apei care este consecinţa gradientului osmotic

creat de transportul NaCI din urina primara in sange

Aldosteronul, prin acţiunea sa de reţinere a Na* în organism, regleaza

 echilibrul acido-bazic
 presiunea osmotică normală a mediului intern.
 volumului sangvin

Celule-ţinta asemănătoare cu nefrocitele

se afla şi în glandele sudoripare, salivare şi colice.

Reglarea secreţiei de hormoni mineralocorticoizi se face prin
 stimularea glandei de către sodiul şi potasiul sanguin, prin ACTH
 şi prin renină – hormon secretat de către aparatul juxtaglomerular al nefronilor renali.

Hipersecreţia hormonilor mineralocorticoizi

determină absorbţie suplimentară de Cl- şi HCO3-.
Boala lui Conn, provocată de excesul de aldosteron
 retenţie masivă de sare şi apa şi determina edeme şi hipertensiune.
– creşterea masei sângelui circulant ( creste volemia ) şi HTA.
 Tulburări ale metabolismului electrolitic,
 Hiposecreţia se întâlneşte în cazul insuficientei globale a CSR
determină
acidoză si boala Addison-
 Afecţiunea se datorează secreţiei inadecvate atât a mineralocorticoizilor cât şi a
glucocorticoizilor,
 La aceşti bolnavi are loc o pierdere de sare şi apă, urmata de hipotensiune şi adinamie
(scăderea capacităţii de efort).
In boala Addison mai apar:

 hipoglicemie,
 dezechilibru al balanţelor sodiului şi potasiului,
 deshidratare,
 scădere rapidă în greutate
 astenie marcată.
O persoană ce suferă de aceasta boala şi nu este tratată cu corticosteroizi poate muri în câteva
zile prin

 deshidratare severă şi dezechilibre electrolitice majore.

Un alt simptom al acestei boli este hiperpigmentarea cutanată provocată de:

 secreţia în exces a ACTH-ului şi posibil a MSH-ului

 MSH si ACTH provin din aceeaşi moleculă, prin clivaj enzimatic
 ca rezultat al absenţei feedback-ului negativ realizat de corticosteroizi asupra
adenohipofizei.

B. Glucocorticoizii, GC
reprezentati în special de cortizon şi hidrocortizon (cortizol) dar si de corticosteron, prednison

 Circula in sânge legaţi de proteinele plasmatice

 mica fracţiune libera a cortizolului exercita efectele metabolice specifice
intervin în metabolismul intermediar al glucidelor, proteinelor, lipidelor
- stimulează gluconeogeneza (sinteza glucidelor din aminoacizi sau lipide la nivel
hepatic);

- activează catabolismul proteic, cu excepţia celui din celulele hepatice;

- intervin şi în metabolismul lipidic, prin mobilizarea acizilor graşi din ţesutul adipos;
- cresc eliminările de azot.
Glucorticoizii sunt utilizaţi în tratarea unor afecţiuni, având un rol antiinflamator.
Efectele glucocorticoizilor

Organe sau ţesuturi Rol

Sistemul osos Catabolism: sinteza matricei
Organice şi absorbţia intestinală a
calciului

Organe hematopoietice şi sistemul imun  scade nr. de eozinofile şi bazofile

 circulante

 Scade nr. de limfocite circulante

(limfopenie)

 creste nr.de neutrofile, plachete,

hematii

 creste stabilitatea membranelor

lizozomale
Funcţiile superioare ale SNC  Necesită prezenţa acestor
hormoni pentru integritatea lor

 scăderea cantităţii lor determină:

modificări EEG, alterarea
personalităţii, modificări
senzoriale

 creste filtrarea glomerulare

La nivel renal  scade permeabilitatea pentru
H2O a tubilor renali

 determina eliminarea excesului

de H2O

La nivel digestiv
 creste secretia de Hcl si
pepsinogen
 scade absorbtia lipidelor
Roluri fiziologice în metabolicmul intermediar:

Metabolism Rol
Protidic  Catabolismul în muşchi scheletici

 Anabolismul în ficat
Glucidic Hiperglicemie
Lipidic  Lipoliza

 Creste concentraţia acizilor graşi

liberi plasmatici
Hipersecreţia de GC – provoaca boala sau sindromul lui Cushing. provocat de regulă, de tumori
ale cortexului adrenal sau de hipersecreţie de ACTH.

In sindromul Cushing
 predomină semnele dereglărilor metabolismului intermediar. lipidic, glucidic şi proteic
 Bolnavii prezintă obezitate, hiperglicemie, diabet, astenie musculară şi hipertensiune
 Modificările metabolice conferă pacientului aspect împăstat şi provoacă faţa „în luna
plină” şi ceafa „de bizon”.

Modificările pot fi induse şi iatrogen, aparând la pacienţii trataţi pentru afecţiuni inflamatorii
cronice cu corticosteroizi;

Această terapie are drept fundament proprietăţile antiinflamatorii

şi de scădere a răspunsului imun ale acestei grupe farmacologice.

 Hiposecreţia se întâlneşte in boala Addison.

Factorii de stres activează sistemul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian,

declansând secreţii crescute de hormoni glucocorticoizi.
Reglarea: sistem hipotalamo-hipofizar – feed back negativ. CRH – ACTH.

c)Hormonii sexosteroizi sunt reprezentaţi de două grupe de hormoni,

 unii androgeni - asemănători celor secretaţi de testicul) şi

 alţii estrogeni asemănători celor secretaţi de ovare).
 Acţiunea acestor hormoni o completează pe cea a hormonilor sexuali respectivi
Rolul lor se manifesta in special in cazul apariţiei şi dezvoltării caracterelor sexuale secundare.

Acestea diferenţiază cele două sexe

Ei determină, la băieţi,

 creşterea bărbii şi mustăţilor,

 dezvoltarea laringelui şi îngroşarea vocii,
 dezvoltarea scheletului şi a masei musculare
La fete, stimulează dezvoltarea glandei mamare, depunerea lipidelor pe şolduri şi coapse, timbrul
vocal .

Sindromul androgenital

 De regulă asociat sindromului Cushing,

 aceasta maladie se datoreazâ secreţiei in exces de hormoni androgeni.
 La copii determină apariţia pubertăţii precoce, hipertrofierea organelor genitale externe,
stoparea creşterii
 Alte semne constau în îngroşarea vocii şi pilozitate în exces.
 La femeia adultă determină „masculinizare”, apariţia pilozităţii faciale (barbă, mustaţă).
Medulosuprarenala

 are origine ectodermică, la fel cu ganglionii simpatici.

Reprezintă porţiunea medulară a glandelor suprarenale.
 Anatomic şi funcţional, medulara glandei suprarenale este un ganglion simpatic, ai cărui
neuroni postganglionari simpatici nu au prelungiri.

 Hormonii secretaţi de medulară se numesc catecolamine: adrenalina ( epinefrina), în

proporţie de 80%, noradrenalina ( norepinefrina) în proporţie de 20%.
 Acţiunea acestor hormoni este identică cu stimularea sistemului nervos simpatic.
 Principalele acţiuni ale acestor hormoni şi mediatori chimici sunt:
Asupra aparatului cardiovascular, produc

 tahicardie, vasoconstricţie şi hipertensiune.

 Creşte excitabilitatea inimii;
 adrenalina dilată însă vasele musculare
 contractă pe cele din piele, mucoase şi viscere.
 Noradrenalina are predominant acţiuni vasoconstrictoare.
Asupra aparatului respirator determină
 relaxarea musculaturii netede
 dilatarea bronhiilor.
Asupra tubului digestiv determină
 relaxarea musculaturii netede a pereţilor
 contracţia sfincterelor.
 Inhibă majoritatea secreţiilor digestive
 Contractă ficatul.
Asupra metabolismului
 glucidic -produc glicogenoliză şi hiperglicemie
 lipidic- lipoliza - mobilizarea grăsimilor din rezerve şi catabolismul acizilor graşi.
 Adrenalina are efecte predominant metabolice şi energetice.
Alte acţiuni: –
 dilată pupila,
 Contracta splina
 contractă fibrele netede ale muşchilor erectori ai firului de păr.
Asupra sistemului nervos- SN
 alertă corticală, anxietate şi fircă.
 Stimulează sistemul reticulat activator ascendent SRAA
Stresul şi suprasolicitările stimulează secreţia medulosuprarenalei. În stări de stres cu care
organismul este obişnuit, creşte secreţia de noradrenalină, iar în cele neobişnuite creşte secreţia
de adrenalină.

Atât secreţia corticalei, cât şi cea a medularei suprarenale sunt stimulate în condiţii de

 stress
 stări de încordare neuropsihică,
 de emoţii,
 traumatisme,
 frig sau căldură excesivă etc..
 Aceşti hormoni au un rol important în reacţia de adaptare a organismului în faţa diferitelor
agresiuni interna şi externe.
PANCREASUL ENDOCRIN

Pancreasul endocrin este implicat in controlul metabolismului intermediar

- Pancreasul endocrin este reprezentat de insulele lui Langerhans, aşezate între acinii
glandulari ai pancreasului exocrin.
- Aceste insule sunt formate din
- Acestea conţin mai multe tipuri de celule secretorii : celule alfa (20%), care secretă
glucagonul, şi celule beta (60-70%), care secretă insulina.
Insulina a fost pentru prima oară descoperită de cercetătorul român Nicolae C. Paulescu in 1921.
Pentru redescoperirea ei, în 1923, canadienii F.G. Banting şi J.J.R. Macleod au primit Premiul
Nobel
A. Insulina este singurul hormon hipoglicemiant al organismului si singurul hormon cu efect
anabolizant pentru toate metabolismele intermediare

Insulina acţionează în direcţia:

- creşterii gradului de utilizare a glucozei la nivel celular sub formă de glicogen;
- transformării glucidelor în lipide.
- Stimulează sinteza de proteine.

Efectele metabolice ale insulinei:

Ficat Ţesut adipos Muşchi

Metabolism glucidic Glicogenogeneza Transportul de Transportul de
Gluconeogeneza glucoză glucoză
Sinteza de glicerol Glicoliza

Sinteza de
glicogen

Metabolism lipidic Lipogeneza Sinteza trigliceride

şi acizi graşi
Sinteza enzimelor
lipogenetice

Lipoliza

Metabolism proteic Proteoliza Captarea

aminoacizilor
Sinteza proteică
Hiposecreţia de insulină produce diabetul zaharat, afecţiune caracterizată prin:
- hiperglicemie, glicozurie (eliminare de glucoză prin urină);
- poliurie (eliminare de urină în cantităţi mari);
- polidipsie (consum compensator al unei mari cantităţi de apă);
polifagie (consum exagerat de hrană) cu scădere în greutate.
dezechilibre acido-bazice şi electrolitice.

 În stadiile avansate ale bolii, acumularea de corpi cetonici în organism, ca urmare a

tulburărilor metabolice, duce la
comă diabetică şi chiar la moarte, în lipsa unui tratament adecvat.
 Tratamentul constă în principal în administrarea de insulină.

Deficitul de insulina (diabetul zaharat)

constituie boală metabolică complexa, caracterizată prin prezenta valorilor crescute ale glicemiei
la determinări repetate

Complicaţiile bolii provoacă şi compromiterea morfofunctionalâ a unor ţesuturi şi organe de

importanţă vitală, cum ar fi

 sistemele nervos, cardiovascular sau excretor.

Hipersecreţia de insulină sau excesul de insulina se caracterizează prin

hipoglicemie severă, care poate compromite dramatic funcţia sistemului nervos.

Hipoglicemia este insotita de slăbirea forţei fizice, de tulburări ale activităţii nervoase şi chiar de
comă.

Reglarea secreţiei de insulină se face direct prin impulsuri parasimpatice vagale şi printr-un
mecanism de feed-back, în funcţie de nivelul glicemiei.

 Creşterea concentraţiei de glucoză sangvină măreşte secreţia de insulină, iar insulina

determină transportul glucozei în ficat, muşchi şi diverse celule.
În consecinţă, concentraţia sangvină a glucozei scade.
Glucagonul stimulează secreţia de insulină.

B. Glucagonul, secretat şi de duoden, are efecte opuse insulinei, determinând:

- hiperglicemie prin glicogenoliză hepatică (nu şi musculară),
- intensificarea gluconeogenezei din aminoacizi şi scăderea utilizării celulare a glucozei,
- accentuarea lipolizei.
Împreună cu hormonii medulosuprarenalieni, glucagonul este unul din principalii hormoni
hiperglicemianţi ai organismului.

Glucagonul
 Stimuleaza forta de contractie miocardica
 Stimuleaza secretia biliara
 Inhiba secretia gastrica
Şcoala românească de endocrinologie este recunoscută pe plan mondial datorită contribuţiei unor
savanţi de renume, ca: N. Paulescu, C.I. Parhon, St. Milcu, Gr.T. Popa, Ana Aslan.

 Primul extract de insulină a fost realizat de către savantul român N. Paulescu (1921).
  Pancreasul endocrin reprezintă doar 1-2% din masa întregului pancreas

*** Secreţia de glucagon este stimulată de hipoglicemie şi inaniţie.

În condiţiile unui aport de glucide scăzut, glucagonul determină creşterea glicemiei prin
gluconeogeneză.